Acord de mediere între persoana vătămată pe de o parte şi inculpatul minor şi reprezentantul său legal pe de altă parte

Prin încheierea nr. 1149/16.11.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 7067/740/2017, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor B. M. şi D. F. O. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2017, până la data de 15.12.2017, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, judecătorul a reţinut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a solicitat să se dispună arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a inculpaților B. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C.P., "tulburarea ordinii şi liniştii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C.P., ”portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev.de art. 372, alin. (1), lit. a) şi alin. (3) din C.P., toate cu aplic. art. 38, alin. (1) şi art. 41, alin. (1) din CP., și a inculpatului D. F. O., pentru săvârşirea infracţiunilor de: „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C.P., "tulburarea ordinii şi liniştii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din CP., toate cu aplic. art. 38, alin. (1) şi art. 41, alin. (1) din CP., cercetați în stare de reţinere.

În motivare, au fost enumerate considerentele de ordin procedural (începerea urmăririi penale, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale) și a fost prezentată situația de fapt:

În data de 15.11.2017, în jurul orelor 10,00-11,00, între numiţii B. M. Ş. şi R. L. A., ambii elevi ai Liceului Rulmentul Alexandria a avut loc o altercaţie, motivul fiind o dispută anterioară între elevi, în cursul căreia R. L. 1-a lovit pe B.M. Ş.. Acesta 1-a anunţat telefonic pe tatăl său, inculpatul B. M. de eveniment, care la rândul lui, 1-a sunat pe inculpatul D. F.O., rugându-1 să se deplaseze la liceu.

Inculpatul D.F.O. s-a deplasat la liceu însoţit de fratele său, suspectul D.L.-T. cu autoturismul Hyundai Coupe, proprietatea ultimului. Cei doi au pătruns în incinta liceului, întâlnindu-se cu minorul B.M.Ş., care le-a indicat pe persoana vătămată R. L. A.. Cei trei au început să-1 agreseze pe R. L., timp în care a venit şi inculpatul B.M., care intrase cu autoturismul personal în curtea liceului şi mersese să discute cu diriginta fiului său, despre conflictul acestuia din timpul dimineţii. În timpul agresiunii, persoana vătămată R. L. A. a fost inclusiv tăiat/împuns cu un cuţit în zona umărului drept de către minorul B.M.-Ş., care a aruncat cuţitul în curtea liceului.

Un cuţit cu lamă rabatabilă a fost găsit ulterior, la un control corporal efectuat de către lucrători I.J.J. Teleorman asupra inculpatului B. M., la ieşirea din incinta liceului.

Agresiunea s-a încheiat la insistenţele elevilor şi a cadrelor didactice care au anunţat agresiunea prin apel la SNUAU 112.

S-a reținut că participanţii-agresori au declaraţii nesincere, în sensul că inculpatul B. M. spunea că inculpatul D. F.-O. nu a intrat în curtea liceului, deşi acesta spunea că a intrat. Martorii prezenţi la agresiune au spus că au fost, în total, patru agresori, respectiv minorul B. M.Ş., tatăl său B.M. precum şi alţi doi adulţi îmbrăcaţi sport, care nu pot fi decât fraţii D. F.-O. şi D.L.-T. Inculpatul D.F.-O. este de asemenea nesincer, încercând să ascundă faptul fratele său a intrat în incinta liceului şi a participat la agresiune, fapt contrazis prin declaraţiile martorilor şi prin faptul că cheile autoturismului Hyundai, condus de către D. L.-T., au fost găsite căzute pe sol, în curtea liceului.

S-a precizat că faptul că autorii au folosit un cuţit/briceag este confirmat şi de examinarea medico-legală din care rezultă că leziunile pot fi produse şi prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător.

În motivarea propunerii, procurorul a susţinut că, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa probelor care să confirme suspiciunea rezonabilă că inculpaţii B.M.şi D.F.O.au săvârşit  infracţiunile reţinute în sarcina lor se constată că aceasta este îndeplinită, astfel proces-verbal de sesizare din oficiu, declaraţii suspecţi şi inculpaţi, declaraţii persoane vătămate, declaraţii martori, proces verbal de cercetare a locului faptei, proces verbal de control corporal, proces-verbal de consemnare a diagnosticului stabilit preliminar de către organele medicale, planşă fotografică, mijlocul material de probă constând în corpurile delicte ridicate, fişă copie cazier judiciar, şi certificatul medico-legal nr. Al-l 29/1.866/2017 din data de 16.11.2017 sunt mijloace de probă legal administrate şi care susţin săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii.

Privitor la condiţia referitoare la limita de pedeapsă s-a constatat că aceasta este îndeplinită, în sarcina inculpaţilor B. M. şi D. F. O. fiind reţinută printre altele şi infracţiunea de „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

În privinţa condiţiei referitoare la pericolul pentru ordinea publică – stipulată şi în jurisprudenţa CEDO (cauza Jeèius Contra Lituaniei 31.06.2006, cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994) –  considerăm că trebuie avute în vedere atât circumstanţele reale a săvârşirii faptelor, precum şi circumstanţele ce ţin de persoana inculpaţilor care să justifice proporţionalitatea măsurii preventive.

Astfel, legat de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor pentru care se efectuează cercetări în cauză, s-a constatat că infracţiunile de „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C.P., "tulburarea ordinii şi liniştii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din CP., şi „portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev.de art. 372, alin. (1), lit. a) şi alin. (3) din C.P., totul cu aplic.art.38 alin.1 şi art.41 alin.1 C.p. de care este acuzat inculpatul B. M. , respectiv infracţiunile de „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 193, alin. (2) din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C.P., "tulburarea ordinii şi liniştii publice", prev. de art. 371 din C.P., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din CP., totul cu aplic. art.38 alin.1 şi art.41 alin.1 C,p. reţinute în sarcina inculpatului D.F.O. sunt fapte de o gravitate ridicată, iar prin incriminarea acestora se protejează relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, şi cele privind convieţuirea socială sub aspectul asigurării ordinii şi liniştii publice, iar cei care săvârşesc asemenea fapte prezintă întotdeauna pericol social.

În aprecierea acestei condiţii, au fost avute în vedere şi natura infracţiunii reţinute, modalitatea şi împrejurările concrete în care se bănuieşte că s-a comis fapta, faptele fiind descrise pe larg anterior, s-a reținut, în esenţă, că inculpaţii B. M. şi D.F..O, au pătruns în curtea unei instituţii de învăţământ, respectiv Liceul Rulmentul din mun. Alexandria, jud. Teleorman, la solicitarea minorului B. M. Ş. care anterior avusese un conflict cu un coleg de liceu, pe nume R.L. A., si împreună cu minorul B.M. Ş. şi D.L.T. l-au agresat pe acesta în sediul liceului, perturbând procesul de învăţământ şi tulburând ordinea şi liniştea publică, de faţă fiind mai mulţi elevi ai acestei instituţii de învaţământ.

Aceste aspecte denotă din partea inculpaţilor B.M. şi D.F.O. o atitudine de indiferenţa totală faţă de dispoziţiile legale, faţă de respectul cuvenit instituţiilor de învăţământ, faţă de atenţionările făcute anterior de organele judiciare cu privire la săvârşirea de noi infracţiuni, ambii inculpaţi fiind recidivişti.

Pe de altă parte, urmările produse prin săvârşirea faptelor sunt de natură să justifice un pericol foarte ridicat pentru ordinea publică a inculpaţilor. Astfel, scade încrederea societăţii în organele statului care chemate să aplice legea se văd neputincioase. De asemenea, în rândul elevilor şi al părinţilor a fost creat un puternic impact emoţional, acestea putând să gândească, în mod rezonabil, că pe viitor pot continua astfel de evenimente, cu consecinţe dintre cele mai rele, astfel îndrumându-ţi copiii să meargă la scoală pentru a studia, să te trezeşti ca părinte ca aceştia să se întoarcă vătămaţi.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, se constată că inculpatul B.M. este căsătorit, studii medii, acesta săvârşind faptele reţinute în sarcina sa, în stare de recidivă, fiind liberat condiţionat la data de 15.06.2016, rămânând un rest de executat de 971 zile dintr-o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, conform fişei cazierului judiciar.

Inculpatul D.F.O. este de cetăţenie română, căsătorit, studii medii, a comis faptele reţinute în sarcina sa in stare de recidivă suferind numeroase condamnări de loviri sau alte violente şi  furt, fiind eliberat la termen la data de 01.03.2016, din executarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare conform cazierului judiciar.

Activităţile infracţionale precum cele de care sunt acuzaţi inculpaţii necesită o reacţie fermă a societăţii şi un exemplu pentru celelalte persoane care comit astfel de fapte, gândind că acestea sunt de mică importanţă şi vor fi trecute cu vederea.

Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact, imediat şi mediatic, există categoric în rândul opiniei publice şi impune o reacţie promptă a autorităţilor, care să conducă la arestarea preventivă a inculpaţilor, pentru înlăturarea unei temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituţiile statului acţionează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților B. M. și D. F. O.. 

 Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. 1 C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, iar conform alin. 2 "nici o măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută, dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale".

Mai mult, alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În raport de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaților B. M. și D.F. O.

1. Mai întâi, au fost respectate condiţiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a inculpaţilor, respectiv: a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunea ce formează obiectul prezentei propuneri; a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru aceeaşi infracţiune, persoanele cercetate dobândind calitatea de inculpat; propunerea de luare a măsurii arestării preventive este motivată şi cuprinde temeiul de drept; inculpații au fost aduși la soluţionarea propunerii şi asistați de apărători aleși.

Totodată, raportat la art. 202 alin. (2) C.proc.pen. și art. 16 C.proc.pen., judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu există nicio cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acţiunii penale sau de exercitare a acţiunii penale.

2. De asemenea, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și acestea prezintă formal elementele unei infracțiuni, iar pentru infracțiunea de ”lovire sau alte violențe”, prevăzută de art.193 alin.2 C.pen., legea prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani sau amendă, fiind îndeplinită astfel și condiția de legalitate prevăzută de art.223 alin.2 Cod procedură penală, aceea ca pedeapsa prevăzută de lege să fie de 5 ani sau mai mare. 

În aceste sens, judecătorul de drepturi și libertăți al fondului a avut în vedere declaraţiile persoanei vătămate R. L.A. (f 63, f 65) în cuprinsul căreia se arată că, aflându-se în fața internatului, numitul B. M., însoțit de fiul acestuia B.M. Ș.și de numiții D. O. F. și D.L. T. au început să-l lovească ”cu pumnii și picioarele în zona feței, cât și a corpului”. Totodată, menționează persoana vătămată că a reușit să fugă de acolo înspre terenul de sport al școlii, însă B. M. Ș. împreună cu tatăl acestuia i-au pus piedică, căzând la pământ, ambii au început să-l lovească cu picioarele în cap și în spate.

Totodată, prin declarația dată la data de 15.11.2017 (fila 75), martorul T.F. M. a arătat că, după ce a ieșit în pauza de la ora 12.50 s-a întâlnit cu persoana vătămată R.A. în fața căminului pe care l-a avertizat să nu iasă la poartă întrucât ar fi auzit că-l așteaptă două persoane.  Acesta a vrut inițial să meargă spre poartă, însă s-au oprit în spatele căminului și, la un moment dat, martorul l-a observat pe B. M.Ș., însoțit de alți doi bărbați, că se îndreptau spre ei. După ce s-au apropiat de ei, atât B. M.Ș., cât și cei doi bărbați, au început să-l lovească pe R. cu pumnii și picioarele, persoana vătămată căzând la pământ și continuând să fie lovită de cei trei. La scurt timp a apărut și B. M., tatăl lui B. M. Ș., care și el a început să-l lovească pe R. A. cu pumnii.  Reușind să scape, R. A. a fugit spre ghenă, însă aceștia l-au prins din urmă și l-au mai lovit și acolo.  Ulterior a observat martorul cum, fiind pe terenul de sport, persoana vătămată era căzută la pământ și, încercând să se ridice, a mai fost lovit încă o dată cu piciorul de către unul dintre cei trei.

Declarația martorului T.F. M. se coroborează cu declarația martorului T. V. M. (fila 77), care a observat două persoane de sex masculin care, împreună cu B. M. Ș.au început să lovească persoana vătămată cu pumnii și picioarele  până aceasta din urmă a căzut, moment în care martorul a fugit de la fața locului. Ulterior, întrucât spre terenul de sport alergau mai multe persoane, a mers și el să vadă ce se întâmplă și l-a observat pe Răceală Alexandru plin de sânge, la locul fapte aflându-se și B. M. Ș., cei doi bărbați care-l însoțiseră inițial și încă o persoană de sex masculin despre care a auzit că este tatăl lui B.M. Ș.

Aceleași aspecte sunt menționate și în declarațiile martorilor M. M. (fila 79), A. L. V.(fila 81), Z. F. M. (fila 82), M. F.(fila 84), A. C. F. (fila 86).

Mai mult, prin declarațiile date în fața judecătorului de drepturi și libertăți, inculpații B.M. și D.F. O. au recunoscut că ar fi agresat fizic persoana vătămată, însă aceasta doar ca urmare a provocării, R.L. A. fiind cel care a inițiat conflictul. Apărarea inculpaților, în sensul că au comis faptele în stare de provocare din partea persoanei vătămate nu poate fi analizată în această fază a procesului, întrucât probele administrate sunt insuficiente până în acest moment pentru a susține apărarea acestora.

3. În al treilea rând, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică rezultate din fapta penală de care este acuzat.

În speţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din gravitatea deosebita a infractiunii îndreptate împotriva integrității corporale, natura relaţiilor sociale lezate, modalitatea concretă și circumstanțele în care a fost săvârşită (prin pătrunderea în incinta unei unități de învățământ, în timpul orelor de curs, de către mai multe persoane împreună),  iar lăsarea inculpaților în libertate ar determina o stare de temere, de neîncredere în justiţie a publicului, de neîncredere în capacitatea autorităţilor de a stopa astfel de pericole, sau chiar convingerea, nedorită, că astfel de activităţi infracţionale pot fi proliferate.  În plus, conduita colectivă a inculpaților  a condus nu doar la săvârşirea de presupuse infracţiuni contra integrităţii corporale,  ci și, prin modul în care au acționat, aceștia au creat o stare de intimidare şi de ameninţare la adresa siguranţei persoanelor, aspect de natură să ridice un grav semn de întrebare asupra valorilor pe care aceştia le respectă într-o societate a cărei permanente deziderate sunt securitatea personală, armonia, liniştea şi ordinea publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că scopul măsurilor preventive este şi acela de a  preveni comiterea altor infracţiuni de către inculpați, scop ce nu poate fi realizat decât prin detenţia provizorie a acestora, fără afectarea prezumţiei de nevinovăţie, având în vedere atitudinea de indiferență totală față de dispozițiile legale, prin încălcarea normelor de conviețuire socială. Sub acest aspect, se reține și faptul că ambii inculpați sunt recidiviști, inculpatul B. M. fiind liberat condiţionat la data de 15.06.2016, rămânând un rest de executat de 971 zile dintr-o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, iar inculpatul D.F.-O. suferind numeroase condamnări de loviri sau alte violente şi  furt, fiind eliberat la termen la data de 01.03.2016, din executarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe a apreciat că în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal,  se impune privarea de libertate a inculpaților, această măsură fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum şi jurisprudenţa CEDO. 

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii.

Au arătat că a fost încheiat un acord de mediere cu persoana vătămată pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe, astfel că plângerea prealabilă a fost retrasă faţă de toţi cei patru cercetaţi, inclusiv faţă de inculpaţii - contestatori.

Totodată, au solicitat o măsură preventivă mai puţin severă.

Examinând actele dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal constată că a fost depus un acord de mediere între persoana vătămată Răceală Lilian Alexandru pe de o parte şi inculpatul B. M. Ş. (minor) şi reprezentantul său legal pe de altă parte. În urma acestui acord, părţile au stins conflictul, iar persoana vătămată nu mai solicită tragerea la răspundere penală a numiţilor: B. M.,  D.F.O., B.M. Ş., D.L. T.

În aceste condiţii, judecătorul constată că pentru infracţiunea prev. de art. 193 Cp încheierea acordului de mediere constituie o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale potrivit art. 16 lit. g Cpp.

Conform art. 202 alin. 2, în cazul în care există o astfel de cauză, nici o măsură preventivă nu poate fi dispusă, menţinută, prelungită sau confirmată.

 Din coroborarea acestor texte legale se înţelege că, faţă de infracţiunea de lovire pentru care s-a dispus arestarea preventivă, măsura nu mai poate subzista, astfel încât acordul de mediere îşi produce efectele din punct de vedere al măsurii preventive.

În cauză rămân a fi efectuate cercetări pentru celelalte două infracţiuni : port fără drept de cuţit şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, ce prevăd o pedeapsă sub minimul de 5 ani închisoare, astfel încât luarea măsurii arestării preventive, sau arestului la domiciliu nu pot fi legale.

Ţinând cont de gravitatea faptelor săvârşite în curtea unei instituţii de învăţământ, cu violenţă şi prin folosirea unei arme albe, judecătorul apreciază că se impune o măsură preventivă, mai ales că cei doi sunt recidivişti, iar lăsarea în libertate trebuie să fie supusă unor condiţii pe care ei vor fi obligaţi să le respecte.

Se va dispune astfel, admiterea contestaţiilor, înlocuirea prezentei măsuri preventive cu măsura controlului judiciar pentru 60 zile.

Se va dispune punerea de îndată, în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 19 şi respectiv nr. 20, ambele emise la 16.11.2017 de Judecătoria Alexandria, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

În temeiul art.215 alin.1, alin.2 lit. a, d, j Cpp, impune inculpaţilor B. M. şi D.F. ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată, ori de câte ori sunt chemaţi;

- să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea lor de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar în faţa căruia se află cauza;

- să nu comunice, pe nici o cale, în mod direct sau indirect, cu persoana vătămată R. L. A.–din com. Plosca jud. Teleorman sau cu membrii familiei acestuia;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În temeiul art. 215 alin.3 Cpp, atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art.215 alin.4 din Cpp, încredinţează supravegherea respectării de către inculpaţi a obligaţiilor care le revin organului de poliţie în a cărui rază teritorială locuiesc.

O copie a încheierii se comunică inculpaţilor şi organelor menţionate în art. 215 alin.5 din Codul de procedură penală.

Domenii speta

Spete similare