Raporturi de muncă

Sentinţă civilă 26 din 18.01.2018


Contestaţie împotriva dispoziţiei de încetare a contractului de muncă şi acţiune în anularea clauzei privind perioada de probă de 90 de zile. Conform art.31 alin.3 C.muncii, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv prrintr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia. Motivele de anulare a clauzei întemeiate pe dispoziţiile art.32 alin.1 C.muncii şi art.173 alin.1 din Legea 53/2003 privind protecţia salariaţilor în cazul transferului de întreprindere, al unităţii sau a unor părţi ale acesteia către un alt angajator, nu subzistă.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 18.01.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.07.2017, reclamanta T. M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. O. SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: anulare Deciziei nr.27/29.06.2017 şi a Notificării nr.44/29.06.2017, anularea parţială a Contarctului de muncă nr.18/02.05.2017, în sensul desfiinţării clauzei nelegale de la lit.L.alte clauze, lit.a) şi eliminarea perioadei de probă de 90 de zile, reintegrarea pe funcţia deţinută anterior, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, indexate, majorate şi reactualizate până la momentul reintegrării în funcţie, conform art.80 din legea nr.53/2003. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat în anul 2017 pârâta a preluat administrarea Staţiei 14 Orşova. de la SC I. P. I. SRL Mehedinţi, deţinută de Petrom Bucureşti prin Sucursala Peco Mehedinţi.

Între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat contractul de muncă cu nr.18/02.05.2017, iar la data de 29.06.2017  pârâta  a emis  Notificarea nr.44 prin care  i-a comunicat că urmează să fie concediată în temeiul art.31 alin.3 din Legea nr.53/2003, concedierea devenind efectivă prin  emiterea deciziei nr.27/30.06.2017.

Referitor la decizia de încetare a raporturilor de muncă, reclamanta a arătat că este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:

Perioada de proba trecuta in contractul de munca nr.18/02.05.2017 este netemeinică.

Reclamanta a susţinut că funcţia de manipulant mărfuri nu este una nou pentru aceasta, întrucât nu a debutat în această funcţie începând cu data de 03.05.2017, ci lucrează în calitate de manipulant mărfuri în Staţia Petrom nr.14 Punct de lucru orşova din anul 2010.

A mai arătat că, fişa postului este aceeaşi, nu au existat sancţiuni de nici un fel din partea fostului angajator în toată aceasta perioada de peste 7 ani, ceea ce demonstrează c îndeplineşte cerinţele pentru ocuparea funcţiei în execuţia căreia şi-a îndeplinit cu profesionalism toate sarcinile.

Perioada de proba trecuta în contractul de munca nr.18/02.05.2017 este şi nelegală.

Au fost invocate dispoziţiile art.9 alin.2 din Legea nr.67/2006 privind protecţia salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, prin acordul între cesionar şi reprezentaţii salariaţilor, clauzele contractului colectiv de muncă valabil la momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului, ori, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, în speţă la nivel naţional, nu prevede o astfel de clauză, iar cel încheiat la nivel inferior, în speţă la nivel de unitate, chiar dacă prin absurd ar exista o asemenea clauză, astfel de modificare ar fi la rândul ei nelegală întrucât nu s-ar încadra în termenul legal de un an de la data transferului.

În acest fel, clauza cu perioada de proba de 90 de zile, încalcă dispoziţiile art.11 din Legea 52/2003 conţinând prevederi contrare unui act cu forţă juridica superioara, în speţa contractul colectiv de muncă.

Nelegalitatea clauzei este data şi de coroborarea dispoziţiilor art.32 alin(l), pe perioada executării unui contract individual de munca nu poate fi stabilită decât o singura perioada de proba, cu prevederile art.173 alin.1 din Legea nr.53/2003, salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al intreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestuia către un alt angajator.

Reclamanta a mai susţinut că, aşa cum rezultă din numerotarea şi aducerea la cunoştinţă a documentelor, decizia de încetare a raporturilor de muncă a fost înregistrată sub nr.27/29.06.2017, decizie adusă la cunoştinţă ulterior în data de 30.06.2017, notificarea cu intenţia de încetare a raporturilor de muncă a fost înregistrată sub nr.44/29.06.2017 şi adusă la cunoştinţă în aceeaşi zi.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului muncii şi Codului de procedură civilă.

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Contractul individual de muncă nr.18/02.05.2017 şi fişa postului reclamantei.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martora D. M..

La data de 09.08.2017 reclamanta a depus cerere de suplimentare a probatoriului, în sensul că în cadrul probei testimoniale, solicită să fie audiată în cauza şi martora C. I.-I., de asemenea a solicitat ca pârâta să depună la dosarul cauzei Contractul colectiv de muncă de la nivel naţional sau de la nivelul Sucursalei Peco Mehedinţi şi Contractul Colectiv de la nivel de unitate, în măsura în care există.

Pârâta SC T. O. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

Astfel, reclamanta a fost angajata SC T. O. SRL începând cu data de 02.05.2017, conform Contractului individual de munca nr. 38 / 02,05.2017.

La data de 29.06.2017, prin Notificarea cu nr. 44 din aceeaşi data, i-a fost  comunicat reclamantei ca încetează raportul de munca dintre SC T. O. SRL şi aceasta, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin.3din Codul Muncii.

La data de 29.06.2017, prin Notificarea cu nr.44 din aceeaşi dată, i-a fost comunicat reclamantei că încetează raportul de muncă dintre S.C. T. O. şi aceasta, în conformitate cu dispoziţiile art.31 alin.3 din Codul Muncii.

Din cuprinsul contractului individual de muncă nr.18/02.05.2017, încheiat între reclamantă şi S.C. T. O., reiese că, la pct.L lit.a din acest contract s-a prevăzut o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

Potrivit art.31 alin.1 şi 3 din codul Muncii: “(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.” … “(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.”

Având în vedere faptul că, prin contractul individual de muncă n.18/02.05.2017, încheiat între reclamantă şi S.C. T. O., s-a prevăzut o clauză privind perioada de probă de 90 de zile calendaristice, se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate care prevăd posibilitatea încetării contractului individual de muncă la iniţiativa angajatorului, printr-o notificare scrisă, fără preaviz.

Susţinerea contestatoarei potrivit căreia, inserarea clauzei privind perioada de probă ar fi nelegală (şi implicit nelegală ar fi şi încetarea contractului individual de muncă în baza notificării făcute în perioada de probă), nu este pertinent atât vreme cât, contractul individual de muncă a fost semnat de ambele părţi, acest fapt însemnând că, reclamanta şi-a însuşit conţinutul contractului şi a acceptat clauzele acestuia.

Nici susţinerea reclamantei că ar fi semnat, contractul de muncă, fiind indusă în eroare, nu poate fi primită cum nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la faptul că ar fi fost convinsă că este doar o formalitate, având în vedere faptul că, pe de o parte, aceasta nu s-a aflat pentru prima oară în situaţia de a semna un contract individual de muncă iar pe ed altă parte, pregătirea profesională a reclamantei, care arată că, funcţia de manipulant nu era pentru aceasta.

Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, nu se poate reţine că, reclamanta nu avea reprezentarea a ceea ce înseamnă încheierea unor raporturi de muncă cu un angajator.

S-a mai arătat că, între societatea S.C. T. O. şi S.C I. P. S.R.L, nu a avut loc un transfer, în sensul prevăzut de Directive nr.2001/23/CE şi Legea nr.67/2006, astfel că, S.C. T. O. nu avea obligaţia de a prelua toate drepturile şi obligaţiile din fostul contract individual de muncă, pârâta având dreptul să încheie să încheie un nou contract individual de muncă, în care să fie inserată şi clauza referitoare la perioada de probă.

Mai mult, contractul individual de muncă încheiat între reclamantă şi fostul angajator a încetat prin acordul părţilor iar între S.C. T. O. şi S.C I. P. S.R.L, nu au existat relaţii contractuale.

De asemenea, fostul dealer a predat patrimoniul staţiei peco sub supravegherea OMV si către aceştia.

A mai fost arătat că, la data de 25.05.2016, între S.C. T. O. şi OMV P. M. S.R.L. s-a încheiat Acordul cu nr.7826/25.05.2016, Convenţia pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor nr. 7825/25.05.2016, prin care, S.C. T. O. în calitate de parteneri prestează n favoarea comitentului, în schimbul unei remuneraţii, anumite servicii de operare în legătura cu Staţia de distribuţie a carburanţilor administrate şi Actul adiţional nr. 10197/25.05.2016 la Convenţia pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor nr. 7825/25.05.2016.

Prin urmare, pârâta consideră că, susţinerea reclamantei potrivit căreia, între S.C. T. O. şi fostul angajator a avut loc un transfer de întreprindere, în sensul prevăzut de Directiva 2001/23/CE şi Legea nr. 67/2006, iar staţia peco ar fi fost preluată de S.C. T. O. împreună cu întreg personalul existent la momentul transferului, este neîntemeiată.

Pârâta a arătat că nu s-a aflat şi nu se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr.67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, întrucât nu s-a operat o trecere din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unităţi sau a unor părţi ale acestora, având ca scop continuarea activităţii principale sau secundare.

Între S.C. T. O. şi S.C. I. P. S.R.L. nu a avut loc un transfer de întreprindere, în cauza, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr. 67/2006.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă.

În susţinerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta  a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: fişa postului reclamantei, Contractul individual de muncă nr.18/02.05.2017, actul adiţional nr.10197/24.07.2017 la Convenţia pentru operare staţiei de distribuţie a carburanţilor nr.7825/25.05.2016, Acord nr.7826/25.05.2016 şi adresa nr. 6153/02.05.2017 – Act adiţional la Convenţia pentru ocuparea staţiei de distribuţie a carburanţilor 7825/25.05.2016/25.05.2016.

Pârâta a solicitat adminsitrarea în cauză a probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba testimonială cu martorii: T. I. şi M. C..

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâta îşi invoca propria turpitudine, întrucât a urmărit să obţină semnătura sa, dată în necunoștință de cauză, pe un contract individual de muncă  care conţinea clauza privind perioada de probă. Deşi nu există o fişă a postului semnată cu pârâta, reclamanta a arătat că a fost concediată  pentru necorespundere profesională.

Faţă de dispoziţiile legale comunitare şi naţionale incidente în materie şi de prevederile  Convenţiei  nr.7825/2016 şi  actului adiţional nr.6153/02.05.2017, reclamanta a apreciat că această clauză este nelegală, solicitând ca pârâta să depună la dosar Convenţia nr.7825/2016 împreună cu anexele şi anexele la actul adiţional nr.6153/2017, pentru a stabili natura juridică a contractului dintre părţi, considerând că ar exista un raport de prepuşenie între comitent şi aşa zisul partener, cerând  conceptarea în calitate de pârâtă a comitentului OMV PETROM.

Cu privire la inaplicabilitatea Directivei CE nr.23/2001 şi a prevederilor Legii nr.67/2006, reclamanta a arătat că OMV PETROM , în anul 2005, a optat pentru transferul staţiilor din sistemul COCO la sistemul de operare Full Agency – CODO, SC I. P. SRL şi SC T. O. SRL fiind  dealeri.

 OMV Petrom fiind proprietarul staţiilor poate impune standardele companiei, portofoliul de produse, modul de lucru, politica de preţuri, campaniile de promovare etc.

S-a arătat că raportul de prepuşenie rezultă din pct.6 al Actului adiţional nr.6153/02.05.2017  în care se vorbeşte despre transferul posesiei Staţiei Orşova, fapt care face aplicabilă Legea nr.67/2006.

Au mai fost invocate şi dispoziţiile art.1 alin.1 pct. a din Directiva C.E nr.23/2001 potrivit cărora transmiterea unităţii se poate face prin act juridic sau fuziune.

În accepţiunea Curţii Europene de Justiţie, actele juridice care sunt capabile de a transfera în fapt puterea de direcţie asupra unităţii economice se afla în sfera de aplicare a Directivei CE nr.23/2001. ori reclamanta apreciază că,  tocmai într-o atare situaţie se află, nefiind obligatorie existenţa uni act juridic translativ de proprietate, cu menţiunea că, transferul s-a făcut involuntar între dealeri, independent de voinţa SC I. P. SRL.

La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, de către reclamantă adeverinţele nr.12/10.07.2017, nr.13/10.07.2017, nr.48/07.07.2017, nr.49/07.07.2017, extras ReviSal şi carnetul de muncă.

La primul termen de judecată, la solicitarea reclamantei, s-a dispus conceptarea şi citarea în cauză în calitate de pârâtă a a comitentului OMV P. M. SRL.

A fost emisă adresă către pârâta SC T. O. SRL, cu următoarele menţiuni:

- să depună la dosarul cauzei Notificarea nr. 44/29.06.2017, Decizia nr. 27/29.06.2017,

documentaţia de la baza contractului de angajare,  Convenţia pentru operarea de distribuţie a carburanţilor nr.7825/25.05.2016, anexele la Convenţia nr.7825/25.05.2016, precum şi anexele încheiate la Actul adiţional nr. 6153/02.05.2017 şi schema de personal întocmită în baza Convenţiei nr.7825/25.05.2016;

- să depună actul adiţional nr. 10197/25.05.2016 la Convenţia pentru operarea staţiei de distribuire a carburanţilor nr.7825/25.05.2016;

- să comunice  în ce temei a fost preluată Staţia OMV Petrom nr.14 Orşova, respectiv să comunice dacă a fost preluată cu personalul salariat, însoţit de dovezi în acest sens;

- să depună actele de la baza încheierii Contractului individual de muncă cu reclamanta, respectiv angajare.

De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către ITM Mehedinţi, cu menţiunea de a comunica situaţi la zi a reclamantei T. M., fiind comunicat răspuns la dosarul acuzei cu adresa nr.6106/01.11.2017, la aceasta fiind anexat extrasul din baza de date informatică a Inspecţiei Muncii – ReviSal privind pe reclamantă.

La dosarul cauzei au fost depuse de către pârâta SC T. O. SRL înscrisuri constând în: Notificarea nr.44/29.06.2017, Decizia de încetare a Contractului individual de muncă – Notificare în perioada de probă nr. 27/29.06.2017, fişa postului reclamantei, Contractul individual de muncă nr. 18/02.05.2017, Convenţia pentru Operarea Staţiei de Distribuţie a Carburanţilor între SC OMV P. M. SRL  şi SC T. O. SRL din data de 25.05.2016, Acordul încheiat la data de 25.05.2016, Anexa1, Anexa 2 la Acordul încheiat în data de 25.05.2016, Anexa 2 – Remunerarea şi Plata pentru Acoperirea Deficitului, Anexa 8 – Numărul minim de angajaţi/Schema de personal/Salariul minim, Anexa 11 – Obligaţii HSEE, Anexa 16 – Zona de captare a Staţiei de distribuţie a carburanţilor, Anexa 17 la Convenţia pentru Operarea Staţiei de Distribuţie a Carburanţilor, Declaraţie de conformitate, Anexa 3 – Activităţi de întreţinere a staţiei de distribuţie a carburanţilor, Anexa 4 – Lista penalităţilor suportate de partener, Anexa 5 – Transfer Monetar, Anexa 6 – Vânzare de roviniete, Anexa 7 – referire la moneda Euro, Anexa 9 – Avertismentul, Anexa 12 – Contractul de Muncă Standard, Anexa 13 – Document în baza căruia se realizează compensarea, Anexa 14 – Diferenţe accesibile pentru produsele petroliere, Anexa 15 – facturare, Anexa 1 la Acordul – procedura de acceptare a facturii emise în numele Proprietarului, Act adiţional la Convenţia pentru operarea Staţiei de distribuţie a carburanţilor 7825/25.05.2016, Anexa 1 – Staţia de distribuţie a carburanţilor, Anexa 2 – Remunerare şi Plată pentru Acoperirea Deficitului privind Staţia 2 Dr. Tr. Severin şi Staţia Orşova, Anexa 8 – Numărul minim de angajaţi/Schema de personal/Salariu minim, Anexa 16 – Zona de captare a Staţiei de distribuţie a carburanţilor Actul adiţional 10197/24.07.2017 la Convenţia pentru Operarea Staţiei de Distribuţie a carburanţilor nr. 7825/25.05.2016, Anexa 2 - Remunerare şi Plată pentru Acoperirea Deficitului, Anexa 8 – Numărul minim de angajaţi/Schema de personal/Salariu minim privind Staţia 2 Dr. Tr. Severin şi Staţia Orşova.

Reclamanta a depus precizare de acţiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei OMV Petrom la modificarea art.V Secţiunea 5.01. – Organizarea Internă a Partenerului din Convenţia nr.7825/25.05.2015 încheiat cu T. O. S.R.L, în senul eliminării sintagmei “toţi noii angajaţi existenţi ai Staţiei de distribuţie a carburanţilor” şi înlocuirea acesteia cu o formulă adecvată raportată la prevederile Codului Muncii şi a Codului Civil, în speţă “toţi angajaţii existenţi ai Staţiei de distribuţie a carburanţilor”.

La precizarea de acţiune a fost anexat contractul individual de muncă.

La data de 05.12.2017 pârâta OMV P. M. S.R.L a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei OMV P. M. S.R.L iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare cu privire la OMV P. M. S.R.L, ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată şi cererea precizatoare, reclamanta T. M. a fost angajată la S.C T. O. SRL Drobeta Turnu-Severin, Staţia nr. 14 Orşova ca nou angajat în baza Contractului individual de munca nr. 18/02.05.2017.

Până la data de 02.05.7017 aceasta a fost angajata societarii S.C I. P. I. SRL Mehedinţi, cu care a încetat raporturile de munca pe cale amiabilă.

Or, societatea S.C. I. P. I. SRL Mehedinţi a preluat in administrare obiectivul/investiţia, Staţia Peco nr.14 Orşova, judeţul Mehedinţi de la OMV P. S.A, ulterior OMV P. M. S.R.L, înainte de anul 2010, personalul deservent fiind angajat de S.C I. P. I. SRL Mehedinţi şi nu ai OMV P. S.A sau OMV P. M. SRL.

Raportat la cele precizate mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă ca reclamanta T. M., confundă OMV P. S.A cu OMV P. M. SRL, în sensul ca înţelege sa se judece cu OMV P. S.A. Bucureşti dar datele de identificare ale societăţii sunt ale OMV P. M. SRL aşa cum rezulta din documentele ataşate.

S-a mai arătat că, OMV P. S.A Bucureşti are sediul in Bucureşti, str. Corarilor, nr. 22, sectorul 1 (Petrom City) şi este înregistrata la Registrul Comerţului cu nr. J40/8302/1998 având Cod Unic de înregistrare RO 1590082, în timp ce societatea OMV P. M. SRL figurează cu următoarele date de identificare: Bucureşti, sector 1, str. Coralilor nr. 22, Clădirea Infinity, Oval 8, et.l, înregistrata la Registrul Comerţului sub nr. J40/10637/20.10,1998, cod unic de înregistrare RO 11201891, societăţi la care, reclamanta nu a avut niciodată calitatea de angajat.

Mai mult, prin întâmpinarea formulată reclamanta arată că SC I. P. I. SRL Mehedinţi o administrat Staţia nr.14 Orşova până în anul 2017, staţie  “deţinută de Petrom Bucureşti prin Sucursala Peco Mehedinţi”.

Or, din Monitorul Oficial partea a IV-a nr.3534/03.11.2005 in care a fost publicata Hotărârea nr.4 din data de 09.08.2005 a Consiliului de Administraţie al Societăţii Comerciale Petrom S.A Bucureşti, „a fost aprobată desfiinţarea şi radierea din registrul comerţului a următoarelor sucursale ale societăţii..."care la poziţia nr. 40 este înscrisa şi  Sucursala Peco Mehedinţi.

Este evident că din momentul desfiinţării sucursalelor PFCO, toate Staţiile Peco au fost date în administrare, printre care şi Staţia nr.14 Orşova, care, ulterior a fost preluată în administrare de S.C. I. P. I. SRL Mehedinţi.

Pe cale de consecinţa, reclamanta nu a fost niciodată salariat al OMV P. M. SRL Bucureşti, societate căreia îi aparţine Staţia nr.14 Orşova cu atât mai puţin OMV P. S.A Bucureşti.

Simbioza existentă între dreptul substanţial si dreptul procesual este subliniată în noul Cod de procedura civila prin depoziţiile art. 36, calitatea procesuala fiind determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic civil concret dedus judecaţii.

Pârâta OMV P. M. SRL Bucureşti a mai arătat că, în sarcina reclamantei există obligaţia de a justifica atât calitatea procesuală activă în raport de pretenţiile formulate cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtei, prin indicarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii formulate, ceea ce nu se poate constata în cererea de chemare în judecată şi cererea precizatoare.

Pe fondul cauzei, pârâta OMV P. M. SRL Bucureşti a arătat că toate documentele contestate au fost emise de către angajatorul acesteia respectiv S.C T. O. SRL Drobeta – Turnu Severin şi nu de către OMV P. M. SRL Bucureşti, motiv pentru care solicitarea ca OMV P. M. SRL să fie introdusă în cauză în calitate de pârâtă, este neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.2015 Cod procedură civilă şi prevederile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.

În dovedirea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum şi orice alte dovezi ce ar rezulta din desfacerea procesului şi au fost  anexate următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare Seria Bnr.2448429/25.05.2011, seriile certificatelor deţinute anterior şi data emiterii acestora, Certificat constatator din data de 25.05.2011, Certificat de înregistrare din data de 25.05.2011, Rezoluţia nr.44984/23.05.2011 pronunţată în şedinţa din data de 23.05.2011 în dosar nr. 201908/2011 al Tribunalului Bucureşti şi extras din Monitorul oficial din data de 03.11.2005.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În speță reclamanta prin ațiunea precizată, solicită în contradictoriu cu pârâta S.C T. O. S.R.L anulare Deciziei nr.27/29.06.2017 şi a Notificării nr.44/29.06.2017, anularea parţială a Contarctului de muncă nr.18/02.05.2017, în sensul desfiinţării clauzei nelegale de la lit.L.alte clauze, lit.a) şi eliminarea perioadei de probă de 90 de zile, reintegrarea pe funcţia deţinută anterior, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, indexate, majorate şi reactualizate până la momentul reintegrării în funcţie, conform art.80 din legea nr.53/2003 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi în contradictoriu cu pârâta OMV Petrom,solicită obligarea pârâtei la modificarea art.V Secţiunea 5.01. – Organizarea Internă a Partenerului din Convenţia nr.7825/25.05.2015 încheiat cu T. O. S.R.L, în sensul eliminării sintagmei “toţi noii angajaţi existenţi ai Staţiei de distribuţie a carburanţilor” şi înlocuirea acesteia cu o formulă adecvată raportată la prevederile Codului Muncii şi a Codului Civil, în speţă “toţi angajaţii existenţi ai Staţiei de distribuţie a carburanţilor”.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a avut încheiat Contractul individual de muncă nr.139932/31.10.2009 cu S.C I. P.I.  începând cu 01.11.2009 până la data de 01.02.2017 când a încetat prin acordul părților conform art.55 lit.b Codul Muncii (filele 59 dosar - răspuns ITM Mehedinţi).

La data de 02.05.2017 sub nr.18/02.05.2017 a încheiat contract de muncă cu pârâta S.C. T. O. pe perioadă nedeterminată, contract încheiat prin Decizia nr.27/29.06.2017 la data de 30.069.2017, potrivit art.31 alin.3 din Codul Muncii Republicat (fila 64 dosar).

La data de 29.06.2017, prin Notificarea cu nr.44 din aceeaşi dată, i-a fost comunicat reclamantei că încetează raportul de muncă dintre S.C. T. O. şi aceasta, în conformitate cu dispoziţiile art.31 alin.3 din Codul Muncii.

Din cuprinsul contractului individual de muncă nr.18/02.05.2017, încheiat între reclamantă şi S.C. T. O., reiese că, la pct.L lit.a din acest contract s-a prevăzut o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

Potrivit art.31 alin.1 şi 3 din codul Muncii: “(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.” … “(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.”

Având în vedere faptul că, prin contractul individual de muncă n.18/02.05.2017, încheiat între reclamantă şi S.C. T. O., s-a prevăzut o clauză privind perioada de probă de 90 de zile calendaristice, se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate care prevăd posibilitatea încetării contractului individual de muncă la iniţiativa angajatorului, printr-o notificare scrisă, fără preaviz.

Susţinerea contestatoarei potrivit căreia, inserarea clauzei privind perioada de probă ar fi nelegală (şi implicit nelegală ar fi şi încetarea contractului individual de muncă în baza notificării făcute în perioada de probă), nu este pertinentă atâta vreme cât, contractul individual de muncă a fost semnat de ambele părţi, acest fapt însemnând că, reclamanta şi-a însuşit conţinutul contractului şi a acceptat clauzele acestuia.

Nici susţinerea reclamantei că ar fi semnat, contractul de muncă, fiind indusă în eroare, nu poate fi primită cum nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la faptul că ar fi fost convinsă că este doar o formalitate, având în vedere faptul că, pe de o parte, aceasta nu s-a aflat pentru prima oară în situaţia de a semna un contract individual de muncă iar pe de altă parte, pregătirea profesională a reclamantei, care arată că, funcţia de manipulant nu era pentru aceasta.

Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, nu se poate reţine că, reclamanta nu avea reprezentarea a ceea ce înseamnă încheierea unor raporturi de muncă cu un angajator.

Mai invocă reclamanta că perioada de probă din cuprinsul contractului de muncă este nelegală, susținând că de 18 ani lucrează în sistem iar până la 02.05.2017 a desfășuratv activitate la Secția OMV Petrom nr.14 Orșova, fiind preluată succesiv de OMV P. și S.C T. O. SRL, susţinând existența unui transfer de întreprinderi și întemeindu-se pe art.9 alin.2 din Legea nr.67/2006 privind protecţia salariaţilor în cazul transferului intreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, prin acordul între cesionar şi reprezentaţii salariaţilor, clauzele contractului colectiv de muncă valabil la momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului, ori, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, în speţă la nivel naţional, nu prevede o astfel de clauză, iar cel încheiat la nivel inferior, în speţă la nivel de unitate, chiar dacă prin absurd ar exista o asemenea clauză, astfel de modificare ar fi la rândul ei nelegală întrucât nu s-ar încadra în termenul legal de un an de la data transferului.

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă situația transferului de întreprinderi în sensul prevăzut de Directiva nr.2001/23/CE și Legea nr.67/2006, între S.C I. P. S.R.L și S.C T. O. S.R.L, neexistând nici un fel de relații contractuale.

Reclamanta a încetat raporturile de muncă cu S.C I. P. I. la data de 01.02.2017 prin acorul părților.

Prin precizarea de acțiune mai susține reclamanta că, din anul 2010 a fost angajata societății OMV P. S.A. București și că angajatorul S.C T. O. S.R.L a preluat administrarea Stației nr.14 Orșova deținută de OMV P. S.A. prin Sucursala Peco Mehedinți de la societatea S.C I. P. I. S.R.L Mehedinți.

Or, societatea S.C I. P. I. SRL a preluat în administrare obiectivul/investiția, Stația 14 Orșova de la OMV P. S.A., ulterior OMV P. M. S.R.L, înainte de anul 2010, personalul deservent fiind angajat de S.C I. P. I. S.R.L Mehedinți și nu de OMV P. S.A. sau OMV P. M. S.R.L.

Totodată la data de 25.05.2016 între S.C T. O. S.R.L și OMV P. M. S.R.L s-a încheiat Acordul cu nr.7826/25.05.2016 prin care, S.C T. O. S.R.L în calitate de parteneri prestau, în favoarea comitentului, în schimbul unei remunerații anumite servicii de operare în legătură cu stația de distribuire a combustibililor.

În ceea ce privește pârâta OMV P. M. S.R.L, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe lângă argumentele arătate mai sus, respectiv că reclamanta a fost angajată S.C I. P. I. S.R.L Mehedinți că, această societate a preluat Stația nr.14 Orșova de la OMV P. S.A., ulterior OMV P. M. S.R.L, înainte de anul 2010, personalul deservent fiind angajat de S.C I. P. I. S.R.L, se reține că reclamanta nu a fost niciodată salariat al OMV P. M. S.R.L..

Luând în considerare cele de mai sus, instanţa va excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei OMV P. M. S.R.L. şi respinge acţiunea faţă de această pârâtă.

Va respinge acţiunea formulată de reclamanta T. M. faţă de pârâta SC T. O. SRL.

Această hotărăre a rămas definitivă prin neapelare.