Plângere contravenţională. Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale, atunci când fapta a fost urmărită ca infracţiune.

Prin sentinţa civilă nr.161/16.05.2017 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr.1118/261/2016 s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul în contradictoriu cu intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, s-a constatat împlinit termenul de prescripție pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale prin procesul-verbal  seria APNPF  nr.0138/28.11.2016, s-a anulat în parte procesul-verbal  seria /28.11.2016 în sensul înlăturării mențiunilor privind aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei şi s-a respins în rest plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin procesul-verbal seria APNPF  nr.0138 întocmit în data de 28.11.2016 petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 3.000 lei pentru săvârșirea, la data de 08.03.2015, a faptei prevăzute de art.53 alin.3 ind.1 lit. a) din O.U.G.57/2007.

Luând în considerare efectele admiterii unui capăt de cerere față de restul cererii, prima instanță a analizat mai întâi incidența prevederilor privind cazul fortuit, apoi intervenirea prescripției, iar în ultimul rând necesitatea transformării sancțiunii în avertisment.

Petentul a invocat incidența cazului fortuit, deoarece motorul bărcii s-a defectat, astfel că barca a plutit în derivă, ajungând astfel în aria protejată a fluviului Dunărea.

Conform art.249 CPC „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Instituția intimată nu a contestat această afirmație, însă în același timp nici nu a fost dovedită de petent. În consecință, prima instanță nu a putut să rețină că, în cauză, sunt incidente prevederile art.11 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, după cum s-a menționat anterior, fapta a fost săvârșită la data de 08.03.2015, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 28.11.2016.

Conform art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001 „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

Conform actelor anexate la întâmpinare, fapta săvârșită de petent a fost cercetată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă în cadrul dosarului penal nr.147/P/2015, iar prin Ordonanța de clasare din data de 02.11.2016 s-a dispus sesizarea instituției intimate pentru sancționarea contravențională a petentului.

Conform art.13 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin.1 sau 2. Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel”.

Contrar celor susținute prin întâmpinare, prima instanță a constatat că aceasta este în eroare cu privire la momentul în care se împlinește prescripția. Situația prevăzută de art.30 alin.3 din O.G. nr.2/2001 reprezintă o derogare de la prevederile art.13 alin.1 nu și de la prevederile art.13 alin.3 din același act normativ. Această ultimă normă stabilește momentul limită în care prescripția intervine, indiferent de orice alte situații.

De la momentul săvârșirii faptei la momentul emiterii ordonanței de clasare s-a scurs o perioadă de un an și opt luni, astfel că termenul de prescripție era împlinit chiar înainte ca instituția intimată să fie sesizată. Astfel, prevederile art.30 alin.3 din O.G. nr.2/2001 nu mai sunt aplicabile în speța de față.

În consecință, prima instanță a dispus anularea în parte a procesului-verbal, în sensul înlăturării mențiunilor privind aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale de 3.000 lei. Prima instanța nu a dispus anularea întregului proces-verbal, deoarece prescripția operează doar cu privire la aplicarea sancțiunii, nu și cu privire la constatarea contravenției.

De vreme ce prima instanță a urmat să constate că, în cauză, a intervenit prescripția aplicării sancțiunii, analizarea capătului de cerere privind transformarea sancțiunii din amendă contravențională în avertisment nu mai este oportună, motiv pentru care l-a respins ca neîntemeiat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimata Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul menţinerii sancţiunii contravenţionale astfel cum a fost aplicată prin procesul verbal contestat.

În susţinerea apelului arată că, în speţă, prescripţia nu a început să curgă de la data săvârşirii faptei, respectiv de la 08.03.2015, întrucât, în perioada 08.03.2015-11.11.2016, prescripţia nu a curs, iar potrivit art.2525 Cod civil ,,prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui’’.

Apelanta consideră că prescripţia operează de la data constatării faptei, respectiv 11.11.2016, când, prin punctul 5 din Ordonanţa de clasare din 02.11.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, s-a dispus comunicarea acestei ordonanţe Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A. în vederea luării măsurilor ce se impun conform OUG nr.57/2007 modificată şi OUG nr.2/2001.

Apelanta consideră că, din punct de vedere legal, prima instanţă a reţinut în mod greşit că a intervenit prescripţia, precum şi faptul că nu se mai face aplicarea art.30 alin.3 din OG nr.2/2001. Susţine că termenul de 6 luni trebuia calculat de la data sesizării organului de drept să aplice sancţiune, dată care coincide şi cu data constatării faptei de către Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A..

Apelanta precizează că gradul de pericol social al faptei nu este unul redus, contravenţia fiind săvârşită şi în zonă interzisă prin lege, respectiv zonă de protecţie integrală, aşa cum prevede art.1.2.2. din Planul de Management al Parcului Natural Porţile de Fier R.A. aprobat prin HG nr.1048/2013.

În drept a invocat dispoziţiile art.466-482 şi art.223 alin.3 Cod procedură civilă, OUG nr.57/2007 aprobată prin Legea nr.49/2013, HG nr.1048/2013, HG nr.2151/2004, art.223 alin.3 Cod procedură civilă

Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului.

În apărare arată că termenul de prescripţie specială a aplicării unei sancţiuni contravenţionale de 1 an, prevăzut de art.13 alin.3 din OG n.2/2001, operează indiferent de cât durează motivul de suspendare a cursului prescripţiei de 6 lini prevăzut la teza I a aceluiaşi articol, rezultând în consecinţă că nu se mai poate aplica vreo sancţiune de natură contravenţională dacă de la data comiterii faptei a trecut mai mult de 1 an.

Tribunalul a respins apelul, reţinând următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţie seria APNPF  nr.0138 întocmit în data de 28.11.2016 petentul a fost sancţionat contravenţional cu suma de 3.000 lei pentru săvârşirea, la data de 08.03.2015, a faptei prevăzute de art.53 alin.3 ind.1 lit. a) din O.U.G.57/2007.

Referitor la apelul principal, tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 13 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor,  (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.

(3) Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Potrivit prevederilor art. 30 din OG nr. 2/2001, (1) Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.

(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.

(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.

În speţă, sesizarea organului de urmărire penală nu a fost efectuată de persoana împuternicită să aplice sancţiunea, respectiv agentul constatator al Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier R.A.

Apelanta R.N.P. ROMSILVA-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A., susţine că termenul de prescripţie de 6 luni pentru întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiei a început să curgă de la data de 11.11.2016, când  organului constatator i s-a comunicat Ordonanţa de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă din data de 02.11.2016, dată în dosarul nr. 326/P/2007, şi nu era împlinit la momentul întocmirii procesului verbal.

Tribunalul constată că interpretarea apelantei este eronată.

Art. 13 alin. 3 teza finală din OG nr. 2/2001, stabileşte, pentru situaţia specială în care iniţial fapta este urmărită ca infracţiune, un termen de prescripţie de un an, care curge de la data săvârşii faptei, iar în cazul contravenţiilor continue, de la data constatării faptei.

Termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. 3 din OG nr. 2/2001, de întocmire a procesului verbal, trebuie să se afle în interiorul termenului de un an prevăzut de art. 13 alin. 3, pentru a împiedica împlinirea termenului de prescripţie.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond,  termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. 3 din OG nr. 2/2001, reprezintă o derogare de la prevederile art. 13 alin. 1,2 din OG nr. 2/2001, conform căruia amenda se aplică în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, însă nu şi de la prevederile art. 13 alin. 3.

În speţă, contravenţia constând în desfăşurarea activităţii de pescuit comercial într-o zonă în care această activitate era interzisă, a fost săvârşită în data de 08.03.2015, iar de la această dată şi până la data încheierii procesului verbal de constatare a contravenţiei -28.11.2016, a trecut mai mult de un an. 

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că aplicarea sancţiunii s-a făcut după împlinirea termenului special de prescripţie de un an şi a dispus anularea acesteia.

Domenii speta

Spete similare