Anulare decizie

Deliberând asupra  recursului de fata,  constata  urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.4269 din  28.10.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a  Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a  admis în parte actiunea  formulata de  reclamanta SC FORESTA MANASTIUR SA în  contradictoriu  cu  pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 2  Bucuresti ,  a anulat  decizia  nr.1  din  14.01.2004 emisa de  pârâta si  a  obligat  pârâta sa  modifice  nota  privind compensarea din 09.09.2004 , în sensul compensarii TVA  de  rambursat cu  obligatiile  curente  ale  societatii.

Pentru  a pronunta aceasta  solutie, prima  instanta a retinut ca prin  decizia  mai  sus  indicata pârâta  a  respins  contestatia reclamantei având  ca  obiect modificarea  notei de  compensare  din 09.09.2004, nota  prin care au  fost  compensate sumele  de  rambursat TVA  aferente lunilor februarie -  iunie  2004  cu  rate din  Conventia  de esalonare  de  platit pe  perioada septembrie 2004 - decembrie  2005; în  sustinerea  deciziei  contestate,  organul  fiscal  a  invocat dispozitiile  art.110  din  Codul de procedura fiscala si  art.111 din  OG  nr.92/2003,  republicata (filele 10 - 12 dosar  fond).

Tribunalul a  precizat ca, într-adevar , în  ordinea prevazuta la  art.110 alin.2 lit.a)  se  prevede  ca,  în  primul rând, compensarea  opereaza cu  sumele datorate  în  contul ratelor din  graficele  de  plata  a  obligatiilor  fiscale pentru care  s-au  aprobat esalonat si/sau amânari  la  plata, precum  si dobânzile datorate pe perioada  esalonarii, însa  este vorba  despre ratele  scadente.

Prima  instanta  a  apreciat ca interpretarea  data de  pârâta textelor  legale invocate în decizia  contestata este total  eronata; astfel,  potrivit  art.12  alin.1  din  OMF  nr.580/2002 "orice suma de restituit de  la bugetul de stat, reprezentând impozite, taxe, contributii  sau  alte  venituri  ale bugetului de  stat,  se  compenseaza  din  oficiu cu sume reprezentând obligatii  datorate bugetului de stat,  esalonate  sau amânate  la  plata , inclusiv cu majorarile  calculate conform art.83  din  OG  nr.11/1996, aprobata  si  modificata  prin  Legea nr.108/1996, cu  modificarile  ulterioare, datorate  în  luna în  care se face  compensarea". Prin  urmare, este  evident ca  poate opera compensarea numai  cu  ratele scadente  nu  si  cu cele viitoare, pentru  care  era necesar acordul  expres  al debitoarei, conform  art.110 alin.2  lit.e)  din  Codul de  procedura fiscala; nu  are nici  o  relevanta faptul  ca termenul  initial  de plata  al  datoriei nu  fusese  respectat  de  contribuabili din  moment ce s-a încheiat conventia de  esalonare, care  are  ca  obiect tocmai modificarea datelor  scadente  ale obligatiilor fiscale. În  plus, art.5  din  OUG  nr.40/2002 nu  reglementeaza  altfel aceasta  situatie, deoarece  acest  text  legal arata  ca se  compenseaza  din  oficiu  de  catre fiecare creditor bugetar cu  sume reprezentând obligatii  bugetare esalonate sau amânate  la plata ori obligatii  bugetare curente  datorate aceluiasi  creditor  bugetar; pe  de  alta  parte,  legiuitorul  nu a folosit sintagma ca se vor compensa  mai  întâi toate  obligatiile bugetare esalonate  si  apoi pe  cele  curente.

Instanta de fond  a  mai  aratat  ca  ordinul  Ministrului  finantelor  nu  poate  contraveni dispozitiilor ordonantei,  ceea ce  înseamna ca  un  nou  grafic  de  esalonare  se  întocmeste  numai  în  situatia în care  debitorul a  solicitat el însuti  compensarea  cu  rate a caror  scadenta înca  nu s-a împlinit .

Împotriva acestei hotarâri  judecatoresti a  declarat  recurs ,  în termen legal, pârâta,  care  a solicitat  admiterea  recursului, modificarea  sentintei  civile  atacate si  respingerea  actiunii  ca  neîntemeiata.

În  motivarea cererii de recurs, încadrata  în  drept  pe  dispozitiile art.304  pct.9  Cod procedura civila , se  arata  de catre  recurent ca  hotarârea  atacata a fost  data cu  încalcarea  si  aplicarea  gresita  a  legii. Astfel, stingerea  obligatiilor  fiscale se  face în conformitate  cu  prevederile  art.111 alin.2 din  OG  nr.92/2003  republicata; acest  text  de  lege  nu lasa  loc  de  interpretare întrucât ,  în  situatia  în care  un  contribuabil datoreaza  mai  multe  tipuri de creante fiscale,  iar  din  suma  respectiva acestea  nu  pot  fi  acoperite integral, organul  fiscal are obligatia  de  a  efectua stingerea  lor în  ordinea  strict  determinata de  legiuitor; în  primul rând,  vor  fi  stinse obligatiile enumerate la  litera  a),  respectiv sumele  datorate în contul  ratelor din graficele de plata a  obligatiilor fiscale pentru  care  s-au  aprobat esalonari , urmând  ca  dupa aceea ,  daca  este  cazul, sa se procedeze la stingerea  obligatiilor  fiscale  prevazute  la  literele b) - e).

Recurenta  precizeaza ca  aceeasi  practica rezulta si  din  dispozitiile  art.5  din  OUG  nr.40/2002.

Intimata  a formulat  concluzii  scrise (filele  13-15 dosar)  în care  solicitat respingerea  recursului .

Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate, cât si din oficiu, în baza art.3041 C.proc.civ, Curtea constata ca se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentinta criticata este legala si temeinica, în speta nefiind incidente cazurile prevazute de art.304 sau art.3041 C.proc.civ, în vederea casarii sau modificarii hotarârii.

Instanta de control judiciar  retine  la rândul  sau ca  prin  OG  nr.92/2003, republicata,  privind  Codul  de procedura  fiscala  si  prin  OUG  nr.40/2002 privind diminuarea arieratelor bugetare  nu  s-a  stabilit un regim  derogator fata de  cel prevazut  în dreptul  comun pentru  compensarea din  oficiu ce  poate  fi  operata de  organele  fiscale. Asadar, în cauza  dedusa  judecatii, compensarea  sumelor  reprezentând TVA  de  rambursat putea  sa opereze numai  cu  creante bugetare  exigibile,  adica cu  datorii  curente,  scadente ale intimatei si nu cu  ratele din  conventia  de esalonare cu  termene  de plata  viitoare.

De precizat ca raportului juridic în  discutie îi  sunt  incidente dispozitiile art.110  alin.2  din  OUG  nr.92/2003 ,  republicata (în  vigoare  la data  respectiva)  si  nu  cele  ale art.111  alin.2, indicate de  recurenta în  motivele  de recurs, acestea  din urma fiind  adoptate la  o data ulterioara. În  plus, Curtea  constata ca  nici în  varianta actuala  a  OUG  nr.92/2003,  republicata, nu se  creeaza un regim  diferit fata de  cel  existent la  momentul  operarii compensarilor  din  oficiu,  nici  în ceea ce  priveste conditiile  pentru  compensare  si  nici în ceea ce priveste ordinea  de  stingere a  obligatiilor  fiscale.

Este  adevarat  faptul ca , în  ordinea prevazuta la  art.110  alin.2 , ratele  din  graficele de  plata au obligatiilor  fiscale  pentru  care  s-au  aprobat esalonari  la  plata sunt cuprinse  la litera a) ,  adica  primele  în  enumerarea  tipurilor  de obligatii  fiscale însa, asa  cum  în  mod  corect a  retinut instanta de fond ,  este vorba  de ratele  scadente , întrucât în  caz  contrar  ar  fi  lipsita  de eficienta  juridica conventia  de esalonare.

Instanta de  control judiciar  retine , de  asemenea, ca dispozitiile  art.5 din  OUG  nr.40/2002 nu  reglementeaza  în  mod  diferit conditiile compensarii din  oficiu. Aceeasi situatie rezulta si  din interpretarea dispozitiilor art.12  alin.1  din  OMF  nr.580/2002.

În  consecinta, constatând ca  nu  este incident  în cauza motivul de  modificare prevazut  de  art.304  pct.9  Cod procedura civila, Curtea va  respinge recursul  ca  nefondat,  în raport  de dispozitiile  art.312 alin.1  Cod procedura civila .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge  ca  nefondat  recursul formulat de recurenta pârâta Administratia  Fiscala Sector  2 împotriva  sentintei civile nr.4269/28.10.2005,  pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal în  dosarul nr.13489/3/2005 (numar  vechi 2050/CA/2005)  în contradictoriu cu intimata reclamanta  SC  "FORESTA  MANASTIUR" SA.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica azi,  06.04.2006.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Liliana Visan Gabriela  Bogasiu  Simona  Marcu

Domenii speta

Spete similare