Plângere carte funciară. Art. 41 raportat la art 24 al. 3 din Legea 7/1996

Decizie 569 din 21.03.2018


Cod  ECLI:RO:TBDLJ:2018:............................

Dosar nr. 6775/215/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 569/2018

Şedinţa publică de la 21 Martie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE ............

Judecător .............

Grefier ................

Pe rol soluţionarea apelului formulat de apelantul-reclamant .............. împotriva sentinţei civile nr............. pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ........... în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi ..............., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din ....................., concluziile fiind consemnate în încheierea din şedinţa publică de la acel termen de judecată, când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la ............. când s-a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr............ pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. .........., a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul ............,  în contradictoriu cu pârâţii .............

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr.......... din ......... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr........ s-a atribuit în lotul reclamantului o suprafaţă de teren de 300 mp situată în ........ pe care se află o casă din chirpici.

Prin încheierea de respingere nr................ a OCPI Dolj s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate formulată de reclamant pentru imobilul mai sus menţionat, iar prin încheierea de respingere de reexaminare nr...... ....... s-a respins cererea de reexaminare.

Motivul respingerii cererii de intabulare a fost acela că respectiva cerere de intabulare nu a fost însoţită şi de înscrisurile ori titlurile de proprietate care fac dovada că dreptul imobiliar s-a constituit ori transmis în mod valabil în patrimoniul coproprietarului.

Conform art.894 C.civ., aplicabil în speţă, deoarece cererea de intabulare a fost formulată după intrarea sa în vigoare, iar cererea se soluţionează conform normelor în vigoare la data formulării acesteia şi nu conform normelor în vigoare la data naşterii dreptului real ( în speţă în anul 1992 când s-a pronunţat hotărârea judecătorească nici nu exista serviciul de carte funciară).

„În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptăţit nu va putea cere înscrierea dreptului său decât dacă solicită odată cu înscrierea acestuia, şi înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz.”

Nici în sentinţa civilă nr................. pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr................. nu se face referire la titlul de proprietate al autorilor, astfel că pentru intabulare în mod corect s-a reţinut că la cerere trebuiau anexate şi înscrisurile necesare înscrierii dobândirilor succesive anterioare.

Prin urmare, instanţa, constatând că în mod temeinic şi legal s-a respins cererea de reexaminare, a fost respinsă plângerea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat  apel reclamantul ........., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată că prima instanţă a analizat în mod formal şi eronat argumentele şi materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce priveşte dovada faptului că dreptul imobiliar s-a constituit sau transmis în mod valabil, prima  instanţă a reţinut în mod eronat, cu ocazia formulării cererii de intabulare, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului imobiliar dobândit, deoarece, atât la cererea de intabulare, cât şi la cererea  introductivă în instanţă, a ataşat copia hotărârii de partaj care consfințește dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren şi construcții situat în ..............

Cu privre la aplicabilitatea în speţa de faţă a art. 894 din N.C.C., prima instanţă în mod eronat susţine că dispoziţiile acestui articol privind înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive este incident în cauză. "În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptăţit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul său decât dacă solicită, odată cu înscrierea acestuia, şi înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz."

Corecta interpretare a articolului menţionat anterior este aceea că acesta este o consecinţă directă a principiului relativităţii efectelor actului juridic şi, astfel, se impune justificarea cesiunilor succesive de la un proprietar tabular anterior la autorul dreptului de proprietate pentru care se solicită înscrierea.

Deci, aplicabilitatea acestui articol nu se regăseşte în situaţia în care imobilul respectiv nu are deschisă o carte funciară, pentru că nu există un proprietar tabular anterior de la care să se facă înșiruirea transmisiunilor succesive, ci reclamantul este cel care face pentru prima dată înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului.

Potrivit art. 995 alin. 1 N.C.C.,  "Hotărârea de partaj are efectiv constitutiv" şi, cum actul constitutiv este cel care dă naştere la un drept care nu a mai existat anterior, se întăreşte încă o dată premisă  potrivit căreia nu cădea în sarcina reclamantului obligaţia de a face dovada cesiunilor succesive, deoarece acestea nu există, în patrimoniul reclamantului, creându-se un drept de proprietate, care nu este transmis.

Instanţa impune în mod greşit existenţa şi ataşarea unui titlu de proprietate, ca act ce emană de la autorităţile administrative, întrucât dovada proprietăţii este însăşi hotărârea definitivă şi irevocabilă de partaj judiciar.

Potrivit art. 888 N.C.C. " Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta."

Pe cale de consecinţă, în baza hotărârii judecătoreşti se înscrie dreptul de proprietate asupra unui imobil în cartea funciară, condiţia fiind alternativă, nu cumulativă cu privire la existenţa unui alt act administrativ sau de altă natură prin care să se constituie sau să se transmită dreptul în mod valabil.

Examinând sentința apelată, conform art. 476 și următoarele, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prima  instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, aplicând în mod corect dispoziţiile  legale incidente  la  starea de  fapt dedusă judecăţii.

Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerinţă a principiului disponibilităţii aplicabil procesului civil, principiu ce se impune şi în faţa instanţelor de control judiciar, aşadar şi a instanţei  de apel.

Ca atare, conform principiului enunţat, instanţa de apel, ca instanţă de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunţa asupra altor motive de reformare neindicate în conţinutul motivelor de apel, cu excepţia motivelor de ordine publică.

În speţă, Tribunalul nu a identificat existenţa unor motive de ordine publică.

Astfel, instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea unei plângeri împotriva încheierii de reexaminare nr. .......... prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii nr.............

Având în vedere limitele investirii ce permit a verifica doar dacă OCPI a respins în mod corect  solicitarea petentului de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren şi construcţie situat în ............., instanţa de fond a analizat înscrisurile anexate de petent cererii prin care s-a solicitat intabularea dreptului.

Plângerea formulată împotriva încheierilor de carte funciară, este o procedură necontencioasă specială, aşa cum s-a stabilit şi prin Decizia în interesul legii nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin această procedură se exercită un control judecătoresc asupra modului în care registratorul de carte funciară a soluţionat cererea de înscriere. In calea procesuală a plângerii, instanţa trebuie să verifice modul în care registratorul a verificat îndeplinirea condiţiilor de validitate ale actului în temeiul căruia se solicită înscrierea.

Îndeplinirea condițiilor de înscriere se face printr-o verificare efectuată la momentul înregistrării cererii, de aceea la analiza plângerii, Oficiul este obligat să înainteze instanței și dosarul încheierii și copia cărții funciare.

Reiese, așadar că, în soluționarea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară (oricât de îndreptățită ar părea solicitarea petentului a fi la momentul acestei rezolvări), instanța investită va fi legată definitiv de documentația pe care s-a bazat înscrierea.

Analizând critica invocată referitoare la nelegalitatea sentinței atacate constată că aceasta este nefondată.

Dispozițiile art. 680 N.C.civ. privitoare la efectele juridice ale partajului nu sunt aplicabile în speță, date fiind disp. art. 66 alin.2 din Legea nr. 71/2011 care prevăd că aceste dispoziții se aplică doar dacă cererea de partaj a fost introdusă după intrarea în vigoare a Noului Cod (01.10.2011), ceea ce nu este cazul în speța de față.

Într-adevăr, în speță nu sunt aplicabile nici disp. art. 894 N.C.civ. ce reglementează înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive întrucât art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevăd aplicabilitatea acestora doar actelor și faptelor juridice încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil.

La stabilirea legii aplicabile cauzei de față trebuie avute în vedere disp. art. 80 din Legea nr. 71/2011 ce prevăd că cererile de înscriere, precum şi acţiunile în justiţie întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluţionate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârşirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.

Drept urmare în speță sunt aplicabile disp. art. 41 din Legea nr. 7/1996 ce prevăd că prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se poate realiza şi în baza certificatului de moştenitor sau a actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică, a partajului judiciar şi a documentaţiei cadastrale.  Dar aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în mod singular și scos din context, ci sistematic, prin raportare la celelalte dispoziții din același act normativ, respectiv art. 24 alin 3 ce prevede că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.

Or, hotărârea judecătorească nr. ................. pe care petentul și-a întemeiat cererea nu are efect constitutiv de drepturi (fiind o hotărâre pronunțată sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă are efect declarativ, iar nu efect constitutiv recunoscut de art. 995 N.C.proc.civ.), astfel încât este necesară prezentarea tuturor înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate în patrimoniul autorului decedat.

Tribunalul, în acord cu prima instanţă, reţine că petentul  nu a dovedit existenţa în patrimoniul autorilor săi a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

De asemenea nu sunt aplicabile nici disp. art. 888 N.C.civ., date fiind disp. art. 76 din Legea nr. 71/2011 ce restrâng aplicabilitatea acestora la actele juridice încheiate după intrarea în vigoare a Noului Cod.

Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 480 N.C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant ............... împotriva sentinţei civile nr............ pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ............ în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi ...................

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la ............................

Domenii speta