Civil.plângere contravenţională – depăşirea limitei legale de viteză – eroare de măsurare a aparatului radar, autotestarea, existenţa unor influenţe naturale

PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ – DEPĂŞIREA LIMITEI LEGALE DE VITEZĂ – EROARE DE MĂSURARE A APARATULUI RADAR, AUTOTESTAREA, EXISTENŢA UNOR INFLUENŢE NATURALE

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 03.09.2020, sub nr. ..../200/2020, petentul CGD, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, a solicitat anularea procesului-verbal seria PBZX nr. .... din data de 21.08.2020.

În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 21.08.2020 a fost oprit în trafic pe DN2 E85, în afara localității Mihăilești, jud. Buzău de către un echipaj de poliție, care i-a adus la cunoștință că ar fi fost înregistrat de aparatul radar conducând auto cu numărul de înmatriculare B .... .... cu viteza de 111 km/h pe raza localității Mihăilești.

Petentul a susținut că din cuprinsul procesului-verbal contestat nu rezultă calitatea de polițist rutier al agentului constatator, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia.

Petentul a menționat că nu a condus cu viteza consemnată în procesul-verbal în cauză.

Invocând jurisprudența C.E.D.O., petentul a apreciat că beneficiază de prezumția de nevinovăție care se răsfrânge și în plan probatoriu.

Petentul a precizat că pe tronsonul de drum pe care circula se afla în afara localității, pe DN2 E85, drum ce face parte din categoria drumurilor europene și pe care viteza legală este de maximum 100 km/h, viteză cu care se deplasa și petentul. De asemenea, petentul a menționat că traficul era aglomerat și că este posibil ca un alt autovehicul să fi fost depistat cu viteza respectivă, sancționarea petentului făcându-se din eroare.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, pe cele ale O.G. nr. 2/2001 și pe cele ale H.G. nr. 1391/2006.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând, în acest sens, o fotocopie a procesului-verbal contestat (fila 7). Totodată, petentul a solicitat ca intimatul să depună la dosarul cauzei dovada calității de polițist rutier a agentului constatator, înregistrarea pretinsei contravenții și dovada verificării metrologice a aparatului radar cu care se pretinde că s-a înregistrat viteza.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acest sens fiind atașată chitanţa nr. 44818/2020 nr. ... din data de 03.09.2020 (fila 6).

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale arătând, în esență, că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este legal și temeinic. De asemenea, a menționat că, prin procesul-verbal în cauză petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece, la acea dată, a fost depistat în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare B ... ..., în localitatea Mihăilești, jud. Buzău, circulând cu viteza de 111 km/h, depășind cu 61 km/h viteza maxim admisă pe sectorul de drum respectiv.

Intimatul a precizat că agentul constatator a efectuat activitatea de măsurare a vitezei autovehiculelor cu aparatul radar TruCam seria TC006015, aparat radar verificat metrologic și declarat corespunzător.

Intimatul a susținut că, prin ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie, a fost abrogat pct. 4 din N.M.L. nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiștii care nu au calitatea de operatori calificați, respectiv nu au atestat de operator radar.

Referitor la legalitatea procesului-verbal contestat, intimatul a apreciat că acesta este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ale acestuia. Intimatul a menționat că fapta săvârșită de către petent este descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, prin raportare directă la cele constatate și nu la un cadru general, niciun act normativ neimpunând un anumit format narativ sau elemente minime ce trebuie inserate în descrierea faptei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal în cauză, intimatul a arătat că imaginile depuse la dosarul cauzei fac dovada clară că petentul a săvârșit fapta contravențională așa cum a fost reținută corect de agentul constatator în procesul-verbal contestat, fiind singura probă certă de natură a fundamenta concluzia existenței faptei contravenționale descrise în procesul-verbal contestat, petentul neavând nicio probă de administrat.

Intimatul a precizat că locul săvârșirii contravenției a fost indicat în mod corect de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal contestat, respectiv DN2 E85, în localitatea Mihăilești, în plus, analizând înregistrarea video putând fi observate elemente specifice localității, cum ar fi clădiri, indicatorul rutier „trecere pentru pietoni”.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 - 208 C.proc.civ.

În dovedirea celor susținute, intimatul a solicitat încuviințarea mijlocul material de probă constând în înregistrare video, precum și a probei cu înscrisuri, în acest sens depunând la dosar atestat de operator radar și buletin de verificare metrologică, toate aflându-se pe CD-ul depus de intimat la dosarul cauzei (fila 18).

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și mijlocul material de probă constând în înregistrare video, apreciind aceste probe ca fiind admisibile, concludente și utile soluționării cauzei. Totodată, instanţa a respins celelalte probe a căror încuviințare a fost solicitată de către petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 21.08.2020 s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PBZX nr. .... (fila 7) de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Buzău – Serviciul Rutier, prin care s-a reținut că, la aceeași dată, la ora 11.14, petentul  CGD a condus autoturismul marca Mercedes  cu numărul de înmatriculare B ... ...., pe DN2 E85, în localitatea Mihăilești, unde a fost înregistrat de aparatul radar TruCAM seria TC006015, circulând cu viteza de 111 km/h, depășind limita legală de viteză cu 61 km/h.

În conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și hotărăște asupra sancțiunii stabilite.

În primul rând, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, petentul primind procesul-verbal contestat la data de 21.08.2020, iar plângerea contravențională fiind înregistrată la data de 03.09.2020.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, instanța constată că procesul-verbal contestat conține toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal al acestuia din urmă, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.

Cu toate acestea, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa uneia dintre mențiunile prevăzute în art. 16 din O.G. nr. 2/2001, petentul trebuie să facă dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin aplicarea sancțiunii nulității, întrucât lipsa mențiunilor de la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 nu e sancționată expres cu nulitatea.

Cu privire la calitatea de polițist rutier a agentului de poliție care a încheiat procesul-verbal contestat, instanța reține că, potrivit art. 109 alin. (1) teza întâi din O.U.G. nr. 195/2005, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. Instanța constată că, din atestatul formator/operator pistol laser TruCAM seria SCS nr. 470/29.03.2019 aparținând agentului șef NDV, aflat pe suport CD, rezultă că agentul constatator face parte din cadrul Serviciul Rutier Buzău, având implicit calitatea de polițist rutier.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține, cu titlu preliminar, că persoana sancționată se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa, însă această prezumție nu neagă valoarea probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției legal întocmit.

Astfel, în Cauza Ioan Pop contra României (Cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzațiilor în materie penală, calificare ce impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din C.E.D.O., îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul de apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valoare absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. În concluzie, nu este înlăturată prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională, reținându-se în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku contra Franței (Cererea nr. 10519/83), că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie să depășească limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei și prezervând dreptul la apărare. În același sens, în Cauza Haiducu și alții contra României (Cererea nr. 7034/07, decizia de inadmisibilitate din 13 martie 2012), Curtea Europeană a precizat că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 parag. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materia circulației rutiere, fiind important însă ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

În prezenta cauză, instanța constată că fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În consecință, întrucât petentul a fost sancționat pentru o contravenție care se constată prin mijloace tehnice de către agentul constatator și nu în mod direct, prin propriile simțuri ale acestuia din urmă, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este atenuată, revenindu-i agentului constatator sarcina de a proba că situația de fapt reținută în cadrul procesului-verbal contestat este una conformă cu realitatea, aspect ce rezultă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se impune a se preciza că, potrivit art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002, prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei. Totodată, art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05, prevede faptul că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este susținută de acestea.

Astfel, din proba video aflată pe CD-ul depus de intimat la dosarul cauzei (fila 18) rezultă clar că autoturismul cu numărul de înmatriculare B ... .... circula, la data de 21.08.2020, la momentul 11:14:07, cu viteza de 111 km/h, fiind astfel respectate prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05. Mai mult, se reține că intimatul a făcut dovada că aparatul radar folosit, respectiv aparatul radar TruCAM seria TC 006015, era conform cu normele legale la data săvârșirii faptei contravenționale, fiind verificat metrologic, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC – 02.01 – 3454, aflat pe suport CD, emis la data de 08.04.2020, având valabilitate de un an de la data emiterii, în consecință fiind valabil și la data de 21.08.2020, data înregistrării contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, intimatul a făcut dovada că aparatul radar în cauză a fost folosit de un operator atestat, astfel cum rezultă din atestatul formator/operator pistol laser TruCAM seria SCS nr. 470/29.03.2019 aparținând agentului șef NDV, aflat pe suport CD.

Instanța reține că, din înregistrarea video, se observă în mod clar, fără dubiu, faptul că viteza înregistrată de aparatul radar în cauză, respectiv viteza de 111 km/h, aparține autoturismului cu numărul de înmatriculare B ... ..., ținta aparatului radar fiind poziționată pe acest autoturism.

În concret, instanța constată că nu există indicii care să ridice dubii cu privire la mijlocul tehnic folosit în cauză, astfel încât va concluziona că înregistrarea video efectuată de agentul constatator respectă normele legale și de metrologie.

În ceea ce privește locul unde a fost săvârșită fapta contravențională, din analiza înregistrării video, rezultă faptul că petentul a fost înregistrat de către aparatul radar conducând cu viteza de 111 km/h în interiorul localității, în urma vizionării înregistrării video putându-se observa elemente specifice interiorului unei localități, cum ar fi construcții (clădiri, garduri), precum și indicatoare rutiere care semnalizează prezența unei treceri de pietoni. Cu privire la limita de viteză existentă pe tronsonul de drum în cauză, potrivit 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

În consecință, instanța constată că din probele administrate în cauză rezultă aceeași situație de fapt ca cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1305 de lei, corespunzătoare a 9 puncte-amendă și, drept sancțiune complementară, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind sancționată cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. În plus, petentului i s-a reținut permisul de conducere, conform art. 111 alin. (1) lit. c)  din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, criteriul ce trebuie avut în vedere la stabilirea sancțiunii contravenționale este proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În cauza dedusă judecății, petentul a fost sancționat pentru că nu a respectat limita maximă de viteză în interiorul localității, pentru această faptă fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii și fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Analizând gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșite, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, cu consecința reținerii permisului de conducere, instanța reține că aplicarea acesteia este obligatorie în cazul în care se depășește cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe un sector de drum și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, astfel încât instanța constată că în mod legal i-a fost aplicată această sancțiune petentului. Totodată, instanța reține că sancțiunea complementară are un rol preventiv, scopul acesteia fiind înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, privind protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care nu respectă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic. Astfel, instanța apreciază că și această sancțiune este proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului, având în vedere că depășirea limitei legale de viteză este una dintre principalele cauze ale producerii accidentelor soldate cu consecințe deosebit de grave, fiind necesar ca petentul să conștientizeze gravitatea faptelor sale și riscurile la care îi expune pe ceilalți participanți la trafic prin nerespectarea prevederilor legale în vigoare.

Pe cale de consecință, având în vedere toate considerentele expuse anterior, instanța, reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției seria PBZX nr. ..../21.08.2020, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.

Domenii speta

Spete similare