Anulare proces verbal de contravenție – accident auto: procesul-verbal contestat a fost întocmit pe baza declaraţiilor date la Poliţie de către cei doi conducători auto; într-un asemenea caz, simpla reţinere a unei situaţii de fapt prin procesul-verbal de

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.08.2018, sub nr. …./299/2018, petentul A a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PBX nr. 686601/10.08.2018, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea acestuia.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, la data de 10.08.2018, la ora 15:40, se afla în staţia de tramvai Mezeş – coborâre şi aştepta să treacă Şos. Chitilei pentru a merge în staţia Mezeş – urcare şi a-şi continua deplasarea la Gara de Nord, unde este celălalt capăt al liniei 45 de tramvai. Petentul a arătat că lucra în acea zi, fiind turul 1 pe vagonul 164 cu numărul de înregistrare ....

Petentul a învederat că a aşteptat culoarea verde a semaforului şi a avansat încet, moment în care, de pe banda 1, autoturismul cu număr ... a venit în mare viteză (mult peste limita legală) şi l-a tamponat în partea stângă faţă. A susţinut că s-a uitat pe partea stângă de unde a venit autoturismul anterior menţionat, iar pe banda 1 nu era nicio maşină, pe banda 2 şi 3 fiind oprite maşini la culoarea roşie a semaforului pe direcţia Pod Constanţa către comuna Chitila.

În continuare, petentul a învederat că i-a comunicat celuilalt şofer faptul că trebuie să ajungă la Depoul Bucureştii Noi pentru a lăsa vagonul, urmând să se întâlnească la Biroul Accident Uşoare de pe Calea Griviţei. Astfel, după ce a avut loc constatarea avariilor la tramvai, petentul s-a deplasat la Biroul Accidente Rutiere, iar, din declaraţiile date şi schiţa de la locul faptei, agentul constatator l-a găsit vinovat pe conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare .... Ulterior, la poliţie au ajuns şi rudele intervenientului, iar, în cele din urmă, agentul constatator a fost de acord cu conducătorul auto, care a intrat în intersecţie pe culoarea verde spre galben, ceea ce nu este adevărat. Prin urmare, petentul a fost găsit vinovat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 31 şi art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, respectiv art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

În susţinerea cererii, petentul a depus, în copie: dovada seria CU nr. 1227264/10.08.2018 (fila 7), proces-verbal seria PBX nr. 686601/10.08.2018 (fila 8), carte de identitate (fila 9).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 4).

La data de 17.09.2018, prin serviciul registratură, Administraţia Străzilor a depus precizări prin care a învederat că nu deţine înregistrarea video din intersecţia Şos. Chitila cu str. Mezeş şi Bd. Laminorului.

La data de 08.10.2018, prin serviciul registratură, petentul a depus, în original, proces-verbal seria PBX nr. 686601/10.08.2018 (fila 29).

La data de 15.11.2019, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că procesul-verbal de sancţionare este temeinic şi legal întocmit, iar acest act de sancţionare face deplina dovadă a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 10.08.2018, ora 15:40, petentul a condus tramvaiul cu număr ... pe Şos. Chitilei, cap linie, iar, la intersecţia cu Bd. Laminorului, nu a acordat prioritate de trecere la auto cu număr ..., condus de B, care circula pe Şos. Chitilei, intrând în coliziune cu acesta, nerespectând semnalul de interzicere a trecerii tramvaiului, semnal dat de iluminarea concomitentă a celor trei lumini de culoare albă din partea superioară a casetei, orizontal.

Potrivit art. 50 alin. 3 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Semnalul de interzicere a trecerii tramvaiului este dat de iluminarea concomitentă a celor trei lumini din partea superioară a casetei.” 

Intimata a învederat că procesul-verbal îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, faptele săvârşite şi data comiterii acestora şi semnătura agentului constatator.

Totodată, agentul constatator a constatat că avariile prezente corespund ca înălţime şi ca dinamică a producerii accidentului. Astfel, reţinerea permisului de conducere s-a făcut în baza procesului-verbal seria PBX nr. 686601/10.08.2018, pentru nerespectarea prevederilor art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată şi se sancţionează contravenţiile se bucură de prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii. De asemenea, în ipoteza menţionării intenţionate sau din neglijenţă a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancţiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că poliţiştii rutieri sunt ofiţeri şi agenţi de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi să constate şi să sancţioneze abaterile de la regimul circulaţiei, sancţiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenţia deja comisă, cât şi un rol preventiv, ce determină contravenientul să-şi revizuiască comportamentul în trafic.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii, nu o exonerează de răspundere şi nu înseamnă că nu a săvârşit contravenţia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 50 alin. 3 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal seria PBX nr. 686601/10.08.2018 (fila 34), transcriere mecanică a procesului-verbal (fila 35), declaraţii (filele 36-37), proces-verbal de constatare tehnică a avariilor (fila 38), autorizaţie de reparaţii (fila 39) şi, pe suport CD, planşe fotografice (fila 33).

Prin rezoluţia din data de 20.11.2018, instanţa, în baza 78 alin. 1 C.pr.civ. şi art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient, a numitului B, a S.C. C S.A. şi a D S.A.

La data de 29.11.2018, prin serviciul registratură, intervenientul B a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în totalitate.

În motivarea întâmpinării, intervenientul a arătat că, la data de 10.08.2018, în jurul orei 15:30, aflându-se în timpul programului de lucru, se deplasa pe Şos. Chitilei, pe sensul de mers dinspre Podul Constanţa către Şoseaua de centură. A menţionat că, pe traseul pe care îl parcurgea, la capătul tramvaiului 45, unde sunt două semafoare consecutive, a trecut de primul semafor pe culoarea verde şi, apoi, de cel de-al doilea semafor, tot pe culoarea verde şi, aflându-se încadrat pe banda 1, a vrut să vireze dreapta pentru a intra pe Bd. Laminorului, moment în care a simţit că a fost acroşat pe partea dreapta spate de către tramvaiul care se afla pe partea dreapta, în dreptul staţiei Mezeş.

Intervenientul a menţionat că, după impact, a coborât din autovehicul pentru a vedea ce s-a întâmplat, moment în care vatmanul tramvaiul l-a acuzat că a trecut pe culoarea roşie a semaforului, fapt neadevărat. Intervenientul a precizat că, analizând ce se întâmplă în acea intersecţie semaforizată, a observat că, după ce se schimbă semaforul în culoarea roşie pentru cei ce circulă pe direcţia sa de mers, semaforul tramvaiului rămâne roşu, deoarece cei care vin din direcţia Şos. Chitilei – Bucureşti au încă culoarea verde, pentru a le permite celor care fac stânga pe Bd. Laminorului să părăsească intersecţia. Totodată, a observat că tramvaiele ies din staţie şi, la culoarea verde a semaforului lor, au un timp foarte scurt pentru a întoarce şi a traversa întreaga intersecţie. Or, în aceste condiţii, fără să ţină cont de culoarea acestui semafor care este amplasat în apropierea staţiei Mezeş şi doar de semaforizarea intersecţiei, în general, vatmanii pătrund cu tramvaiul în intersecţie, atât cât le permite traficul în zonă, în încercarea lor de a scurta cât mai mult timpul de trecere prin aceasta.

Intervenientul a menţionat că a ajuns la poliţie după vatman, respectiv că susţinerile sale că s-ar fi înţeles cu agentul de poliţie sunt false. A învederat că, dintr-o eroare de comunicare, vatmanul a recunoscut în faţa poliţistului că, la plecarea din staţia de tramvai, nu se rămâne în dreptul semaforului când acesta are culoarea semaforului roşu, ci înaintează pentru a scurta timpul de trecere a intersecţiei. Or, auzind cele afirmate de vatman, poliţistul şi-a dat seama că acesta este vinovat de nerespectarea culorii semaforului aflat pe roşu, sens în care a încheiat procesul-verbal de contravenţie seria PBX nr. 686601, care a fost semnat fără obiecţiuni.

Intervenientul a arătat că, din punctul său de vedere, vatmanul nu a anticipat c ă va vira la dreapta pentru a intra pe Bd. Laminorului şi, bazându-se pe faptul că va merge înainte, a pătruns în intersecţie şi nu a mai putut opri tramvaiul în timp util, acroşându-l pe partea dreapta spate. De asemenea, a susţinut că afirmaţiile cu privire la viteza sa sunt nefondate, deoarece, virând la dreapta, autovehiculul pe care-l conducea nu permite luarea curbei cu viteză mare, fiind în pericol de răsturnare.

Intervenientul a învederat că, aşa cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată, pătrunderea vatmanului în intersecţie nu are legătură cu culoarea semaforului pe care ar fi trebuit să o respecte la plecarea din staţia Mezeş, bazându-se strict pe schimbarea culorii celorlalte semafoare.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea întâmpinării, intervenientul a depus, în copie: comunicare adresă (fila 52), carte de identitate (fila 53), permis de conducere (fila 53), ofertă de despăgubire (fila 54).

La data de 18.12.2018, prin serviciul registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 04.04.2019, prin serviciul registratură, C S.A. a depus, în copie, dosarul de daună nr. RCA/BU/18/70368491 (filele 129-192).

Prin încheierea din data de 08.07.2019, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice în specialitatea auto.

La data de 03.02.2020, prin serviciul registratură, petentul a depus concluzii scrise.

În cauză, au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intervenientului B (filele 77-80) şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea auto în cadrul căreia a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert E (filele 287-301).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria PBX nr. 686601/10.08.2018 (fila 29), petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 50 alin. 1 şi alin. 3 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 870 lei şi cu sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 zile, potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

În sarcina petentului, s-a reţinut că, la data de 10.08.2018, ora 15:40, a condus tramvaiul cu număr ... pe Şos. Chitilei, cap linie, iar, la intersecţia cu Bd. Laminorului, nu a acordat prioritate de trecere la auto cu număr ..., condus de B, care circula pe Şos. Chitilei, intrând în coliziune cu acesta, cu nerespectarea semnalului de interzicere a trecerii tramvaiului, semnal dat de iluminarea concomitentă a celor trei lumini de culoare albă din partea superioară a casetei, orizontal.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, instanţa reţine că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a  procesului-verbal.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, potrivit art. 50 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Semafoarele pentru tramvaie au forma de casetă cu patru corpuri de iluminat de culoare albă, dintre care trei sunt poziţionate orizontal şi unul sub cel din mijloc, însoţite de panouri cu semne adiţionale.”

De asemenea, alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că „Semnalul de interzicere a trecerii tramvaiului este dat de iluminarea concomitentă a celor trei lumini din partea superioară a casetei.” 

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Procesul-verbal de contravenţie legal întocmit se bucură de prezumţia relativă de temeinicie în măsura în care este încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, aspect ce rezultă din raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit şi nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, care poate fi răsturnată prin proba contrară şi fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră (Haiducu şi alţii împotriva României, pct. 11 şi 12).

Instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi veridicitate a procesului-verbal nu este una absolută, ci relativă, care poate fi răsturnată de petent, având în vedere că, în baza art. 47 din O.G. nr. 2/2001, regimul juridic al contravenţiilor se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei revine celui care supune o pretenţie judecăţii, aspect care a fost apreciat în conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Haiducu împotriva României). Astfel, petentul beneficiază de dreptul la un proces echitabil, putând să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde realităţii. Recunoaşterea valorii probatorii a procesului-verbal de contravenţie nu impietează asupra prezumţiei de nevinovăţie, constatările făcute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal fiind supuse controlului judecătoresc prin intermediul mijloacelor de probă legal admisibile, mijloace între care se regăsesc şi prezumţiile.

Astfel, este admisă existenţa unor prezumţii, în speţă cea de legalitate şi veridicitate a procesului-verbal de contravenţie, cu condiţia ca acestea să fie menţinute în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, seria A, nr. 141-A, pag. 15, pct. 28). În aceste condiții, luând în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenție și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, nu se poate considera că întocmirea unui proces-verbal de contravenţie încalcă per se prezumţia de nevinovăţie şi, implicit, dreptul la apărare, fiind respectată proporţionalitatea corespunzătoare între interesul general de a nu lăsa nesancţionată fapta contravenţională şi dreptul la apărare al contravenientului.

Însă, în cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit pe baza declaraţiilor date la Poliţie de către cei doi conducători auto. Astfel, instanţa reține că, deși dispozițiile art. 109 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002  prevăd în mod expres că modalitatea de constatare a contravențiilor rutiere se face direct de către polițistul rutier, există totuși situații când anumite încălcări ale normelor ce reglementează circulația de drumurile publice nu se pot constata direct de către polițiștii rutieri. Este cazul încălcării regulilor de circulație ce au ca urmare producerea unui accident, caz în care procesul-verbal de contravenție este întocmit la sediul poliției rutiere, pe baza declarațiilor persoanelor implicate în evenimentul rutier.

Stabilirea dinamicii producerii evenimentului rutier, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și rezultat se va face indirect, în urma coroborării declarațiilor conducătorilor auto implicați, raportat la poziționarea avariilor și, eventual, declarațiile unor martori oculari. Prin urmare, sancționarea unei contravenții rutiere nu se va face doar în ipoteza în care aceasta a fost constatată direct de către agentul constatator, întrucât este imposibilă constatarea directă a tuturor contravențiilor rutiere, stabilirea dinamicii producerii accidentului și a vinovăției urmând a se stabili în urma coroborării declarațiilor conducătorilor auto implicați, raportat la poziționarea avariilor și, eventual, la declarațiile de martor.

În speță, instanța reține că agentul constatator (care are cunoștințe de specialitate în domeniu, fiind instruit în acest sens), deși nu a observat în mod direct încălcarea regulilor de circulație de către petent, totuși, a încheiat procesul-verbal contestat în urma studierii declarațiilor date de ambii conducători auto, precum și a poziționării avariilor constatate în mod direct la ambele autoturisme implicate în incidentul rutier care a dus la sancționarea petentului.

Pe de altă parte, într-un asemenea caz, instanţa apreciază că simpla reţinere a unei situaţii de fapt prin procesul-verbal de contravenţie, neconstatată personal de către agentul constatator, nu se bucură de prezumţia relativă de temeinicie, pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt fiind necesară analizarea elementelor avute în vedere la stabilirea de către agentul constatator a celor înscrise în procesul-verbal.

Instanţa apreciază că petentul, prin probele administrate, a făcut dovada unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei, răsturnând astfel prezumţia relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.

Astfel, instanţa reţine că petentul a declarat că a plecat la culoarea verde a semaforului, fiind lovit în partea stânga faţă de autoturismul cu numărul ..., care a virat în mare viteză şi nu a oprit la culoarea roşie a semaforului (declaraţie – fila 36).

Pe de altă parte, intervenientul B a declarat că „trecând de pe culoarea verde a semaforului (…) tramvaiul, ieşind din staţie, m-a acroşat pe partea dreaptă (…) tramvaiul nu avea drept de trecere, deoarece semaforul din direcţia opusă încă avea culoarea verde.” (declaraţie – fila 37).

Instanţa constată că declaraţiile celor doi conducători auto sunt contradictorii, fiecare dintre aceştia afirmând că accidentul a fost produs din culpa celuilalt conducător auto, pe fondul nerespectării semnificaţiei culorii roşii a semaforului electric. Având în vedere aceste contradicţii, instanţa constată că nu se poate stabili cu certitudine dinamica producerii accidentului doar pe baza declaraţiilor celor doi conducători auto.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că, esenţial pentru stabilirea vinovăţiei în producerea accidentului, era stabilirea concretă a dinamicii de producerii a accidentului, conduita concretă a fiecărui conducător auto.

Pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert E (filele 287-301), instanţa reţine următoarea dinamică de producere a accidentului: autoturismul marca Dacia Dokker cu număr de înmatriculare ... circula pe Şos. Chitila spre intersecţia cu Bd. Laminorului, iar, în momentul în care a schimbat direcţia/banda de circulaţie a intrat în intersectare cu traseul tramvaiului cu număr ....

Pe de altă parte, expertul a învederat că poliţia rutieră nu putea şi nu avea posibilitatea de a stabili veridicitatea declaraţiilor manipulantului tramvaiului, respectiv a conducătorului autoturismului marca Dacia Dokker cu număr ..., în condiţiile în care culoarea semaforului care acţiona pentru fiecare mijloc de transport nu putea fi stabilită de reprezentanţii poliţiei rutiere. În acest sens, expertul a concluzionat că ambii participanţi la trafic aveau posibilitatea de a evita accidentul, respectiv că, până la proba contrară, repartizarea răspunderii se poate încadra la 50% pentru fiecare dintre cei doi.

 Astfel, având în vedere că agentul constatator, care nu s-a aflat la faţa locului la momentul producerii evenimentului rutier, nu avea cum, în mod obiectiv, să stabilească culoarea semaforului care acţiona pentru fiecare mijloc de transport şi, prin urmare, nici veridicitatea declaraţiilor celor doi participanţi la trafic, instanţa apreciază că există cel puţin un dubiu cu privire la situaţia de fapt reţinută de către acesta. Or, conform principiului in dubio pro reo, acest dubiu profită petentului.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate şi de considerentele expuse, instanţa apreciază că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, nu corespunde realităţii, petentul neîncălcând regulile privind respectarea semnificaţiei semaforului pentru tramvai. Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, a faptului că cele două autovehicule au intrat în coliziune ca urmare a nerespectării de către petent a semnalului de interzicere a trecerii tramvaiului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege. Instanţa apreciază că fapta petentului nu întruneşte condiţiile necesare pentru a fi calificată drept contravenţie, întrucât, aşa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, petentul nu a manifestat o comportare activă, conştientă şi voluntară în sensul de a încălca regulile de circulaţie privitoare la respectarea semnalului de interzicere a trecerii tramvaiului.

Pe cale de consecinţă, întrucât a fost făcută dovada unei situaţii de fapt contrarii actului de sancţionare, instanţa va admite cererea şi va anula procesul-verbal de contravenţie seria PBX nr. 686601/10.08.2018.

În ceea ce priveşte cererea expertului de majorare a onorariului, instanţa reţine că, potrivit art. 213 alin. 2 C.pr.civ., la cererea experţilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mări plata cuvenită.

Astfel, având în vedere că petentul a fost de acord cu cererea de majorare a onorariului de expert, sens în care, odată cu depunerea concluziilor scrise, a şi făcut dovada achitării diferenţei în cuantum de 100 lei, solicitate de către expert (fila 331), instanţa va admite cererea de majorare a onorariului de expert.

Instanţa va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de petentul A, cu domiciliul în …., în contradictoriu cu intervenienţii B, cu domiciliul în …., S.C. C S.A., cu sediul în ….., şi  D, cu sediul în …., şi cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada de Poliţie Rutieră.

Dispune anularea procesului-verbal seria PBX nr. 686601/10.08.2018.

Admite cererea de majorare a onorariului de expert.

Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 03.02.2020.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare