Plângerea contravenţională. Greşită interpretare a legii. Reevaluarea probaţiunii administrate

Astfel, în cauză raportul juridic dedus judecăţii este unul de răspundere contravenţională, ceea ce înseamnă că părţile acestuia nu ar putea fi decât subiectul activ al acestei forme de răspundere şi subiectul pasiv, aceste subiecte fiind, pe de o parte, organul din care face parte agentul constatator şi, dacă este cazul, organul care a aplicat sancţiunea contravenţională, respectiv G N M – C G, reprezentată prin S C J M iar de cealaltă parte, persoana sancţionată contravenţional, respectiv I B m.b.H. W.

Dispoziţiile art. 33 al. 1 din OG nr. 2/2001 reglementează cadrul procesual în care se judecă o plângere contravenţională astfel încât apreciem că instituţia introducerii forţate în prezenta cauză excede cadrului legal special instituit de OG nr. 2/2001 în condiţiile în care în sarcina celor două interveniente au fost aplicate sancţiuni contravenţionale pentru fapte proprii, prin alte procese verbale de contravenţie care nu fac obiectul prezentului dosar.

Pe de altă parte, instanţa are puterea de a cita orice persoană în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, însă această împrejurare nu se constituie în temei legal suficient pentru citarea acestor persoane în calitate de părţi în procesul contravenţional, textul legal fiind clar sub acest aspect, şi anume citarea persoanelor la care se referă acest text se face pentru rezolvarea temeinică a cauzei, cu în alte cuvinte, pentru aflarea adevărului, iar nu pentru ca hotărârea să fie opozabilă persoanelor citate în acest scop

Prin sentinţa civilă nr. 1319/24.06.2016, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus pronunţată în dosarul nr. 2083/336/2015 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenienţilor forţaţi S.C. G M I S.R.L. şi S.C. M C S.R.L., invocată de intimată, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea de introducere forţată a intervenienţilor forţaţi S.C. G M I S.R.L., reprezentată de director general G V, respectiv S.C. M C S.R.L., reprezentată de administrator R D, a fost admisă în parte plângerea contravenţională formulată de petenta I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României prin intermediul compartimentului său organizatoric I B - S V, reprezentata legal de C L şi S P S, în calitate de împuterniciţi, şi convenţional prin SCA Costea, Marian şi Asociaţii, în contradictoriu cu intimata Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, reprezentată prin Serviciul Comisariatul Judeţean Maramureş şi intervenienţii forţaţi S.C. G M I S.R.L. şi S.C. M C S.R.L., împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AB nr. 04686/11.11.2015, s-a dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate pentru săvârşirea contravenţiei prev. de 96 alin. 2 pct. 1 O.U.G. 195/2005 de la 60000 Lei la 45000 lei, s-a menţinut sancţiunea contravenţională complementară aplicată.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AB nr. 04686/11.11.2015 (fila nr. 11 vol. I), petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 60000 lei şi sancţiunea contravenţională complementară a desfiinţării lucrărilor şi a aducerii terenului în starea iniţială, pentru faptul că, în calitate de contractor în acordul contractual nr. 8813/09.12.2014, a efectuat, prin subcontractor, în datele de 29.10.2015 şi 10.11.2015, activităţi de transport şi depozitare a deşeurilor din decoperta depozitului de deşeuri Arinieş - Borşa MM, cod CAEN Rev l - 9002-9003 sau CAEN Rev 2 - 3821, 3900, fără să solicite şi să obţină autorizaţie de mediu, locul depozitării fiind lângă halda şi pe taluzul haldei de mină din perimetrul minier Burloaia - Borşa.

Fapta petentei a fost încadrată în dispoziţiile art. 96 alin. 2 pct. 1 O.U.G. 195/2005, care prevede următoarele: Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.

În drept, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanţa a analizat şi se s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra excepţiilor de fond, pentru a constata dacă este necesar să cerceteze cauza în fond.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenienţilor forţaţi, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 78 alin. 2 C.proc.civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Potrivit art. 33 alin. 1 O.G. 2/2001, judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.

Având în vedere relaţiile contractuale dintre petentă şi intervenientul forţat S.C. G M I S.R.L., dintre intervenientul forţat S.C. G M I S.R.L. şi intervenientul forţat S.C. M C S.R.L., precum şi faptul că petenta s-a apărat susţinând că răspunderea contravenţională aparţine intervenientului forţat S.C. M C S.R.L., instanţa, la termenul de judecată din data de 24.05.2016, la solicitarea expresă a petentei, a introdus forţat în cauză pe S.C. G M I S.R.L. şi S.C. M C S.R.L.

Acest demers juridic a fost realizat pentru ca hotărârea care s-a pronunţat în cauză să fie opozabilă şi intervenienţilor forţaţi. Acestora li s-a oferit astfel posibilitatea de a formula apărări.

În consecinţă, calitatea procesuală a S.C. G M I S.R.L. şi S.C. M C S.R.L. a fost tranşată la termenul de judecată din data de 24.05.2016, cele două societăţi dobândind calitatea procesuală de intervenienţi forţaţi.

Împotriva încheierii interlocutorii din data de 24.05.2016 se poate exercita cale de atac numai odată cu fondul.

În lumina acestor considerente, instanţa a admis cererea de intervenţie forţată a S.C. G M I S.R.L. şi S.C. M C S.R.L.

Având în vedere criteriile stabilite în jurisprudenţa sa constantă în materie [a se vedea, printre altele, cauza Anghel împotriva României, Ezeh si Connors împotriva Regatului Unit al Marii Britanii], Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că, în ciuda naturii pecuniare a sancţiunii aplicate efectiv reclamantului, a cuantumului redus al acesteia si a naturii civile a legii care sancţionează contravenţia respectivă, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale. Trebuie remarcat, în primul rând, că dispoziţia a cărei încălcare a fost imputată reclamantului are un caracter general si nu se adresează unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetăţenilor; ea impune un anumit comportament si alătură acestei cerinţe o sancţiune care urmăreşte în acelaşi timp să descurajeze si să pedepsească.

Astfel, procedura de sancţionare a contravenientului reprezintă o acuzaţie în materie penală adusă acestuia pentru fapta descrisă în procesul-verbal de contravenţie. Transpunând situaţia de faţă în plan penal, instanţa constată că petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 6 alin. 2 C.E.D.O. Acest aspect presupune că persoana trebuie considerată nevinovată până ce se dovedeşte vinovăţia acesteia.

Pe de altă parte, potrivit art. 270 alin. 1 C.proc.civ., înscrisul autentic face dovada deplină, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals.

Aşadar, instanţa a reţinut că procesul-verbal de contravenţie nu este o probă absolută, ci acesta face dovada până la proba contrarie, petentul fiind acela care, având sarcina probei, poate să dovedească, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al menţiunilor cuprinse în actul contestat.

Prezumţia de nevinovăţie, astfel cum aceasta este prezentată prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizată de instanţă în balanţă cu prezumţia de legalitate de care se bucură un proces-verbal de contravenţie.

În plan intern, este necesar ca magistratul să analizeze cu minuţiozitate cele două prezumţii relative, în funcţie de fapta concretă, dar şi de mijloacele de probă administrate, astfel încât înclinarea către prezumţia de nevinovăţie sau către prezumţia de veridicitate a procesului-verbal de contravenţie să fie realizată în mod echitabil.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa a reţinut că, sub aspectul legalităţii, acesta a fost întocmit şi transmis petentului în termenul legal, fiind respectate toate dispoziţiile prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi a datei comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.

Totodată, instanţa a constatat că procesul-verbal contestat respectă disp. art. 16 O.G. 2/2001.

Petenta a învederat instanţei că procesul-verbal contestat nu cuprinde data săvârşirii pretinsei contravenţii reţinute în sarcina sa, aspect de natură a atrage nulitatea sa absolută, în acord cu prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001. Potrivit petentei, menţiunile din procesul-verbal contestat se referă la data constatării pretinsei contravenţii, respectiv la cele două date la care a fost efectuat controlul - 29.10.2015 şi 10.11.2015 - nu şi la data la care contravenţia a fost efectiv săvârşită. Potrivit petentei, data săvârşirii contravenţiei nu coincide cu data constatării ei, iar lipsa menţiunii privind data la care contravenţia a fost săvârşită este de natură a atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat.

În primul rând, instanţa a constatat că motivul de nulitate invocat de petentă este prevăzut de art. 17 O.G. 2/2001, fiind vorba despre o nulitate absolută.

În al doilea rând, instanţa a constatat că, la momentul efectuării controlului de către agenţii constatatori ai intimatei, în datele de 29.10.2015 şi 10.11.2015, aceştia au constatat că petenta, în calitate de contractor în acordul contractual nr. 8813/09.12.2014, a efectuat, prin subcontractor, activităţi de transport şi depozitare a deşeurilor din decoperta depozitului de deşeuri Arinieş - Borşa MM, cod CAEN Rev l - 9002-9003 sau CAEN Rev 2 - 3821, 3900, fără să solicite şi să obţină autorizaţie de mediu, locul depozitării fiind lângă halda şi pe taluzul haldei de mină din perimetrul minier Burloaia - Borşa.

Este adevărat că nu întotdeauna data săvârşirii contravenţiei corespunde cu data constatării sale, însă în prezenta cauză, cele două date coincid. Astfel, în datele de 29.10.2015 şi 10.11.2015, comisarii Gărzii Naţionale de Mediu au constatat că petenta efectua activităţile descrise anterior, fără să solicite şi să obţină autorizaţie de mediu.

Potrivit ar. 13 alin. 2 O.G. 2/2001, în cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.

Contravenţia săvârşită de petentă este o contravenţie continuă succesivă, fiind susceptibilă, prin natura ei, de existenţa unor întreruperi fireşti ale actului de executare care nu afectează însă unitatea de infracţiune. Activităţile de transport şi depozitare a deşeurilor din decoperta depozitului de deşeuri Arinieş - Borşa MM, cod CAEN Rev l - 9002-9003 sau CAEN Rev 2 - 3821, 3900, fără să solicite şi să obţină autorizaţie de mediu, lângă halda şi pe taluzul haldei de mină din perimetrul minier Burloaia – Borşa sunt prin esenţa lor continue, cunoscând o desfăşurare în timp. Caracterul continuu al acestor activităţi a fost redat în procesul-verbal contestat prin verbul “a efectuat”.

Aceste activităţi erau prestate de petentă la ambele date la care comisarii din cadrul intimatei au efectuat controalele, epuizându-se la momentul aplicării sancţiunii contravenţionale.

În consecinţă, fapta a fost corect descrisă de către intimată, data epuizării contravenţiei având loc la data constatării contravenţiei şi încheierii procesului-verbal contestat. Termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii contravenţionale nu s-a împlinit, acesta începând să curgă de la data întocmirii procesului-verbal contestat, dată care marchează momentul încetării săvârşirii faptei.

Petenta a criticat că nici cu ocazia controlului efectuat în datele de 29.10.2015 şi 10.11.2015, nici cu ocazia încheierii procesului-verbal contestat nu a fost respectat dreptul său de a formula obiecţiuni la aspectele constatate de reprezentanţii intimatei, drept garantat de legiuitor sub sancţiunea nulităţii absolute a actului astfel încheiat.

Contrar apărărilor petentei, aceste critici reprezintă motiv de nulitate relativă, nu absolută.

Potrivit disp. art. 16 alin. 7 O.G. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica Alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Potrivit deciziei nr. XXII/2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 833/05.12.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea disp. art. 16 alin. 7 O.G. 2/2001, a stabilit că nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menţionat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Cazurile în care intervine nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sunt limitativ prevăzute de art. 17 O.G. 2/2001.

În cauza de faţă, apărarea petentei fiind un caz de nulitate relativă, în baza considerentelor deciziei nr. XXII/19.03.2007 pronunţată de Î.C.C.J., potrivit cărora în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului la conţinutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În consecinţă, petenta ar fi trebuit să dovedească faptul că i-a fost pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare ce nu există în prezenta cauză. Mai mult decât atât, instanţa constată că petenta a avut dreptul de a face obiecţiuni pe calea prezentei plângeri contravenţionale.

Petenta a criticat că deşi procesul-verbal contestat nu este semnat la rubrica "Semnătura contravenientului" de un reprezentant al său, nu se menţionează în cuprinsul procesului-verbal un eventual refuz de a semna, şi nici nu există semnătura unui martor care să ateste refuzul de a semna. Mai mult decât atât, comisarii Gărzii de Mediu au omis să consemneze motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat fără semnătura unui martor, astfel cum prevedeau imperativ dispoziţiile art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001.

Potrivit art.  19 alin. 1 O.G. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator., iar potrivit art. 19 alin. 3 O.G. 2/2001, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

În consecinţă, rezultă că dacă agentul constatator încheie procesul-verbal de contravenţie în lipsa unui martor, este obligat să precizeze şi motivele pentru care acest lucru nu a fost posibil.

În cauza de faţă, instanţa a constatat că agentul constatator a oferit motive plauzibile pentru care procesul-verbal contestat a fost încheiat în lipsa contravenientei sau a martorilor: prezentul proces-verbal nu a fost încheiat în prezenţa unui martordeoarece petenta este reprezentată de domnul M C.

Mai mult decât atât, fiind vorba despre un motiv de nulitate relativă, petenta ar fi trebuit să dovedească faptul că i-a fost pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare ce nu există în prezenta cauză.

Sub aspectul temeiniciei actului de sancţionare instanţa a reţinut că, potrivit disp art. 94 alin. 1 lit. a O.U.G. 195/2005, protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei subsecvente.

Potrivit art. 96 alin. 2 pct.1 O.U.G. 195/2005, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.

În cauza de faţă, instanţa a constatat că probele administrate sunt de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie a petentei şi de a dovedi că aceasta, în calitate de contractor în acordul contractual nr. 8813/09.12.2014, a efectuat, prin subcontractor, în datele de 29.10.2015 şi 10.11.2015, activităţi de transport şi depozitare a deşeurilor din decoperta depozitului de deşeuri Arinieş - Borşa MM, cod CAEN Rev l - 9002-9003 sau CAEN Rev 2 - 3821, 3900, fără să solicite şi să obţină autorizaţie de mediu, locul depozitării fiind lângă halda şi pe taluzul haldei de mină din perimetrul minier Burloaia - Borşa.

Acordul de mediu nr. 10NV/15.06.2012 (filele nr. 29-71 vol. I) a fost obţinut de titularul Consiliul Judeţean Maramureş pentru proiectul “Sistem de Management Integrat al Deşeurilor în judeţul Maramureş”.

Prin acordul contractual nr. 8813/09.12.2014 (filele nr. 161-200 vol. I), Consiliul judeţean Maramureş, în calitate de beneficiar şi Asocierea B B m.b.h. (lider de asociere) - IMI S.A. (asociat 1) - ISPE S.A. (asociat2), în calitate de antreprenor, s-a demarat obiectivul de investiţii «Proiectare şi execuţie pentru închiderea în situ a depozitelor de deşeuri neconforme urbane la Vişeu de Sus, Tepliţa - Sighetu Marmaţiei şi Satu Nou de Jos -Baia Mare, respectiv proiectare şi execuţie pentru trei relocări la Seini, Rohia - Târgu Lăpuş, Arinieş - Borşa», în cadrul proiectului „Sistem de Management Integrat al Deşeurilor în Judeţul Maramureş", urmând ca lucrările pentru acest obiectiv să fie executate de antreprenor.

Prin rezoluţia nr. 18756/06.08.2015, O.R.C. Ilfov a dispus admiterea cererii de modificare a denumirii societăţii din B B m.b.H în I B M.B.H, cu aceleaşi date de identificare şi reprezentare. Prin actul adiţional nr. 2 la Acordul Contractual nr. 8813/2014, s-a legiferat schimbarea denumirii din B B m.b.H în I B m.b.H, în cadrul acordului contractual nr. 8813/2015. Acesta este motivul pentru care petenta are în prezent o denumire diferită faţă de cea iniţială.

Între Asocierea I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W (lider de asociere) – IMI S.A. (asociat 1) - ISPE S.A. (asociat2), în calitate de beneficiar şi intervenientul forţat S.C. G M I S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat contractul de execuţie lucrări nr. 710.00/NU247b/2015 (filele nr. 2-50 vol. II), având ca obiect lucrări de terasamente şi de acoperiri la relocare Arinieş – Borşa.

Între intervenientul forţat S.C. G M I S.R.L., în calitate de beneficiar şi intervenientul forţat S.C. M C S.R.L., în calitate de prestator, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. A/42/31.07.2015 (filele nr. 51-90 vol. II), având ca obiect lucrări de terasamente, de acoperiri şi civile la închidere Tepliţa – Sighetu Maramţiei, relocare Arinieş – Borşa.

La data întocmirii procesului-verbal contestat, comisarii din cadrul intimatei au întocmit nota de constatare nr. 2127/11.11.2015 (filele nr. 14-21 vol.I), care susţine întru totul aspectele reţinute în actul atacat. În plus, instanţa reţine că, prin menţiunile consemnate pentru domnul Macavei Ciprian, manager proiect în cadrul petentei, acesta a recunoscut săvârşirea contravenţiei.

Petenta a solicitat instanţei să constatate lipsa calităţii sale de contravenient, din perspectiva principiului personalităţii răspunderii contravenţionale, principiu cu aplicabilitate generală reglementat cu caracter special în materia protecţiei mediului prin art. 3 lit. e din O.U.G. 195/2005 prin sintagma "Poluatorul plăteşte".

Potrivit petentei, persoana juridică ce a efectuat activităţile de transport şi depozitare a deşeurilor către o zonă neconformă cu prevederile acordului de mediu, fără a solicita şi deţine autorizaţie de mediu, este intervenientul forţat S.C. M C S.R.L., societate ce are calitatea de subcontractor al subcontractorului petentei, intervenientul forţat S.C. G M I S.R.L. Contestatoarea a arătat că măsura dispusă de comisarii Gărzii Naţionale de Mediu confundă răspunderea contravenţională cu răspunderea contractuală.

Instanţa a respins aceste apărări ca netemeinice.

Petenta, prin apărările sale, doreşte să se sustragă răspunderii contravenţionale, însă instanţa constată că aceasta este pe deplin responsabilă de săvârşirea contravenţiei. Prin asumarea acordului contractual nr. 8813/09.12.2014, contravenienta şi-a asumat inclusiv obligaţia de a respecta disp. art. 94 alin. 1 lit. a O.U.G. 195/2005.

Răspunderea contravenţională a persoanei juridice, la fel ca răspunderea penală, este o răspundere personală, pentru fapta proprie, diferită de răspunderea altor persoane fizice sau juridice implicate în săvârşirea unei contravenţii.

Contravenţia de faţă constă în încălcarea obligaţiei de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.

Această obligaţie a fost asumată de petentă, potrivit următoarelor considerente: conform art. 1.13 din acordul contractual (fila nr. 166 verso vol. I), la executarea contractului, antreprenorul va respecta legile în vigoare; potrivit art. 4 din acord (fila nr. 169 vol. I), antreprenorul va fi responsabil de corectitudinea, stabilitatea şi siguranţa tuturor operaţiunilor de şantier şi ale tuturor metodelor de execuţie ale lucrărilor; potrivit art. 4.6 din acord (fila nr. 170 verso vol. I), antreprenorul va fi responsabil pentru propriile activităţi de execuţie pe şantier şi va coordona propriile sale activităţi cu cele ale altor antreprenori în condiţiile (dacă există) specificate de cerinţele beneficiarului; potrivit art. 17.2 din acord (fila nr. 194 vol. I), antreprenorul îşi va asuma întreaga responsabilitate pentru îngrijirea lucrărilor şi a bunurilor de la data de începere până la data emiterii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, dată la care responsabilitatea pentru grija de lucrări va fi transferată beneficiarului.

Mai mult decât atât, din prevederile art. 2.2 din acord (fila nr. 167 verso vol. I) rezultă că beneficiarul va asigura (unde este în măsură), la cererea antreprenorului, asistenţă pentru obţinerea de către antreprenor a oricăror autorizaţii, acorduri sau aprobări necesare potrivit prevederilor legilor ţării: pe care antreprenorul trebuie să le obţină conform prevederilor subclauzei 1.13, pentru luvrarea bunurilor, inclusiv taxe vamale şi pentru exportul utilajelor antreprenorului la eliberarea şantierului.

Astfel, titularul proiectului “Sistem de Management Integrat al Deşeurilor în judeţul Maramureş”, respectiv Consiliul Judeţean Maramureş, este singurul în măsură să obţină autorizaţia de mediu necesară desfăşurării activităţilor descrise în procesul-verbal contestat. Acest aspect este susţinut şi de adresa nr. 4346/18.05.2016 (filele nr. 98, 99 vol. II), emisă de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului, în care se specifică faptul că, potrivit art. 8 pct. 1 Ordinul MMDD nr. 1798/2007, la solicitarea unei autorizaţii de mediu sau, după caz, cu minimum 45 de zile înainte de expirarea unei autorizaţii de mediu existente, titularul activităţii este obligat să depună la A.C.P.M. un dosar.

Potrivit art. 4.4 din acordul contractual (fila nr. 170 vol. I), antreprenorul va fi responsabil pentru acţiunile sau erorile subantreprenorilor, ale agenţilor sau angajaţilor săi, ca şi cum acestea ar fi acţiunile sau erorile antreprenorului.

Toate aceste obligaţii asumate prin acordul contractual o fac pe contravenientă responsabilă în mod direct în faţa disp. O.U.G. 195/2005.

Deşi acţiunile descrise în procesul-verbal contestat, contrare legii, au fost realizate prin subcontractori, acest aspect nu este de natură a o absolvi de răspunderea contravenţională. În calitate de lider de asociere, petenta avea obligaţia de a se asigura că subcontractorii săi desfăşoară fiecare activitate în conformitate cu dispoziţiile legale. Prin încheierea contractului de execuţie lucrări nr. 710.00/NU247b/2015 (filele nr. 2-50 vol. II), petenta nu a transmis subantreprenorului întreaga răspundere contravenţională, ci doar răspunderea contractuală, în limitele stabilite în contract. Acelaşi raţionament este valabil şi pentru contractul de prestări servicii nr. A/42/31.07.2015 (filele nr. 51-90 vol. II).

În fiecare dintre aceste contracte, la art 9.4, 9.10 (filele nr. 86, 87 vol.I, 60, 61 vol. II), se specifică următoarele: prestatorul/executantul este pe deplin responsabil pentru conformitatea, stabilitatea şi siguranţa tuturor operaţiunilor executate pe şantier în legătură cu executarea lucrării, precum şi pentru procedeele de execuţie utilizate în legătură cu aceasta, pentru respectarea prevederilor şi a reglementărilor legale privind calitatea lucrărilor în domeniu. Pe parcursul execuţiei lucrării şi remedierii viciilor acesteia, prestatorul/executantul are obligaţia de a lua toate măsurile necesare sau prevăzute de lege pentru a proteja mediul înconjurător în cadrul şi în afara şantierului şi pentru a evita producerea oricărui prejudiciu rezultat din poluarea, de orice natură, generată de activităţile desfăşurate pentru realizarea lucrării.

Încălcarea acestor dispoziţii este de natură a atrage atât răspunderea contravenţională a subcontractorilor (intervenienţii forţaţi), chiar şi pentru aceeaşi contravenţie reţinută în sarcina petentei, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cât şi răspunderea contractuală faţă de cealaltă parte contractantă.

Nicidecum nu pot fi interpretate aceste clauze contractuale ca înlăturând răspunderea contravenţională a petentei prin angajarea acesteia doar în sarcina subcontractorilor. Printr-un contract nu se poate transmite răspunderea contravenţională, astfel cum pretinde, în mod eronat, contravenienta.

Principiul reglementat cu caracter special în materia protecţiei mediului prin art. 3 lit. e din O.U.G. 195/2005, prin sintagma "Poluatorul plăteşte", este aplicabil şi în prezenta cauză, calitatea de poluator fiind deţinută de petentă, prin faptul că a dat dovadă de pasivitate şi neglijenţă în asigurarea cadrului legal în care subcontractorii săi trebuiau să desfăşoare activităţile contractate. Raţionamentul este întărit de faptul că, în baza acordului contractual nr. 8813/09.12.2014, doar petenta era obligată să informeze titularul de proiect, respectiv Consiliul Judeţean Maramureş, cu privire la necesitatea obţinerii autorizaţiei de mediu, iar acesta din urmă era singurul competent să o obţină.

Mai mult decât atât, potrivit art. 95 alin. 1 O.U.G. 195/2005, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.

Dreptul de regres al petentei împotriva subcontractorilor, pentru încălcarea obligaţiilor contractuale, nu are nicio înrâurire asupra calităţii sale de contravenientă.

Petenta a invocat în apărare decizia civilă nr. 668/R/2012, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul civil nr. 31086/211/2010 (filele nr. 25-28 vol. I). Această hotărâre judecătorească nu are nicio înrâurire asupra prezentei cauze, întrucât situaţia de fapt analizată în acel dosar este diferită de situaţia de fapt din prezenta cauză. Particularităţile surprinse anterior sunt de natură a determina aplicarea unui alt raţionament logico-juridic.

Cu privire la plângerea contravenţională formulată de intervenientul forţat S.C. M C S.R.L., obiect al dosarului nr. 132/336/2016, instanţa reţine că sentinţa pronunţată în acest dosar nu se poate opune prezentei cauze cu autoritate de lucru judecat, întrucât intervenientul forţat a fost sancţionat pentru alte contravenţii.

Analizând sancţiunea stabilită prin actul atacat, instanţa a reţinut că aceasta a fost aplicată într-un cuantum de 60000 Lei, reprezentând maximul special al amenzii, prevăzut de lege.

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, acest pericol social putând fi stabilit prin luarea în considerare a modului şi a mijloacelor de săvârşire a faptei, a scopului urmărit, a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Potrivit art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele actului normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că disp. O.U.G. 195/2005 au drept scop reglementarea şi garantarea respectării regulilor de protejare a ariilor naturale, iar nerespectarea regulilor impuse de aceste acte normative au implicaţii majore asupra mediului înconjurător.

Fapta contravenţională de a efectua, prin subcontractor, activităţi de transport şi depozitare a deşeurilor din decoperta depozitului de deşeuri Arinieş - Borşa MM, cod CAEN Rev l - 9002-9003 sau CAEN Rev 2 - 3821, 3900, fără a solicita şi obţine autorizaţie de mediu, este o contravenţie de pericol abstract.

Urmarea produsă constă într-o stare de pericol pentru mediul înconjurător. Este de notorietate că, în prezent, activităţile ilegale desfăşurate împotriva mediului înconjurător pot pune în pericol natura în ansamblul ei, riscând ca, pe viitor, resursele sale naturale să se diminueze considerabil, până la extincţie.

În prezenta cauză, fapta petentei este extrem de gravă, aspect confirmat şi de limitele ridicate ale amenzii.

Prin atitudinea sa imprudentă, petenta a pus în pericol natura, aspect ce trebuie sancţionat corespunzător.

Potrivit art. 6 alin. 1 O.U.G. 195/2005, protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice."

Conform art. 12 alin. 1 O.U.G. 195/2005 desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.

Potrivit art. 2 pct. 51 O.U.G. 195/2005, prin poluare se înţelege introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.

Potrivit art. 14 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2005, funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului".

Neconformităţile constatate de către comisarii intimatei sunt de natură să afecteze negativ mediul înconjurător, iar nesolicitarea actelor de reglementare denotă rea-credinţă şi nepăsare faţă de legislaţia privind protecţia mediului.

Materialul din decopertă a fost transportat, cu nerespectarea prevederilor legale în materie, în zona Haldei Dealul Bucăţii Vest, haldă la care au fost executate lucrări de închidere şi ecologizare finanţate de la bugetul de stat şi de Banca Mondială. Prin acţiunea sa, petenta a adus grave prejudicii mediului înconjurător, aducând atingeri unei zone deja ecologizate, finanţate prin programe internaţionale.

Cu toate acestea, instanţa a constatat că petenta se află la prima abatere contravenţională de această natură, aspect confirmat de intimată prin adresa de la fila nr. 157 vol. I.

Instanţa a considerat că, în momentul realizării examenului asupra sancţiunii aplicate, se poate individualiza sancţiunea aplicată, astfel încât să fie micşorată sau să fie înlocuită cu avertisment, în cazul în care se apreciază că acest lucru este necesar, necondiţionat de formularea unui capăt de cerere distinct de către petent.

Fiind vorba despre o acuzaţie în materie penală, astfel cum a statuat C.E.D.O., este firesc ca o instanţă de judecată, ce are rolul de a garanta dreptul la apărare al petentului, de a-i proteja prezumţia de nevinovăţie şi de a aprecia severitatea sancţiunii aplicate, să poată, din oficiu, să individualizeze sancţiunea aplicată, prin micşorare sau înlocuire, necondiţionat de formularea unui capăt de cerere distinct de către petent.

Dacă nu s-ar permite acest lucru, s-ar ajunge în situaţia ca un agent constatator să întocmească, în mod arbitrar, un proces-verbal temeinic şi legal, dar care să cuprindă o sancţiune drastică, deşi comportamentul petentului ar putea fi corijat printr-o sancţiune mai uşoară.

Raportând aceste aspecte la cauza de faţă, instanţa a constatat că sancţiunea amenzii contravenţionale, constând în maximul special prevăzut de lege, nu respectă proporţionalitatea măsurii, fiind excesivă, prin raportare la circumstanţele cauzei.

În consecinţă, instanţa a admis în parte plângerea contravenţională şi va reduce cuantumul amenzii contravenţionale aplicate de la suma de 60000 Lei la suma de 45000 Lei.

Instanţa constată că sancţiunea contravenţională complementară aplicată în baza disp. art. 5 alin. 3 lit. g O.G. 2/2001 este proporţională.

În lumina acestor considerente, instanţa a admis în parte plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AB nr. 04686/11.11.2015 şi a redus amenda contravenţională aplicată de la suma de 60000 Lei la suma de 45000 Lei, menţinând sancţiunea contravenţională complementară.

Împotriva sentinţei au declarat apel petenta I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W, intimata G N M – C G, reprezentată prin S C J M şi intervenientele G M I SRL şi SC M C SRL, intimata şi intervenientele au declarat apel şi împotriva Încheierii de şedinţă din data de 24.05.2016.

Apelanta-petentă I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W a solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul constatării nulităţii absolute a procesului verbal contestat, pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 şi 7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi respectiv pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. 1 din aceiaşi act normativ, cu consecinţa exonerării în întregime de la plata amenzii in cuantum de 60.000 lei, susţinându-se că în măsura menţinerii soluţiei pronunţate asupra excepţiei nulităţii absolute a procesului verbal, pe fond, solicită a se dispune anularea procesului verbal menţionat ca netemeinic si nelegal, si pe cale de consecinţa exonerarea petentei de la plata amenzii in cuantum de 60.000 iei.

În cuprinsul motivelor de apel se arată că în situaţia de faţă prima instanţă în mod greşit a respins excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie în condiţiile în care acesta nu conţine data săvârşirii pretinsei contravenţii reţinute în sarcina petentei, astfel încât menţiunile din procesul verbal se refera la data constatării pretinsei contravenţii, respectiv la cele două date la care a fost efectuat controlul - 29.10,2015 si 10.11.2015 nu şi la data la care contravenţia a fost efectiv săvârşită.

Se arată că în mod grşit instanţa de fond a apreciat că în cauză cele două date coincid astfel încât reţinerea instanţei de fond potrivit cu care activităţile incriminate prin procesul verbal erau prestate la ambele date la care comisarii Gărzii de Mediu au efectuat controalele este lipsita de orice bază factuală şi este contrazisa de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv de nota de constatare întocmita in urma controlului.

Se susţine că la fel de eronată este şi reţinerea potrivit căreia fapta sancţionată are un caracter continuu, fiind incidente prevederile art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001 referitoare la contravenţia continuă.

Analizând descrierea faptei din cuprinsul procesului verbal, coroborata cu menţiunile din nota de constatare, se poate constata ca fapta imputata rezida in efectuarea de "activităţi de transport si depozitare a deşeurilor din decoperta depozitului de deşeuri Arinies-Borsa fără a solicita şi obţine autorizaţie de mediu", respectiv, potrivit notei de constatare, "partea de decoperta a depozitului a fost transportata (s.n.) lângă şi pe un taluz al unei halde de steril de mina din perimetrul minier Burloaia, situata in apropiere, fapt ce contravine prevederilor Acordului de mediu nr. 10 NV/15,06,2012". Utilizarea verbului la timpul trecut nu lasă nicio îndoiala asupra epuizării faptei contravenţionale anterior controlului.

Se concluzionează că în procesul verbal nu este menţionata data la care activitatea incriminata a fost desfăşurata efectiv, şi pe cale de consecinţa acesta este nul absolut pentru lipsa unui element obligatoriu impus de lege.

Cerinţa menţionării datei săvârşirii contravenţiei a fost instituita de legiuitor sub sancţiunea nulităţii absolute a actului astfel încheiat, in considerarea termenului de prescriere a dreptului organului constatator de a aplica sancţiunea contravenţionala, astfel cum acest termen este reglementat de dispoziţiile art. 13 din O.G. 2/2001. Potrivit dispoziţiilor art, 13 alin. 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei."

În lipsa indicării de către agentul constatator a datei la care pretinsa contravenţie a fost săvârşita (iar nu constatata) s-ar ajunge la imprescriptibilitatea dreptului de a aplica sancţiunea contravenţionala, împrejurare ce contravine flagrant dispoziţiilor art. 13 din O.G. 2/2001,

Sub un al doilea aspect, se susţine că greşit a fost respinsa de către instanţa de fond excepţia nulităţii procesului verbal contestat din perspectiva încălcării cerinţelor de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. (7) din O.G, nr. 2/2001,

În acest sens, se susţine că în speţa dedusa judecaţii, nici cu ocazia controlului efectuat in datele de 29.10.2015 si respectiv 10.11.2015, si nici cu ocazia încheierii procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei nu a fost respectat dreptul petentei de a formula obiectiuni la aspectele constatate de comisarii Gărzii de Mediu, drept garantat de legiuitor sub sancţiunea nulităţii absolute a actului astfel încheiat.

Se susţine că contrar celor reţinute de Instanţa fondului, fiind vorba de o nulitate absoluta, prevăzuta expres de lege, vătămarea produsa este prezumata, fără ca petentul să fie ţinut să o dovedească. Vătămarea produsa este insa evidenta, daca se are în vedere că petenta era in măsura să facă dovada că fapta imputată - transportarea şi depozitarea materialului provenit din decopertarea depozitului de deşeuri neconform de la Arinies-Borsa fără a deţine autorizaţia de mediu a fost săvârşita de un alt subiect de drept decât petenta - respectiv de SC Mi C SRL, subcontractor al subcontractorului petentei, SC G M I SRL, astfel încât nu se justifica aplicarea in sarcina petentei a amenzii contravenţionale.

Apelanta susţine că procesul verbal contestat nu este semnat la rubrica "Semnătura contravenientului" - de dl, M C sau de orice alta persoana, iar dispoziţiile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001 sunt foarte clare, astfel încât in cazul in care contravenientul nu este de faţă sau refuză să semneze, aceste împrejurări trebuie adeverite de cel puţin un martor.

Se arată că în speţă nu se menţionează in cuprinsul procesului verbal un eventual refuz de a semna, si nici nu exista semnătura unui martor care sa ateste refuzul de a semna. Si in acest caz, lipsa semnăturii martorului, instituite de legiuitor ca o garanţie a respectării dreptului la apărare, este de natura a atrage nulitatea procesului verbal astfel încheiat - aspect peste care instanţa de fond a trecut cu mare uşurinţa, mărginindu-se sa concluzioneze ca procesul verbal cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Un al doilea motiv de apel vizează dezlegarea data de instanţa fondului cauzei, respectiv greşita apreciere a petentei ca având calitatea de subiect activ al contravenţiei - si aceasta in condiţie în care se admite de către prima instanţa ca fapta incriminată a fost săvârşită de către un alt subiect de drept.

În acest sens apelanta-petentă a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii de contravenient din perspectiva principiului personalităţii răspunderii contravenţionale, principiu cu aplicabilitate generala reglementat cu caracter special in materia protecţiei mediului prin art. 3 lit. e) din OUG 195/2005 prin sintagma "Poluatorul plăteşte",

Astfel se susţine că persoana juridică ce a efectuat activităţile de transport si depozitare a deşeurilor către o locaţie neconforma cu prevederile Acordului de Mediu, fără a solicita şi deţine autorizaţie de mediu, este SC M C SRL, societate ce are calitatea de subcontractor al subcontractorului petentei, SC G M I SRL iar acest aspect este reţinut ca dovedit de către instanţa de fond.

Se concluzionează că prin soluţia pronunţata, instanţa de fond girează practic confuzia gravă pe care inspectorii Gărzii de Mediu o fac Intre răspunderea contravenţională şi răspunderea contractuală, iar pe de altă parte nu s-a indicat de către instanţa de fond niciun temei legal care să pună semnul egalităţii între răspunderea contractuala, ce revine contractorului faţă de autoritatea contractantă, şi răspunderea contravenţionala ce incumbă persoanei ce a săvârşit fapta contravenţională.

Se concluzionează că răspunderea petentei pentru activităţile subcontractorilor săi şi eventual pentru cele ale subcontractorilor acestora este o răspundere contractuala, ce funcţionează strict in raport cu beneficiarul lucrărilor - Consiliul Judeţean Maramureş, In niciun caz aceasta răspundere contractuala nu poate fi constitui baza răspunderii contravenţionale, in absenta unui text de lege care sa fundamenteze o asemenea ipoteza. Temeiul răspunderii contravenţionale îl constituie exclusiv săvârşirea unei fapte ce întruneşte caracteristicile unei contravenţii, iar nu calitatea de parte Intr-un contract sau de lider al unei asocieri. Se susţine că răspunderea contravenţionala este personala si revine persoanei fizice sau juridice vinovate de săvârşirea faptei imputate.

Se solicită a se constata faţă de lipsa calităţii de contravenient a petentei, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. 195/2005, reţinute ca temei al aplicării amenzii contravenţionale în cuantum de 60.000 lei.

Se arată că petenta, în calitate de lider al asocierii ce are calitatea de contractor in cadrul contractului nr. 8813/09,12.2015 încheiat cu Consiliul Judeţean Maramureş, a făcut dovada că a obţinut şi deţine toate actele de reglementare impuse de lege pentru desfăşurarea activităţii ce face obiectul contractului.

Se susţine că s-a depus acest sens la dosarul de fond al cauzei Acordul de Mediu emis de Ministerul Mediului si Pădurilor - Agenţia Naţionala pentru protecţia Mediului, ce înclude şi activitatea de relocare a deşeurilor si de închidere a depozitului neconform Arinies - Borsa.

Totodată, rezultă din actele dosarului, in urma introducerii forţate in cauza a SC Maruani Corn SRL, ca aceasta societate a obţinut autorizaţia de mediu necesara desfăşurării activităţii de transport deşeuri. Ca aceeaşi societate a înţeles să transporte in fapt deşeurile nu In locaţia indicata in Acordul de mediu (Depozitul Teplita -Sighetu Marmatiei), ci in perimetrul minier Burloaia-Borsa, in ciuda prevederilor contractuale care ii interziceau o asemenea conduita, este o fapta imputabila exclusiv acesteia, şi de care petenta nu poate fi ţinută responsabilă, lipsind un element constitutiv esenţial al contravenţiei, respectiv vinovăţia petentei.

Apelanta-petentă arată că potrivit art. 9.4 din Condiţiile generale ale Contractului de execuţie lucrări nr. 710.00/NU247b/2015 din 19.06.2015, încheiat cu SC G M I SRL "Executantul (SC G M I SRL) este pe deplin responsabil pentru conformitatea, stabilitatea si siguranţa tuturor operaţiunilor executate pe şantier in legătura cu executarea Lucrării".

Totodată, potrivit art. 9.21 si 9.23 din Condiţiile generale ale contractului "Executantul garantează ca lucrările pe care le va efectua vor respecta in totalitate dispoziţiile Beneficiarului si prevederile prezentului contract."

"Executantul răspunde si pentru lucrările efectuate de prestatorii săi, daca va fi cazul".

Ca atare, se susţine că raţionamentul instanţei de fond apare ca viciat, neputându-se susţine că petenta este ţinută să răspundă pentru fapte săvârşite de un alt subiect de drept, ce a acţionat intr-o manieră contrara prevederilor contractului încheiat cu petenta.

Se concluzionează că nu exista o faptă obiectiv săvârşită de petentă, aptă a atrage răspunderea contravenţională. Nu calitatea de parte în contractul încheiat cu Consiliul Judeţean Maramureş determină răspunderea contravenţională a petentei, ci săvârşirea unei fapte care să întrunească elementele constitutive ale contravenţiei sancţionate de Garda de Mediu. Din această perspectivă se susţine că nu se poate vorbi de transmiterea calităţii de contravenient, răspunderea contractuala fiind distinctă de răspunderea contravenţională.

Apelanta-intimată Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, reprezentată prin Serviciul Comisariatul Judeţean Maramureş a solicitat schimbarea sentinţei în sensul respingerii plângerii şi a menţinerii procesului verbal de contravenţie iar prin apelul declarat împotriva Încheierii interlocutorii din data de 24.05.2016 a solicitat respingerea intervenţiei forţate a G M I SRL şi a SC M C SRL.

În cuprinsul motivelor de apel, în ceea ce priveşte încheierea pronunţată la data de 24.05.2016 se arată că s-a invocat excepţia inadmisibilităţii introducerii forţate a celor două părţi, respectiv G M I SRL şi SC M C SRL, în condiţiile în care instituţia introducerii forţate în prezenta cauză excede cadrului legal special instituit de către O.G. 2/2001 care este norma de drept specială - astfel a decis şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înţeleasă, întrucât este consecinţa directă a principiului specialia generalibus derogant. Numai normele prin care se stabilesc cazuri exprese de introducere forţată a altor persoane în cauză ar putea să oblige instanţa să procedeze în acest sens, dar obligaţia va fi generată de textul special şi nu de art. 78 alin. 1 CPC.

Se susţine că introducerea din oficiu ponte fi obligatorie pentru instanţă în cazurile expres prevăzute de lege dacă norma specială poate prevede acest lucru. Pentru a putea fi posibilă introducerea din oficiu a unei persoane în judecată, trebuie să existe o dispoziţie imperativă a legii care să prevadă acest lucru. Prin urmare, în lipsa unui temei legal expres, instanţa nu poate decide introducerea în proces a unei persoane.

Se susţine că în sarcina celor două interveniente forţate au fost aplicate sancţiuni contravenţionale pentru fapte proprii care nu au nicio legătură cu prezenta cauză dedusă judecăţii.

Apelanta-intimată arată că potrivit dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă instanţa va soluţiona cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale a celor două părţi G M I SRL şi SC M C SRL a căror introducere forţată s-a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 24.05.2016, astfel că excepţia invocată face de prisos cercetarea în fond a cauzei introducerii forţate a acestora.

Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond absolută şi peremptorie. Calitatea procesuală este traducerea procesuală a calităţii de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecăţii, putere în virtutea căreia intervenientul forţat stă în justiţie. Aşadar legitimarea procesuală presupune identitatea dintre persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic litigios.

Se susţine că în situaţia de faţă intervenienţii forţaţi nu au fost sancţionaţi prin procesul verbal contestat în prezentul dosar, contestarea faptei contravenţionale s-a făcut prin propriile simţuri de către agenţii constatatori, motiv pentru care a fost sancţionată intimata I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W, iar din interpretarea dispoziţiilor art. 31 al. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă că părţile introduse forţat nu pot avea calitate procesuală în cauză, deoarece nu pot formula cereri în justiţie cu ocazia săvârşirii unei fapte contravenţionale de către alte persoane.

În ceea ce priveşte recuperarea eventualului prejudiciu, intimata are posibilitatea de a formula acţiune în regres împotriva intervenienţilor forţaţi în cazul în care se respinge plângerea.

Referitor la netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei 1319/2016 pronunţată în dosarul nr. 2083/336/2015 de către Judecătoria Vişeu de Sus se arată că reducerea cuantumului sancţiunii aplicate prin individualizarea din oficiu a acesteia este o soluţie de circumstanţiere care nu îşi are locul în prezenta cauză dedusă judecăţii, în condiţiile în care prin prisma proporţionalităţii sancţiunii aplicate de către agentul constatator s-a avut în vedere gravitatea faptei precum şi pericolul social ridicat al acesteia.

Contravenţia de faţa constă în încălcarea obligaţiei de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legate, în termenele stabilite de autoritate, care a avut efecte negative asupra mediului înconjurător, aspecte reţinute în mod corect de instanţa de fond.

Urmarea produsă a faptei contravenţionale constă într-o stare de pericol pentru mediul înconjurător. Se susţine că este de notorietate că, în prezent, activităţile ilegale desfăşurate împotriva mediului înconjurător pot pune în pericol natura în ansamblul ei, riscând ca, pe viitor, resursele sale naturale să se diminueze considerabil, până la extincţie.

În prezenta cauză, fapta intimatei este extrem de gravă, aspect confirmat şi de limitele ridicate ale amenzii, aspecte reţinute în mod corect de instanţa de fond.

Prin atitudinea sa imprudentă, intimata a pus în pericol natura, aspect ce trebuie sancţionat corespunzător.

Se susţine că prin fapta săvârşită, respectiv transportul şi depozitarea deşeurilor de tip menajer constituite din decoperta depozitului de deşeuri ARIN1EŞ - Borşa lângă şi pe taluzul unei halde de mină din perimetrul minier Burloaia ~ Borşa, fără a solicita şi obţine autorizaţie de mediu, s-a adus o grava atingere mediului înconjurător, prin sancţiunea complementară aplicată, s-a dispus repararea acestui prejudiciu.

În această situaţie nu se poate admite reducerea cuantumului sancţiunii amenzii aplicate de către agentul constatator. Totodată, sub aspectul vinovăţiei săvârşirii faptei se poate reţine că aceasta a fost săvârşită cu intenţie directă.

Se susţine că prin această circumstanţiere se diminuează scopul urmărit de legiuitor, respectiv acela al caracterului preventiv, punitiv şi educativ al sancţiunii contravenţionale aplicate pentru fapta contravenţională săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

Se concluzionează că în situaţia de faţă neconformităţile constatate sunt de natură să afecteze negativ mediul înconjurător, iar nesolicitarea actelor de reglementare denotă rea-credinţă şi o nepăsare faţă de legislaţia privind protecţia mediului. A omite efectele faptei sau a exonera intimata de răspunderea contravenţională ar însemna nesocotirea prevederilor legale privind protecţia mediului şi nesocotirea dreptului la viaţă şi la un mediu înconjurător sănătos al omului provocând grave prejudicii asupra mediului înconjurător. Gradul de pericol social al faptei sancţionate este direct proporţional cu cuantumul amenzii stabilite de către legiuitor şi respectiv cu consecinţele economico - sociale a faptei sancţionate. Sancţiunea contravenţională aplicată este maximul special prevăzut de către legiuitor deoarece şi gradul de pericol social este pe măsură.

Apelanta-intervenientă G M I SRL a solicitat schimbarea în parte a încheierii pronunţată la data de 24.05.2016 şi a sentinţei în sensul respingerii cererii de introducere în cauză a acesteia în calitate de intervenient forţat în condiţiile art. 78 Cod procedură civilă.

În cuprinsul motivelor de apel se arată că din perspectiva principiului personalităţii răspunderii contravenţionale, principiu cu aplicabilitate generala reglementat cu caracter special in materia protecţiei mediului prin art. 3 lit. e) din OUG 195/2005 prin sintagma "Poluatorul plăteşte", intervenienta nu are şi nu poate avea calitatea de contravenient, implicit nu poate avea calitatea de intervenient forţat, in condiţiile art. 78 Cod procedura civila, în cadrul procesual creat prin formularea unei plângeri contravenţionale.

În considerarea acestui principiu, se susţine că răspunderea contravenţionala incumba persoanei care a efectuat activităţile de transport si depozitare a deşeurilor provenite din decopertarea depozitului Arinies Borsa către o locaţie neconforma cu prevederile Acordului de Mediu, fiind dovedit prin probatoriul administrat in cauza si reţinut de către instanţa de fond ca aceasta persoana este prestatorul SC M C SRL

Aşa cum rezulta din Adresa nr. 3258/11.11.2015 emisa de C N M P N SC R S.A. către SC M C SRL, si respectiv Adresa nr. 1665/GM/16.11.2015 emisa de către intimata G N M - C G M), înscrisuri aflate la dosarul de fond al cauzei, persoana Juridica ce a efectuat activităţile de transport şi depozitare a deşeurilor către o locaţie neconforma cu prevederile Acordului de Mediu, fără a solicita sl deţine autorizaţie de mediu, este SC M C SRL, societate ce are calitatea de prestator in cadrul contractului de prestări servicii încheiat cu apelanta SC G M I SRL.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. 2 din O.G. 2/2001, "Persoana Juridica răspunde contravenţional in cazurile si in condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc si se sancţionează contravenţii."

Or, actul normativ prin care se stabileşte si se sancţionează contravenţia analizata în prezenta cauză, OUG 195/2005 - prevede cu caracter de principiu la art. 3 personalitatea răspunderii contravenţionale, statuând totodată la art. 94 lit. 1, că "Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop acestea suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătura urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte".

Se menţionează că în situaţia de faţă apelanta deţine calitatea de subcontractor in cadrul Contractului de execuţie lucrări nr. 710.00/NU247b/2015 din 19.06,2015, încheiat cu Asocierea I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W - Î M I SA - I S P E SA, insa aceasta calitate nu este suficientă prin ea însăşi pentru a atrage răspunderea contravenţionala a apelantei.

Se arată că din perspectiva prevederilor art. 9.4 din Condiţiile Generale ale Contractului de prestări servicii, prestatorul SC M C SRL este pe deplin responsabil pentru conformitatea tuturor operaţiunilor executate pe şantier în legătura cu executarea lucrării, precum şi pentru respectarea prevederilor şi a reglementarilor legale privind calitatea lucrărilor in domeniu.

Prin apelul incident înregistrat împotriva sentinţei civile nr. 1319/24.06.2016 şi a Încheierii de şedinţă din 24.05.2016 apelanta-intervenientă SC M C SRL a solicitat respingerea cererii de intervenţie forţată, sens în care s-a înţeles a se invoca excepţia inadmisibilităţii introducerii în cauză a S.C. M C S.R.L., prin raportare la dispoziţiile art. 78 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, motivat de faptul că în materie contravenţională, guvernată de dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, nu se prevede în mod expres posibilitatea de a dispune, din oficiu, introducerea în cauză a altor persoane.

Faţă de aprecierea instanţei de fond în sensul că SC M C SRL ar avea calitatea de intervenient forţat, se arată că apărările S.C. M C S.R.L. formulate în calitate de intervenient forţat în prezenta cauză având ca obiect plângere la contravenţie, se pot limita, practic, strict la starea de fapt, nu şi la legala ori nelegala modalitate de întocmire a procesului verbal atacat.

Se arată că apelanta nu poate aprecia cu certitudine dacă s-a săvârşit o faptă contravenţională de natura celei reţinute în cuprinsul Notei de constatare şi a Procesului verbal atacat, cui aparţine culpa în săvârşirea pretinsei fapte şi cine ar fi trebui sancţionat pentru fapta reţinută, întrucât acest atribut aparţine strict comisarilor Gărzii de Mediu care efectuează cercetarea şi indică starea de fapt la care se raportează, evident după ce analizează obligaţiile tuturor părţilor implicate în cadrul activităţii de relocare a deşeurilor de la Depozitul Arinieş Borşa la Depozitul Tepliţa - Sighetu Marmaţiei din Proiectul "Sistem de Management Integrat al Deşeurilor - judeţul Maramureş -SMID", urmând ca aceste constatări să fie supuse controlului de legalitate la instanţa de judecată.

Se susţine că în cauza de faţă, instanţa de judecată este chemată să analizeze:

- pe de o parte: legalitatea sau nelegalitatea procesului verbal atacat, prin prisma dispoziţiilor art. 34 alin. 1, raportat la art. 16, art. 17 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, invocate de petentă în plângere;

- pe de altă parte: temeinicia Procesului verbal atacat, prin raportare la persoana contravenientului, la răspunderea contravenţională, la starea de fapt reţinută de organele de control în nota de control şi Procesul verbal, precum şi la apărările formulate de petentă în cuprinsul plângerii la contravenţie, prin raportare la dispoziţiile legale incidente în materie, respectiv O.UG. nr. 195/2005.

Ca urmare a acestei analize, instanţa urmează a stabili dacă petenta. se face sau nu vinovată de săvârşirea faptei contravenţionale reţinută în sarcina sa, prin raportare la apărările formulate şi la obligaţiile ce-i revin în cadrul proiectului şi ca urmare a contractelor încheiate în scopul derulării activităţii.

În aceste condiţii se susţine că în nici un caz instanţa de judecată nu se poate substitui agentului constatator care a întocmit Procesul verbal şi care a aplicat sancţiunea pentru a stabili dacă altă societate comercială are vreo culpă, cu scopul ca petenta să fie exonerată sau nu de la răspunderea contravenţională.

Apelanta-intervenientă SC M C SRL susţine că şi ea a fost sancţionată prin procesul verbal nr. 00051/11.12.2015 şi nr. 04627/27.11.2015 iar plângerea formulată  împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 00051/11.12.2015, atât pentru motive de nelegalitate cât şi de netemeinicie face obiectul dosarului nr. 132/336/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.

Se arată că în susţinerea poziţiei sale, s-a arătat că răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice al cărei conţinut ÎI formează practic dreptul statului de a trage la răspundere pe contravenient, precum şi obligaţiile acestuia din urmă de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restaurării autorităţii legii. Cadrul legal al reglementării contravenţiilor este dat, pe lângă fiecare act normativ ce prevede norma legală ce incriminează o contravenţie, de O.G. nr. 2/2001, ordonanţa consfinţind faptul că subiecţi ai răspunderii contravenţionale pot fi, deopotrivă, atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice, răspunzând contravenţional orice persoană care comite actul incriminat de norma contravenţională.

Astfel, potrivit art. l din O.G. nr.2/2001 constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, prevăzută şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin alte acte normative indicate în mod expres.

Deşi textul de lege menţionat nu stipulează explicit acest principiu, este consacrată indirect personalitatea răspunderii contravenţionale, contravenientul nefiind ţinut să răspundă decât pentru fapta proprie, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de lege.

Apelanta în cuprinsul cererii de apel a făcut referire şi la faptele de natură contravenţională reţinute în sarcina sa, respectiv apărările şi criticile formulate în dosarul sus menţionat.

Se concluzionează că în condiţiile în care răspunderea contravenţională este unică, doar pentru fapta proprie, aplicându-se principiul personalităţii răspunderii contravenţionale, fiecare poate răspunde în concret doar pentru propria faptă contravenţională, situaţie în care se apreciază că agenţii constatatori, în calitate de comisari ai Gărzii de Mediu, au denaturat starea de fapt, înţelegând să aplice măsuri contravenţionale tuturor părţilor implicate, fără a analiza în mod temeinic condiţiile răspunderii contravenţionale, situaţie în care se apreciază că nici unul din procesele verbale încheiate nu se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Fapta contravenţională săvârşită de către petentă şi constatată conform procesului verbal de contravenţie seria AB nr. 04686 din 11.11.2015 este următoarea:

 „În calitate de Contractor în Acordul Contractual nr. 8813/09.12.2014 a efectuat prin subcontractor, în datele de 29.10.2015 şi 10.11.2015 activităţi de transport şt depozitare a deşeurilor din decopertă depozitului de deşeuri Arinieş - Borşa MM, cod CAEN Rev 1 - 9002-9003 sau CAEN 3821, 3900, fără să solicite şi să obţină autorizaţie de mediu, locul depozitării este lângă halda şi pe taluzul haldei de mină din perimetrul minier Burloaia - Borşa."

S-a reţinut că fapta contravenţională săvârşita contravine prevederilor OUG 195/2005 privind protecţia mediului art. 94 alin. 1 lit. a şi se sancţionează cu amendă contravenţională prevăzută art. 96 alin, 2 pct. 1 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului precum şi sancţiunea complementară de desfiinţarea lucrării şi aducerea terenului la starea iniţială conform art. 5  pct. 3 lit. g din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 al. 2 din OG nr. 195/2005 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON') pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.

În încheierea din 24.05.2016 este consemnat faptul că reprezentanta petentei solicită introducerea în cauză în mod expres, atât a G M I SRL, cât şi a SC M C SRL, sens în care în temeiul art. 78 al. 3 Cod procedură civilă instanţa a dispus introducerea acestora în cauză în calitate de intervenienţi forţaţi.

Astfel, în cauză raportul juridic dedus judecăţii este unul de răspundere contravenţională, ceea ce înseamnă că părţile acestuia nu ar putea fi decât subiectul activ al acestei forme de răspundere şi subiectul pasiv, aceste subiecte fiind, pe de o parte, organul din care face parte agentul constatator şi, dacă este cazul, organul care a aplicat sancţiunea contravenţională, respectiv Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, reprezentată prin Serviciul Comisariatul Judeţean Maramureş iar de cealaltă parte, persoana sancţionată contravenţional, respectiv I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W.

Dispoziţiile art. 33 al. 1 din OG nr. 2/2001 reglementează cadrul procesual în care se judecă o plângere contravenţională astfel încât apreciem că instituţia introducerii forţate în prezenta cauză excede cadrului legal special instituit de OG nr. 2/2001 în condiţiile în care în sarcina celor două interveniente au fost aplicate sancţiuni contravenţionale pentru fapte proprii, prin alte procese verbale de contravenţie care nu fac obiectul prezentului dosar.

Pe de altă parte, instanţa are puterea de a cita orice persoană în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, însă această împrejurare nu se constituie în temei legal suficient pentru citarea acestor persoane în calitate de părţi în procesul contravenţional, textul legal fiind clar sub acest aspect, şi anume citarea persoanelor la care se referă acest text se face pentru rezolvarea temeinică a cauzei, cu în alte cuvinte, pentru aflarea adevărului, iar nu pentru ca hotărârea să fie opozabilă persoanelor citate în acest scop.

Pentru considerentele sus menţionate apreciem că apelurile principale declarate de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, reprezentată prin Serviciul Comisariatul Judeţean Maramureş şi de intervenientul-forţat G M I SRL precum şi apelul incident declarat de intervenientul-forţat SC M C SRL referitoare la introducerea forţată a unor terţi în procesul contravenţional sunt fondate, motiv pentru care în baza art. 480 al. 2 Cod procedură civilă sentinţa şi încheierea pronunţată la data de 24.05.2016 vor fi schimbate în sensul respingerii cererii de intervenţie forţată, potrivit dispozitivului.

În ceea ce priveşte apelul declarat de petenta I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W, reţinem că excepţia nulităţii actului sancţionator motivat de faptul că în cuprinsul acestuia nu s-ar fi menţionat data săvârşirii pretinsei fapte de natură contravenţională reţinută în sarcina petentei, iar pe de altă parte că s-ar fi încălcat dreptul petentei de a formula obiecţiuni potrivit dispoziţiilor art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2001 respectiv faptul că în procesul verbal nu există semnătura unui martor care să ateste refuzul de a semna, aceasta nu este întemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Raportat la starea de fapt reţinută în cuprinsul actului sancţionator, apreciem că în situaţia de faţă suntem în prezenţa unei contravenţii continue, sens în care data epuizării contravenţiei are loc la data constatării contravenţiei şi încheierii procesului verbal contestat, astfel încât data săvârşirii contravenţiei coincide cu data constatării sale , aspect corect reţinut de prima instanţă.

În ceea ce priveşte termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii contravenţionale nu s-a împlinit acesta începând că curgă de la data întocmirii procesului verbal contestat, dată care marchează momentul încetării săvârşirii faptei.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2001, reţinem că nerespectarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001 nu se pot sancţiona cu nulitatea absolută a actului astfel întocmit, ci cu cea relativă care poate opera numai în condiţiile dovedirii unei vătămări, conform art. 75 Cod procedură civilă aplicabil prin prisma dispoziţiilor art. 47 din OG nr. 2/2001, ceea ce nu este cazul în prezenta plângere, lipsind dovada unei astfel de vătămări, ea neputând fi extrasă din împrejurări, petenta având posibilitatea pe calea plângerii contravenţionale să formuleze toate obiecţiunile şi apărările pe care eventual le-ar fi formulat la momentul întocmirii actului sancţionator.

În ceea ce priveşte aspectul legat de nesemnarea procesului verbal de contravenţie de către martor, reţinem că şi această situaţie fiind vorba despre un motiv de nulitate relativă, petenta ar fi trebuit să dovedească faptul că i-a fost pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare ce nu există în prezenta cauză.

Prin urmare, apelul nu este fondat sub aspectul criticilor analizate, referitoare la legalitatea actului contestat, apelul fiind însă fondat sub aspectul criticii privind calitatea petentei de subiect activ al contravenţiei.

Conform descrierii faptei, astfel cum este redată în cuprinsul procesului verbal contestat, petenta „în calitate de contractor în Acordul contractual nr.8813/09.12.2014, a efectuat, prin subcontractor, activităţi de transport deşeuri şi depozitare deşeuri, fără a solicita şi obţine autorizaţie de mediu.”

Potrivit prevederilor art. 3 din OG nr. 2/2001 persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii, în situaţia de faţă petenta fiind sancţionată pentru fapta de a nu solicita şi obţine autorizaţie de mediu pentru activităţile de „transport deşeuri şi depozitare deşeuri”, însă aceste activităţi, cu privire la care s-a susţinut că necesită autorizaţie de mediu, nu au fost executate de petentă, ci de o altă persoană juridică, anume de M C SRL, faptul reţinut nefiind contestat în cauză, dimpotrivă, acest fapt este confirmat în chiar cuprinsul procesului-verbal contestat, consemnându-se că fapta pentru care a fost sancţionată petenta a fost săvârşită „prin subcontractor”.

Răspunderea petentei pentru activităţile subcontractorilor săi eventual pentru cele ale subcontractorilor acestora, este o răspundere contractuală ce funcţionează strict în raport cu beneficiarul lucrărilor – Consiliul Judeţean Maramureş, în nici un caz această răspundere contractuală nu poate constitui baza răspunderii contravenţionale în absenţa unui text de lege care să fundamenteze o asemenea ipoteză. Temeiul răspunderii contravenţionale îl constituie exclusiv săvârşirea unei fapte ce întruneşte caracteristicile unei convenţii, iar nu calitatea de parte într-un contract sau de lider al unei asocieri, iar răspunderea contravenţională este personală şi revine persoanei fizice sau juridice vinovate de săvârşirea faptei imputate.

În situaţia de faţă este lider al asocierii ce are calitatea de executant în cadrul contractului de execuţie lucrări nr. 8813/09.12.2014 având ca obiect proiectare şi execuţie pentru închiderea depozitelor de deşeuri neconforme în judeţul Maramureş, însă această calitate nu este suficientă prin ea însăşi pentru a atrage răspunderea contravenţională.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior nu există şi nu poate exista fapta contravenţională săvârşită prin subcontractor. Răspunderea contravenţională este personală şi incumbă persoanei ce se face vinovată de săvârşirea unei fapte ce contravine normelor de convieţuire socială şi care întruneşte caracteristicile unei contravenţii una dintre aceste caracteristici fiind vinovăţia.

Prin urmare subcontractorii, persoane juridice distincte de petentă, şi-au asumat propriile obligaţii, petenta rămânând răspunzătoare faţă de beneficiar pentru modul în care subcontractorii săi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate, iar acesta formă de răspundere este una contractuală, iar nu contravenţională, întrucât nici o persoana nu îşi poate asuma, prin contract, o răspundere al cărei izvor, potrivit principiului legalităţii, este numai actul normativ.

Astfel petenta nu ar putea răspunde contravenţional decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de actul normativ în baza căruia a fost sancţionată, ceea ce înseamnă că trebuie analizate dispoziţiile legale ale art. 96 alin.2 pct.1 din OUG nr.195/2005.

Reţinând descrierea faptei, astfel cum a fost redată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal contestat şi descrierea contravenţiei stabilite de textul legal enunţat, trebuie să se constate că sarcina de a solicita şi a obţine autorizaţie de mediu revenea autorului nemijlocit al activităţilor pentru a căror desfăşurare era necesară autorizaţia de mediu.

În acest sens s-a pronunţat cu putere de lucru judecat instanţa de apel în dosarul nr. 2127/336/2015, prin Decizia civilă nr. 233/A/24.02.2017.

Raportat la cele reţinute anterior şi având în vedere principiul personalităţii răspunderii contravenţionale apreciem că în mod greşit petenta a fost sancţionată pentru o faptă săvârşită în mod independent şi nemijlocit de o altă persoană juridică astfel încât răspunderea contravenţională incumbă persoanei care a efectuat activităţile de transport şi depozitare a deşeurilor provenite din decopertarea depozitului Arinies Borşa, către o locaţie neconformă cu prevederile acordului de mediu, fiind dovedit prin probatoriul administrat în cauză şi reţinut de către instanţa de fond că această persoană este prestatorul S.C. M C S.R.L.

Pentru considerentele sus menţionate, în baza art. 480 al. 2 Cod procedură civilă apelul declarat de petenta I B m.b.H. W, fostă B B m.b.H. W va fi admis iar sentinţa va fi schimbată în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie, potrivit dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare