Contencios administrativ. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor administrative asimilate încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese.

Contencios administrativ. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor administrative asimilate încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese. Repunerea părţilor în situaţia anterioară. Situaţia contratelor deja executate.

- Legea nr. 176/2010, art. 22 alin. 1, art. 23 alin. 3.

În lumina dispoziţiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, restabilirea situaţiei anterioare este lăsată astfel la aprecierea instanţei, care ar urma să dispună, motivat, în funcţie de împrejurările fiecărei cauze. În prezenta cauză, cererea de chemare în judecată nu este suficient motivată în ceea ce priveşte această solicitare, limitându-se la a menţiona necesitatea înlăturării în întregime a efectelor actelor încheiate cu nerespectarea condiţiilor legale de validitate.

Această detaliere era necesară în condiţiile în care durata contractelor era împlinită la data sesizării instanţei, astfel încât era necesar să se indice cu exactitate dacă şi în ce măsură au fost executate prestaţiile, valoarea acestora, dacă între prestaţiile reciproce există o lipsă de echivalenţă, dacă este posibilă restituirea în natură, cel puţin în parte etc. Aplicarea principiului restitutio in integrum presupune ca ambele părţi să fie puse în situaţia anterioară încheierii contractului, deci ca ambele să fie obligate la restituirea prestaţiilor primite în executarea contractelor, pentru aceasta fiind necesară stabilirea valorii prestaţiilor supuse restituirii.

Curtea a reţinut de asemenea că posibilitatea ca sancţiunea nulităţii contractului de achiziţie publică să nu aibă efect retroactiv este prevăzută şi de art. 287 ind. 10 alin. 6 din OUG nr. 34/2006 (în vigoare la data încheierii contractelor), dacă desfiinţarea obligaţiilor contractuale deja executate este imposibilă, cu atât mai mult cu cât, în cauză nici una dintre părţi nu a invocat o disproporţie între prestaţii.

Prin sentinţa nr. 1714 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 818/96/2017, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii V.E., Consiliul Local al Comunei Lăzarea, Comuna Lăzarea reprezentată legal prin primar şi SC P.L.C. SRL; a obligat reclamanta la plata sumei de 3.796,10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului V.E. şi a respins cererea pârâţilor Consiliul Local al Comunei Lăzarea, Comuna Lăzarea, reprezentată prin primar şi SC P.L.C. SRL, referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, reţinând cauza spre rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de Agenţia Naţională de Integritate astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de Procedură Civilă şi a învederat instanţei că sentinţa atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.23 din Legea nr.176/2010, art.70 din Legea nr.161/2003, art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 republicată şi art.75 lit.b.) din Legea nr.393/2004.

S-a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art.23 din Legea nr.176/2010.

În ceea ce priveşte regimul juridic al nulităţii absolute al actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, recurenta a învederat faptul că legiuitorul, prin dispoziţiile art.23 din Legea nr.176/2010 cu modificările si completările ulterioare, lege specială ce derogă de la norma generală, a conferit legitimitate Agenţiei Naţionale de Integritate de a promova acţiuni în anularea actelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, precum si de a solicita repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestor acte administrative, respectiv contracte.

Aşadar, scopul pentru care legiuitorul a prevăzut, prin dispoziţiile acestui articol de lege, ca instanţa de judecată să dispună, pe lângă constatarea nulităţii absolute, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară îl constituie restabilirea legalităţii, încălcată la adoptarea actului administrativ cu caracter normativ, precum si la încheierea Acordului-cadru de servicii nr.3122/29.08.2011 si a celor 20 de contracte subsecvente de servicii, si care impune deci înlăturarea efectelor produse în temeiul acestor acte administrative.

Prin urmare, în prezentul litigiu dedus judecăţii nu sunt incidente dispoziţiile dreptului comun, respectiv ale Codului Civil pe care şi-a fundamentat soluţia instanţa de fond, întrucât Agenţia Naţională de Integritate nu a solicitat anularea actelor administrative şi a actelor juridice menţionate în cererea de chemare în judecată pe temei contractual (nefiind, deci o acţiune în răspundere contractuală), ci a solicitat instanţei de contencios administrativ, în temeiul art.23 si art.24 din Legea nr.176/2010 cu modificările si completările ulterioare, constatarea nulităţii absolute a actelor administrative si juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, în vederea înlăturării în întregime a efectelor acestor acte încheiate cu nerespectarea condiţiilor legale de validitate.

A învederat instanţei că prin raportul de evaluare nr.43l97/G/II/18.10.2016, s-a reţinut că V.E. nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese prevăzut de art.70 din Legea nr.161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, art.46 alin.(1) din Legea nr.215//2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art.75 lit.b.) din Legea nr.393/2004 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi adoptarea H.C.L nr.39/03.08.2011 pentru aprobarea documentaţiei de atribuire a acordului-cadru privind achiziţionarea de servicii de exploatare forestieră, în temeiul căreia între Comuna Lăzarea şi S.C. P.L.C. S.R.L., societate la care acesta deţine calitatea de asociat, a fost încheiat Acordul - cadru de servicii nr. 3122/29.08.2011 şi ulterior, un număr de 20 de contracte subsecvente de servicii.

Recurenta a invocat art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010 şi a arătat că raportul de evaluare nr.43197/G/II/18.10.2016 nu a fost contestat de către V.E., rămânând astfel definitiv şi executoriu, nemafiind, astfel, posibilă nicio discuţie cu privire la temeinicia şi legalitatea acestui raport de evaluare.

Ori, instanţa de fond, deși a luat act de rămânerea definitivă a raportului de evaluare prin necontestare, totuşi a procedat, în pofida acestui fapt, la analizarea temeiniciei şi legalităţii acestui raport de evaluare prin care s-a reţinut existenta unei situaţii de conflict de interese (în condiţiile în care Agenţia Naţională de Integritate prin cererea de chemare în judecată nu a investit instanţa de judecată cu o astfel de cerere), pronunţând astfel o hotărâre cu încălcarea si aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

Recurenta a mai învederat că în mod nefondat instanţa de fond a concluzionat că nu se poate reţine existenţa unui raport cauză-efect între participarea pârâtului V.E. la adoptarea H.G nr.39/03.08.2011 şi încheierea Acordului-cadru de servicii nr. 3122/29.08.2011 şi ulterior, a unui număr de 20 de contracte subsecvente de servicii, invocând în susţinerea recursului şi Decizia nr.2184/27.05.2015 a ÎCCJ ( o speţă similară prezentei cauze).

În esenţă, a arătat că este evident că pârâtul V.E. a avut posibilitatea să anticipeze existenţa resurselor financiare necesare încheierii unor contracte viitoare, atâta timp cât în calitatea sa de consilier local, a avut cunoştinţă de proiectele de hotărâre şi de documentele aferente cu privire la sumele care urmau să fie alocate din bugetul local.

În cazul de faţă nu se poate pune problema unor circumstanţe, sau evenimente tangenţiale şi cu atât mai puţin de interpretări subiective privind existenţa unui raport cauză-efect, întrucât este mai mult decât evident faptul că în mod indiscutabil, vădit şi categoric, V.E. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, art. 46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi, respectiv art.75 lit. b) din Legea nr. 393/2004cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, odată rămas definitiv raportul de evaluare nr.43197/G/H/18.10.2016, prin necontestare, actele administrative şi juridice încheiate, respectiv adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, vor fi sancţionate, conform dispoziţiilor art.23 din Legea nr.176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, cu nulitatea absolută, în vederea înlăturării în întregime a efectelor actelor încheiate cu nerespectarea condiţiilor legale de validitate.

Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate. A invocat dispoziţiile art. 451 din Codul de Procedură Civilă şi a solicitat instanţei de recurs să observe că onorariul avocaţial este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, având în vedere că dosarul a rămas în pronunţare chiar la primul termen de judecată şi nu a fost administrat un probatoriu complex.

S-a invocat şi practica în această materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere şi alţii împotriva României, Raicu împotriva României) şi Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curţii Constituţionale, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă (1865).

Pârâtul V.E. a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantă, solicitând în principal, respingerea recursului ca fiind netemeinic şi nelegal; în subsidiar, admiterea în parte a recursului în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte petitul privind constatarea nulităţii absolute a înscrisurilor indicate în acţiune, respingând petitul privind repunerea părţilor în situaţia anterioară; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată în principal, s-a arătat că solicitarea de anulare a contractelor încheiate cu încălcarea acestor prevederi legale trebuia să vizeze părţile între care se încheie aceste contracte şi nu persoana aflată în stare de incompatibilitate.

Aşadar, constând lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului V.E., care nu figurează ca parte în nici unul din actele juridice/contractele a căror anulare se solicită, parte contractantă fiind SC P.L.C. SRL, solicită respingerea recursului.

Pârâtul intimat a mai arătat că nu trebuie pierdut din vedere faptul că, anterior participării intimatului la deliberarea şi adoptarea HCL nr. 39/2011 privind adoptarea documentaţiei de atribuire a Acordului-cadru privind achiziţionarea de servicii de exploatare forestieră, s-a obţinut viza de legalitate a secretarului Consiliului local Lăzarea, viză de legalitate prin care s-a avizat pozitiv participarea intimatului la deliberarea şi adoptarea acestei hotărâri, respectiv nu s-a semnalat membrilor Consiliului Local Lăzarea incidenţa unui conflict de interese ca urmare a unui interes personal pentru sine sau pentru "orice persoană fizică sau juridică", de natură patrimonială, în emiterea acestei hotărâri.

De asemenea, atât Acordul cadru, cât şi toate contractele subsecvente au fost încheiate şi semnate de Primarul Comunei Lăzarea, în calitate de reprezentant al autorităţii administrativ teritoriale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 actualizată.

S-a arătat de asemenea că argumentaţia instanţei de fond în sensul că HCL nr. 39 din 3. 08. 2011 nu a stat la baza încheierii Acordului-cadru de servicii nr. 3122 din 29. 08. 2011 şi, ulterior, a unui număr de 20 de contracte subsecvente de servicii încheiate între Comuna Lăzarea şi SC P.L.C. SRL este corectă, întrucât Hotărârea Consiliului Local Lăzarea nr. 39 din 3.08. 2011 a avut ca obiect aprobarea documentaţiei de atribuire a acordului-cadru privind achiziţionarea de servicii de exploatare forestieră, aprobarea încheierii acordului cadru pe o perioadă de 2 ani, aprobarea procedurii de licitaţie pentru atribuirea acordului-cadru, cu această ocazie fiind împuternicit Primarul comunei să semneze, atât acordul-cadru, cât şi contractele subsecvente.

Încheierea Acordului cadru de servicii nr. 3122/29.08.2011 si a celor 20 de contracte de servicii subsecvente s-a realizat ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţie publică, consemnată în Raportul procedurii de cerere de oferte si în Procesul verbal al şedinţei de evaluare a ofertelor, V.E. nefăcând parte din comisiile de evaluare şi atribuire a contractului.

S-a apreciat că intimatul nu avea posibilitatea "să anticipeze" că această hotărâre de consiliu local, la adoptarea căreia a participat, ar putea să prezinte un beneficiu pentru sine sau pentru SC P.L.C. SRL.

În ceea ce priveşte apărarea formulată în subsidiar, în sensul respingerii petitului reclamantei privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, s-a arătat că reclamanta nu face trimitere la nici un text legal aferent acestei solicitări.

Or, chiar dacă prevederile speciale ale art. 23 alin. 3 din Legea 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că, ulterior dispoziţiei privind constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese, instanţa poate dispune motivat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, pentru a dispune în acest sens, atât partea care formulează acest petit, cât şi instanţa de judecată trebuie să motiveze această solicitare/dispoziţie.

S-a arătat, în esenţă, că atât în condiţiile incidenţei dispoziţiilor vechiului Cod civil (dispoziţii care apreciază că sunt aplicabile în speţă dat fiind că HCL nr. 39/3.08.2011, Acordul cadru de servicii nr. 3122/29.08.2011 şi primele 12 contracte subsecvente au fost încheiate anterior apariţiei noului Cod civil) cât şi conform prevederilor noului Cod civil repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor/actelor juridice anulate trebuie să respecte principiul potrivit căruia, dacă contractul este desfiinţat (reziliat sau anulat), întrucât orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit/executat fără să fie debit este supus repetiţiunii/restituirii.

În prezenta cauză nu s-a precizat şi, implicit, nu s-a clarificat ce a înţeles reclamantul prin solicitarea formulată în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară întrucât nu s-a clarificat dacă toate prestaţiile executate în baza contractelor a căror anulare se solicită au fost executate de către SC P.L.C. SRL şi, de asemenea, dacă contravaloarea acestor prestaţii a fost achitată de către Comuna Lăzarea, reprezentată prin Primar.

De asemenea, nu se precizează dacă s-au finalizat lucrările, dacă au mai rămas neexecutate anumite lucrări, dacă Comuna Lăzarea a achitat integral toate lucrările ce au făcut obiectul tuturor contractelor sau dacă au rămas lucrări neachitate. Ar fi fost important să se stabilească şi faptul dacă s-ar putea restitui în natură parte din materialele ce au fost folosite în lucrările contractate şi cât reprezintă echivalentul serviciilor deja prestate/efectuate.

Apoi, în stabilirea echivalentului între valoarea serviciilor prestate şi sumele achitate pentru executarea acestor servicii ar fi trebuit stabilite ambele prestaţii pentru că, fiind vorba despre un contract sinalagmatic, obligaţia fiecăreia dintre părţile contractului (desfiinţat retroactiv) apare ca şi când nu a existat vreodată.

Pârâtele UAT Comuna Lăzarea, reprezentată prin primar, Consiliul Local al Comunei Lăzarea şi SC P.L.C. SRL au formulat la rândul lor întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nelegal şi neîntemeiat şi în consecinţă menţinerea sentinţei atacate, ca fiind soluţia legală şi temeinică pronunţată în cauză.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că în mod greşit susţine recurenta că prima instanţă ar fi întemeiat soluţia sa pe dispoziţiile dreptului comun, respectiv ale codului civil. Din considerentele hotărârii atacate reiese în mod clar că soluţia adoptată se bazează pe analiza dispoziţiilor legale menţionate tocmai de către recurentă. Însă, aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile codului civil, în lumina prevederilor art. 32 din legea 176/2010, astfel în ceea ce priveşte de exemplu reglementările referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară acestea pot fi doar cele prevăzute din codul civil, deoarece legea 176/2010 la art. 23 alin.3 face doar o simplă referire cu privire la acest aspect în sensul că, instanţa va putea dispune motivat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Astfel, petitul privind repunerea părţilor în situaţia anterioară poate fi analizată doar din perspectiva codului civil, făcându-se trimitere la motivele dezvoltate pe larg în cadrul întâmpinării formulate în faţa primei instanţe.

S-a mai arătat că prima instanţă în mod corect a stabilit că, în lumina dispoziţiilor art. 46 alin.1 din legea nr.215/2001 cauza ce determină starea de incompatibilitate a consilierului local trebuie să fie doar interesul patrimonial al acestuia. Astfel, la şedinţa consiliului local din 03.08.2011 s-a aprobat doar documentaţia de atribuire a serviciilor de exploatare forestieră şi procedura de licitaţie prin care urma să fie ales ofertantul câştigător. Ca urmare, prin HCL s-a aprobat documentaţia de atribuire fără nici o referire la SC P.L.C. SRL.

Aşadar, nu HCL a stat la baza încheierii Acordului-cadru de servicii nr.3122/29.08.2011 şi a celor 18 contracte subsecvente, ci rezultatul procedurii de achiziţie publică, consemnată în Raportul procedurii de cerere de oferte precum şi Procesul-verbal al şedinţei de evaluare a ofertelor. Se observă că pârâtul V.E. nu a făcut parte din comisiile de evaluare şi atribuire a contractului.

În aceste condiţii nu se poate reţine că Acordul cadru de servicii şi cele 18 contracte subsecvente, care nici nu poartă semnătura intimatului V.E., ar avea legătură cu situaţia de conflict de interese, astfel ar trebui anulate, în temeiul art. 23 alin.1 din legea 176/2010. Aceste din urmă acte nu au fost încheiate nici direct de către intimatul V.E., nici prin persoane interpuse, dovezi în acest sens nefiind aduse de către recurentă, încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese în privinţa acestor acte nefiind de asemenea dovedită. Dat fiind faptul că, aceste acte juridice sunt perfect valabile, nu se impune nici repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, în ceea ce priveşte solicitarea formulată de intimatul pârât V.E. în cuprinsul întâmpinării, de a se constata lipsa calităţii sale procesuale pasive, Curtea a reţinut că această excepţie a fost invocată în faţa instanţei de fond, care a respins-o la termenul de judecată din data de 13 septembrie 2017.

Soluţia instanţei de fond cu privire la această excepţie nu a fost atacată nici de reclamantă prin recursului formulat, nici de pârât prin formularea unui recurs incident, astfel încât a intrat în puterea lucrului judecat şi nu formează obiect de analiză în prezentul recurs.

În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în judecată, s-a constatat că sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la aprecierile judecătorului fondului asupra existenţei conflictului de interese.

Curtea a subliniat, în acord cu recurenta, că instanţa de fond nu a fost învestită cu constatarea existenţei unui conflict de interese, acesta fiind deja stabilit prin raportul de evaluare nr. 43197/G/II/18.10.2016, necontestat de persoana evaluată, respectiv pârâtul V.E., în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010. Existenţa conflictului de interese nu mai poate fi pusă aşadar în discuţie, fiind constatată printr-un act administrativ necontestat, care se bucură astfel de atributele legalităţii şi executorialităţii.

Din raportul de evaluare menţionat rezultă că Hotărârea Consiliului local Lăzarea nr. 39/03.08.2011 a fost adoptată în condiţiile existenţei unui conflict de interese în care s-a aflat pârâtul V.E., consilier local, constatarea în sens contrar a instanţei de fond încălcând prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010.

Prin această hotărâre a Consiliului local s-a aprobat documentaţia de atribuire, caietul de sarcini şi acordul-cadru având ca obiect achiziţionarea de servicii de exploatare forestieră; s-a aprobat procedura de licitaţie deschisă pentru atribuirea acordului-cadru şi încheierea acestuia pe o durată de 2 ani de la data semnării; a fost împuternicit primarul comunei să semneze acordul cadru şi contractele subsecvente.

Contrar aprecierii instanţei de fond, Curtea a reţinut că Acordul-cadru nr. 3122/29.08.2011 şi contractele de servicii subsecvente au legătură cu situaţia de conflict de interese, fiind fără relevanţă faptul că au fost încheiate în urma derulării unei proceduri de achiziţie publică.

În acest sens, are în vedere că documentaţia de atribuire, caietul de sarcini şi conţinutul acordului-cadru au fost aprobate prin HCL nr. 39/2011, adoptată cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese, astfel cum s-a arătat mai sus. Prin documentaţia de atribuire au fost stabilite criteriile de calificare şi de selecţie, detaliate sub aspectul cifrei de afaceri, experienţei similare, capacităţii tehnice şi profesionale. A fost stabilită astfel o valoare minimă a cifrei de afaceri şi cerinţe specifice referitoare la dotarea cu utilaje şi echipament tehnic, respectiv la personalul angajat, cerinţe care ar putea fi considerate restrictive, de natură a denatura concurenţa, în sensul dispoziţiilor art. 35 alin. 5 din OUG nr. 34/2006.

Or, se poate uşor presupune că pârâtul consilier local V.E., cu ocazia aprobării documentaţiei tehnice, cunoştea cifra de afaceri precum şi dotările tehnice şi personalul societăţii al cărei asociat este, SC P.L.C. SRL, cerinţele fiind formulate astfel încât această societate să le îndeplinească, aceasta fiind de altfel şi singurul competitor în cadrul procedurii.

În aceste condiţii, chiar dacă raportul de evaluare vizează doar hotărârea Consiliului local nr. 39/2011, nu şi acordul-cadru şi contractele de servicii subsecvente, este de necontestat că şi acestea din urmă, încheiate în urma procedurii aprobate prin hotărârea menţionată, au legătură cu conflictul de interese şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010, dispoziţii legale pe care se întemeiază acţiunea reclamantei. În egală măsură, existând legătură între hotărârea la adoptarea căreia a participat pârâtul V.E. şi actele încheiate ulterior în baza acesteia, este lipsit de relevanţă faptul că pârâtul nu figurează ca parte în contracte şi că nu le-a semnat.

Faţă de cele expuse, Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute a actelor indicate de reclamantă, a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate în cuprinsul considerentelor de mai sus, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1  pct. 8 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte repunerea părţilor în situaţia anterioară, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 prevede: „Instanţa va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulităţii absolute, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară”. Restabilirea situaţiei anterioare este lăsată astfel la aprecierea instanţei, care ar urma să dispună, motivat, în funcţie de împrejurările fiecărei cauze.

În prezenta cauză, cererea de chemare în judecată nu este suficient motivată în ceea ce priveşte această solicitare, limitându-se la a menţiona necesitatea înlăturării în întregime a efectelor actelor încheiate cu nerespectarea condiţiilor legale de validitate.

Această detaliere era necesară în condiţiile în care durata contractelor era împlinită la data sesizării instanţei, astfel încât era necesar să se indice cu exactitate dacă şi în ce măsură au fost executate prestaţiile, valoarea acestora, dacă între prestaţiile reciproce există o lipsă de echivalenţă, dacă este posibilă restituirea în natură, cel puţin în parte etc. Aplicarea principiului restitutio in integrum presupune ca ambele părţi să fie puse în situaţia anterioară încheierii contractului, deci ca ambele să fie obligate la restituirea prestaţiilor primite în executarea contractelor, pentru aceasta fiind necesară stabilirea valorii prestaţiilor supuse restituirii.

Curtea a reţinut de asemenea că posibilitatea ca sancţiunea nulităţii contractului de achiziţie publică să nu aibă efect retroactiv este prevăzută şi de art. 287 ind. 10 alin. 6 din OUG nr. 34/2006 (în vigoare la data încheierii contractelor), dacă desfiinţarea obligaţiilor contractuale deja executate este imposibilă.

În aceste împrejurări, având în vedere şi faptul că nici una dintre părţi nu a contestat executarea contractelor şi nici nu a invocat o disproporţie între prestaţii, Curtea a apreciat că în cauza de faţă este neîntemeiată cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de reclamantă, a casat în tot sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat nulitatea absolută a actelor indicate de reclamantă şi a respins cererea având ca obiect repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Cererea intimatului V.E., de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, a fost respinsă ca neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere soluţia de admitere a recursului formulat.

Domenii speta

Spete similare