Plan de reorganizare nerealizat în termenele stabilite de Legea nr. 85/2014. Hotărârea adunării creditorilor de prelungire a termenul de executare a planului de reorganizare cu eludarea dispoziţiilor legale

Hotărâre 2 din 10.01.2018


În conformitate cu art. 107 al. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment atunci când obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale.

Potrivit art. 95 al. 3 din Legea nr. 85/2006 executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării. La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, aceasta perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată.

În cauza de faţă termenul de executare a planului a fost stabilit pentru o perioadă de 36 de luni de la data confirmării, fiind prelungit cu încă un an. După împlinirea termenelor, Adunarea Creditorilor din 26.01.2017 nu a fost de acord cu deschiderea procedurii de faliment.

Ulterior adunarea creditorilor din 22.08.2017, luând în discuţie propunerea de deschidere a procedurii falimentului, nu a aprobat deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei.

Prima instanţă a acordat prevalenţă deciziei luate de adunarea creditorilor care nu a aprobat deschiderea procedurii de faliment a debitoarei deşi termenele prevăzute pentru executarea planului de organizare s-au împlinit iar obligaţiile de plată şi sarcinile asumate prin acesta nu s-au realizat. Chiar dacă la art. 105 din lege nu se prevede expres faptul că şi în situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată şi celelalte sarcini în condiţiile stipulate prin planul confirmat operează conversia reorganizării în faliment, Curtea apreciază că prin similitudine se întâmplă acest lucru şi în ipoteza redată anterior.

Este adevărat că procedura insolvenţei are drept scop prioritar acordarea şansei de redresare a activităţii debitorului, însă termenele stabilite de lege trebuie respectate, raportat la dispoziţiile art. 5 din actul normativ conform căruia prevalează efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Curtea apreciază că adunarea creditorilor nu poate prin hotărârile luate să prelungească sine die termenul de executare a planului de reorganizare, legea insolvenţei stabilind în mod clar conţinutul şi durata planului de reorganizare, întrucât , în caz contrar, s-ar eluda tocmai prevederile legii, lipsind de eficienţă şi previzibilitate întreaga procedură.

În consecinţă, Curtea apreciază ca fiind întemeiate motivele de recurs formulate de AFP Vaslui şi de SC E SA împotriva sentinţei civile nr.167/F/2017 din 12.09.2017 a Tribunalului Vaslui, Secţia civilă, sentinţă pe care o va casa în parte, urmând a fi admise cererile formulate de creditoarele AFP Vaslui şi SC E SA.

Având în vedere că deschiderea procedurii generale a falimentului este atributul şi competenţa exclusivă a judecătorului sindic, iar pe de altă parte hotărârea de deschidere cuprinde dispoziţii şi comunicări realizabile în termene legale scurte , cu un caracter unitar ce nu pot fi partajate între instanţa de re curs şi judecătorul sindic, cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru deschiderea procedurii generale a falimentului debitoarei.