Decizie de angajare a răspunderii solidare a administratorului emisă după data radierii societății debitoare.

Inexistenţa societăţii debitoare la data emiterii deciziei de antrenare a răspunderii solidare a administratorului acesteia face superfluă analizarea culpei reclamantului vis-a- vis de neiniţierea procedurii judiciare a insolvenţei la momentul oportun.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.06.2017 pe rolul Tribunalului – Secţia Contestator Administrativ și Fiscal, contestatorul Z.F.C. a solicitat anularea deciziei nr. /19.05.2017, emisă de intimata DGRFP şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. /20.03.2017, emisă de intimata AJFP. A solicitat totodată exonerarea de la plata sumei de 23.372 lei.

Prin senstința civilă din data de 05.03.2018, Tribunalul a admis acțiunea și a anulat decizia nr. /19.05.2017 emisă de intimata D.G.R.F.P. şi decizia de angajare a răspunderii solidare nr. /20.03.2017  emisă de intimata AJFP.

Pentru a prounța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin decizia de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. 2 lit. c şi d din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nr. /20.03.2017  emisă de A.J.F.P., s-a stabilit angajarea răspunderii contestatorului Z.F.C., în solidar cu debitorul declarat insolvabil SC G.C. SRL, în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale restante ale debitoarei, în limita sumei de 23372 lei, din care suma de 15045 lei reprezintă debit principal (impozit pe salarii, impozit pe microîntreprinderi, CAS angajator, CAS asiguraţi, fond accidente, şomaj angajator, şomaj asiguraţi, fond garantare, CASS angajator, CASS angajaţi, concedii şi îndemnizaţii), 5327 lei – dobânzi şi 3000 lei – penalităţi de întârziere.

În motivarea deciziei s-a susţinut că, încă din anul 2012, SC G.C. SRL, datorită pierderilor înregistrate, pierde capitalul propriu, acesta înregistrând valori negative. Datorită continuării activităţii pe pierdere, fără a lua deciziile necesare redresării, valoarea activelor nete scade la 14.108 lei, iar datoriile care nu pot fi acoperite din activul firmei şi care nu pot fi plătite cresc, prin urmare apare starea de insolvabilitate.

Pentru obligaţiile fiscale restante şi înregistrate în evidenţa fiscală la data de 07.12.2016, în sumă totală de 23372 lei, în baza art. 265 din Legea 207/2015, prin procesul verbal nr. /07.12.2016 a fost declarată starea de insolvabilitate a debitoarei SC G.C. SRL, comunicat, primirea acestuia fiind confirmată la data de 03.01.2017, fără a fi contestat de debitoare.

S-a apreciat că reaua credinţă a contestatorului este justificată de starea de pasivitate faţă de nesolicitarea protecţiei legii insolvenţei, fapt ce a condus, prin continuarea activităţii la acumularea de pierderi, la diminuarea constantă a averii persoanei juridice, provocând insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.

S-a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. 2 lit. c şi d din Legea 207/2015, potrivit cărora pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta …c). administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate şi d). administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

S-a motivat în decizia de angajare a răspunderii solidare că, sub aspectul faptei ilicite, persoanele care răspund solidar cu contribuabilul, potrivit art. 25 alin. 2 lit. c şi d din Legea 207/2015 sunt cele care nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţelor competente deschiderea procedurii insolvenţei, în conformitate cu disp. art. 66 din Legea 85/2014. În ceea ce priveşte vinovăţia, s-a reţinut că insolvabilitatea prin continuarea activităţii pe pierdere este cauzată de interesul personal al administratorului care era şi salariat. În ceea ce priveşte prejudiciul, s-a reţinut că, prin neîndeplinirea obligaţiei legale de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, prejudiciul creat este însăşi starea de insolvabilitate, caracterizată prin imposibilitatea acoperirii în integralitate a datoriilor firmei cu activele sale, respectiv a sumei de 23372 lei. Ulterior, s-a făcut vorbire de obligaţii fiscale neachitate în sumă de 3.6791 lei.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, s-a susţinut că, urmare continuării activităţii de exploatare pe pierdere până la extincţia capitalului propriu şi neîndeplinirii obligaţiei legale de a solicita insolvenţa, administratorul statutar a creat cu bună ştiinţă condiţiile creşterii datoriilor.

Prin decizia nr. /19.05.2017 emisă de intimata D.G.R.F.P. a fost respinsă contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei nr. /20.03.2017.

 Prin actul de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. /20.03.2017, nr. /20.09.2017, emis în temeiul 53 din Legea 207/2015, s-a constatat că, în decizie, a fost menţionat prejudiciul în cuantum de 36.791 lei, corect fiind 23.372 lei.

Instanţa constată că actul de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. /20.03.2017 și nr. /20.09.2017 nu vizează o eroare materială de natură să atragă nulitatea actului administrativ fiscal contestat şi nici nu vizează fondul acestuia. De asemenea, se constată că eroarea nu vizează cuantumul sumei reprezentând obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil  pentru care a fost antrenată răspunderea solidară a contestatorului,  ci constă, practic, într-o greşeală de tehno – redactare menţionată în cuprinsul expunerii motivelor de fapt ale actului administrativ fiscal atacat de contestator, împreună cu decizia emisă în soluţionarea contestaţiei fiscale, la data de 22.06.2017, anterior emiterii actului de îndreptare nr. /20.09.2017.

Faţă de această situaţie, este nefondată excepţia lipsei interesului, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, astfel cum a fost motivat, acţiunea formulată fiind justificată de folosul practic, concret al contestatorului a de obţine exonerarea de la plata sumei de 23.372 lei, reprezentând obligaţii fiscale datorate şi neachitate de debitorul declarat insolvabil.

În ceea ce priveşte faptul că interesul promovării acţiunii ar fi nelegitim, în contradicţie cu legea, acest aspect priveşte temeinicia sau netemeinicia pretenţiei formulate, deoarece pentru a află dacă un interes este sau nu în conflict cu legea este necesar să se dezbată fondul pretenţiei, ori în situaţia dată se apreciază că interesul nu contravine situaţiei juridice legale pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie.

Cu privire la existenţa unei grave şi evidente erori, în sensul art. 49 alin. 1 lit. c din Legea 207/2015, care ar lovi de nulitate actul administrativ fiscal primar, constând în aceea că, la data comunicării actului debitorul declarat insolvabil, SC G.C. SRL, nu mai exista, fiind radiată din înregistrările Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul, potrivit rezoluţiei nr. /10.03.2017, astfel că se impunea radierea obligaţiilor fiscale ale societăţii debitoare, instanţa reţine următoarele:

În cauză, se constată că, prin procesul verbal nr. /07.12.2016 a fost declarată starea de insolvabilitate a SC GC.. SRL, motivat de faptul că valoarea bunurilor şi veniturilor acesteia este mai mică decât valoarea obligaţiilor fiscale neachitate, dată la care societatea era în funcţiune. Prin acelaşi proces verbal s-a stabilit administrarea în continuare în evidenţa curentă a creanţelor înregistrate de societatea debitoare şi continuarea aplicării măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligaţiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil şi calculul obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora.

În vederea stabilirii cauzelor care au dus la starea de insolvabilitate a societăţii şi identificarea elementelor de atragere a răspunderii solidare patrimoniale a reprezentanţilor legali ai acesteia, s-a procedat la audierea contestatorului, potrivit art. 9 coroborat cu art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015, în acest sens fiind încheiat procesul verbal de audiere a reprezentanţilor legali ai SC G.C. SRL privind procedura de angajare a răspunderii solidare.

Abia la data de 20.03.2017 a fost angajată răspunderea solidară a contestatorului Z.F.C. în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale restante ale debitoarei SC G.C. SRL, în limita sumei de 23.372 lei, deşi. potrivit certificatului de radiere eliberat la data de 13.03.2017 de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunal, firma G,C, SRL Galaţi fusese radiată, potrivit rezoluţiei nr. /10.03.2017.

Potrivit art. 266 alin. 4 din Legea 207/2015 obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii, se anulează după radiere dacă, pentru plata acestora, nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.

În situaţia de faţă, la data radierii debitoarei SC G.C.SRL, nu era antrenată răspunderea niciunei persoane, potrivit legii, astfel că se impunea, potrivit textului mai sus menţionat să se procedeze la anularea obligaţiilor fiscale datorate de societatea radiată.

Legiuitorul nu face vorbire despre declanşarea procedurii de antrenare a răspunderii altor persoane, la momentul radierii persoanei juridice, ci despre  existenţa unui raport juridic de drept fiscal deja născut, în baza legii, în temeiul unui act administrativ fiscal generator de astfel de raporturi juridice.

Cum, la data radierii debitoarei SC G.C. SRL, raportul de drept fiscal conţinând obligaţia contestatorului de a răspunde pentru datoriile SC G.C. SRL, generat de decizia /20.03.2017, nu se născuse, se impunea radierea obligaţiilor fiscale în sumă de 23.372 lei datorate de societatea radiată.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa apreciază că sunt întemeiate susţinerile contestatorului referitoare la existenţa unei grave şi evidente erori ce afectează actul administrativ fiscal emis, respectiv decizia  de angajare a răspunderii solidare nr. /20.03.2017  emisă de A.J.F.P.

Potrivit art. 49 alin. 1 lit. c din Legea 207/2015, actul administrativ fiscal este afectat de o gravă şi evidentă eroare atunci cand cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate, anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.

În situaţia de faţă radierea societăţii debitoare ar fi determinat neemiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare a contestatorului şi anularea obligaţiilor fiscale datorate de societate, astfel instanţa va admite contestaţia şi va anula decizia nr. /19.05.2017 emisă de intimata D.G.R.F.P. şi decizia de angajare a răspunderii solidare nr. /20.03.2017, emisă de intimata A.J.F.P., cu consecinţa exonerării contestatorului de la plata sumei de 23.372 lei.

Prin decizia civilă din data de 11.09.2018, Curtea de Apel a respins, ca nefondat, recursul promovat de recurenta intimată DGRFP.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, prin decizia nr. /20.03.2017  emisă de DGRFP, a fost  angajată  răspunderea reclamantului Z.F.C, în solidar cu debitorul declarat insolvabil SC G.C. SRL, în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale restante ale debitoarei, în limita sumei de 23.372 lei, din care suma de 15.045 lei reprezintă debit principal (impozit pe salarii, impozit pe microîntreprinderi, CAS angajator, CAS asiguraţi, fond accidente, şomaj angajator, şomaj asiguraţi, fond garantare,  CASS angajator, CASS angajaţi, concedii şi îndemnizaţii), 5327 lei – dobânzi şi 3000 lei – penalităţi de întârziere.

În motivarea deciziei, s-a reţinut în sarcina reclamantului, în esenţă, fapta prevăzută  la art. 25 alin. 2 lit. c şi d din Legea 207/2015 , respectiv neîndeplinirea obligaţiei legale de a cere instanţelor competente deschiderea procedurii insolvenţei, în conformitate cu disp. art. 66 din Legea 85/2014. În ceea ce priveşte vinovăţia, s-a  apreciat  că insolvabilitatea prin continuarea activităţii pe pierdere este cauzată de interesul personal al administratorului care era şi salariat. În ceea ce priveşte prejudiciul, s-a  reţinut că, prin neîndeplinirea obligaţiei legale de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, prejudiciul creat este însăşi starea de insolvabilitate, caracterizată prin imposibilitatea acoperirii în integralitate a datoriilor firmei cu activele sale, respectiv a sumei de 23,372 lei.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, s-a susţinut că, urmare continuării activităţii de exploatare pe pierdere până la extincţia capitalului propriu şi neîndeplinirii obligaţiei legale de a solicita insolvenţa, administratorul statutar a creat cu bună ştiinţă condiţiile creşterii datoriilor.

Prin decizia nr. /19.05.2017 emisă de intimata D.G.R.F.P., a fost respinsă contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei nr. /20.03.2017.

 Decizia nr. /20.03.2017 a fost precedată de  procesul verbal nr. /07.12.2016 prin care a fost declarată starea de insolvabilitate a SC G.C. SRL, motivat de faptul că valoarea bunurilor şi veniturilor acesteia este mai mică decât valoarea obligaţiilor fiscale neachitate, dată la care societatea era în funcţiune. Prin acelaşi proces verbal s-a stabilit administrarea în continuare în evidenţa curentă a creanţelor înregistrate de societatea debitoare şi continuarea aplicării măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligaţiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil şi calculul obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora.

În vederea stabilirii cauzelor care au dus la starea de insolvabilitate a societăţii şi identificarea elementelor de atragere a răspunderii solidare patrimoniale a reprezentanţilor legali ai acesteia, s-a procedat la audierea contestatorului, potrivit art. 9 coroborat cu art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015, în acest sens fiind încheiat procesul verbal de audiere a reprezentanţilor legali ai SC G.C. SRL privind procedura de angajare a răspunderii solidare.

La data emiterii deciziei nr. /20.03.2017 SC G.C. SRL era deja radiată - potrivit certificatului de radiere eliberat la data de 13.03.2017 de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunal care  atestă radierea, potrivit rezoluţiei nr. /10.03.2017.

În raport de situaţia de fapt rezumată mai sus, prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a disp. art. 266 alin. 4 din Legea 207/2015, potrivit cărora  obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii, se anulează după radiere dacă, pentru plata acestora, nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.

Întrucât, în speţă, la data radierii debitoarei SC G.C. SRL, nu era antrenată răspunderea nici unei persoane, pârâta avea obligaţia  anulării obligaţiilor fiscale datorate de societatea radiată.

Contrar celor alegate de recurenta-pârâtă, angajarea răspunderii reclamantului nu intervine automat, faţă de dovedirea calităţii reclamantului de asociat unic al debitoarei S.C. G.C. SRL, nefiind vorba de o răspundere civilă obiectivă.

Astfel cum  în mod constant a statuat instanţa noastră supremă, responsabilă de unificarea practicii judiciare, răspunderea solidară disciplinată de normele procedurale fiscale  are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale, însă spre deosebire de aceasta legiuitorul a înţeles să prevadă şi condiţii speciale, expres enumerate la art. 25 din Legea nr. 207/2015.

Deşi pârâta cunoştea situaţia fiscală a debitoarei, aceasta nu a iniţiat procedura de faliment în cadrul căreia avea  posibilitatea formulării unei cereri în atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, în cazul în care în raportul privind cauzele şi împrejurări care au condus la apariţia stării de insolvenţă s-ar fi identificat persoanele cărora aceste cauze şi împrejurări le-ar fi fost imputabile.

Aşa fiind, la data de 20.03.2017 era imposibilă antrenarea răspunderii reclamantului în contradictoriu cu un subiect de drept care îşi încetase existenţa din data de 10.03.2017, dispariţia societăţii debitoare lipsind de substanţă instituţia răspunderii solidare.

În acest context, este lipsită de relevanţă împrejurarea relevată de recurenta-pârâtă potrivit căreia procedura de atragere a răspunderii solidare a administratorului societăţii debitoare a fost demarată încă din 07.12.2016, dată la care a fost întocmit procesul verbal de insolvabilitate.

Inexistenţa societăţii debitoare la data emiterii deciziei de antrenare a răspunderii solidare face superfluă analizarea culpei reclamantului vis-a- vis de neiniţierea procedurii judiciare a insolvenţei la momentul oportun.

Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul disp. art. 496 Cod procedură civilă., urmează a respinge ca nefondate criticile recurentei cu consecinţa imediată a menţinerii sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare