Divorţ

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:...........

Dosar nr. 26089/215/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2506/2017

Şedinţa publică de la 28 Noiembrie 2017

Completul constituit din:

PREŞEDINTE ..............

Judecător ...............

Grefier .............

Pe rol soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta reclamantă ......... și apelantul pârât ............ împotriva sentinței civile nr. ............ pronunțată de judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ........... în contradictoriu cu, având ca obiect divorţ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat ............ în calitate de reprezentant convențional al apelantului pârât .......... și intimata ............ asistată de avocat ...........

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă ancheta socială efectuată în ............

Avocat ......... pentru apelanta reclamantă depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și un set de înscrisuri – planșe foto, care sunt comunicate și intimatului.

Avocat .......... pentru apelantul pârât nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse de apelanta reclamantă.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat, sau probe de administrat, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. 3 CPC declară cercetarea procesului încheiată şi cu acordul părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 392 CPC constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.

Avocat .............. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul acordării custodiei comune cu privire la minor, stabilirea domiciliului acestuia la tată.  Arată că minorul a stat în toată această perioadă la tată, mama nu dorește altceva decât să aibă legături cu minorul, este de acord să plătească pensia de întreținere, dar dorește să poată lua minorul în domiciliul său pentru a relaționa cu acesta.

Avocat ........... pentru apelantul pârât solicită respingerea apelului reclamantei cu  privire la modalitatea realizării legăturilor personale, este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la tată. Solicită admiterea apelului formulat de pârât, stabilirea autorității părintești în comun, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei și obligarea acesteia la pensie de întreținere. Din planșele foto depuse de reclamante, rezultă că acesteia i se permite să relaționeze cu minorul, tatăl nu se opune la legătura dintre minor și mama sa, nu este însă de acord cu modalitatea solicitată de mamă. Aceasta nu are o locuință, locuiește la tatăl vitreg, de care mama acesteia a divorțat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat ........... pentru apelanta reclamantă solicită admiterea în parte a apelului pârâtului, cu privire la punctele comune și să respingă restul. Tatăl era o persoană violentă, de aceea părțile s-au separat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. ............., pronunţată de Judecătoria Craiova a fost a fost admisă în parte cererea principală a reclamantei-pârâte ............, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant ..............

A fost admisă în parte cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant.

S-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la ......... şi înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei .................

S-a dispus reluarea numelui purtat anterior căsătoriei  de reclamanta-pârâtă şi anume: ...........

Au fost respinse capetele de cerere accesorii privind exercitare autoritate părintească, stabilire locuinţă minor la pârâtul-reclamant, obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreţinere pentru minor şi legături personale cu minorul.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la ........., căsătorie din care a rezultat un minor .............

Martorii ............ au declarat că reclamanta-pârâtă a avut o relaţie extraconjugală. Martorii ............ au declarat că pârâtul-reclamant era gelos şi că a bătut-o pe reclamanta- pârâtă, părţile adresându-şi reciproc cuvinte jignitoare.

La interogatoriu, reclamanta-pârâtă a recunoscut că a părăsit locuinţa comună, lăsând la plecare o scrisoare şi că minorul a rămas în grija pârâtului-reclamant şi a familiei sale.

Din proba testimonială s-a reţinut că părţile s-au sperat în fapt în urmă cu aproximativ 2-3 ani – dată la care reclamanta-pârâtă a părăsit locuinţa comună, - minorul rămânând în domiciliul pârâtului-reclamant.

De asemenea, din proba testimonială s-a reţinut că în timpul căsătoriei, ambele părţi au realizat venituri- reclamanta-pârâtă lucrând şi în .........., de unde a revenit în România de aproximativ 1-2 ori.

Martorii ............. au declarat că reclamanta-pârâtă i-a adus dulciuri minorului atunci când a venit din ........... în România; martorii ............. au declarat că reclamanta-pârâtă i-a adus şi produse de îmbrăcăminte  minorului, atunci când a venit din ............. în România.

Din depoziţiile martorilor .............. s-a reţinut că o dată, când reclamanta-pârâtă a venit din ............ să-l vadă pe minor la domiciliul pârâtului-reclamant, acesta i-a interzis acest lucru.

Declaraţia martorei ............ că reclamanta-pârâtă nu s-a ocupat de treburile gospodăreşti, preferând să doarmă sau să privească la TV şi că numai pârâtul-reclamant şi bunicii paterni s-au ocupat de minor până la despărţirea în fapt a părţilor, -este singulară cu privire la acest aspecte,  - neputând fi coroborată cu celelalte probe de la dosar.

Potrivit declaraţiilor martorilor .............. a reieşit că până la separarea în fapt a părţilor, ambele s-au ocupat de creşterea şi educarea minorului. Când părţile erau la serviciu, supravegherea minorului a fost asigurată de bunicii paterni, au declarat martorii ............

La interogatoriu, reclamanta-pârâtă a recunoscut că minorul este bine îngrijit.

Martorii ........... au declarat că minorul este mai ataşat afectiv de pârâtul-reclamant şi de bunicii paterni.

Din declaraţiile martorilor ................... s-a reţinut că minorul frecventează grădiniţa din comuna ...........

Din referatul de anchetă al autorităţii tutelare .......... rezultă că pârâtul-reclamant, minorul şi bunicii paterni locuiesc într-un imobil-casă compus din trei camere, corespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar. Relaţia tată-minor şi bunicii paterni este foarte bună, aceştia ocupându-se de creşterea, îngrijirea şi educarea minorului. Minorul este înscris la medicul de familie, nu suferă de nicio boală.

Potrivit referatului de anchetă al autorităţii tutelare ........... rezultă că în prezent reclamanta-pârâtă este casnică şi locuieşte la familia tatălui său vitreg din comuna ..........., într-un imobil-casă compus din două camere şi bucătărie, fiind corespunzător mobilate. În concluziile referatului de anchetă s-a opinat pentru încredinţarea minorului spre creştere şi educare, tatălui

Potrivit art.309 alin.1 Cod civ. „soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin  moral.”

Soţii prin comportamentul lor (el gelos, violent fizic şi verbal cu soţia, jignindu-se reciproc, ea părăsind definitiv locuinţa comună în destrămarea relaţiei de căsătorie), - ambii au încălcat obligaţia de respect, demonstrând prin atitudinea lor lipsă de stimă unul faţă de celălalt. Îndatorirea de sprijin moral îşi are fundamentul în solidaritatea pe care soţii trebuie să a manifeste reciproc în toate ipostazele vieţii de familie, însă părţile nu au dat dovadă de aceasta. Conţinutul obligaţiei de fidelitate (credinţă) constă în aceea de a nu avea relaţii sexuale cu alte persoane, or în situaţia din speţă, reclamanta-pârâtă a încălcat îndatorirea de fidelitate pe care soţii şi-o datorează după încheierea căsătoriei. Celelalte susţineri ale părţilor din cereri nu au fost dovedite prin probele propuse de părţi

În raport de situaţia de fapt probată, instanţa a concluzionat că părţile nu mai pot ajunge la o convieţuire comodă şi în bună înţelegere.

Potrivit art.373 lit.b cod civ.”divorţul poate avea loc atunci când din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.”

Văzând şi dispoziţiile art.379 al.1 teza II cod civ., divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa comună în destrămarea căsătoriei.

În raport de considerentele de mai sus, instanţa apreciază că cererea principală a reclamantei-pârâte care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte şi că cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte.

Instanţa a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la .......... şi înregistrată în registrul de stare civilă al ........., sub nr...............

Cu privire la capătul accesoriu referitor la nume, având în vedere dispoziţiile art.383 al.3/cod proc.civ., în conformitate  cu care „dacă nu a intervenit o învoială, sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie”, - instanţa urmează să dispună ca reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei -  şi anume: Burnete.

Art.36 al.7 din Legea nr.272/20014 republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevede că violenţa faţă de celălalt părinte (în situaţia din speţă violenţa fizică manifestată de pârâtul-reclamant faţă de reclamanta-pârâtă) este considerat motiv întemeiat pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să nu fie exercitată de pârâtul-reclamant, deoarece poate prezenta un risc pentru copil care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

Nici reclamanta-pârâtă prin comportamentul ei imoral nu poate constitui un exemplu demn de urmat de minor. Îndatorirea de părinte nu poate fi exercitată decât dacă părintele are o conduită morală adecvată,- pentru a-l determina pe minor prin exemplul său  personal  să aibă o comportare corespunzătoare normelor de convieţuire socială.

Aşadar, în speţă  s-a reţinut că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 397 nici  ale art. 398 al. 1 cod civ, - în sensul că autoritatea părintească nu poate fi exercitată nici în comun nici separat de vreunul dintre părinţi, -pentru argumentele la care am făcut referire pe larg mai sus în baza materialului probator administrat în cauză .

În ceea ce priveşte capătul de cerere stabilire locuinţă minor la domiciliul pârâtului-reclamant, în  speţă, prin prisma măsurii dispusă anterior , - (de respingere a capătului de cerere  exercitare autoritate părintească), - raportat la caracterul imoral al reclamantei-pârâte care a avut relaţii extraconjugale şi la prevederile art.36 al.7/Legea 272/2014 care interzice exercitarea autorităţii părinteşti de pârâtul-reclamant care a fost violent cu reclamanta-pârâtă , - înseamnă că în mod automat devin inoperante dispoziţiile prevăzute de art.400/cod civ. de a se stabili locuinţa minorului la tată, căci dacă s-ar dispune acest lucru, ar însemna implicit ca acesta să exercite autoritatea părintească,  - ceea ce contravine prevederilor legale sus-amintite.

Prin urmare, instanţa a respinge capătul de cerere accesoriu stabilire locuinţă minor la pârâtul-reclamant

Având în vedere că în cadrul acţiunii divorţ, referitor la capătul de cerere accesoriu legături personale cu minorul, articolul 401 al.1 cod civ., prevede că numai în cazurile prevăzute de art.400/cod civ., -  părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, -  înseamnă că de vreme ce locuinţa minorului nu a fost stabilită la pârâtul-reclamant, - ( pentru că sunt inaplicabile prevederile art.400/cod civ), -  în situaţia din speţă, aşa cum am arătat mai sus, - pe cale de consecinţă, instanţa nu poate dispune nici asupra capătului de cerere legături personale cu minorul. Prin urmare, a respins capătul de cerere accesoriu legături personale cu minorul din cererile părţilor.

Întrucât nu a fost stabilită locuinţa minorului la pârâtul-reclamant, înseamnă că nici reclamanta-pârâtă nu poate fi obligată să-i plătească minorului pensie de întreţinere, - urmând să fie respins şi acest capăt de cerere accesoriu privind obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreţinere pentru minor.

În conformitate cu art.453 al.2 cod proc.civ., - instanţa a vând în vedere că cererile părţilor au fost admise în parte şi că reclamanta-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată, - a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta ........... cât şi pârâtul ...............

Apelanta .......... a criticat sentinţa cu privire la autoritatea părintească, stabilirea domiciliului minorului nefăcându-se la nici unul dintre părinţi şi nici la o altă persoană, considerând  că este în interesul superior al copilului  stabilirea domiciliului minorului rezultat din căsătorie la tată, în temeiul art. 400 N.C.C., întrucât tatăl a reprezentat mereu o prezenţă constantă şi susţinută în viaţa lui, oferind acestuia întreţinere, îngrijire de zi cu zi, un sprijin material şi moral substanţial şi care s-a implicat, atât în educaţia cât şi în creşterea lui, apelanta neavând posibilităţi materiale de a creşte acest minor, neavând o locuinţă a sa şi nici loc de muncă stabil, solicitând însă legături personale cu minorul.

Este adevărat că relaţiile de familie au fost grav şi iremediabil vătămate pe fondul consumului de alcool al pârâtului, a relaţiilor extraconjugale avute de acesta de-a lungul căsătoriei, precum şi a violenţei fizice şi verbale îndreptate asupra reclamantei, însă aceste acte de violenţă nu au fost îndreptate şi asupra minorului, acesta neasistând la astfel de scene, pârâtul fiind un tată bun pentru fiul lor.

Cu privire la moralitatea sa, apelanta arată că susţinerile pârâtului în acest sens sunt nereale întrucât, deşi în perioada cât a locuit cu pârâtul a lucrat la un bar din comună, acesta a omis să spună că în aceeași perioadă ea, apelanta reclamantă a avut două slujbe, lucrând noaptea la brutăria din sat, iar în timpul zilei ca barman, toate acestea pentru a oferi familiei un confort material; simpla afirmaţie a unui martor că a văzut-o când stătea de vorbă cu un bărbat la locul de muncă nu reprezintă o dovadă a faptului că ar fi avut relaţii extraconjugale şi nici că nu ar fi o mamă bună.

Arată apelanta reclamantă că după despărţirea în fapt a păstrat în permanenţă legătura cu minorul, iar atunci când a făcut rost de bani, muncind fără forme legale în ............, la mama sa, a cumpărat minorului cele necesare, respectiv mâncare, îmbrăcăminte, etc. a trimis bani pentru organizarea de petreceri pentru ziua de naştere a acestuia. Menționează apelanta că este susţinută financiar de mama sa, care lucrează în Italia, unde munceşte şi apelanta sezonier, iar când vine în România locuieşte la domiciliul tatălui său vitreg, care a crescut-o şi care doreşte să cunoască şi să aibă legături cu nepotul său, astfel că este în măsură să asigure condiţii  decente pentru dezvoltarea unei relaţii fireşti de afecţiune între mamă şi copilul său, fără a fi cenzurată de familia pârâtului, cu care a avut relaţii încordate pe tot timpul cât a locuit cu aceştia.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate, în sensul exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirii domiciliului minorului la tată şi legături personale cu minorul, respectiv ca acesta să locuiască cu apelanta reclamantă în luna august în vacanţa de vară şi 2 săptămâni iarna, precum şi în fiecare zi de sâmbătă a fiecărei săptămâni.

În apelul său, pârâtul a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală atât sub aspectul stabilirii culpei în desfacerea căsătoriei, cât şi pentru nesocotirea interesului superior al copilului.

Astfel, instanţa a încălcat dreptul minorului de a fi ocrotit, de a avea un domiciliu şi de a primi o pensie de întreţinere de la părintele său cu care nu locuieşte, neanalizând corect şi legal cauza dedusă judecăţii.

Consideră că, prin respingerea capetelor accesorii divorţului referitoare la autoritatea părintească, stabilirea locuinţei copilului, pensie de întreţinere şi legăturii personale cu copilul, a fost încălcat în mod grav interesul superior al copilului, prin încălcarea unor norme imperative, creându-i copilului o situaţia mult mai grea decât cea avută anterior divorţului părinţilor, într-o interpretare a acestei sentinţe se poate spune că minorul ar rămâne în grija statului.

Această soluţie reprezintă o încălcare gravă a disp. art. 396 N.C.C., care prevede obligaţia instanţei de a hotărî cu privire la copii în cazul divorțului, dar şi a disp. art. 918 alin. 2 N.C.P.C., care prevede obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra autorităţii părinteşti, contribuţiei părinţilor la întreţinerea copiilor chiar în absenţa unor cereri accesorii divorţului,  cu atât mai mult cu cât părinţii doresc să îşi exercite autoritatea părintească, tatăl la care copilul a locuit în mod statornic până în prezent a solicitat să fie stabilită locuinţa acestuia la el, iar autoritatea tutelară, prin concluziile raportului de anchetă socială a recomandat acest lucru, în mod expres.

Este în interesul copilului, potrivit principiului continuităţii consacrat de Legea nr. 272/2004 să rămână în locuinţa în care a crescut până acum, fiind în acelaşi timp înscris la grădiniţă în aceeaşi localitate, beneficiind de întreaga atenţie a tatălui şi familiei sale, ca dovadă fiind probele administrate în dosar, din care rezultă că este vorba de un copil sănătos, armonios dezvoltat, atât fizic, cât şi psihic.

În privinţa autorităţii părinteşti, instanţa a decis ca aceasta să nu fie exercitată de pârâtul-reclamant, deoarece atitudinea violentă a acestuia faţă de fosta soţie poate prezenta un risc  pentru copil care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti. Concluzia că tatăl ar fi o persoană violentă este total nefondată întrucât nu există probe care dovedească această caracteristică a comportamentului tatălui, dimpotrivă, acesta este o persoană responsabilă, care a trecut cu vederea faptele reprobabile ale reclamantei, i-a iertat comportamentul şi i-a cerut să rămână în domiciliul conjugal în vederea creşterii copilului şi continuării căsătoriei, aceasta alegând să plece cu un bărbat cu care avea o relaţie extraconjugală, abandonând minorul în casă, singur, la vârsta de 2 ani.

Referitor la locuinţa copilului, trebuie respectat principiul interesului superior al minorului prevăzut de art. 263 C.civil dar şi de art. 3 din Legea nr. 272/2004 şi art. 18 din Convneţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, constituind în acelaşi timp o componenţă a dreptului fundamental la respectarea vieţii de familie prevăzut de art. 8 din CEDO. Instanţa a nesocotit o serie de  garanţii procedurale prevăzute de art. 396 C.civil, măsuri ce intră în categoria obligaţiilor pozitive ale statului pentru respectarea art. 8.

Soluţia instanţei reprezintă aşadar şi o încălcare a art. 8 din C.E.D.O., dar şi a dreptului intern, instanţa neluând nici măcar măsura plasamentului sau stabilirea domiciliului copilului la o altă persoană, al cărei consimţământ  şi garanţii ar fi fost obligatorii.

Cele două capete accesorii referitoare la pensia de întreţinere şi legătura personală cu copilul sunt în strânsă legătură cu primele, consecinţa admiterii acestora în modalitatea solicitată de părţi.

Cu privire la culpa în desfacerea căsătoriei, s-a făcut dovada că nu poate fi continuată căsătoria dintre părţi, iar vina aparţine reclamantei care a părăsit de bunăvoie domiciliul comun, unde l-a lăsat pe fiul său minor în grija pârâtului. Toţi cei patru martori au arătat că reclamanta a plecat de bună voie, martorul .......... relatând că personal a ştiut că reclamanta are o relaţie extraconjugală, plecând împreună cu concubinul său şi că  i-a văzut în ipostaze nepotrivite şi anterior părăsirii domiciliului. 

Mai arată apelantul pârât că minorul a locuit, a fost crescut şi îngrijit de apelant şi familia acestuia numai în domiciliul lor, au condiţii normale de trai, acesta are loc de muncă, nu are vicii, nu consumă alcool, aşa cum a susţinut reclamanta şi nici nu a dezvoltat o relaţie extraconjugală. Şi în prezent este singur şi îşi creşte singur copilul împreună cu familia sa care îl ajută foarte mult, acesta fiind ataşat de către pârât şi familia sa.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei prin prisma criticilor formulate se constată ambele apeluri sunt întemeiate în ceea ce priveşte soluţiile date de prima instanţă cererilor accesorii divorţului.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a respins aceste cereri accesorii divorţului, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei copilului, plata pensiei de întreţinere şi stabilirea legăturilor personale cu copilul.

Potrivit art. 396 alin. 1 C.civ. instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

În mod similar, art. 919 alin. 1 C.pr.civ. stabileşte că la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta.

Mai mult, alin. 2 al art. 919 C.pr.civ. statuează că atunci când soţii au copii minori, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.

Aşadar, în cazul divorţului, ca urmare a separării părinţilor, are loc o modificare a relaţiilor dintre părinţi copii, iar odată cu pronunţarea divorţului instanţa are obligaţia de a "rearanja" aceste relaţii, ţinând seama de interesul superior al copilului.

Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, iar în subsidiar (alin. 3 al aceluiaşi articol), responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa.

În acest sens, art. 399 alin. 1 şi art. 400 alin. 3 C.civ.  reglementează situaţii excepţionale în care instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului sau poate stabili locuinţa acestuia la o altă persoană sau instituţie de ocrotire.

Ori, respingând cererile accesorii divorţului, formulate de părţi fără a delega exerciţiul autorității părinteşti  unei alte persoane sau autorităţi şi, de a semenea, fără a stabili locuinţa copilului la o altă persoană sau instituţie de ocrotire, instanţa a lăsat minorul fără ocrotire părintească, situaţie de neacceptat, în condiţiile în care Codul civil oferă soluţii pentru diferitele situaţii ce pot apare în practică astfel încât copilului minor, indiferent dacă este din căsătorie sau din afara ei, inclusiv adoptat să i se asigure respectarea drepturilor  sale, în interesul său superior.

De asemenea, Tribunalul constată că aspectele reţinute de instanţa de fond ca motive pentru desfacerea căsătoriei, respectiv comportamentul violent al pârâtului şi imoralitatea reclamantei  nu pot avea o înrâurire atât de covârşitoare în ceea ce privește relația acestora cu copilul astfel încât să le fie retras exerciţiul autorităţii părinteşti şi să nu poată fi stabilită locuinţa copilului la niciunul dintre aceştia.

Dimpotrivă, în cauză nu s-a făcut dovada că ieşirile violente ale pârâtului s-au manifestat şi faţă de minor ori în prezenţa acestuia, iar atitudinea pârâtei faţă de soţul său nu o pate descalifica în relaţia sa cu copilul, astfel că, având în vedere acordul părţilor cu privire la cererile accesorii divorţului, Tribunalul va admite ambele apeluri şi va schimba în parte sentinţa în sensul că se va stabili locuinţa minorului ............, la tatăl pârât, se va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi, iar reclamanta va fi obligată la plata unei pensii de întreţinere în beneficiul minorului în cuantum de 200 lei lunar, pensie stabilită în raport cu venitul minim pe economie şi care urmează a fi plătită de la data la care a fost solicitată, respectiv data formulării cererii reconvenţionale de către pârât-............ şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

De asemenea, se va încuviinţa ca reclamanta să aibă legături personale cu copilul în prima şi a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la  orele 10.00 - 18.00, precum și în primele două săptămâni din luna august şi în prima săptămână din luna decembrie.

La stabilirea aceste modalităţi de realizare a legăturilor persoanele dintre reclamantă şi minor Tribunalul a avut în vedere principiile care guvernează, pe de o parte, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul care nu are locuinţa stabilită la acesta, iar, pe de altă parte, dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii săi şi cu toate celelalte rude ale sale, astfel încât separarea părinţilor să nu constituie o traumă pentru copil, ci acesta să fie pe cât posibil păstrat într-un mediu în care să menţină şi să dezvolte relaţii fireşti cu ambii părinţi.

În situaţia familiilor care se destramă, interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasi-nelimitat pe ambii părinţi, pentru a putea dezvolta relaţii echilibrate şi armonioase cu acestia, contribuind decisiv la definirea personalitatii sale. Acest aspect presupune intelegerea de către ambii parinti a faptului că, după separare, menţinerea şi încurajarea relaţiei copilului cu părintele la care nu locuieşte în mod statornic devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.

Programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre copil şi mama sa, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate, comunicarea dintre mamă si copil urmând să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere, fapt ce se poate realiza într-un cadru intim, în locuința acesteia, respectiv la domiciliul tatălui ei vitreg unde s-a efectuat ancheta socială, care a relevat faptul că există condiții optime pentru ca legătura dintre mamă și copil să se poată desfășura firesc, neexistând motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a minorului, a cărui vârstă permite ca acesta să poată fi luat din domiciliul tatălui.

În ceea ce privește critica apelantului pârât referitoare la faptul că instanța a reținut culpa ambilor soți în desfacerea căsătoriei și nu culpa exclusivă a reclamantei, Tribunalul reține că această critică este nefondată întrucât, din probele administrate în cauză a reieşit că ambii soţi se fac vinovaţi de destrămarea relațiilor de căsătorie, reclamanta prin comportamentul său neadecvat faţă de soţul său şi încălcarea obligaţiei de fidelitate, iar acesta prin comportamentul violent şi jignitor faţă de reclamantă, totul culminând cu plecarea reclamantei din domiciliul comun şi separarea definitivă a soţilor.

Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. vor fi admise apelurile declarate de părţi şi va fi schimbată în parte sentinţa, în ceea ce priveşte cererile accesorii divorţului, astfel cum s-a arătat anterior, menținând celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la desfacerea căsătoriei din culpa comună a părţilor, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarat de apelanta-reclamantă ............ cu domiciliul în .................. împotriva sentinţei civile nr. ............., pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ............, în contradictoriu cu intimatul-pârât ..................

Schimbă, în parte, sentinţa civilă apelată.

Stabileşte locuinţa minorului ..............., la tată.

Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului să se exercite în comun, de către ambii părinţi.

Obligă reclamanta pârâta ............ la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 200 lei lunar, de la data introducerii cererii reconvenţionale - .............. şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

Încuviinţează ca reclamanta pârâtă să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în prima şi a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 10.00 - 18.00, primele două săptămâni din luna august şi prima săptămână din luna decembrie.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la ..................

Domenii speta

Spete similare