Constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare. Cerințe de validitate a contractului, potrivit Codului civil de la 1864

Curtea consideră că nu pot fi primite criticile vizând nemotivarea sentinței, în condițiile în care tribunalul a motivat pe larg, logic și convingător soluția judiciară adoptată, neexistând în cuprinsul sentinței considerente contradictorii ori străine de natura pricinii.

Tribunalul a respectat dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care acestea le-au apreciat ca fiind pertinente pentru cauza lor și observaţiile lor au fost în mod real „ascultate”, adică în mod efectiv examinate de instanţa sesizată. Împrejurarea că apelantul nu este de acord cu statuările instanței de fond nu este de natură a invalida sentința ori de a atrage reformarea acesteia.

Referitor la fondul cauzei, cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că sunt incidente prevederile Codului civil de la 1864, raportat la data încheierii contractului supus examinării și la dispozițiile art. 6 din Noul Cod civil și art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestui Nou cod.

Curtea de apel reține că, la data de 07.03.2011, între pârâta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (în calitate de vânzător) şi X. (în calitate de cumpărător, prin reprezentant legal) a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 602/07.03.2011, având ca obiect vânzarea-cumpărarea cantităţii de 250 tone porumb consum, preţul mărfii fiind de 1 leu/kg la care se adaugă TVA, valoarea totală a contractului fiind de 310.000 lei (art. 1 - 3 din contract).

La data de 15.03.2011 pârâta a emis factura fiscală nr. 1193 pentru cantitatea de 250.000 kg, preţ unitar de 1 leu, rezultând valoarea de 310.000 lei cu TVA inclus.

Potrivit art. 2 din contract, livrarea urma a fi efectuată în perioada martie 2011, iar conform art. 4 pentru întârzierea plăţii se percep penalităţi de 0,15% pe zi începând cu prima zi lucrătoare de la data scadenţei care este data livrării.

Potrivit anexei nr. 1, valoarea totală a contractului este de 310.000 lei, din care 60.000 lei TVA cu data scadentă la livrare.

Se observă că, în perioada 04.07 - 12.07.2011, pârâta a livrat o parte din cantitatea contractată, respectiv 193.260 kg și ulterior pentru diferenţă a emis factura nr. 1637/29.07.2011, prin care a stornat suma de 70.357,6 lei, din care 13.617,6 lei TVA.

Instanța de apel reține că plata mărfii livrate s-a efectuat prin achitare parțială prin OP nr. 148/4.04.2011, 60.000 lei prin OP 154/12.05.2011, 50.000 lei prin OP 171/29.07.2011 şi 69.128,96 lei prin OP nr.189/16.08.2011.

Reclamantul a învestit tribunalul cu cerere de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 602/07.03.2011, constatarea încetării contractului prin expirarea termenului, constatarea nulităţii absolute a facturii fiscale nr. 1193/15.03.2011 şi obligarea pârâtei la plata de daune interese în valoare de 15.500 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale, cu penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi până la achitarea integrală a prejudiciului.

Referitor la contract şi factura fiscală nr. 1193/15.03.2011, reclamantul a invocat lipsa obiectului, cauza ilicită şi imorală, faţă de intenţia pârâtei de a păgubi pe cumpărător, în condiţiile în care cunoştea că nu poate vinde cantitatea de marfă, totodată aceasta emiţând factura, în aprecierea reclamantului, cu încălcarea art. 128 alin. 1, art. 155 alin. 5 ind. 1 lit. c, art. 156 ind. 1, 2 din Legea nr. 571/2003 şi pentru că nu a fost comunicată în luna martie 2011.

Curtea de apel constată că este de principiu că, pentru formarea contractelor, condițiile esențiale sunt: capacitatea de a contracta, existența și manifestarea consimțământului valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită (articolul 948 Cod civil).

Conform articolului 966 Cod civil, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Convenţia este valabilă, potrivit art. 967, cu toate că această cauză nu este expresă, cauza fiind prezumată până la dovada contrarie. Articolul 968 Cod civil prevede: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.

În pofida celor susținute de reclamant, nu se poate reține interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, instanța de fond găsindu-se învestită cu constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și pronunțându-se asupra condițiilor de validitate ale respectivei convenții.

Instanța de control judiciar notează că este judicioasă statuarea tribunalului, potrivit căreia nu rezultă caracterul imoral al tranzacţiei, nesocotirea unor dispoziţiile exprese care interesează ordinea publică şi morala. Intenția pârâtei de a-l păgubi pe cumpărător, pretinsă de reclamant, nu a fost în vreun fel probată.

În ceea ce privește susținerea că obiectul contractului, respectiv cantitatea de porumb boabe de 250 tone, nu exista la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv data de 7.03.2011 în stocul pârâtei stațiunea de cercetare-dezvoltare agricolă, curtea consideră că este anodină și nu atrage pretinsa lipsă a obiectului contractului.

Este important de notat că vânzarea a privit bunuri fungibile, de gen, care se pot determina prin număr, măsură sau greutate. Prin urmare, chiar dacă porumbul nu ar fi existat în proprietatea vânzătoarei la momentul încheierii contractului, aceasta nu ar fi atras nulitatea convenției.

În contextul în care în pricina de față nu se pot examina decât motive de nulitate absolută, curtea de apel constată că este irelevantă existența ori lipsa autorizaţiei de comercializare a intimatei.

Este de principiu că viciile de consimțământ (eroarea, violența și dolul) fac contractul anulabil, conform reglementării exprese din art. 961 Cod civil. În dezacord cu cele pretinse de reclamant, instanța de control judiciar consideră că nu se verifică reaua-credinţă a pârâtei. Chiar o eventuală falsă reprezentare a reclamantului la momentul încheierii actului juridic, o inducere a sa în eroare prin mijloace viclene, dolosive, nu ar conduce la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare în discuție, aceasta reprezentând doar o cauză de anulabilitate (nulitate relativă).

În condițiile în care examinarea este circumscrisă motivelor de nulitate absolută, în exclusivitate, este anodin dacă reclamantul s-ar fi prezentat la sediul pârâtei în conformitate cu art. 5 din Contract şi ar fi fost împiedicat din cauze imputabile pârâtei să ridice marfa, acestea reprezentând aspecte legate de executarea convenției și nu de încheierea sa.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 480 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea respinge apelul și păstrează sentința Tribunalului Iași.

În temeiul art. 19 alineat (1) din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, suma de 1.796,25 lei, pentru care apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare