Constatare dare în plată – Legea nr. 77/2016 – excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016: sesizarea Curţii Constituţionale; suspendarea judecării cauzei în raport de prevederile art. 413 alin. 1 C.pr.civ.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016, excepţie invocată de pârâta V.C. IFN S.A., constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 16.06.2016, sub nr. …, reclamanţii C.C. şi C.E.A. au formulat în contradictoriu cu pârâta V.C. IFN S.A. acţiune în constatare, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate stingerea tuturor datoriilor izvorâte din Contractul de credit nr. VER.01.000467 din data de 17.08.2012, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, învederând că imobilul ipotecat a fost înstrăinat către domnul M.A.M., conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 22 din 20.01.2016 autentificat de B.N.P. B.A.

Prin întâmpinarea depusă la data de 27.07.2016, pârâta a solicitat respingerea cererii, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, invocând neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 pentru ca reclamanţii să beneficieze de procedura dării în plată sau constatării stingerii datoriei. De asemenea, pârâta a susţinut că acţiune nu poate fi considerată admisibilă şi nu i se poate da curs, întrucât încalcă normele de drept ale Uniunii Europene care au prioritate faţă de dreptul intern, precum şi principiul previzibilităţii de care trebuie să se bucure textele de lege.

La data de 10.08.2016, reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare, prin care au invocat excepţia tardivităţii contestării neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a procedurii Legii nr. 77/2016 şi au formulat apărări faţă de susţinerile pârâtei, considerând că acţiunea a fost formulată în baza dispoziţiilor legale în vigoare, Legea nr. 77/2016 fiind în concordanţă cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, cu art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene şi cu art. 2 alin. 1 din Directiva nr. 17/2014.

La data de 2.09.2016, pârâta V.C. IFN S.A. a formulat, în scris, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016 (filele 57-78), invocând încălcarea regulii constituţionale a neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, a art. 16 alin. 1 din Constituţia României, a principiului constituţional al proporţionalităţii prevăzut de art. 53 alin. 2 din Constituţia României, a principiului satului de drept, a principiului previzibilităţii şi accesibilităţii legii şi a dreptului de proprietate privată.

Prin Notele de şedinţă depuse la data de 19.09.2016 (filele 84-85), reclamanţii au solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de către pârâtă, întrucât autorul excepţiei nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci se referă la aplicarea şi interpretarea legii, sarcină ce excede competenţei Curţii Constituţionale. A considerat că nu s-a formulat o critică de neconstituţionalitate care să aibă legătură cu cauza, precum şi că art. 7 din Legea nr. 77/2016 vizează o procedură specială care nu intră în contradicţie cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

La termenul din data de 27.09.2016, instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Examinând excepţia formulată, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune sesizarea Curţii Constituţionale, neexistând niciun motiv de inadmisibilitate a acesteia, prevăzut de alin. 1, 2 şi 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, prevederile atacate sunt cuprinse într-o lege în vigoare, nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi au o legătură evidentă cu soluţionarea cauzei de faţă, reprezentând însuşi temeiul juridic al cererii de constatare a stingerii datoriilor izvorâte din contractul de credit, acţiunea fiind întemeiată, în mod expres, de către reclamanţi pe prevederile Legii nr. 77/2016.

Susţinerile reclamanţilor în sensul că nu s-au formulat critici de neconstituţionalitate care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei sunt vădit neîntemeiate, întrucât pârâta solicită înlăturarea aplicării dispoziţiilor din actul normativ în baza cărora s-a formulat notificarea de dare în plată şi se solicită constatarea stingerii datoriei, pentru nerespectarea principiilor consacrate prin Constituţia României (principiul neretroactivităţii legii civile, principiul securităţii juridice) şi a drepturilor fundamentale ale instituţiei de credit.

De asemenea, sunt neîntemeiate afirmaţiile reclamanţilor în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâtă vizează interpretarea textelor de lege, întrucât soluţionarea acestei excepţii presupune verificarea încălcării unor drepturi şi principii fundamentale consacrate de Constituţia României, admiterea acestei excepţii urmând a produce efectele prevăzute de art. 147 alin. 1 din Constituţie.

Punctul de vedere al pârâtei se regăseşte în cererea scrisă depusă la data de 31.08.2016 (filele 57-78), iar punctul de vedere al intimatei se regăseşte în notele de şedinţă depuse la filele 84-85, acestea înscrisuri urmând a fi înaintate, în copie, Curţii Constituţionale.

În opinia instanţei, formulată conform art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâtă apare ca fiind întemeiată, fiind necesară extinderea controlului de constituţionalitate cu privire la Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, cel puţin din perspectiva respectării principiului securităţii juridice şi a condiţiilor de previzibilitate şi accesibilitate care decurg din principiul statului de drept enunţat la art. 1 alin. 5  din Constituţia României.

Instanţa consideră că efectuarea examenului de constituţionalitate al Legii nr. 77/2016 impune verificarea faptului dacă este funcţional însuşi mecanismul instituit prin acest act normativ pentru realizarea procedurii dării în plată, indiferent de data încheierii contractului de credit, cu luare în considerare a faptului dacă simpla formulare a unei notificări de către un debitor poate produce consecinţa suspendării obligatorii a oricărei executări silite a obligaţiilor născute dintr-un contract de credit, cu atât mai mult cu cât nu este prevăzut şi termenul maxim la care trebuie fixată data pentru prezentarea creditorului la biroul notarial conform art. 5 din Lege.

Trebuie analizată şi tehnica legislativă utilizată de legiuitor, prin includerea în corpul actului normativ a unor prevederi generale sau a unor aspecte care ar fi trebuit să se regăsească într-o notă de fundamentare, cum sunt cele cuprinse la art. 2 şi art. 11 partea iniţială din Lege. De altfel, însăşi denumirea legii „privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite” este inexactă, având în vedere că operaţiunea juridică reglementată vizează, în principal, stingerea datoriei care excede valorii bunului imobil ipotecat, neexistând o echivalenţă între valoarea acestui bun şi valoarea obligaţiei ce se consideră executată.

Mai mult, instanţa consideră că scopul afirmat la art. 11 din Lege al „echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” nu corespunde mecanismului operaţiunii reglementate. Instanţa constituţională urmează să aprecieze dacă se poate vorbi despre echilibrarea riscurilor în situaţia în care un creditor, persoană juridică de drept privat, este obligat să dobândească în proprietate bunurile imobile ipotecate al căror preţ a scăzut, în schimbul stingerii unor creanţe care au o valoare mai mare decât cea a bunurilor, fără a beneficia de o compensaţie pentru diferenţele de creanţe pierdute şi fără a fi prevăzută îndeplinirea unor condiţii speciale privind situaţia patrimonială a consumatorilor, existând şi riscul perturbării grave a pieţei imobiliare prin concentrarea unui număr mare de imobile în proprietatea instituţiilor de credit.

De asemenea, în ceea ce priveşte contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, instanţa consideră că există aparenţa încălcării principiului fundamental al neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, de la care nu se poate deroga prin acte normative cu o forţă juridică inferioară normelor constituţionale.

În cazul acestor contracte, drepturile şi obligaţiile părţilor s-au născut la momentul încheierii contractelor de credit, astfel încât acestea reprezintă facta praeterita, neputând fi modificate sau stinse prin acte normative ulterioare încheierii contractului. Având în vedere că obligaţiile cu executare succesivă născute din contractul de credit sunt afectate de termene de plată, iar nu de o condiţie, naşterea lor s-a produs la momentul încheierii contractelor de credit, nemaiputând fi repuse în discuţie existenţa obligaţiei de plată, obiectul prestaţiei şi cuantumul său.

Or, prin Legea nr. 77/2016, creditorul pierde dreptul de gaj general pe care l-a dobândit la momentul încheierii contractului, conform normelor supletive cuprinse la art. 1718 Cod civil din 1864, respectiv la art. 2324 Cod civil din 2009. Totodată, legiuitorul a decis diminuarea valorii creanţei la valoarea bunului ipotecat, iar, în situaţia prevăzută de art. 8 alin. 5, stingerea întregii creanţei rămase de executat fără nicio prestaţie din partea debitorului, aceasta nemaiputând fi calificată ca o dare în plată, ci ca o remitere forţată de datorie.

Instanţa consideră că există aparenţa că modalitatea în care a fost reglementată operaţiunea de „dare în plată” afectează dreptul de proprietate privată al unor persoane juridice de drept privat, garantat de art. 44 alin. 2 din Constituţia României, întrucât creditorii sunt obligaţi să renunţe la dreptul de creanţă în schimbul unor bunuri imobile având o valoare mai mică decât cea a creanţei rămase de executat, fără să primească nicio contraprestaţie pentru creanţa rămasă de executat, în cazul în care executarea silită sau înstrăinarea bunului imobil a fost finalizată anterior intrării în vigoare a legii, cum este şi cel din prezenta cauză.

Instanţa apreciază că aceste restrângeri ale dreptului de proprietate al creditorilor nu pot fi justificate, din perspectiva art. 53 din Constituţia României, de necesitatea protejării drepturilor consumatorului, întrucât se aduce atingere însuşi dreptului de proprietate, fără ca legiuitorul să prevadă plata unor compensaţii către creditori pentru drepturile de creanţă de care sunt lipsiţi.

Pentru aceste motive, potrivit art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, instanţa urmează să dispună sesizarea Curţii Constituţionale, pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016, excepţie invocată de pârâta V.C. IFN S.A. în cauza având ca obiect acţiune în constatare dare în plată privind pe reclamanţii C.C. şi C.E.A. şi pe pârâta V.C. IFN S.A.

Deliberând asupra suspendării facultative a judecării prezentei cauze civile solicitată de pârâtă, instanţa constată:

Potrivit art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Examinând, în acest context, cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, instanţa constată că stabilirea dreptului reclamanţilor de a beneficia de stingerea datoriilor ca urmare a dării în plată depinde în mod esenţial de modalitatea în care va fi soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse la art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016, care reglementează procedura de care au uzat debitorii şi domeniul de aplicare a legii.

Totodată, suspendarea facultativă a cauzei reprezintă o măsură oportună şi necesară, pentru a se evita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în baza unor norme legale a căror neconstituţionalitate este în discuţie, cu atât mai mult cu cât instanţa apreciază că, cel puţin aparent, acestea contravin normelor constituţionale care au o forţă juridică superioară.

Pentru aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanţa va suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016.

DISPUNE:

În baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016, excepţie invocată de pârâta V.C. IFN S.A. în cauza având ca obiect acţiune în constatare dare în plată privind pe reclamanţii C.C., cu domiciliul în ….., şi C.E.A., cu domiciliul în …, ambii cu domiciliul ales la …. şi pe pârâta V.C. IFN S.A., având C.U.I. … şi număr de ordine în Registrul Comerţului …, cu sediul în …, şi cu sediul ales ….

În baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendă judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 Legii nr. 77/2016.

Cu drept de recurs pe tot parcursul suspendării, în privinţa măsurii suspendării judecării cauzei.

Recursul şi motivele de recurs se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27.09.2016.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare