Contestaţie tabel preliminar al creanţelor debitoarei ce vizează ordinea de prioritate la care a fost înregistrată creanţa. Înscrierea creanţei în tabelul de creanţe fără a se lua în considerare clauza de preferinţă din contractul de ipotecă mobiliară.

Decizie 85 din 14.02.2018


Pentru înscrierea creanţei la ordinea de preferinţă prevăzută la art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 nu este suficientă voinţa părţilor materializată în contractul de ipotecă mobiliară,ci este necesar ca obiectul garanţiei să fie în fiinţă, respectiv să existe în contul bancar acele disponibilităţi băneşti care să fie destinate acoperirii, în mod preferenţial, a creanţei creditorului garantat.

Această concluzie este susţinută şi de dispoziţiile art. 103 din lege, care stabilesc faptul că acele creanţe care beneficiază de o clauză de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, ceea ce înseamnă că înscrierea unei creanţe ca fiind garantată este strict limitată la valoarea obiectului garanţiei, valoare care în prezenta cauză este zero. 

Art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014

Art. 103 din Legea nr. 85/2014

Prin cererea formulată la data de 03.05.2017 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2017/a2, debitoarea [...], prin administrator special [...], a formulat, în contradictoriu cu intimaţii [...], în calitate de administrator judiciar al debitoarei [...], şi creditoarea [...], contestaţie împotriva tabelului preliminar al obligaţiilor debitoarei, prin care a solicitat înscrierea creditoarei [...] cu creanţa în cuantum de 32.511 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 9 din Legea nr. 85/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 1535/03.10.2017 Tribunalul Constanţa a respins contestaţia ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 91/07.02.2017 pronunţată în dosarul nr. …/118/2017, Tribunalul Constanţa a dispus deschiderea procedurii insolvenţei generale prevăzute de Legea nr. 85/2014 faţă de debitoarea [...], desemnând administrator judiciar provizoriu pe [...],  care a întocmit tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, publicat în BPI nr. 7920/24.04.2017, în cuprinsul căruia se regăseşte şi creanţa creditoarei [...], în valoare de 32.511 lei, trecută la ordinea de prioritate prevăzută de art. 159 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei menţiuni a formulat contestaţie debitoarea [...], prin administrator special [...], criticând doar ordinea de prioritate la care a fost înregistrată creanţa respectivă, apreciind că este o creanţă chirografară, ce nu beneficiază de vreo cauză de preferinţă.

Instanţa de fond a reţinut că debitoarea a încheiat cu creditoarea contractul de credit nr. 58538/20.02.2014, prin care banca a acordat un credit tip overdraft de 40.500 lei, respectiv un contract de ipotecă mobiliară asupra conturilor/subconturilor curente şi asupra soldurilor creditoare, înregistrat sub nr. 58538/A, în vederea garantării îndeplinirii obligaţiilor asumate în cadrul contractului de credit.

În ce priveşte susţinerea debitoarei privind inexistenţa unei sume de bani în contul indicat în cuprinsul contractului de ipotecă mobiliară, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, s-a reţinut că acest aspect nu influenţează existenţa sau valabilitatea garanţiei, înţelegerea părţilor, în sensul instituirii unei garanţii în favoarea creditoarei până la stingerea integrală a obligaţiilor debitoarei izvorâte din contractul de credit, fiind neîndoielnică şi expresă.

În consecinţă, judecătorul sindic a apreciat că administratorul judiciar a înscris în mod corect creanţa deţinută de [...] în cuantum de 32.511 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 159 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, contestaţia formulată nefiind fondată, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel societatea [...] prin administrator special [...], care a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivare, apelanta a susţinut că în speţă instanţa de fond a apreciat că aspectul privind inexistenţa sumelor de bani în contul indicat în cuprinsul contractului de credit nu influenţează existenţa sau valabilitatea garanţiei, însă, în opinia apelantei, această soluţie este nefondată întrucât contul unic de lichidare a fost deschis la o altă instituţie bancară şi, chiar dacă ar fi rămas la [...], banca nu putea beneficia de „garanţia” instituită pe cont deoarece tragerea sumelor contravine legii insolvenţei, sens în care ar fi rămas fără obiect.

Conform art. 5 pct. 15 din Legea insolvenţei, creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/ sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 Cod civil şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului.

Solicită instanţei de control a observa faptul că, în ceea ce priveşte creanţa creditoarei [...], aceasta nu beneficiază de o cauză de preferinţă în conformitate cu prevederile legii insolvenţei, astfel încât creditoarea deţine o creanţă chirografară împotriva averii societăţii în condiţiile în care, faţă de deschiderea procedurii insolvenţei, ipoteca instituită asupra contului nu mai subzistă.

Mai mult decât atât, contul deschis la [...] a fost închis de administratorul judiciar, sau urmează a fi închis, deoarece contul unic de lichidare este deschis la [...] şi, conform legii insolventei, debitoarea trebuie să aibă un singur cont - contul unic de lichidare – situaţie în care contul deschis la [...] nu are relevanţă în procedură.

Apreciază că nu este posibil ca suma să fie înscrisă la categoria creanţelor garantate, pe baza unui contract de credit având ca garanţie sumele de bani existente într-un cont deschis la [...], în condiţiile în care banii nu există, iar contul este închis.

În opinia sa, este evident că soluţia dată de instanţa de fond este greşită, sens în care solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate, admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, înscrierea creditoarei [...] la ordinea de prioritate a creanţelor chirografare  - art. 161 pct. 9 din Legea insolvenţei.

În drept, a invocat Legea nr. 85/2014, Cod civil, Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată şi depusă la dosar la data de 12.12.2017, intimata creditoare [...] a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu consecinţa menţinerii în tot a hotărârii apelate ca fiind temeinică şi legală, invocând o serie de excepţii, respectiv excepţia nulităţii apelului pentru netimbrare şi excepţia tardivităţii promovării căii de atac, excepţii asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat în sensul respingerii acestora prin încheierea din data de 07.02.2018.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este fondat.

Astfel, administratorul judiciar a înscris în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei [...] în insolvenţă, tabel publicat în BPI nr. 7920/24.04.2017, în favoarea creditoarei [...], o creanţă în valoare de 32.511 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 159 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, care cuprinde „creanţele creditorilor beneficiari au unei cauze de preferinţă, cuprinzând capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, ...”.

Împotriva acestei menţiuni a formulat contestaţie debitoarea [...], prin administrator special [...], contestaţia vizând ordinea de prioritate la care a fost înregistrată creanţa, faţă de împrejurarea că respectiva creanţă nu beneficiază de vreo cauză de preferinţă.

Într-adevăr, creanţa derivă din contractul de credit nr. 58538/20.02.2014, prin care banca a acordat un credit tip overdraft de 40.500 lei, obligaţiile de plată fiind garantate prin contractul de ipotecă mobiliară asupra conturilor/subconturilor curente şi asupra soldurilor creditoare cu nr. 58538/A.

Curtea constată că, în situaţia dată, caracterul garantat al creanţei este strâns legat de  existenţa, la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă, a disponibilităţilor băneşti în contul bancar asupra căruia s-a instituit ipoteca mobiliară.

În mod evident, administratorul judiciar a procedat la deschiderea unui cont distinct pentru derularea activităţilor procedurii, în condiţiile art. 39 din Legea nr. 85/2014, aşa încât, odată cu desfiinţarea contului asupra căruia creditoarea [...] deţinea garanţia, a încetat şi contractul de ipotecă mobiliară menţionat.

Situaţia creanţelor care beneficiază de garanţii asupra conturilor bancare/soldurilor creditoare ale conturilor bancare este reglementată de art. 75 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, care prevede că „Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanţelor exigibile ale acestuia, în termen de 5 zile de la cererea creditorului.”

Prin urmare, creditorul care deţine o ipotecă mobiliară asupra contului bancar al debitoarei îşi poate satisface în mod direct creanţa, printr-o cerere adresată administratorului judiciar, însă doar în limitele disponibilităţilor existente în cont, eventuala diferenţă de creanţă urmând a fi recuperată în cadrul procedurii fără a mai beneficia de garanţia respectivă.

Curtea constată astfel că pentru înscrierea creanţei la ordinea de preferinţă prevăzută la art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 nu este suficientă voinţa părţilor materializată în contractul de ipotecă mobiliară, astfel cum a susţinut judecătorul sindic, ci este necesar ca obiectul garanţiei să fie în fiinţă, respectiv să existe în contul bancar acele disponibilităţi băneşti care să fie destinate acoperirii, în mod preferenţial, a creanţei creditorului garantat.

Această concluzie este susţinută şi de dispoziţiile art. 103 din lege, care stabilesc faptul că acele creanţe care beneficiază de o clauză de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, ceea ce înseamnă că înscrierea unei creanţe ca fiind garantată este strict limitată la valoarea obiectului garanţiei, valoare care în prezenta cauză este zero. 

Instanţa de apel consideră însă că solicitarea apelantei de obligare a administratorului judiciar la înscrierea creanţei creditoarei [...] la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 9 – alte creanţe chirografare – nu poate fi primită având în vedere că examinarea făcută de administratorul judiciar cu privire la această creanţă a vizat exclusiv caracterul garantat al creanţei, iar nu o eventuală ordine de prioritate din cele reglementate de art. 161 din lege, astfel că şi judecata contestaţiei trebuie să se încadreze în aceste limite.

 Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt întemeiate, urmează a admite apelul în baza art. 480 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă şi a schimba în tot hotărârea apelată în sensul admiterii contestaţiei; se va dispune înscrierea creanţei în sumă de 32.511 lei, afirmată de creditoarea [...], în tabelul de creanţe fără a se lua în considerare clauza de preferinţă rezultată din contractul de  ipotecă mobiliară.