Stabilire locuință copii. Interesul superior al copilului

Cu prilejul audierii, amândoi minorii au demonstrat o foarte bună creştere şi educare şi o maturitate superioară vârstei acestora.

Copiii au demonstrat că dorinţa lor de a rămâne în locuinţa tatălui nu este o chestiune de moment ci o opţiune asumată.

Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art.264 din Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, în acord cu art. 6 din Convenţia de la Strasbourg asupra relaţiilor personale care privesc copiii, ratificată prin Legea nr.87/2007, opiniilor şi dorinţelor, precum şi sentimentelor constatate ale minorilor, trebuie să li se acorde atenţia cuvenită.

Ansamblul materialului probator administrat nu contrazice, ci confirmă că opţiunea minorilor este în interesul superior al acestora

Prin sentinţa civilă nr.548/20.06.2017, pronunţată de Judecătoria Tg.Lăpuş în dosarul nr.993/319/2016 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul PN în contradictoriu cu pârâta PAC şi în consecinţă a fost dispusă desfacerea căsătoriei încheiată la data de 18.12.2000 şi înregistrată sub nr.38 în Registrul Stării civile al comunei Suciu de Sus, prin acordul părţilor.

S-a dispus ca după desfacerea căsătoriei, pârâta va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „T”.

A fost stabilită că exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorii PI - M, născută la data de 17.01.2002 şi PI-C, născut la data de 09.07.2003, să revină în comun ambilor părinţi.

A fost stabilită locuinţa minorilor P I-M, născută la data de 17.01.2002, şi P I - C, născut la data de 09.07.2003, la domiciliul mamei.

A fost obligat reclamantul PN la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 177 lei lunar către fiecare dintre minorii PI-M, născută la data de 17.01.2002 şi PIC, născut la data de 09.07.2003, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii alte instanţei.

A fost respins capătul de cerere vizând transferul alocaţiei de stat pentru copii de pe numele pârâtei pe numele reclamantului, ca neîntemeiat.

S-a luat act de renunţarea la capătul de cerere vizând transferul exploataţiei agricole de pe numele pârâtei pe numele reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, părţile s-au căsătorit la data de 18 decembrie 2000, iar căsătoria acestora a fost înregistrată în registrul stării civile al comunei Suciu de Sus; din căsătorie au rezultat minorii PI, născută la 17.01.2002, în vârstă de 15 ani şi PI, născut la 09.07.2003, în vârstă de 13 ani.

La termenul de judecată din 19.04.2017, reclamantul şi pârâta şi-au exprimat disponibilitatea de a fi desfăcută căsătoria prin acordul lor.

Potrivit art. 374 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: „(1) Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. (2) Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie. (3) Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ”.

Întrucât părţile au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 373 lit. a Cod civil, instanţa a admis cererea şi a desfăcut căsătoria de comun acord în condiţiile art. 374 Cod civil raportat la art. 931 Cod de procedură civilă.

După desfacerea căsătoriei, pârâta va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „T”, conform certificatului de căsătorie.

În ce priveşte autoritatea părintească, instanţa a reţinut că, potrivit art. 483 Cod civil, aceasta reprezintă „ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului” şi urmează a fi exercitată de ambii părinţi, în condiţiile art. 398 Cod civil.

Conţinutul autorităţii părinţeşti este stabilit prin art. 487 Cod civil şi constă în dreptul şi îndatorirea părinţilor „de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea lui profesională, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului”. Părinţii sunt de asemenea „datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia”.

Din probele administrate în cauză instanţa a reţinut că părţile sunt de acord cu exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, iar pe de altă parte nu s-au identificat motive temeinice în sensul că ar trebui să fie exercitată în mod exclusiv de către un singur părinte.

În ce priveşte locuinţa minorilor, prima instanţă a stabilit-o la domiciliul pârâtei, respectiv în C, nr.37 judeţul Maramureş, având în vedere concluziile anchetelor sociale, declaraţiile martorilor şi susţinerile minorilor audiaţi în camera de consiliu. Reclamantul este plecat în cursul săptămânii de la domiciliu, fiind şofer, iar minorii rămân singuri, lucru apreciat ca fiind foarte grav, având în vedere V fragedă a acestora şi potenţialele pericole la care pot fi expuşi. Totodată minora PI va urma clasa a IX-a în Oraşul Tg. Lăpuş, iar minorul P I, după terminarea clasei a VIII-a intenţionează să îşi continue şcoala în Oraşul Tg. Lăpuş, or distanţa dintre această localitate şi până la locuinţa tatălui din comuna Groşii Ţibleşului este mare(aproximativ 25 km). Aşadar,  pentru motivele arătate, nu este în interesul minorilor să locuiască în perioada următoare împreună cu tatăl lor, deşi poziţia lor a fost în acest sens, iar pe de altă parte minorii beneficiază de un climat de linişte la locuinţa mamei unde condiţiile materiale sunt asemănătoare. Pârâta este angajată cu program de lucru de 8 ore, însă are posibilitate să se ocupe zilnic de îngrijirea şi educaţia minorilor, la fel cum a făcut-o şi înainte de despărţirea în fapt a părţilor.

Art. 263 din Codul civil consacră în mod expres principiul interesului superior al copilului, prevăzând că orice măsură s-ar lua cu privire la un copil, indiferent cine ar fi autorul acestei măsuri, respectiva măsură trebuie să fie luată doar cu respectarea interesului superior al copilului.

Instanţa a apreciat că interesul superior al minorilor PI şi PI este acela de a locui împreună cu mama lor, deoarece aceasta s-a ocupat îndeaproape de minori, astfel că a stabilit domiciliul acestora la domiciliul pârâtei. Conform art. 401 din Codul civil, părinţilor separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Potrivit art. 402 Cod civil, instanţa s-a pronunţat şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorilor.

Întrucât pârâta se va ocupa în mod direct de întreţinerea minorilor instanţa a analizat contribuţia ce revine reclamantului, având în vedere adeverinţa de venit depusă de acesta.

Instanţa a reţinut că minorii au dreptul la întreţinere atunci când se află în nevoie, acest drept fiind consacrat prin art. 524 Cod civil raportat la art. 525 alin. 1 Cod civil.

Conform art. 527 Cod civil, debitor al întreţinerii poate fi numai cel care are mijloacele de a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Instanţa a reţinut că minorii au nevoie de întreţinere, iar pe de altă parte reclamanta este aptă de muncă şi are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, aceasta la data pronunţării hotărârii are angajată recent, potrivit susţinerilor sale şi ale concluziilor anchetei sociale.

În ce priveşte cuantumul obligaţiei de întreţinere, art. 529 alin. 2 din Codul civil prevede că atunci când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii” .

Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, aşa cum stabileşte  art. 529 alin. 1 din Codul civil.

Faţă de cele expuse, instanţa a obligat reclamantul PN la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 177 lei lunar către fiecare dintre minorii PI-M, născută la data de 17.01.2002, şi PI-C, născut la data de 09.07.2003, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii alte instanţei.

În ce priveşte capătul de cerere vizând transferul alocaţiei de stat pentru copii de pe numele pârâtei pe numele reclamantului, acesta a fost respins ca neîntemeiat având în vedere soluţia dată capătului de cerere prin care se va stabili locuinţa minorilor la domiciliul mamei.

Totodată instanţa a luat act de renunţarea la capătul de cerere vizând transferul exploataţiei agricole de pe numele pârâtei pe numele reclamantului.

 Împotriva sentinţei civile nr. 548/20.06.2017 pronunţate de către Judecătoria Tg.Lăpuş în dosarul nr. 993/319/2016 a formulat apel, în termenul prevăzut de art. 468 alin.1 Cod procedură civilă apelantul-reclamant P N solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul stabilirii locuinţei minorilor P I, născută la data de 17.01.2002 şi Pop I născut la data de 09.07.2003 la locuinţa apelantului în Groşii Ţibleşului; stabilirea contribuţiei de întreţinere în sarcina pârâtei în favoarea minorilor în cuantum de 1/3 raportat la venitul minim pe economie, respectiv 1/6 pentru fiecare minor, de la data introducerii acţiunii şi până la majorat sau noi dispoziţiuni.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că intimata a fost cea care a părăsit familia şi locuinţa comună, i-a lăsat pe copii singuri şi a plecat la locuinţa din localitatea C, oraş Tg.Lăpuş, proprietatea rudelor sale. De la plecarea intimatei din data de 14.10.2016 şi până în prezent aceasta i-a vizitat pe minori de trei ori şi atunci fiind interesată să-şi ducă bunurile personale. Mai mult, nu a contribuit cu nimic la creşterea şi întreţinerea copiilor.

Apelantul mai arată că minorii nu doresc să locuiască cu intimata datorită comportamentului acesteia, consumă băuturi alcoolice şi are relaţii cu mai mulţi bărbaţi. De aceste aventuri ale intimatei au cunoştinţă şi minorii, aceştia chiar au fost nevoiţi să stea la uşa casei, pe afară sau au fost închişi în camerele lor.

Apelantul arată că intimata are un comportament total nepotrivit în primul rând faţă de copii şi nu este în interesul copiilor să crească în acest mediu.

Nici condiţiile de la locuinţa din C nu sunt propice creşterii copiilor şi anume, casa nu este amenajată, nu are baie, nu are încălzire şi nici apă caldă. Apelantul arată că nu se pot compara condiţiile de locuit de la locuinţa sa din Groşii Ţibleşului unde locuieşte în prezent cu copiii, cu locuinţa din C. Intimata nu a fost şi nu este interesată de situaţia şcolară a copiilor.

Apelantul mai arată că fiica lor a terminat clasa a VIII a şi a chemat-o la şedinţa cu părinţii, dar intimata nu a mers. Fiica lor s-a întors plângând de la şcoală. Mai mult, intimata nu a mers la şcoală să se intereseze de finalizarea clasei a VIII a. Minora PI a progresat la învăţătură după ce intimata a plecat de la domiciliul conjugal. Minora a obţinut note mai mari, a luat premiul I şi a promovat cu bine la examenul de capacitate.

Apelantul arată că nici minorul PI nu doreşte să schimbe locuinţa şi şcoala având în vedere şi faptul că urmează cursurile clasei a VIII-a şi urmează examenul de capacitate. Nu este în interesul copiilor să fie duşi într-o locuinţă pe care nu o doresc, nu au condiţii şi unde nu sunt obişnuiţi. Mai mult nu doresc să fie lăsaţi în supravegherea intimatei a cărui comportament lasă de dorit.

Intimata PAC a depus la dosar întâmpinare, solicitând a se respinge apelul declarat ca nefondat şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Minorii PI şi PI au fost audiaţi în camera de consiliu la data de 24.10.2017.

Analizând sentinţa civilă nr.548/20.06.2017 a Judecătoriei Tîrgu Lăpuş, pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat. Conform art.476 Cod procedură civilă, alin.1, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Potrivit art. 477 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

În conformitate cu dispoziţiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă instanţa de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

În speţă, pentru a stabili locuinţa minorilor PI, născută la data de 17.01.2002 şi PI, născut la data de 09.07.2003, instanţa are a analiza circumstanţele speţei din perspectiva art. 263 Cod civil, care defineşte principiul interesului superior al copilului.

Astfel, conform art. 263 alin.1 Cod civil, orice măsură privitoare la copil indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 496 Cod civil, copilul minor locuieşte la părinţii săi.

În caz de neînţelegeri între părinţi, conform art. 496 alin.3 Cod civil,  instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho socială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copii, cu aplicarea art.264 cod civil.

În conformitate cu dispoziţiile art.264 alin.2 Cod civil, dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu V sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îi priveşte.

Codul civil arată în art. 264 alin.4 că opiniile copiilor ascultaţi vor fi luate în considerare în raport cu V şi gradul de maturitate al acestora.

În speţă din probele administrate rezultă că minorii beneficiază în locuinţa tatălui de condiţiile necesare unei dezvoltări armonioase. Tatăl este în măsură să le asigure minorilor condiţii corespunzătoare de viaţă şi îşi asumă în mod responsabil rolul de părinte, asigurându-le copiilor suportul afectiv şi climatul de încredere atât de necesare minorilor aflaţi la V adolescenţei.

În etapa procesuală a apelului, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 Cod procedură civilă cu raportare la art. 264 Cod civil, instanţa de apel i-a audiat pe minorii PI, născută la data de 17.01.2002 şi PI, născut la data de 09.07.2003. Minora PI este în clasa a IX -a iar fratele său în clasa a VIII-a. Minorul PI a arătat că doreşte să devină preot, iar minora a arătat că doreşte să devină poliţistă. Doresc să locuiască cu tatăl lor. Tatăl lor este şofer, iar în timpul când acesta este plecat, de ei are grijă mătuşa lor. La treburile gospodăreşti îi ajută tot mătuşa lor. Au arătat că şi ei mai muncesc pe lângă casă, de obicei vara, merg la fân cu tatăl lor, uneori mai ajută la curăţenie şi la gătit. Au arătat că au timp să înveţe, au condiţii bune de trai. Au mai arătat că nu doresc să locuiască cu mama lor, nici să vorbească cu aceasta la telefon. Doresc să rămână cu tatăl lor.

Cu prilejul audierii, amândoi minorii au demonstrat o foarte bună creştere şi educare şi o maturitate superioară vârstei acestora.

Copiii au demonstrat că dorinţa lor de a rămâne în locuinţa tatălui nu este o chestiune de moment ci o opţiune asumată.

Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art.264 din Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, în acord cu art. 6 din Convenţia de la Strasbourg asupra relaţiilor personale care privesc copiii, ratificată prin Legea nr.87/2007, opiniilor şi dorinţelor, precum şi sentimentelor constatate ale minorilor, trebuie să li se acorde atenţia cuvenită.

Ansamblul materialului probator administrat nu contrazice, ci confirmă că opţiunea minorilor este în interesul superior al acestora.

Prin urmare, dând prevalenţă principiului interesului superior al copiilor, instanţa de apel va stabili locuinţa minorilor la tatăl acestora.

Odată stabilită locuinţa minorilor la tată, obligaţia de întreţinere a acestuia faţă de minori se va executa în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională (art.530 alin.1 Cod civil).

Pentru părintele cu care minorii nu locuiesc, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 529 alin.1 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o treime din venitul său lunar pentru doi copii, în speţă 1/6 pentru fiecare dintre cei doi minori.

Domenii speta

Spete similare