Recurs.- Anexa viii Capitolul i a. pct. i din Legea nr. 153/2017

Majorarea de 15% prevăzută la Nota pct. 3 la Anexa VIII Capitolul I A. pct. I din Legea nr. 153/2017 nu reprezintă un spor aplicabil începând cu data de 01.01.2018, ci reprezintă o majorare a salariului de bază care are acelaşi regim juridic cu celelalte majorări salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017, respectiv se aplică etapizat, în strictă conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii 

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta A. a solicitat instanței anularea parţială a Deciziei de salarizare nr. xx/08.02.2019 emisă de Centrul Naţional de Formare Profesională Propriul al ANOFM, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească cuantumul brut al salariului lunar care să conţină majorarea cu 15% acordată pentru complexitatea muncii, prevăzută de Nota 2, lit. c din pct. II, lit. A, cap. I din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.01.2019, obligarea pârâtului la calcularea şi plata drepturilor salariale cuvenite în integralitatea lor reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.01.2019 şi drepturile salariale efectiv achitate, actualizate cu indicele de inflaţie şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr.1195/CA/20.11.2019, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu al ANOFM.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr.82/2018 din 26.11.2018, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit că majorarea salariului de bază de 15% pentru complexitatea muncii, pentru perioada 2019 - 2022, se acordă în condiţiile stabilite la art.38 alin.4 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prima instanţă a precizat că art.38 alin.4 arată nu doar data de la care se acordă majorarea, ci și modalitatea de acordare. Așadar art.38 alin.4 stabilește că în anii 2019-2022 (deci se indică timpul), se va acorda anual (deci se indică periodicitatea) o creştere a salariilor de bază, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018 ( deci se indică creșterea în cuantumul ei).

Așadar este doar în parte întemeiată susținerea reclamantei cum că nu există dispoziție de etapizare pentru această majorare 15 %. Într-adevăr, Nota 2 la Anexa VIII se referă la acordarea pentru complexitatea muncii, a majorării salariului de bază de 15%, fără a se prevedea distinct condițiile de acordare, dar Înalta Curte a dezlegat această chestiune de drept în sensul că majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, pentru perioada 2019 - 2022, se acordă în condiţiile stabilite la art.38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, condiții mai sus enumerate.

Față de considerentele arătate, văzând că pârâtul a respectat aceste dispoziții în Decizia de salarizare a reclamantei, Tribunalul Braşov a respins acțiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în consecinţă, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi a solicitat obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a invocat aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material, aspecte ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta a reluat o parte din motivele din cererea de chemare în judecată, arătând în esenţă că procentul de 15% al majorării pentru complexitatea muncii se aplică integral de la data de 01.01.2019 şi nu fracţionat aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Susţine recurenta că soluţia dată de Tribunalul Braşov a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de Nota 2, lit. c din pct. II, lit. A, cap. I din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017 şi art. 38 din Legea nr. 153/2017, arătând că majorarea de 15% pentru complexitatea muncii se acordă în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în Anexele la Legea nr. 153/2017, respectiv la data de 01.01.2019.

Recurenta, făcând trimitere la Decizia ÎCCJ nr. 82/2018 concluzionează că aceasta nu se referă la modalitatea de aplicare a majorării de 15% pentru complexitatea muncii, aşa cum a reţinut în mod eronat instanţa de fond, ci se referă la data de la care se aplică această majorare.

Mai arată recurenta că ÎCCJ nici nu se putea pronunţa cu privire la modalitatea de calcul întrucât nu a fost sesizată pe acest aspect, astfel încât motivarea instanţei de fond potrivit căreia prin această decizie ÎCCJ a dezlegat chestiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este nefondată.

A mai precizat recurenta reclamantă că începând cu anul 2019 celelalte drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi anexe, asupra salariului e bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual.

Consideră recurenta reclamantă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că majorarea pentru complexitatea muncii s-ar acorda etapizat, fiind aplicate astfel în mod greşit prevederile art. 38, alin. 1 şi 4 din Legea nr. 153/2017, fapt ce a dus implicit la încălcarea prevederilor Nota 2, lit. c din pct. II, lit. A, cap. I din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017, legea impunând doar  majorarea etapizată a salariului de bază cu o creştere de ¼ din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din decembrie 2018, etapizarea nereferindu-se la aplicarea majorării de 15% pentru complexitatea muncii.

A concluzionat recurenta reclamantă că nu există nicio dispoziţie legală prin care să se prevadă faptul că majorarea de 15% pentru complexitatea muncii se va aplica etapizat, acest procent trebuia aplicat în întregime.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

4. Apărarea intimatului-pârât

Intimatul-pârât Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu al ANOFM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea  recursului şi menţinerea sentinţei civile nr.  1195/10.06.2020.

A solicitat intimatul pârât să se constate lipsa de temeinicie a motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă prevăzute de art. 488, alin. 1, pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, sentinţa fiind legală şi temeinică.

În motivare, a arătat că prin hotărârea pronunţată instanţa nu a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material prevăzute de Nota 2, lit. c din pct. II, lit. A, cap. I din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017 şi a art. 38 din acelaşi act normativ.

Astfel, arată intimatul pârât, prin Decizia nr. 82/2018 a ÎCCJ prin care instanţa supremă a interpretat sistematic, logic şi gramatical dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, s-a referit şi la modul acordării majorării de 15%: „pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38, alin. 4 din Legea nr. 153/2017”.

A susţinut intimatul că prin majorarea salarială de 15% a salariului de bază nu se încalcă normele de drept material prevăzute de Nota nr. 2 şi nu se aplică greşit prevederile art. 38, alin. 1 şi 4 din Legea nr. 153/2017, după cum a constata şi instanţa de fond, majorarea salarială pentru complexitatea muncii de 15% s-a aplicat la salariile din grila anului 2022, utilizând salariile din anexe şi acordând ¼ din diferenţa de grilă salarială corespunzătoare majorării pentru complexitatea muncii.

A mai arătat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu există o dispoziţie expresă pentru acordarea majorării salariale etapizate de 15% de la 01.01.2019 iar ÎCCJ a dezlegat această chestiune de drept în sensul acordării majorărilor salariale în condiţiile stabilite de art. 38, alin. 4 din Legea nr. 153/2017, iar majorările salariale de 15% pentru complexitatea muncii au fost acordate în mod corect pentru perioada 2019-2022.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 153/2017, a Deciziei nr. 82/2018 a ÎCCJ şi ale Codului de procedură civilă.

II. Considerentele Curţii asupra recursului

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă – greşita aplicare a normelor de drept material – se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.

Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. 1 din Legea nr. 153/2017 „prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017”, dispoziţiile art. 38 alin. 3-6 din acelaşi act normativ stabilind creşteri salariale treptate, care se aplică începând cu data de 01.01.2018, astfel ca, până în anul 2022, să fie atins nivelul salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, prevăzut în anexele legii.

Curtea mai reţine că, Anexa VIII a Legii nr. 153/2017 Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”, Capitolul I A. Salarizarea funcţionarilor publici pct. I. Salarii pentru administraţia publică centrală, lit. d) Funcţii publice generale de execuţie, stabilesc salariile de bază ale reclamantei pentru anul 2022, iar conform Notei pct. 3 la Anexa VIII Capitolul I A. pct. I, „funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice (…) beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%”.

Din interpretarea acestor norme rezultă, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, că majorarea de 15% prevăzută la Nota pct. 3 la Anexa VIII Capitolul I A. pct. I din Legea nr. 153/2017 nu reprezintă un spor aplicabil începând cu data de 01.01.2018, ci reprezintă o majorare a salariului de bază care are acelaşi regim juridic cu celelalte majorări salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017, respectiv se aplică etapizat, în strictă conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017.

În consecinţă, în mod corect a stabilit prima instanţă că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite stabilirea salariului de bază lunar, în mod direct, începând cu data de 01.01.2019, la nivelul salariului de bază lunar, majorat cu procentul de 15% pentru complexitatea muncii, prevăzut în cuprinsul Notei pct. 3 la Anexa VIII Capitolul I A. pct. I din Legea nr. 153/2017, ci, în anul 2019 e îndreptăţită să solicite doar majorarea cu 25% conform art. 38 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 153/2017, nefiind aplicabilă excepţia prevăzută la art. 38 alin. 6 din acelaşi act normativ.

În anii 2019 – 2022,  la stabilirea salariilor de bază urmează a fi avută în vedere  majorarea treptată cu 15% a salariului de bază, în acord cu dispoziţiile art. 38 alin. 4 din Legea nr. 153/2017 potrivit cărora „în perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h)” şi cu cele ale art. 38 alin. 6 din Legea nr. 153/2017 potrivit cărora „în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022”.

În concret, reclamanta ocupă funcţia de consilier clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, căreia îi corespunde un salariu lunar de 5.774 lei compus din 5.545 lei salariu de bază, format din 5.357 lei salariu de bază în decembrie 2018, la care se adaugă ¼ din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din decembrie 2018, respectiv 188 lei şi 229 lei sumă corespunzătoare majorării pentru complexitatea muncii în raport de ¼ din diferenţa de 15 % conform Anexei 8, cap. I, A, II, pct. 2 din Nota la Legea 153/2017.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei în sensul că trebuie acordat întregul procent de 15%, iar nu doar ¼ din acest procent, având în vedere că, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 în dosarul de fond suma stabilită prin decizia contestată este mai mică decât cea care se cuvine pentru anul 2022, fiind aplicabile prevederile art. 38 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 153/2017.

Curtea reţine că interpretarea primei instanţe concordă de altfel cu decizia nr. 82/26.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, de la data publicării în Monitorul Oficial, prin care s-a statuat că „în interpretarea dispoziţiilor Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din Anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, stabileşte că:

-  majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017 - 31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018;

- pentru perioada 2019 – 2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017;

- prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate”.

Cum situaţia premisă a aplicării excepţiei de la această regulă, începând cu luna ianuarie 2018 nu este dovedită, salariul de bază al reclamantei nefiind mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022, astfel cum a indicat angajatorul prin răspunsul la cererea adresată anterior sesizării instanţei, aceasta nu produce efecte în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta ¬¬reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1195/CA/20.11.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Domenii speta

Spete similare