Cerere de acordare drepturi de natură salarială. Includerea premiului anual în salariile de bază. Nelegalitatea cererii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. XXXXX, reclamanţii XXXXX, în contradictoriu cu pârâtul CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ XXXXX, a solicitat  instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat la plata diferenţei de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, începând cu data de 01.12.2012 şi în continuare, precum şi obligarea pârâtului la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale, de la data de 01.12.2012 şi până la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că dreptul la acordarea premiului anual a fost prevăzut de legislaţia în vigoare, fiind un drept câştigat, care nu mai poate fi desfiinţat în mod retroactiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii statuând că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanţă lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare şi anume eşalonat şi succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizaţiei de bază.

De asemenea, reclamanţii au mai arătat că, în cuprinsul deciziei nr. 21/2013 nu se prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci se stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 5 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit lin fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011 potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Totodată, s-a susţinut că, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 de salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, astfel că dreptul său de a beneficia de acest premiu este câştigat, atât timp cât dispoziţiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la 31.12.2010, doar plata sumelor băneşti fiind amânată pe pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivităţii.

În drept, au fost invocate prevederile  art. 253 alin. 23 Codul Muncii, art. 1 din Legea nr. 118/30.06.2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii unui echilibru bugetar, art. 1 şi 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, împreună cu expunerea de motive aferentă, Decizia nr. 21/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie Şi Justiţie privind completul competent să judece recursul în interesul legii, Ordonanţa de Urgenţă nr. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale împreună cu Nota de fundamentare aferentă OG 13/2011 privind dobânda legală renumeratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, art. 1531 din Codul Muncii precum şi Decizia nr. 32/2015 a ÎCCJ privind dezlegarea unor probleme de drept, nepublicată până în prezent în Monitorul Oficial.

Pârâtul, deşi legal citat, nu au depus întâmpinare şi nici acte în apărare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată că a fost investit să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor privind obligarea pârâtului la plata unor diferenţe salariale rezultate din neincluderea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.12.2012 şi în continuare.

Tribunalul, din considerentele ce se vor expune, constată acţiunea neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – art. 25 alin.1 „pentru activitatea desfăşurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizaţiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea” prin alin.4 al precitatului articol instituindu-se obligaţia  ca „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”.

La data de 01.01.2011, a intrat în vigoare legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a abrogat dispoziţiile Legii cadru nr. 330/2009, iar pentru anul 2011, a fost adoptată Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului din fonduri publice, care la art. 8 prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere  la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Din dispoziţiile legale precitate, reiese că pentru anul 2011 au fost prevăzute creşteri salariale  pentru personalul din sectorul  bugetar, iar la stabilirea cuantumului acestora a fost avut în vedere şi premiul anual ce se acordă  în anul 2010.

Astfel art.1 din Legea nr. 285/2010 dispune că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest procent fiind inclus şi premiul anual cuvenit personalului bugetar pentru anul 2010.

Începând cu anul 2011, prin dispoziţii legale succesive, s-a prevăzut, în mod expres şi imperativ, faptul că în bugetele  instituţiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de premii anuale personalului din cadrul acestora – art. 9 alin.2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea  în anul 2011, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 283/14 decembrie 2011 privind aprobarea  OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008, art. 2 din OUG nr. 84/12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor  personalului din sectorul bugetar în anul 2013, OUG nr. 103/14 noiembrie 2013 şi respectiv OUG nr. 83/2014 privind salarizarea  personalului plătit din fonduri publice în anul 2015.

Ca atare, pretenţiile reclamanţilor privind acordarea unui spor la salariu, reprezentând un procent din premiul anual sunt neîntemeiate, atâta timp cât în perioada 2011 - 2015, s-a prevăzut, în mod expres, prin legile anuale privind salarizarea faptul că în bugetele instituţiilor publice  nu se pot aproba sume  pentru acordarea niciunui tip de premiu.

Este nefondată de asemenea şi susţinerea reclamanţilor, cum că valoarea premiului anual nu se regăseşte în majorarea salarială stabilită de art.1 din Legea nr. 285/2010, întrucât legea însăşi stabileşte  că la determinarea majorării salariale faţă de cuantumul avut în luna octombrie 2010, legiuitorul a avut în vedere şi valoarea premiului anual, care a fost inclusă în această majorare, astfel că beneficiarii nu au fost privaţi de un bun, fiind vorba doar de acordarea acestui premiu sub altă formă, prin plată eşalonată.

Pe de altă parte, se mai reţine de către instanţă că prin Decizia nr. 115/2012 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, reţinând că legiuitorul prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut că sumele aferente premiului anual pe anul 2010, să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar prin includerea acestora în salariu/soldă/indemnizaţie de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Aşadar, beneficiului premiului anual pe anul 2010, care reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscută de acesta din urmă, modificată fiind numai modalitatea de acordare, şi anume, eşalonat şi succesiv, respectiv prin creşterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază.

De asemenea, prin Decizia nr. 21/18.11.2013 ICCJ, în vederea uniformizării practicii, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual pentru anul 2010 prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.

A mai reţinut ICCJ prin această decizie că majorarea salarială din anul 2011 rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2011 în salariu/soldă/indemnizaţie de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că la 1 ianuarie 2012, a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.

Ori, în conformitate cu dispoziţiile art. 517(4) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I.

Faţă de aceste dispoziţii legale, primirea de către instanţă a argumentelor contrare aduse de reclamanţi, ar fi doar o încălcare a chestiunilor de drept dezlegate de ICCJ, respectiv a forţei obligatorii a acestora.

Pe de altă parte faptul că aceştia nu au fost lipsiţi de un „bun”, fiind doar modificată modalitatea de acordare a acestuia, nu duce la încălcarea prevederilor constituţionale şi internaţionale referitoare la dreptul de proprietate.

Faţă de aceste considerente, acţiunea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare