Anulare decizie

Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea înregistrata initial la  Tribunalul Bucuresti-Sectia A VIII-A Conflicte de Munca Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal sub nr. 7223/CA/2003, reclamanta ASOCIATIA " VASILE VOICULESCU" a solicitat în contradictoriu cu pârâtii DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A  MUNICIPIULUI BUCURESTI si BIROUL VAMAL DE CONTROL SI VAMUIRE LA FRONTIERA BORS anularea  deciziei nr.777/28.07.2003 emisa de pârâta DGFPMB-Serviciul de Solutionare a Contestatiilor, a actului constatator nr.355717.04.2002  si a procesului-verbal de majorari si penalitati de întârziere nr.272/17.04.2002 încheiate de Biroul Vamal de Control si Vamuire la Frontiera Bors.

Prin sentinta civila nr.264/26.01.2004 a Tribunalul Bucuresti-Sectia Conflicte de Munca Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal  pronuntata în dosarul nr.7223/CA/2003 a fost respinsa actiunea ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut în  esenta ca în temeiul art.1 din HG nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, Biroul Vamal Bors, în calitate de birou vamal de plecare, a stabilit termenul de încheiere pentru regimul vamal de tranzit la 01.05.1997. Potrivit dispozitiilor art.99 din Legea nr.141/1997 si art.164 alin.2 din HG nr.626/1997, în cadrul acestui termen, reclamanta era obligata sa se prezinte la biroul vamal de destinatie cu autoturismul în discutie, precum si cu declaratia vamala de tranzit nr.4095/18.04.1997 si sa înstiinteze autoritatea vamala despre revocarea donatiei, conform art.93 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal.

Tribunalul a apreciat ca sustinerea reclamantei în sensul ca donatia a fost revocata  nu are nici o relevanta în cauza si nu poate constitui un motiv pentru admiterea actiunii in contencios administrativ.

De asemenea, tribunalul nu  a primit nici apararea reclamantei in sensul ca bunul in discutie nu i-a fost predat, deoarece avea obligatia legala de a aduce la cunostiinta autoritatii vamale aceasta situatie, pana la data de 1.05.1997.

Totodata, nu reprezinta un motiv de admitere a contestatiei nici faptul ca cetateanul german Altmann Matthias Peter a iesit cu autoturismul marca Daimler Benz din tara, deoarece acest fapt s-a petrecut la data de 29.05.1997, conform sustinerilor reclamantei din concluziile scrise depuse la dosar, dupa implinirea termenului de incheiere a regimului de tranzit vamal - 1.05.1497.

De asemenea, tribunalul a retinut ca actul constatator nr.335117.04.2402 a fost incheiat de biroul vamal in cadrul termenului de prescriptie de 5 ani, prevazut de art. 61 alin.l din Legea nr.14111997, aplicabil in cauza.

Art.6 alin.4 din OUG nr.11311999 privind modificarea si completarea OG nr.ll/1996 prevede ca: "orice obligatie bugetara neachitata la scadenta genereaza plata unor majorari de intarziere calculate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare pana la data realizarii sumei datorate (...)."

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta  criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratând în esenta ca:

1.Hotarârea este data cu încalcarea legii întrucât in analizarea situatiei de fapt si de drept instanta de fond a aplicat prevederi legale cu încalcarea principiului fundamental de drept  al neretroactivitatii legii, prevazut atât de art. 5 din C. civ. si de art. 15 din Constitutia României cat si de art. 188 din Codul Vamal, art.395 din H.G. 1114/2001, art.390 din H.G.626/1997.

Avand in vedere ca operatiunea vamala initiata de Asociatia "Vasile Voiculescu" a avut loc la 18.04.1997, deci anterior intrarii in vigoare si chiar a adoptarii actelor normative indicate mai sus, aceste dispozitii nu se aplicau si nu se aplica operatiunii initiate de asociatie, si nici o norma din acestea nu pot constitui fundament pentru obligarea la plata de taxe de import si la sanctiuni contraventionale.

Chiar daca s-ar lua in considerare data de 01.05.1997 cand se sustine ca ar fi trebuit incheiat regimul vamal suspensiv, actele normative indicate anterior si aplicate de autoritatile vamale, fiscale si chiar de instanta nu se puteau aplica retroactiv.

Din intreaga motivare sentintei indicate anterior, rezulta ca pentru a pronunta solutia respingerii actiunii, instanta a analizat si aplicat prevederile art. 161 al.l din H.G. 626/97, art. 99 din L141197, art.93 din L.141/97 si, desi nu indica expres, si pe cele ale art. 165 din H.G.626/97 norme care nu erau aplicabile in cauza.

Operatiunii vamale initiate la 18.04.1997 îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 30/1978 ( Codul Vamal al Republicii Socialiste Romania), în vigoare la aceasta data si prevederile O.G. 26/1993 cu modificarile ulterioare care reglementau operatiunile vamale la data de 18.04.1997 si chiar 01.05.1997.

Aceste acte normative nu prevad obligatia achitarii de taxe vamale pentru simpla nerespectare a obligatiei de prezentare a marfurilor in  termenul prevazut ,la punctul vamal destinatie.Art. 25 din O.G.26/93 prevede ca "...pentru operatiunile de import admise cu liber de vama provizoriu, daca taxele nu au fost achitate de titularul operatiunii pana la expirarea termenului acordat incasarea taxelor- vamale, a majorarilor de intarziere si a amenzilor se face din oficiu...", rezulta per a contrario ca este vorba de bunurile intrate in circuitul civil, ( importate), si ca este vorba de acele importuri pentru care se datoreaza taxa si se stabileste acest aspect inca de la data introducerii bunului in tara. Articolul nu se refera si la bunurile scutite sau care nu sunt importate.

În mod corect pentru celelalte situatii, si nu numai, art.28 din ordnata prevede sanctiunea amenzii.

Legea nr. 30/1978, in cap.5, consacrat tranzitului si altor operatiuni, in cap.2 sectiunea 2 consacrate importului si nici in alte articole nu contine o prevedere similara celei din H G 626/97, art.164-165."

Instanta de fond incalca si prevederile art. 129 a1.4 si 5 din C.pr.civ. îsi incalca obligatia de a starui " prin toate mijloacele legale in aflarea adevarului in cauza in stabilirea faptelor si,mai ales, prin aplicarea a legii in scopul pronuntarii unei hotari legale si temeinice ". Aceasta avea posibi1itatea ca in baza art. 129 a1.4 sa cera explicatii sau " sa puna in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt ori de drept,chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau intampinare".

Litigiul care a facut obiectul dosarului nr.7223/CA/2003 a fost solutionat  la cel de-al treilea termen de judecata ( in conditiile in care la doua teremene s-au acordat amanari pentru intregirea cadrului procesual, in lipsa reclamantei si a reprezentantei acesteia, fara a pune nici macar in discutia celeilate parti aspectele aratate.

Hotarârea este data cu nesocotirea art.5 din O.G.2 /93 care prevedeau plata taxelor vamale a donatiilor facute asociatiilor non-profit. Chiar daca prin absurd s-ar considera ca fiind aplicabile in speta si H.G.nr.1114/93, instanta nu putea face abstractie de faptul ca chiar din continutul actului de constatare nr.355/2002 al Biroului Vamal Bors, punctul V rezulta clar ca regimul juridic vamal al autoturismului importat este cel prevazut de O.G.26/93. Fiind scutit de la plata taxei vamale, autoritatea vamala nu a mai perceput garantia vamala al carei scop este tocmai de a asigura acoperirea taxei vamale atunci cand importatorul o datoreaza si nu o plateste nedatorand nimic nu se percepe garantie si nu se plateste.

Neretinand aceste aspecte instanta pronunta o hotarare nelegala si metemeinica care aduce serioase prejudicii asociatiei care nu numai ca nu a putut beneficia de bunul donat dar se vede obligata si la plata taxelor vamale.

Revocarea  donatiei si nepredarea bunului de catre reprezentantul donatoarei s-a datorat faptului ca datorita tergiversarii angajatilor Ministerului Finantelor de a solutiona cererea referitoare la scutirea de la plata accizelor si taxei de drum donatoarea nu a predat bunul donat intrucat s-a vazut neviota sa revoce donatia pentru a nu plati si aceste taxe. Aceasta nu numai ca facea o liberalitate dar platea si alte taxe iar pentru asociatie donatia nu-si avea rost din moment ce taxele calculate ar fi depasit valoarea bunului donat.

Mai mult decat atat, instanta nici macar nu s-a pronuntat cu privire  la acest motiv în sensul ca  era scutita de taxe vamale conform art.5 din O.G.26/93.

Hotarârea este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii si datorita faptului ca instanta invoca art. 164 alin 1 si 2 din H.G.626/97 coroborat cu art.99 si art.93 din L.141 /97,  acte normative care nu se aplica in prezenta cauza, pentru a sustine ca actul constatator si procesul-verbal atacate sunt legale si temeinice si ca subscrisa ar datora toata" datoria" de import inclusiv taxe vamale si pentru a respinge actiunea subscrisei ea face abstractie de prevederea art. 146 al. l din L.141/97 care prevede:" Când ... datoria vamala a luat nastere pentru o marfa care beneficiaza sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamala redusa suma de plata este cea care rezulta din aplicarea taxei vamale reduse ".

Rezulta extrem de clar spiritul legii, daca în cazul bunurilor sustrase de sub supraveghere vamala se aplica un asemenea regim, cu atât mai mult in situatia  care nu a fost sustras bunul de sub supraveghere vamala si care beneficiaza de scutirea prevazuta de art.5 din O.G. 26/97 ar fi trebuit sa faca aplicarea acestui articol si sa anuleze cele trei acte atacate ca fiind nelegale.

Instanta nu coroboreaza articolele invocate de aceasta nici cu art.394 alin. 3 din H.G. nr. l 114/2001 din care rezulta extrem de clar ca spiritul legii nu acela ca penru o simpla nerespectare a termenului de incheiere a regimului vamal sa se nasca obigatii vamale chiar daca bunul nu este importat in sensul legii. Conform  acestui articol daca bunul nu a putut fi utilizat conform destinatiei din motive justificate restituirea acestuia expeditorului initial nu se considera schimbare a destinatiei bunurilor si nu sunt datorate drepturi de import, din inscrisurile depuse rezultand ca reclamanta a facut demersuri repetate si in termenul dat pentru incheierea regimului vamal.

 Hotarârea este data cu încalcarea legii si pentru ca instanta analizând sumar aspectele referitoare la majorarile de întârziere si penalitatile datorate ) indica ca in temeiul art. 6 a1.4 din OUG 113/99 care completeaza O.G.11/96  reclamanta ar datora majorarile de întârziere si penalitatile in cuantum de 172.142.979 lei motiv pentru care considera legal procesul-verbal nr.272/2002 si actul constatator nr.355/2002.

Înca o data instanta încalca principiul neretroactivitatii legii deoarece considera ca fiind aplicabile prevederile OUG 113/99 si pentru majorarile si penalitatile calculate de Biroul vamal Bors pentru perioada 18.04.1997 si pana in 1999 când aceste acte normative nu erau in vigoare.

Mai mult decât atât desi nu o prevede in mod clar, dar din mentinerea actelor atacate ca fiind legale si temeinicerezulta implicit acest lucru, instanta este de acord si aplica si ea prevederile actelor normative indicate de Autoritatea Nationala a Vamilor, în întâmpinarea depusa la dosarul nr.7223/CA/2003, încalcând din nou art.5 din C. civ. art. 15 din Constitutia României care consacra principiul neretroactivitatii legilor.

2. Hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde o motivare insuficienta. Hotararea este insuficient si superficial motivata, instanta nu motiveaza de ce considera suma de 172.142.179 lei ca fiind legal calculata,  nu motiveaza nimic cu privire la aspectul ca nu considera bunul donat scutit de la plata taxelor vamale si de ce, indica superficial ca nu considera relevant ca cetateanul german Altman a iesit cu autoturismul din tara intrucat a iesit dupa data la care trebuia incheiat regimul vamal fara a indicat de ce ar fi lispita de efecte aceasta iesire, nu indica de ce considera ca fiind lipsita de relevanta revocarea donatiei nu rezulta foarte clar de ce considera ca reclamanta ar trebui sa plateasca drepturile de import putandu-se doar deduce ca ar fi pentru nerespectarea termenului de incheiere a regimului vamal etc.

Hotararea este nelegala si pentru faptul ca instanta nu analizeaza faptul ca autoturismul a iesit din tara inainte ca organul constatator sa incheie actul constatator prin acelasi punct vamal prin care a intrat si prin urmare la data de 06.12.1997 Biroul Vamal Bors a incheiat regimul vamal. Din aceste motive, acesta nu mai avea cum in data de 17.04.2002 sa constate ca nu s-a incheiat regimul vamal in termen, aceasta incalcare fiind acoperita de incheierea de catre aceasta a regimului vamal in 06.12.1997 fara incheierea unui act constatator. Mai  mult decat atat, neîncheierea in termen a regimului vamal de  reclamanta nu a fost culpabila ea nu s-a putut realiza datorita donatoarei si Ministerului Finantelor.

Prin întâmpinare, intimata-pârâta  Autoritatea Nationala a Vamilor a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat si mentinerea hotarârii pronuntate de instanta de fond ca fiind legala si temeinica.

Prin decizia civila nr.378/25.02.2005 pronuntata în dosarul nr.2430/2004 al Curtii de Apel Bucuresti- Sectia A VIII-A Contencios Administrativ si Fiscal a fost respins recursul ca fiind nefondat.

La data de 18.07.2005 recurenta-reclamanta a formulat contestatie în anulare aratând ca decizia contestata este nelegala, întrucât instanta de recurs nu a analizat unele din motivele de recurs invocate, respectiv a comis o serie de erori materiale, întemeiata pe dispozitiile art.318 C.pr.civ .

Prin decizia civila nr.221/16.02.2006 pronuntata în dosarul nr.2445/2005 a fost admisa contestatia în anulare formulata, anulata decizia civila nr.378/25.02.2005 a acestei instante fixându-se termen pentru solutionarea recursului, retinându-se în esenta ca motivul de contestatie in anulare întemeiat pe art. 318 teza a II-a C.pr.civ  este  fondat, din continutul declaratiei de recurs rezultând ca recurentul a invocat nesocotirea art.5 din OG nr.26/1993 care prevedea scutirea de la plata taxelor vamale a donatiilor facute asociatiilor non-profit, aspect asupra caruia instanta in decizia a carei anulare s-a solicitat nu s-a pronuntat, instanta nemotivând in  nici un fel de ce aceste dispozitii nu-si gasesc aplicare.

De asemenea, s-a mai retinut ca în cadrul primului motiv de recurs, recurenta a invocat si faptul ca operatiunii vamale initiate la 18.04.1997 îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 30/1978 in vigoare la acea data si prevederile OG nr.26/1993, cu modificarile ulterioare care  reglementau operatiunile vamale la data de 18.04.1997 si chiar data de 01.05." Pe marginea dispozitiilor art.25 din OG nr.26/1993 s-a invederat ca " per a contrario" este vorba de bunuri intrate in circuitul civil (importate) si ca este vorba de acele importuri  pentru care se datoreaza taxa si se stabileste acest aspect înca de la data  intrarii bunului in tara, articolul nereferindu-se si la bunurile scutite de taxa si care nu sunt importate.

Instanta de recurs nu a cercetat aceasta sustinere, care constituie un motiv recurs, si nu a aratat daca prevederile OG nr.26/1993 deroga sau nu de la art.128 si art.129 din vechiul Cod vamal, si deci nu s-a analizat starea de fapt prin prisma prevederilor acestui act.

In acest context, Curtea a apreciat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.318 teza a II-a C.pr.civ., motiv pentru care a admis contestatia in anulare.

Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât si în limitele prevazute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciaza recursul ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:

În mod  corect instanta de fond si autoritatea vamala au apreciat ca  reclamanta datoreaza taxele vamale si majorarile de întârziere în cuantumul retinut aferente importului autoturismului marca Daimer Benz în baza D.V.Tz nr.4095/18.04.1997, în calitate de titular de tranzit vamal,  întrucât nu s-a prezentat la biroul vamal de destinatie, respectiv Biroul Vamal de Control si Vamuire la Interior-Bucuresti Târguri si Expozitii  pâna la termenul  stabilit în D.V.Tz, respectiv 01.05.1997.

1. Sustinerea recurentei ca instanta de fond a aplicat prevederi legale cu încalcarea principiului fundamental de drept  al neretroactivitatii legii, prevazut atât de art. 5 din C. civ. si de art. 15 din Constitutia României cat si de art. 188 din Codul Vamal, art.395 din H.G. 1114/2001, art.390 din H.G.626/1997 nu poate fi retinuta, întrucât chiar daca la data efectuarii importului erau în vigoare Decretul nr.30/1978 si OG nr.26/1993, potrivit acestor dispozitii unitatile vamale aveau dreptul sa stabileasca în functie de felul mijlocului de transport si destinatia marfurilor termenul pentru bunurile introduse în tara si transportate în tranzit, pâna la 45 de zile.

Faptul ca în actele administrative contestate se retin dispozitiile noului Cod vamal, Legea nr.141/1997 respectiv HG nr.1141/1997, HG nr.626/1997 si HG nr.1114/2001, intrate în vigoare ulterior importului, este determinat de împrejurarea ca la data emiterii actelor administrative acestea erau dispozitiile legale în vigoare si având în vedere ca potrivit art.16 din OG nr.26/1993 dreptul de verificare ulterioara putea fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de la data intrarii în tara a marfurilor sau bunurilor, în situatia în care pe parcursul acestei perioade se schimba dispozitiile legale aplicabile, la data închiderii operatiunii vamale din oficiu, 17.04.2004, organele vamale au aplicat dispozitiile legale în vigoare, care aveau un continut identic cu cel în vigoare la data importului respectiv la data de 01.05.1997 când reclamanta trebuia sa se prezinte la biroul vamal de destinatie.

Prin urmare, nu se poate spune ca organele vamale au aplicat în mod retroactiv dispozitiile legale, la data emiterii actului constatator, a procesului-verbal de majorari si a deciziei de solutionare  a contestatiei aceasta fiind legea care reglementa conditiile de fond si forma ale acestora, neputând fi emise în baza unor dispozitii abrogate, finalizarea pe fond a operatiunii vamale efectuându-se în conformitate cu reglementarile existente la momentul efectuarii importului, respectiv la momentul expirarii termenului stabilit pentru închiderea operatiunii, reclamanta neputând invoca dispozitii de favoare ce ar fi fost continute de legea veche  de care nu a mai putut beneficia.

Chiar daca în D.V.Tz nr.4095/18.04.1997 se mentioneaza faptul ca este vorba despre un act de donatie si OG nr.26/1993, nefiind retinuta garantie, scutirea la plata taxelor vamale nu opereaza la acel moment, organul vamal calculând valoarea în vama a autoturismului importat, ci la momentul încheierii operatiunii vamale, reclamantul având obligatia sa se prezinte, potrivit art.128 din Decretul nr.30/1978, pâna la data de 01.05.1997, împreuna cu autoturismul importat, declaratia vamala de tranzit si documentele însotitoare la Biroul Vamal de Control si Vamuire la Interior-Bucuresti Târguri si Expozitii  pentru închiderea operatiunii ocazie cu care s-ar fi constatat ca pentru importul masinii, reclamanta în calitate de asociatie non-profit nu datoreaza taxe vamale ca urmare a donatiei primite.

Simpla mentiune pe D.V.Tz. a OG nr.26/1993 nu conduce prin ea însasi la aplicarea scutirii de plata a taxelor vamale, întrucât conform art.129 din Decretul nr.30/1978 declaratia vamala de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale în cazul în care transportatorul nu prezinta bunurile la unitatea vamala în termenul stabilit, or în conditiile în care reclamanta, titulara a DVTz. nu a prezentat autoturismul la termen si nu a procedat la închiderea operatiunii prin invocarea si analiza de catre organul vamal a îndeplinirii conditiilor legale privind scutirea, declaratia vamala a devenit titlu executoriu pentru taxele vamale asa cum au fost stabilite, acesta fiind momentul nasterii datoriei vamale.

Faptul ca autoturismul nu a fost înmatriculat în România pe numele asociatiei si nu a fost folosit de aceasta nu prezinta nici o relevanta din punct de vedere al raportului juridic generat de relatiile juridice ce vizeaza importul autoturismului.

Nimic nu împiedica reclamantul sa se prezinte la termenul stabilit si sa informeze vama de faptul ca reprezentantul donatoarei nu i-a predat bunul si ca Ministerul Finantelor Publice nu a solutionat cererea privitoare la scutirea la plata accizelor si a taxei de drum sau sa solicite prelungirea regimului vamal suspensiv.

În aceste conditii revocarea donatiei intervenita la data de 30.06.1998 si notificata autoritatii vamale la data de 17.11.2001 nu prezinta nici o relevanta din punct de vedere al existentei datoriei vamale, chiar daca  Biroul Vamal de Control si Vamuire la Frontiera Bors a emis actul constatator ulterior, la data de 17.04.2002, reclamantul neefectuând o plata voluntara a datoriei vamale pâna la aceasta data, eventualele prejudicii cauzate reclamantei ca urmare a revocarii actului de donatie de catre donator urmând a fi recuperate pe tarâmul raspunderii civile delictuale, în masura în care sunt îndeplinite conditiile specifice acestei institutii.

Instanta de fond  nu a încalcat dispozitiile art.129 din Codul de procedura civila, sentinta neîncalcând principiul aflarii adevarului, solutia pronuntata fiind legala si temeinica, desi motivarea sentintei este sintetica si nu raspunde la toate sustinerile reclamantei, neputându-se spune ca hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau ca nu se poate realiza controlul judiciar, instanta neîncalcând principiul contradictorialitatii partile având posibilitatea de a formula concluzii atât oral cât si în scris, dispunându-se amânarea pronuntarii, împrejurarea ca dosarul a fost solutionat la al treilea termen de judecata în lipsa reclamantei neprezentând relevanta atâta timp cât aceasta a fost regulat citata si avea si termen în cunostinta pentru data de 19.01.2004.

Si în ceea ce priveste majorarile de întârziere Curtea constata ca instanta de fond a aplicat în mod corect dispozitiile OUG nr.113/1999 privind modificarea si completarea OG nr.11/1996, reclamanta datorând majorari de întârziere ca accesoriu al datoriei vamale principale din momentul nasterii datoriei vamale, nefiind vorba despre o retroactivitate pentru aceleasi motive expuse anterior.

Fata de aceste considerente, Curtea, vazând dispozitiile art.312 C.pr.civ, urmeaza sa  respinga recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamanta ASOCIATIA " VASILE VOICULESCU" împotriva sentintei civile nr.264/26.01.2004 pronuntata în dosarul nr. 7223/CA/2005 al Tribunalului Bucuresti-Sectia Conflicte de Munca Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal  în contradictoriu cu intimatii-pârâti DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A  MUNICIPIULUI BUCURESTI si AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR-BIROUL VAMAL DE CONTROL SI VAMUIRE LA FRONTIERA BORS, ca nefondat.

Irevocabila

Pronuntata în sedinta publica azi 08.06.2006

PRESEDINTE JUDECATOR  JUDECATOR 

Voicu Rodica Carmen Cosma Valeria Horatiu Patrascu

Domenii speta

Spete similare