Tichete/vouchere de vacanță pentru funcționarii publici

Dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanţă este condiţionat de alocările bugetare prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituţiilor publice.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului – Secţia Contencios Administrativ și Fiscal la data de 26.04.2017, reclamanţii E.L.G., M.F., H.F., A.O., C.T.M., N.M., I.M., R.A. și H.R.,  prin organizația sindicală SDBR, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J., au solicitat obligarea pârâtului să le acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă neacordate cuvenite începând cu anul 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, în cuantumul prevăzut de lege pentru fiecare an.

Prin sentința civilă din data de 29.01.2018, Tribunalul a respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active a organizației sindicale, invocate prin întâmpinare și a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul IPJ  prin întâmpinare, motivat de faptul că reclamanții nu au realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepţia este nefondată urmând a fi respinsă pentru a respecta dreptul reclamanţilor de acces la o instanţă prevăzut de art. 6 CEDO.

Cu privire la excepţia  lipsei calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale SDBR de a formula prezenta acţiune, invocată depârâtul  IJP prin întâmpinare, excepţia este nefondată urmând a fi respinsă.

În acest sens, instanța a reținut:

Art. 28 din L. 62/2011 dispune:

„ (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.”

Tribunalul reţine că prin înscrisul de la f. 7 au fost respectate prev. art. 28 al. 2 din  L. 62/2011.

Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanţii, funcţionari publici în cadrul IPJ, solicită obligarea pârâtului să acorde fiecăruia dintre ei o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2014 – 2017.

Au invocat prevederile art. 1 al. 2 din OUG 8/2009 care prevede:

„(2) Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, care încadrează funcţionari publici şi/sau personal prin încheierea unui contract individual de muncă, după caz, acordă, în condiţiile legii, prime de vacanţă numai sub forma voucherelor de vacanţă.”

Art. 8 din OUG 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă prevede:

„În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Turismului şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale vor supune spre aprobare, prin hotărâre a Guvernului, normele metodologice de aplicare a acesteia.”

Prin HG 215/2009 au fost emise Normele metodologice privind acordarea tichetelor de vacanţă care în art. 6 din Anexă prevede:

„Pentru unităţile din domeniul bugetar, voucherele de vacanţă se acordă în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite.”

A reținut Tribunalul că ÎCCJ - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT, prin Decizia Nr. 3 din 29 mai 2017 (Dosar nr. 4.153/1/2016) a dispus:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 şi art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanţă este condiţionat de alocările bugetare prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituţiilor publice.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2017.”

În speţă, în bugetul IPJ, aferent perioadei 2014 – 2017, nu au fost prevăzute sume cu destinaţia tichete/vouchere de vacanţă, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă ca nefondată.

Curtea de Apel, prin decizia civilă din data de 15.05.2018, a respins recursul declarat de recurenții reclamanți ca nefondat.

Instanța de control judiciar a reținut că analiza criticilor invocate de recurenți face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.

Potrivit  art. 1 al. 2-4 din OUG nr.8/2009, forma în vigoare până la data de 06.07.2014,  „(2) Instituţiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, regiile autonome, societăţile comerciale la care statul este acţionar unic sau acţionar majoritar, societăţile şi companiile naţionale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condiţiile legii, tichete de vacanţă.

(3) Tichetele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaţilor sub forma de tichete de vacanţă este contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.”

În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 94/2014, art. 1 alin. 2-4 din OUG nr. 8/2009 a avut următorul conţinut: „(2) Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, regiile autonome, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul este acţionar unic sau acţionar majoritar, societăţile şi companiile naţionale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condiţiile legii, vouchere de vacanţă.

(3) Voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaţilor sub formă de vouchere de vacanţă reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.”

Prin Legea nr. 173/2015 art. 1 alin. 2 din OUG nr. 8/2009 a fost modificat, în forma în vigoare începând cu data de 4 iulie 2015 textul de lege menţionat având următorul conţinut: ”(2) Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, care încadrează funcţionari publici şi/sau personal prin încheierea unui contract individual de muncă, după caz, acordă, în condiţiile legii, prime de vacanţă numai sub forma voucherelor de vacanţă.”

Conform prevederilor art. II art. 15 alin. 2 din OUG nr. 80/2010 „(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.”

Conform art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, prevederile art. 15 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Art. 5 al. 2 din OG nr.  29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare prevede: „În bugetele pe anul 2014 ale instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.”

Conform art.8 alin.2 şi 5 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:

„(2) În anul 2015, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă. (…)

(5) În bugetele pe anul 2015 ale instituţiilor şi autorităţilor publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora.”

De asemenea, conform art. 10 alin.4 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, „în bugetele pe anul 2016 ale instituţiilor şi autorităţilor publice prevăzute la alin.1, nu prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou, prime de vacanţă şi vouchere de vacanţă  personalului din cadrul acestora”.

Cum acordarea efectivă a tichetelor de vacanţă/voucherelor de vacanţă este condiţionată de prevederea unor sume cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, iar prin dispoziţiile legale mai sus menţionate legiuitorul a prevăzut în mod expres, pentru perioada 2012-2016, că în bugetele instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora, Curtea constată că în mod legal a reţinut prima instanţă că cererea reclamantei este neîntemeiată.

Curtea de apel mai reţine că, prin Decizia  nr. 39/2017 din 29 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial  nr. 615 din 31 iulie 2017, decizie obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, s-au statuat următoarele: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 şi art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanţă este condiţionat de alocările bugetare prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituţiilor publice.”

În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele: „(…) 66. Aşadar, existenţa dreptului angajatului unei instituţii bugetare de a beneficia de prime de vacanţă sub forma tichetelor/voucherelor de vacanţă este subsumată condiţiei legale a alocării în bugetul instituţiei respective de sume cu această destinaţie.

67. Ori de câte ori, prin legile de salarizare din sectorul bugetar ori de instituire a unor măsuri în domeniul bugetar s-a dispus - în mod similar dispoziţiilor art. 15 alin. (2) al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 pentru anul 2014 - că, în bugetele pe anii respectivi ale instituţiilor publice centrale şi locale, nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor de vacanţă personalului din cadrul acestora se înţelege că cerinţa legală a existenţei alocării bugetare nu a fost îndeplinită.

68. Or, în absenţa condiţiei legale, nu se poate vorbi despre existenţa dreptului angajatului instituţiei publice la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă şi nici despre existenţa obligaţiei corelative a angajatorului - instituţie publică centrală sau locală, de a acorda astfel de beneficii sau drepturi suplimentare.

69. Neexistând dreptul la acordarea voucherelor de vacanţă nu se poate vorbi nici despre vreun eventual efect de suspendare pe care să-l producă asupra acestuia dispoziţiile din actele normative succesive anterior evocate, aplicabile în perioada 2012 - 2014, prin care s-a prevăzut că în bugetele instituţiilor pe anii menţionaţi nu se prevăd sume cu această destinaţie.

70. De asemenea, niciun argument de ordin tehnico-juridic nu permite ca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 ori cele ale art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 să fie puse într-o corelaţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, care să corespundă mecanismului juridic al suspendării, în privinţa conţinutului sau efectelor celor din urmă prevederi legale menţionate.”

Curtea de apel mai notează faptul că, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remuneraţii, prin intermediul unor modificări legislative. În acest sens este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare