Soluţii pronunţate de instanţa de apel. Anularea sentinţei ca urmare a soluţionării procesului fără a intra în judecata fondului din cauza lipsei motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oraviţa şi înregistrată sub nr 1285/273/2016, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Anina, prin primar, în contradictoriu cu intimata SC SRL, in insolvenţă, prin administrator judiciar Casa de, SPRL împotriva executării silite demarate de SC SRL, ce formează obiectul dosarului de executare nr 224/2016, aflat pe rolul Biroului Executorului judecătoresc, pentru executarea sumei de1.035.051,72 lei prin care solicită admiterea prezentei contestaţii şi desfiinţarea actelor de executare în prezentul dosar.

Judecătoria  Oraviţa, prin sentinţa civila nr.685/15.11.2016  a admis excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de intimată prin întâmpinare;a respins ca tardivă contestaţia la executare formulată de contestatoarea UAT Anina, prin primar,  în contradictoriu cu intimata  SC SRL, ,în insolvenţă  prin administrator judiciar C, SPRL .

Împotriva sentinţei civile mai sus amintite a fost declarat în termen apel, iar prin decizia civilă nr. 215/A/2017 pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2017 a fost admis apelul, a fost anulată sentinţa pronunţată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Oraviţa.

Cauza a fost reînregistrată sub acelaşi număr. la Judecătoria Oraviţa.

Judecătoria  Oraviţa, prin sentinţa civilă nr.  715/ 05 iulie  2017 a respins contestaţia la executare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 712 Cpr civilă,, Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare  se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită, în condiţiile legii.,,

Cum în speţa dedusă judecăţii nu reiese că actele de executare au fost întocmite în mod nelegal  faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel  reclamanta  Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Anina solicitând admiterea apelului, admiterea contestaţiei şi anularii tuturor formelor de executare efectuate de  în dosarul de executare nr.224/2016, admiterea contestaţiei la executare şi anularea procesului verbal de sechestru întocmit la data de 17.11.2016 şi a tuturor actelor de executare subsecvente acestuia, efectuate de în dosarul de executare nr.224/2016; suspendarea executării silite în dosarul de executare nr.224/2016 al până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, în temeiul dispoziţiilor art.719 al.4 pct.1 cod pr.civila; sancţionarea şi a intimatei creditoare cu amenda judiciara în cuantum maxim pentru fiecare pentru introducerea de cererii şi efectuarea de acte de executare cu rea credinţă, contrar dispoziţiilor legii; obligarea şi a intimatei creditoare SRL; prin administrator judiciar, în solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului arată că , sentinţa primei instanţe este netemeinică şi nelegala având în vedere armatoarele motive:  Hotărârea apelata este nemotivata. Instanţa de fond a făcut o analiză extrem de superficiala a motivelor contestaţiei la executare care se întinde pe un sfert de pagina, respectiv pe doua paragrafe. Instanţa doar reţine că a fost suspendata executarea sentinţei arbitrale nr.11/10.02.2016, însă nu a făcut o analiza a acestui motiv al contestaţiei la executare şi a consecinţelor pe care le-a produs aceasta suspendare, netrăgând nicio concluzie în acest sens.

A arătat că actele de executare silită întocmite de, ulterior admiterii de către instanţa a cererii de suspendare a executării silite formulate de contestatoarea UAT Anina sunt nelegale şi trebuie anulate de către instanţă deoarece suspendarea efectelor sentinţei arbitrale nr.11/2016 durează până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii în anulare, obiect al dosarului nr.2808/2016, aflata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Arata că executarea sentinţei arbitrale nr.11/10.02.2016 a fost suspendata de Curtea de Apel Bucureşti, prin Încheierea nr.25.05.2016, pronunţata în dosarul nr.2808/2/2016.

Încheierea este definitivă şi executorie, astfel că în conformitate cu art.633 al.2 cod pr.civila, efectele acesteia se produc în mod direct de la data pronunţării, respectiv 25.05.2016 şi se întind până la data soluţionării în mod definitiv a acţiunii în anulare.

Susţine că este lipsit de relevanţă faptul că în prima instanţa s-a pronunţat o hotărâre nefavorabila UAT Anina. Sentinţa civila nr.210/2016 a fost comunicata apelantei abia la data de 13.06.2017 iar la data formulării apelului s-a formulat deja recurs împotriva sentinţei civile nr.210/2016, astfel cum rezulta din extrasele de pe portalul instanţelor de judecata.

Mai arata că sentinţa civila nr.210/2016 nu poarta menţiunea definitivă. Scopul reglementarilor în materia procesual civila a diverselor grade de jurisdicţie reprezintă o garanţie fundamentala a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor subiective.

 Arată că pentru ca dreptul la un proces echitabil, prevăzut în art. 6 CEDO şi art. 6 Cod proc. civ., să poată fi pus în aplicare în mod concret şi efectiv, este necesar ca orice raport juridic dedus judecăţii să fie tranşat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În caz contrar, securitatea şi previzibilitatea raporturilor juridice civile ar fi în mod grav afectate şi ar conduce la derizoriul oricăror reglementări în domeniu.

Prin urmare, o interpretare potrivit căreia Sentinţa Arbitrală nr. 11/2016 este suspendată doar până la hotărârea de fond din Dosarul nr. 2808/2/2016 nu poate fi decât eronată şi bazată exclusiv pe o interpretare restrictivă, gramaticală, fără a lua în considerare întreg sistemul de garanţii procesuale şi scopul legii procesual civile.

Faptul că efectele suspendării executării silite operează până la momentul soluţionării în mod definitiv a cauzei reiese atât prin interpretarea juridică a sintagmei „soluţionarea a cauzeF', utilizată în dispozitivul încheierii, sintagmă ce nu se poate referi decât la o soluţie definitivă, întrucât doar atunci se finalizează un litigiu, precum şi din interpretarea considerentelor hotărârii.

Astfel, în susţinerea soluţiei de admitere a cererii de suspendare instanţa de judecată a avut în vedere următoarele aspecte:în cauză, Curtea constată că este întemeiată cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale nr. 11/10.02.2016 pentru motivul prejudiciului ce ar putea fi suferit de către petenta pârâtă în situaţia executării silite împotriva sa, în condiţiile în care pârâta SC SRL se află în procedura de insolvenţă.

Astfel cum reiese din înscrisurile depuse de către intimata reclamantă SC SRL în dosarul arbitrai nr. 137/2013, aceasta se află în procedura de insolvenţă, având desemnat ca administrator judiciar Casa de Insolvenţă.

Executarea silită a sentinţei arbitrale nr. 11/10.02.2016, potrivit demersurile efectuate în acest sens de către în dosarul de executare silită nr. 224/2016 ar fi de natură să creeze prejudicii petentei pârâte în situaţia în care, în eventuala admitere a acţiunii în anulare de faţă, nu s-ar mai putea realiza în mod efectiv o întoarcere a executării silite ca urmare a stării de insolvenţă a intimatei reclamante.

Faţă de aceste aspecte, este evident că instanţa de suspendare a avut în vedere momentul pronunţării de către instanţa învestită cu judecarea cererii în anulare a unei soluţii definitive, doar acesta fiind momentul la care nu s-ar mai putea aduce în discuţie o eventuală întoarcere a executării silite.

Practic, temeiul care a fundamentat hotărârea de suspendare a Sentinţei Arbitrale nr. 11/2016 a fost cel potrivit căruia starea de insolvenţă a va face imposibilă orice întoarcere a executării silite şi repunere a părţilor în situaţia anterioară.

Or, posibilitatea de anulare a Sentinţei Arbitrale nr. 11/2016 este în continuare actuală

şi va dobândi efecte juridice depline odată cu Decizia instanţei de recurs, în temeiul art.613, alin. (4) Cod proc. civ., iar starea de insolvenţă a SRL subzistă în continuare.

Prin urmare, hotărârea de suspendare va produce efecte până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. 2808/2/2016, întrucât doar în acel moment va fi fără echivoc dacă există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în favoarea SRL sau Sentinţa Arbitrală nr. 11/2016 este nulă şi nu produce niciun efect, urmând ca executarea silită să fie întoarsă.

Orice altă interpretare este absurdă, mai ales că motivele de suspendare sunt în continuare cât se poate de actuale.

Precizează că dispoziţiile legale ce au stat la baza cererii de suspendare a sentinţei arbitrale formulate au fost următoarele:

Art. 612 Cod Procedură Civilă, potrivit căruia „Curtea de apel va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare. Dispoziţiile art. 484 alin. 2 -5 şi 7 se aplică în mod corespunzător".

Cu privire la dispoziţiile art. 484 alin. 2 -5 şi 7 la care face trimitere textul de lege mai sus menţionat, precizează că prin acestea este reglementată instituţia suspendării executării recursului şi au în vedere suspendarea efectelor hotărârii pronunţate în apel până la soluţionarea în mod definitiv a cauzei - respectiv până la soluţionarea recursului.

De altfel, este evident că scopul legiuitorului în introducerea respectivelor dispoziţii legale a fost acela de a permite suspendarea efectelor hotărârii arbitrale până la rămânerea definitivă a sentinţei arbitrale, tocmai pentru a evita producerea unor prejudicii iremediabile în cazul anulării titlului executoriu, anulare ce poate interveni atât cu ocazia judecării în primă instanţă a cauzei, cât şi cu ocazia judecării căii de atac.

Astfel, având în vedere că Sentinţa Civilă nr. 210/2016, pronunţată la data de 06.07.2016, de instanţa ce a judecat cererea de anulare a Sentinţei Arbitrale nu este una definitivă, aceasta fiind atacată cu recurs, solicită instanţei de control judiciar să constate că aceasta nu este aptă a întrerupe efectele suspendării executării silite dispuse prin încheierea din 25.05.2016, suspendare ce operează, în mod evident până la soluţionarea în mod definitiv a cauzei.

Învederează că UAT Anina se află în situaţia deosebit de gravă în care este executată silit pentru o sumă în cuantum uriaş, care la momentul de faţă nu este nici executorie şi nu este constatată încă în mod definitiv, aspect ce prejudiciază nu doar instituţia publică vizată, ci afectează interesele unei întregi comunităţi locale.

Având în vedere toate argumentele de mai sus, rezultă în mod clar faptul că încheierea din 25 mai 2016 din Dosarul nr. 2808/2/2016 a dispus suspendarea efectelor Sentinţei Arbitrale nr. 11/2016 până la soluţionarea definitivă a acestui dosar, respectiv după soluţionarea recursului ce va fi introdus de Contestatoarea UAT Anina.

Pentru toate aceste motive, solicită instanţei să constate că în speţă executarea silită ce formează obiectul Dosarului nr. 224/2016 este suspendată şi să dispună anularea acestor acte de executare demarate împotriva Contestatoarei UAT Anina în Dosarul de executare nr. 224/2016.

Apreciază în temeiul art. 701 alin. 1 şi 4 C.proc.civ., art. 6 C.proc.civ. şi art. 6 CEDO, orice act de executare efectuat în cursul suspendării este nul absolut.

Susţine că instanţa de fond nu a analizat deloc nici motivul referitor la nerespectarea dispoziţiilor legilor speciale, cele ale O.G. nr. 22/2002, care derogă de la dreptul comun, respectiv art. 631 alin. 2 C.proc. civ.

Apelanta UAT Anina a arătat instanţei de fond că înfiinţarea popririi dispusă de BEJ Timonea Mihai este nelegală, aceasta încălcând flagrant dispoziţiile O.G. nr. 22/2002. Apărările formulate de reprezentanţii SRL nu pot fi primite întrucât vizează nelegalitatea/neconstituţionalitatea actului administrativ menţionat.

Or, actele normative în vigoare beneficiază de prezumţia absolută de legalitate care nu poate fi răsturnată decât pe calea unei acţiuni în contencios administrativ dublată de o excepţie de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 4, alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege".

Iar în baza art. 9, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă".

Nu în ultimul rând, jurisprudenţa CEDO invocată nu poate produce efecte în prezenta cauză, în lipsa constatării nelegalităţii/neconstituţionalităţii dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002 potrivit celor de mai sus.

Hotărârile CEDO produc efecte inter partes şi pot fi valorificate în cadrul unui proces doar în baza dispoziţiilor art. 509, alin. (1), pct. 1 Cod proc. civ. prin instituţia revizuirii.

Or, instanţa de executare nu are competenţa de a înlătura de la aplicare dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 în baza unei hotărâri CEDO care nu implică o conexitate cu prezenta cauză.

Învederează că sumele de bani asupra cărora s-a dispus înfiinţarea popririi nu reprezintă sume aprobate prin bugetul UAT Aninay cu destinaţia de creanţe aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 22/2000 şi cuprind inclusiv sume necesare pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a UAT Anina, cum sunt cele deţinute în conturile UAT Anina deschise la Trezorerie.

Astfel, a dispus înfiinţarea popririi fără a verifica în prealabil dacă UAT Anina dispune de sume de bani aprobate prin buget cu titlu de plată a creanţelor ori de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă şi care sunt conturile în care se regăsesc respectivele sume de bani.

Mai mult, poprirea a fost înfiinţată cu încălcarea dispoziţiilor legale ce interzic în mod expres executarea unei instituţii publice din sumele de bani ce reprezintă cheltuieli de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.

Nu în ultimul rând, suma de bani pentru care a fost demarată executarea silită are un cuantum foarte ridicat, iar poprirea conturilor UAT Anina atrage blocarea activităţii acesteia, oraşul fiind în imposibilitate de a suporta fie şi numai cheltuielile de funcţionare curentă cu angajaţii şi cu utilităţile.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi aspectul că interesul public primează interesului privat şi trebuie reţinut un aspect esenţial, acela că această creanţă nu este certă.

Astfel, prin Hotărârea de aprobare a bugetului UAT Anina pentru anul 2016 (Anexa 5 la contestaţia la executare), în bugetul aprobat pentru anul 2016 nu sunt prevăzute cheltuieli pentru acoperirea creanţelor, acestea putând fi aprobate doar odată cu întocmirea bugetului pentru 2017 şi doar cu privire la creanţele exigibile şi definitive. Or, creanţa deţinută de este una incertă.

Aşadar, prin încălcarea acestor dispoziţii legale sunt afectate interesele unei întregi comunităţi locale, întrucât sumele prevăzute de UAT Anina în buget profită întregii comunităţi, având destinaţia bunei organizări şi funcţionării a întregii unităţi administrativ teritoriale.

Învedereaza că dispoziţiile legale mai sus menţionate sunt aplicabile în prezenta speţă, având în vedere că sumele de bani ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. 224/2016 sunt imperios necesare la momentul de faţă funcţionării aparatului local, iar suma de bani pentru care a fost demarată executarea silită are un cuantum foarte ridicat.

Din Hotărârea privind aprobarea bugetului administraţiei publice locale pe anul 2016 se poate observa că suma ce urmează a fi executată silit, 1.035.051,72 lei, reprezintă mai mult de 10% din veniturile estimate pentru anul 2016 ale Oraşului Anina, respectiv 9. 853.720,00 lei.

De asemenea, aşa cum reiese din art. 2 al Hotărârii privind aprobarea bugetului administraţiei publice locale pe anul 2016, cheltuielile ce trebuie efectuate de UAT Anina pe parcursul anului 2016 sunt în cuantum de 10.088.637 lei, fiind mai mari decât veniturile cu 234.917 lei.

Se remarcă faptul că bugetul UAT Anina pentru anul 2016 este insuficient şi pentru cheltuielile necesar a fi efectuate în legătură cu buna administrare a oraşului Anina.

Aşadar, vă solicităm, Onorată Instanţă, să observaţi că actele de executare întocmite de sunt nelegale, acesta nerespectând dispoziţiile imperative ale O.G. nr. 22/2002.

Arată că suspendarea obligatorie a executării în Dosarul de executare nr. 224/2016 al nu a fost analizată de instanţa de fond.

Sentinţa arbitrală nr. 11/10.0.2016, ce reprezintă obiectul exclusiv al Dosarului de executare nr. 224/2016 al, nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege conform art. 632 şi 663 Cod proc. civ. pentru a fi titlu executoriu, având efectele suspendate prin încheierea din 25.05.2016 pronunţată în Dosarul nr. 2808/2/2016 de Curtea de Apel Bucureşti.

Drept care se impune, de urgenţă, suspendarea întregii executări silite pornite prin Dosarul de Executare nr. 224/2016 al B.E.J., fiind incidente dispoziţiile art. 719, alin. (4) pct. 1 Cod proc. civ., Contestatorul fiind exonerat de plata cauţiunii.

In ceea ce priveşte solicitarea Apelantei UAT Anina de sancţionare a B.E.J. şi a Intimatei, S.R.L., prin administrator judiciar, CASA DE INSOLVENŢĂ, cu amendă judiciară în cuantum maxim pentru fiecare pentru efectuarea de acte de executare cu rea-credinţă, contrar dispoziţiilor imperative ale legii, instanţa de fond nu a analizat deloc nici acest motiv.

Reiterează ideea fraudării prevederilor legale imperative ale art. 701 alin. 1 şi 4 Cod proc. civ. de către intimate, care au continuat o executare a unui titlu suspendat a fi pus în executare de către o instanţă de judecată, respectiv de Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea din 25.05.2016.

Conduita Intimatelor, de a pune în executare silită un titlu care este suspendat de instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei, reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârşită cu rea-credinţă de către acestea în dauna Contestatorului.

În raport de dispoziţiile art. 46 şi 54 din Legea nr. 188/2000 răspunderea civilă delictuală a executorului judecătoresc nu este împiedicată în prezenta cauză.

Solicită aplicarea dispoziţiilor art. 187, alin. (1) pct. 1, lit. a) şi art. 188, alin. (2) Cod proc. civ. şi sancţionarea fiecăreia dintre Intimate cu maximul amenzii judiciare pentru conduita abuzivă şi determinată de rea-credinţă în relaţia cu Contestatoarea.

Solicită obligarea şi a Intimatei creditoare S.R.L., prin administrator judiciar, , în solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, ca urmare a constatării culpei procesuale a acestora.

In drept apelul a fost întemeiat pe: art. 651 alin. 4 C.proc.civ., art. 712 şi urm., 719 alin. 4, art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi art. 188 alin. 2, art. 701 alin. 1, art. 631, 632, 663 C.proc.civ, O.G. nr. 22/2002, art. 6 C.proc. civ., art. 6 CEDO.

Intimata CITR Filiala Sibiu SPRL în calitate de administrator judiciar al SC SZD Electro SRL, a depus întâmpinare, recalificata de instanţa ca fiind „Concluzii scrise”, - la data de 16.11.2017, solicitând respingerea apelului  ca neîntemeiat şi nefondat.

În întâmpinare arata că solicitările si susţinerile apelantei sunt nefondate si neîntemeiate. Prin sentinţa arbitrala nr. 11/10.02.2016 din dosarul nr. 137/2013 al Tribunalului Arbitral Bucureşti, cu unanimitate de voturi, s-a constatat ca reclamanta SC a executat obligaţiile contractuale pe care si le-a asumat, atât referitor la montarea numărului de corpuri de iluminat noi, cât şi în ceea ce priveşte înregistrarea unui consum de energie electrica redus Tribunalul dispunând obligarea paratei UAT Anina la plata sumelor datorate ca aport al asocierii.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, apelanta a depus la instanţa competenta - Curtea de Apel Bucureşti - la data de 20.04.2016 in temeiul art. 608 Cod Pr.Civ., acţiune în anularea hotărârii arbitrale si, în temeiul art. 612 Cod Pr.Civ., cerere privind suspendarea executării silite având în vedere caracterul executoriu al sentinţei arbitrale.

La data de 25,05.2016, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheiere, a admis cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale atacate insa doar pana la soluţionarea acţiunii in anulare, şi nu până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii în anulare.

La data de 06.07.2016, prin sentinţa civila nr. 210, aceeaşi instanţa în mod corect si temeinic a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale ca neîntemeiata si nefondata, menţinând sentinţa arbitrala atacata drept temeinică si fondata.

Prin urmare, de la acea data, sentinţa arbitrala nr. 11 producea efecte depline, putând fi pusa în executare silita. Alegaţiile apelantei referitoare la faptul ca sentinţa civila nr. 210/2016 nu este încă definitiva, nu au nici o baza legala. Susţinerea ca poate fi atacata cu recurs nu este de aşa natura de a împiedica mersul corect al executării silite. Recursul este o cale de atac nesuspensivă de executare, iar separat de recurs, apelanta nu a solicitat suspendarea executării silite cu plata vreunei cauţiuni, astfel ca nu se poate retine ca la data prezentei procedura de executare silita a fost suspendata de către instanţa de judecata. Dimpotrivă, judecătoria Oravita s-a pronunţat în mai multe dosare având ca obiect contestaţie la executare, fiind respinse toate contestaţiile la executare demarate, respingere dispusă de către trei instanţe de judecata distincte.

Cu privire la Recursul declarat de către Apelanta UAT ANINA arată că, atât în opinia intimatei, cât şi în opinia magistratului-asistent Mocanu Floarea de la ICCJ, în procedura filtrului sentinţa civila nr. 210/2016 nu este susceptibila de a fi atacată cu recurs.

Aceasta susţinere are la bază prevederile art. 613 alin. 3 si 4 Cod Pr. Civ., care evidenţiază ca doar sentinţele prin care a fost admisă acţiunea în anularea hotărârii arbitrale pot face obiectul caii de atac a recursului, iar nu şi sentinţele prin care a fost respinsă acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Susţine că este adevărat ca prin legea nr. 17/2017 a fost modificat art. 613 alin. 4 Cod Pr. Civ., insa, raportat la data înregistrării acţiunii principale (iulie 2013), coroborată cu dispoziţiile art. 24 Cod Pr. Civ. » Dispoziţiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după intrarea acesteia in vigoare « , fac ca recursul promovat de către apelanta UAT ANINA sa fie inadmisibil, fapt care menţine în mod definitiv si sentinţa civila nr. 210/2016 din dosarul 2808/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti.

In legătura cu motivele de apel invocate, solicită să fie respinse ca neîntemeiate si nefondate. Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum reiese din lecturarea încheierii din data de 25.05.2016,pronunţată in dosarul 2808/2/2016, a avut în vedere suspendarea executării sentinţei arbitrale doar pana la soluţionarea acţiunii in anulare in fata Curţii de Apel Bucureşti, si nu până la epuizarea oricăror cai de atac permise sau nu paratei UAT ANINA, asa cum apelanta încearcă sa dea înţeles încheierii. Astfel, nu este lipsit de relevanta, la data prezentei, faptul ca instanţa de drept comun, în speţa Curtea de Apel Bucureşti, a pronunţat o hotărâre nefavorabila apelantei, deoarece acea hotărâre menţine in fapt un titlu executoriu iniţial.

Faptul ca efectele suspendării executării silite au operat doar pana la pronunţarea sentinţei civile nr. 210/2016 de către Curtea de Apel Bucureşti reiese în mod evident din interpretarea dispozitivului încheierii din data de 25.05.2016, unde instanţa a dispus suspendarea executării silite pana la soluţionarea acţiunii in anulare... şi nu... - până la soluţionarea în mod definitiv a actualii în anulare, aspect ce face ca toate susţinerile apelantei sa fie în mod vădit nefondate si neîntemeiate.

In lumina acestor aspecte, este evident ca nu se poate vorbi de acte de executare silită dispuse contrar legii, nefiind încheiate nicicând in cauza, acte procedurale în afara prevederilor legale. Nici prevederile O.G. nr.22/2002 (deşi practica judiciara naţionala este unanima in a aprecia cu privire la inexistenta obligaţiei de parcurgere a unei astfel de proceduri prealabile, executarea silita iniţiata împotriva debitoarei instituţii publice fiind perfect legala chiar daca creditorul va fi îndestulat înăuntrul termenului de 6 luni, instituit de lege), nu au fost încălcate, deoarece între data somaţiei iniţiale a si data efectivă a popririi conturilor debitoarei apelante au trecut mai bine de şase luni.

Totodată, nu se poate vorbi nici despre sancţiuni care să fie aplicate sau creditoarei SRL, deoarece nu au întreprins nici un fel de acţiuni de executare silită în afara legii sau contrar titlului executoriu.

Pentru toate aceste aspecte, văzând că în cauza de faţă nu se poate vorbi de punerea în executare a unui titlu executoriu suspendat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat şi nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor art. 480 alin.3 C. proc. civ. tribunalul reţine următoarele:

Din dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.

În acest sens, lit.b a textului legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, şi de altfel ea se circumscrie şi noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că hotărârea instanţei nu se circumscrie exigenţelor art. 425 lit.b C. proc. civ., în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar.

Aceasta cu atât mai mult cu cât hotărârea are considerente cuprinse într-o singură frază, fără a arăta motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamanţilor faţă de obiectul dedus judecăţii.

Ca atare din perspectiva celor expuse, şi a incidenţei dispoziţiilor art. 425 lit.b C. proc. civ., deoarece controlul judiciar este imposibil de realizat, şi pentru că şi prima hotărâre pronunţată în dosar a fost casată cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 480 alin.3 C. proc. civ., Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta UAT Oraşul Anina şi va anula hotărârea pronunţată, procedând la rejudecarea fondului.

Astfel, din analiza actelor de la dosar se constată următoarea stare de fapt:

Prin cererea de arbitrare formulată SRL a solicitat Curţii de arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti obligarea UAT Anina la plata debitului restant şi a penalităţilor de întârziere aferente acestuia. Cererea de arbitraj a fost soluţionată de către Tribunalul Arbitral prin sentinţa nr 11/10.02.2016, comunicată părţilor la data de 17.03.2016 prin care reclamanta UAT Anina  a fost obligată să achite pârâtei SC suma de 675.293, 61 lei cu titlu de debit restant şi suma de 280.633, 76 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi suma de 60.489,35 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Întrucât pârâta a demarat procedura de executare silită, UAT Anina a solicitat instanţei de judecată să se dispună suspendarea executării silite a sentinţei arbitrale nr 11/10.02.2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional în dosarul nr.137/2013 până la soluţionarea acţiunii în anulare respectivei hotărâri arbitrale, acţiune ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr.2808/2/2016.

La data de 25.05.2016 Curtea de Apel Bucureşti a admis prin încheiere cererea de suspendare a executării silite formulată de UAT Anina, dispunând ,,Admite cererea formulată de petenta UAT Anina în contradictoriu cu intimata SC şi dispune suspendarea executării sentinţei arbitrale nr. 11/10.02.2016, până la soluţionarea acţiunii în anulare”.

Prin hotărârea nr. 210/2016 pronunţată în data de 06.07.2016 a fost soluţionată de prima instanţă cererea în anulare formulată, astfel că suspendarea executării silite obţinute de apelantă nu mai operează. Contrar susţinerilor acesteia, cum că actele de executare silită întocmite de BEJ ulterior admiterii de către instanţă de judecată a cererii de suspendare a executării silite formulate de contestatoarea UAT Anina sunt nelegale şi trebuie anulate de instanţa de judecată, tribunalul reţine că actele de executare au fost în conformitate cu textul disp. art.663 şi urm. C.proc.civ..

Este fără relevanţă că hotărârea nr. 210/2016 nu este una definitivă, ea putând fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, câtă vreme, potrivit art. 615 NCPC ,,hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească”. Apoi, executarea silită a sentinţei arbitrale nr. 11/25.05.2016 a fost suspendată de Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 25.05.2016, pronunţată în dosarul nr. 2808/2/2016. După cum rezultă din cuprinsul încheierii  aceasta este definitivă şi executorie  astfel că, în conformitate  cu art. 633 alin 2 C. pr. civ., efectele acesteia se produc în  mod direct de la data pronunţării, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare.

Faptul că efectele suspendării executării operează până la momentul soluţionării în fond a cauzei şi nu până la soluţionarea definitivă rezultă în clar din dispozitivul încheierii. Interpretarea contestatoarei că sintagma folosită nu se poate referi decât la o soluţie definitivă, întrucât doar atunci se finalizează un litigiu, este pe cât de greşită în fapt, pe atât de nelegală.

Potrivit art.484 alin.1 C.proc.civ., recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege. Aşadar, recursul formulat de contestatoare împotriva sentinţei arbitrale nu suspendă de drept executarea, un asemenea caz de suspendare nefiind prevăzut de lege.

Dimpotrivă, în conformitate cu alin.(2) al art.484 C.proc.civ., la cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului ar fi putut dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Or, contestatoarea nu a dovedit că ar fi procedat la un asemenea demers judiciar, susţinând fără temei că prima suspendare obţinută, cea până la soluţionarea acţiunii în anulare, ar opera şi până la soluţionarea căii de atac, susţinere total eronată şi dincolo de lege.

Aşa fiind, pe fond, văzând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 713 C.proc.civ., tribunalul va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare