Costurile de reabilitare termică realizate din bugetul local al municipiului care au fost avansate de către autorităţile administraţiei publice locale. Fondurile alocate pentru reabilitarea termică din bugetele locale se recuperează de la proprietarii car

Decizie 362 din 18.02.2019


Prin sentinţa nr. 2371/2018 din data de 20 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 5097/63/2018 s-a respins acţiunea privind pe reclamantul X, în contradictoriu cu pârâţii X, Y şi Z având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

Împotriva sentinţei nr. 2371/2018 din data de 20 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 5097/63/2018 a declarat recurs reclamantul X, apreciind-o netemeinică şi nelegală.

Împotriva sentinţei nr. 2371/2018 din data de 20 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 5097/63/2018 a declarat recurs reclamantul, apreciind-o netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului, recurentul reclamant X, a susţinut, în esenţă, că sentinţa este nemotivată şi că a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

A mai susţinut că textul de lege este neclar și lipsit de previzibilitate, încălcând principii de drept și principii constituționale.

Intimaţii pârâţi nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză.

Prin cererea formulată la data de 11.01.2019, recurentul reclamant X a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor a dispoziţiilor art. 14 alin. 10 din O.U.G. 18/2009 - obiectul excepției de neconstituționalitate, conform cărora „Sumele avansate în condiţiile legii de către autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cotei de contribuţie proprie a proprietarilor/a asociaţiilor de proprietari pentru executarea lucrărilor de intervenţie la blocurile de locuinţe, nerecuperate la data înstrăinării sub orice formă a apartamentelor, se recuperează de la noul proprietar”, dispoziţii ce contravin art. 1 alin. 5 din Constituţia României republicată, precum şi art. 31 din Constituţia României.

Prin Încheierea de la 04 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. 5097/63/2018, pentru motivele consemnate pe larg în încheiere, instanţa de recurs a admis cererea de sesizare a Curţii Constituționale formulată de recurentul reclamant. În temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 10 din O.U.G. 18/2009 faţă de prevederile art. 1 alin. 5 şi art. 31 din Constituţie. A respins cererea de suspendare a cauzei pe temeiul art. 413 N.C.proc.civ. şi a amânat pronunțarea asupra recursului, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.proc.civ..

În ceea ce priveşte recursul declarat, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce succed:

Curtea menţionează că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Noul Cod de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Recursul urmăreşte verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Examinarea situaţiei de fapt nu este atributul instanţei de recurs. Instanţa de recurs nu judecă pricina, ci controlează legalitatea hotărârii instanţei de fond. Instanţa de recurs nu trebuie să se preocupe de situaţia de fapt, ci numai de problemele de drept, verificările de fapt fiind incompatibile cu structura recursului.

Criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Cum în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o reluare a fondului cauzei, ceea ce poate constitui obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate de instanţa de fond.

Argumentele recurentului reclamant aduse în sprijinul motivului de recurs referitor la interpretarea probelor, demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentului sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 N.C.proc.civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază şi inexistenţa acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Textul art. 425 alin. 1 lit. b din N.C.proc.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate în fapt şi în drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 din N.C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

Noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligaţie presupune, totuşi, ca partea interesată să poată aştepta un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).

Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98).  Întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe. (CEDO, decizia Driemond Bouw BV c. Olanda, 2 februarie 1999).

Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluţionarea litigiului, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice.

Curtea constată că motivarea instanţei de fond răspunde exigenţelor legale, instanţa arătând considerentele care au condus la adoptarea soluţiei, măsurile dispuse fiind justificate în raport de obiectul acţiunii şi de obiectul probaţiunii, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., indicat de recurentul reclamant în cererea de recurs: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 484455/21.02.2018 şi a Dispoziţiei nr. 2462/24.05.2018 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă şi, pe cale de consecinţă, să fie exonerat de la plata sumei de 5478,43 lei stabilită cu titlu de taxă de reabilitare termică.

Curtea reţine că prin Decizia de impunere pentru anul 2018, pentru stabilirea taxei de reabilitate termică, s-a stabilit obligaţia reclamantului la plata sumei de 5478,43 lei către bugetul local al Municipiului Craiova.

Municipiul Craiova a încheiat contractul nr. 61745/82/2013 cu Asociaţia de proprietari nr. 15 1 Mai Stadion pentru creşterea performanţei energetice a blocului M31 situat în Craiova, str. Buziaş, nr. 8.

Lucrările de reabilitare termică au fost realizate în cadrul proiectului „Eficienţă energetică prin Facilităţi de Finanţare pentru Creşterea economică a Municipiului Craiova-EFFECT 20.1.”, finanţat prin Programul Operaţional Regional (POR) 2007-2013, Domeniul major de intervenţie 1.2. „Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a blocurilor de locuinţe”.

La calculul contribuţiei individuale pentru locuinţa reclamantului s-a avut în vedere faptul că apartamentul nu a beneficiat de lucrări individuale, proprietarul suportând doar cheltuielile comune aferente obiectivului de investiţii „Creşterea eficienţei energetice la blocurile de locuinţe în municipiul Craiova”-bloc M31, repartizate după cota indiviză.

O.U.G. nr. 18 din 4 martie 2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, cu toate modificările aduse actului oficial publicate în M.Of., inclusiv cele prevăzute în O.U.G. nr. 1/31.01.2018, a fost publicată în M.Of. Nr. 95/31.01.2018, astfel încât a fost accesibilă cetăţenilor interesaţi de cunoaşterea dispoziţiilor legale.

Raţiunea acestei ordonanţe este, după cum îi spune şi denumirea şi după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe.

Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 18/2009 „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte lucrările de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe construite după proiecte elaborate până la 31 decembrie 2005, precum şi etapele necesare realizării lucrărilor, modul de finanţare a acestora şi obligaţiile şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice şi asociaţiilor de proprietari.”

Potrivit art. 1 alin. 7 din O.U.G. 18/2009 „(7) Lucrările de intervenţie prevăzute la alin. (1) sunt investiţii de interes public local.”

Recuperarea de la proprietari a sumei avansată în condiţiile legii de către autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cotei de contribuţie proprie a proprietarilor/asociaţiilor de proprietari pentru executarea lucrărilor de intervenţie la blocurile de locuinţe este prevăzută în art. 14 alin. 10 din O.U.G. nr. 18/2009.

Astfel, potrivit art. 14 alin. 10 din O.U.G. nr. 18 din 4 martie 2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, cu toate modificările aduse actului oficial publicate în M.Of., inclusiv cele prevăzute în O.U.G. nr. 1/31.01.2018, publicată în M.Of. Nr. 95/31.01.2018, „(10) Sumele avansate în condiţiile legii de către autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cotei de contribuţie proprie a proprietarilor/asociaţiilor de proprietari pentru executarea lucrărilor de intervenţie la blocurile de locuinţe, nerecuperate la data înstrăinării sub orice formă a apartamentelor, se recuperează de la noul proprietar.”

Dispoziţiile legale prevăd foarte clar de la cine se recuperează sumele avansate de către autorităţile administraţiei publice locale, astfel că recurentul reclamant susţine neîntemeiat lipsa de claritate a legii.

Costurile de reabilitare termică au fost realizate din bugetul local al municipiului Craiova, fiind avansate de către autorităţile administraţiei publice locale.

Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost încheiat la 20.07.2016, iar recurentul a dobândit imobilul prin actul de adjudecare nr. 121/2012 din 30.09.2016.

Chiar în raportul de evaluare invocat de recurentul reclamant se menţionează că blocul are în curs de realizare termoizolaţie exterioară. De altfel, fiind o cheltuială publică, de la bugetul local, nu ar fi putut fi inclusă în preţul imobilului adjudecat.

Anularea unui act administrativ este strâns legată de nerespectarea legalităţii la data emiterii actului, ori, în speţă, la data emiterii deciziei de impunere, respectiv la data de 21.02.2018, recurentul reclamant era proprietarul imobilului, aşa cum prevede textul art. 14 alin. 10 din O.U.G. nr. 18/2009.

Fondurile alocate pentru reabilitarea termică din bugetele locale se recuperează de la proprietarii care vor beneficia de aceste lucrări, aşa cum prevede art. 14 alin. 10 din O.U.G. nr. 18/2009, iar decizia de impunere a fost emisă la 21.02.2018, dată la care recurentul reclamant era proprietar.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Domenii speta