Contestaţie în anulare. Înţelesul noţiunii de „eroare materială” (art. 503 alin. (1) pct. 2 c. proc. civ.)

Contestaţie în anulare. Înţelesul noţiunii de „eroare materială” (art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.)

„[…]prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., […] depunerea acestei chitanțe în cadrul litigiului de față nu este relevantă pentru admiterea contestației în anulare. Dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru nu a fost prezentată, astfel că soluția de anulare a recursului ca netimbrat nu se datorează unei erori materiale imputabile instanței, ci conduitei procesuale a recurentului, care nu a făcut dovada achitării taxei până la termenul de soluționare a recursului. Astfel cum s-a reținut mai sus, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de retractare a hotărârii ca urmare a unei erori materiale evidente, neimputabilă părților, și nu o cale prin care acestea să obțină reformarea hotărârii prin depunerea de dovezi pe care nu le-au administrat în fața instanței de recurs, căci altfel s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce nu este permis.”

(Curtea de Apel București, Secţia a VI-a, decizia civilă nr. 9R din data de 12.01.2022)

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

1. Prin contestaţia în anulare formulată la data de __, contestatorul __ a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii __, schimbarea în tot a deciziei civile nr. __ pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. __, în sensul admiterii recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că, în fapt, Curtea de Apel București a pronunțat decizia nr. __ prin care a anulat recursul, considerând că recurentul nu şi-a îndeplinit obligațiile legale, respectiv că nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 20 de lei, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

S-a arătat că rezultă cu claritate din rezoluția Curții de Apel din data de __, precum şi din decizia atacată, că avea obligația de a achita taxa de timbru până la acel termen, obligație îndeplinită la data de __, data la care a achitat taxa de timbru în cuantum de 20 de lei, prin chitanța seria __ nr. __, anterior termenului stabilit de instanța de judecată.

A precizat contestatorul că în ziua achitării taxei de timbru a transmis dovada plăţii, prin poştă, către instanța de judecată. Nefiind familiarizat cu procedurile, a  susţinut că nu a știut că trebuie să transmită scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conținut declarat.

Deoarece în cuprinsul rezoluției era indicat doar să achite taxa judiciară de timbru, a considerat că există o comunicare directă între instituțiile statului, iar prin achitarea taxei de timbru la P.R. se transmite dovada în mod direct către instanța de judecată, fiind comunicat acesteia că şi-a îndeplinit obligațiile.

Mai mult, o dovadă suplimentară a îndeplinirii obligației de plată a taxei de timbru se poate face prin prezentarea la termenul de judecată, dacă deține asupra sa dovada de plată. Din motive ce nu îi sunt imputabile, nu s-a putut prezenta la termenul de judecată, deoarece a fost declarat contact direct al unei persoane depistate cu Covid-19, astfel că s-a aflat în imposibilitatea materială de a face dovada achitării taxei în faţa instanței de judecată.

Prin urmare, a considerat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece Curtea de Apel, în mod eronat, a reținut că nu şi-a îndeplinit obligațiile legale, în termenul acordat de aceasta, fiind întemeiat motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

A arătat că noțiunea de eroare materială vizează greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv formulat, deși recursul s-a depus la oficiul poştal în termen legal, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat, deși exista dovada achitării taxei judiciare de timbru, anularea apelului ca făcut de un mandatar fără calitate ori ca nemotivat, deși motivele de apel s-au depus la dosar în termenul legal, pronunțarea instanţei de apel asupra altei hotărâri decât cea apelată.

S-a arătat, de asemenea, că în speță sunt aplicabile prin analogie şi dispozițiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., conform cărora instanța revine asupra anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, în situația sa termenul acordat fiind __, iar neregularităţile îndeplinite la __.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că recursul este întemeiat, având în vedere că Tribunalul București a admis excepția de insuficientă timbrare a apelului, motivat de faptul că s-a achitat doar taxa de timbru de 894,7 lei, privind capătul principal de cerere, fără a se indica şi valoarea dobânzii legale aferente perioadei __ - __, cu prezentarea modului de calcul şi achitarea taxei de timbru aferente. Cererea de chemare în judecată formulată de __ a avut un capăt principal de cerere - achitare debit principal în cuantum de 9.400 CHF şi un capăt accesoriu de cerere - achitarea dobânzii legale aferentă sumei ce reprezenta capătul principal de cerere. La fond, reclamanta __ a fost obligată să achite taxa judiciară în cuantum de 1.860,82 lei atât pentru capătul principal de cerere, cât şi pentru capătul accesoriu de cerere (penalitățile de întârziere). Prin cererea de apel, s-a contestat legalitatea şi temeinicia cererii de chemare în judecată cu privire la capătul principal de cerere, respectiv rambursarea de către apelant a împrumutului de consumație în cuantum de 9.400 CHF. Conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. b) din O.U.G. 80/2013, avea obligația de a achita 50% din taxa de timbru achitată în fond de către reclamant. Astfel cum s-a arătat mai sus, reclamantul a achitat la fond taxă de timbru de 1.860,82 lei, iar în apel instanța i-a pus în vedere să achite suma de 894,7 lei, reprezentând 50% din taxa de la fond. Chiar dacă Tribunalul București ar fi considerat că nu a timbrat suficient, deoarece nu a indicat şi valoarea capătului accesoriu de cerere privind dobânda legală, ar fi trebuit să dispună aplicabilitatea art. 34 alin. (2) din același act normativ.

Pe de altă parte, conform art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, „Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată. În opinia sa, anularea apelului pe motiv că nu a determinat cuantumul taxei judiciare de timbru pentru penalitățile solicitate de intimatul-reclamant, depășește atât cadrul legal prevăzut de O.U.G. nr. 80/2013, cât şi intenția legiuitorului la momentul stabilirii obligației de plată a taxei de timbru.

A susţinut că instanța de fond putea, cel mult, să stabilească în sarcina reclamantului __, să indice valoare dobânzii legale solicitate şi modalitatea de calcul a acesteia, iar contestatorul, la înaintarea apelului, să achite jumătate din suma stabilită în sarcina reclamantului (ceea ce a şi făcut).

A mai arătat contestatorul că este absurd şi ilogic ca, în calitatea sa de pârât, să stabilească valoarea dobânzii solicitate de către reclamant. Din punctul său de vedere, astfel nu datorează nicio sumă de bani reclamantei __, acesta fiind şi motivul pentru care a înaintat apelul. Prin urmare, în opinia sa, valoarea dobânzii legale este în cuantum de 0 lei, astfel că nu are posibilitatea achitării unei taxe de timbru calculată conform art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 prin raportare la valoarea de 0 lei.

Singura taxă de timbru la achitarea căreia era obligat, având în vedere valoarea contestată, era cea de 894,7 lei stabilită de către instanța şi reprezentând 50% din taxa achitată la fond de către reclamant (cu o mică diferență dată de cursul de schimb valutar), taxă pe care a achitat-o în termenul legal, astfel cum a reţinut chiar instanța de judecată.

2. Intimații nu au formulat întâmpinare.

3. Examinând decizia civilă atacată, prin prisma motivelor invocate prin contestația în anulare, Curtea reține următoarele:

Pin decizia civilă nr. __ pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. __, s-a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu, și s-a anulat recursul declarat de recurentul __ – contestator în cauza de față – împotriva deciziei civile nr. __ pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în contradictoriu cu intimații __ ca netimbrat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, deși recurentul a fost citat pentru termenul din __ cu mențiunea obligației plății taxei judiciare de timbru, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.

Prin contestația în anulare de față, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Curtea reține că acest motiv de contestație în anulare se referă la erorile materiale cu privire la aspectele formale ale judecării recursului, fiind necesar ca eroarea materială să fie şi evidentă, precum și neimputabilă părților din dosar. Astfel de erori materiale se pot regăsi, de exemplu, în situaţia respingerii recursului ca tardiv, ca netimbrat, ca fiind exercitat de o persoană care nu şi-a justificat calitatea de reprezentant, deşi din actele dosarului rezulta în mod evident că recursul fusese exercitat în termen, respectiv dovada achitării taxei judiciare de timbru sau dovada calităţii de reprezentant se afla la dosar. De asemenea, erorile materiale trebuie să rezulte din chiar dosarul de recurs, pentru că prin intermediul acestui motiv al contestației în anulare se urmărește retractarea hotărârii atacate ca urmare a săvârșirii de către instanța de recurs a unei erori materiale evidente, și nu reformarea hotărârii pentru omisiuni imputabile părților, care nu și-au îndeplinit obligațiile ce le revin în legătură cu cerințele de formă ale cererii de recurs. Cu alte cuvinte, părțile nu se pot prevala de calea contestației în anulare pentru a remedia, ulterior pronunțării hotărârii atacate prin această cale extraordinară de atac, neregularitățile privind cerințele de formă ale cererii de recurs, neregularități care au condus la anularea/ respingerea recursului.

În speță, din analiza dosarului de recurs, Curtea reține că prin rezoluția din data de __ instanța învestită cu soluționarea recursului a fixat în sarcina recurentului obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei. Recurentul a fost încunoștințat prin intermediul citației cu privire la obligația de plată a taxei, citația fiind legal comunicată acestuia, conform procesului-verbal de înmânare existent la fila __ a dosarului de recurs. Totodată, astfel cum rezultă din dosarul de recurs, recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului.

Deși contestatorul a susținut prin contestația în anulare că a achitat taxa judiciară aferentă recursului, atașând contestației în acest sens, în copie, chitanța nr. __ emisă de P.R., Curtea constată, mai întâi, că această chitanță nu conține nicio mențiune din care să rezulte că suma respectivă a fost plătită pentru cererea de recurs din dosarul nr. __.

În al doilea rând, prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea reține că depunerea acestei chitanțe în cadrul litigiului de față nu este relevantă pentru admiterea contestației în anulare. Dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru nu a fost prezentată, astfel că soluția de anulare a recursului ca netimbrat nu se datorează unei erori materiale imputabile instanței, ci conduitei procesuale a recurentului, care nu a făcut dovada achitării taxei până la termenul de soluționare a recursului. Astfel cum s-a reținut mai sus, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de retractare a hotărârii ca urmare a unei erori materiale evidente, neimputabilă părților, și nu o cale prin care acestea să obțină reformarea hotărârii prin depunerea de dovezi pe care nu le-au administrat în fața instanței de recurs, căci altfel s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce nu este permis.

Curtea constată așadar că nedepunerea dovezii privind plata taxei judiciare de timbru în dosarul instanței de recurs este pe deplin imputabilă contestatorului, o astfel de omisiune neconstituindu-se într-o greșeală materială a instanței de recurs.

Susținerile contestatorului, conform cărora nu a avut cunoștință de obligația depunerii dovezii taxei la dosar, sunt nefondate, fiind evident că îndeplinirea obligației de plată a taxei implică și dovada corespunzătoare. Din același motiv, Curtea apreciază ca fiind făcute pro causa și afirmațiile referitoare la credința contestatorului în sensul că dovada plății taxei urma să fie transmisă de P.R. instanței de judecată.

Aceste afirmații sunt, de altfel, în contradicție cu celelalte susțineri din cadrul contestației în anulare, conform cărora, pe de o parte, contestatorul a intenționat să depună dovada la termenul de judecată, însă a fost împiedicat să participe la proces, iar pe de altă parte că a transmis instanței de recurs dovada plății prin poștă.

Cu privire la primul aspect, dincolo de faptul că instanței de recurs nu i-a fost înaintată nicio cerere de amânare de către recurent pentru imposibilitate de prezentare, Curtea reține că o astfel de împrejurare nu constituie un impediment pentru transmiterea dovezii privind plata taxei judiciare de timbru prin orice mijloc de comunicare, inclusiv mijloacele electronice.

Cu referire la cel de-al doilea aspect, Curtea constată că la termenul de judecată din data de __ din procedura de față contestatorul a depus la dosar o factură emisă de P.R. la data de __, în copie nelizibilă în ceea ce privește numărul de prezentare la oficiul poștal al trimiterii poștale. Ca urmare, judecata contestației în anulare s-a amânat pentru termenul din __, pentru a se înfățișa o copie lizibilă a respectivei facturi, în vederea efectuării de verificări referitoare la expediere. La termenul acordat, contestatorul nu a prezentat înscrisul solicitat, astfel încât, în lipsa elementelor necesare pentru verificarea expedierii, Curtea constată că în cauză nu s-a probat susținerea conform căreia dovada de plată a taxei a fost transmisă instanței de recurs.

Concluzionând, Curtea reține că soluția pronunțată de instanța de recurs prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare nu este rezultatul unei erori materiale în accepțiunea art. 503 alin. (2) pct. C. proc. civ., motiv pentru care contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.

Având în vedere soluția de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei atacate prin încheierea de ședință din data de __, în temeiul art. 1.064 alin. (4) C. proc. civ., se va dispune restituirea către contestator a cauțiunii în sumă de 1.000 lei, consemnată prin recipisa nr. __ emisă de __.

Domenii speta

Spete similare