Contestaţie la executare

Deliberând asupra acţiunii deduse judecăţii, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.05.2017, sub nr. 4257/327/2017, contestatorii ---, toţi cu domiciliul procesual ales la cab. av. ---, Str. ---, în contradictoriu cu intimata SC ---SRL, cu sediul în mun. ---  au formulat contestaţie la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silita înregistrat sub nr. --/2016 la Biroul Executorului Judecătoresc „BAR”, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună admiterea contestaţiei astfel formulate şi în temeiul prevederilor art.711 şi urm. Cod de Procedură Civilă, raportat la prev.O.U.G.52/2016, să constate lipsa dovezii calităţii procesuale / de reprezentant a recuperatorului ---.-, care nu rezultă din nici un înscris; nulitatea absoluta a cererilor de executare silită şi a încheierilor de încuviinţare a executării silite, întrucât nu au la bază un titlu executoriu în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe;

Pe fondul cauzei, contestatorii au solicitat instanţei să constate că în speţă, nu ne aflăm în faţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile;

În motivarea contestaţiei pe care au promovat-o, contestatorii au arătat că, în dosarul nr. 8377/327/2016, încuviinţarea executării silite a fost dată creditoarei BT şi nu recuperatorului ---. (în continuare recuperator sau I.C.C.), a cărei calitate procesuală sau de reprezentant, de altfel, nu rezultă din niciun înscris.

 Totodată, contestatorii au solicitat instanţei să anuleze toate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită înregistrat sub nr. ---/2016 la Biroul Executorului Judecătoresc „BAR”, acestea fiind îndeplinite cu nerespectarea normelor de procedură privitoare la executarea silită însăşi, precum şi la efectuarea fiecărui act de executare din acest dosar.

Mai precis, în cauză, au fost încălcate normele imperative din O.U.G.52/2016 care stabilesc, la art.58 alin.(5): ”Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfasoară activităţi de recuperare creanţe ”

Pe fondul cauzei, contestatorii au învederat instanţei că, prin contractul de credit nr. 8/19.01.2015, debitoarea S.C. --- S.R.L. Tulcea, reprezentată de administrator ---, a contractat un credit de 143.100 lei, garantat atât mobiliar şi imobiliar, cât şi prin fidejusiune, până la valoarea de 160.952 lei, cu cesiunea în favoarea băncii asupra poliţelor de asigurare a bunurilor aduse în garanţie pe toată durata creditării (documente anexate).

Pe parcursul derulării creditului şi din motive ce exced posibilităţilor de stopare la sursă, la data de 17.11.2015 a fost declanşată procedura de reorganizare judiciară, iar la data de 14.10.2016 a fost confirmat planul de reorganizare a debitoarei S.C.--- S.R.L. Tulcea, în dosar nr. --/88/2015, aflat pe rolul Tribunalului --, ocazie cu care s-a constatat suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii societăţii debitoare.

În condiţiile în care până la reorganizarea judiciară a fost achitat mai mult de jumătate din credit, până la un sold restant de 68,851,07 lei, iar ratele stabilite prin planul de reorganizare sunt achitate la zi şi chiar suplimentate cu plăţi în valoare totală de 23.853,83 lei (plăţi anexate), contestatorii au solicitat instanţei să constate că la data primirii somaţiei executorului judecătoresc soldul debitor era de 44.997,24 lei şi nu de 72.570,87 lei aşa cum se cere, motiv pentru care suma pretinsă nu este certă, lichidă şi exigibilă, urmând a fi stabilită inclusiv printr-o expertiză judiciară a cărei administrare o solicită.

Mai mult, fără să le aducă la cunoştinţă sub nicio formă, creditoarea a apelat la recuperatorul I.C.C. care susţine cererea de executare, fară nicio dovadă de calitate procesuală în faţa executorului judecătoresc, deşi au solicitat creditoarei, prin adresa nr. 866/23.02.2017 (anexată), să constate că debitul restant de 68.851,07 lei a fost înscris la masa credală şi eşalonat în două tranşe anuale de 20.655,32 lei şi o tranşă de 27.940,43 lei în al treilea an (plan anexat).

Totodată, contestatorii au considerat că este necesar ca instanţa să emită o adresa către recuperator prin care să solicite explicaţii cu privire la posibilitatea si autorizarea I.C.C. de a desfăşura activităţi cu caracter bancar si de a încasa dobânzi si penalităţi contractuale şi au apreciat că lipsa unui răspuns clar va fi suficient pentru ca instanţa să-şi contureze părerea asupra faptului că I.C.C. nu are posibilitatea să încaseze dobânzi contractuale bancare de la debitori.

Totodată, deşi prin încheierea din 28.11,2016 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosar nr. ---/327/2016, încuviinţarea executării imobiliare a fost admisă în parte doar în parte în sarcina pretinsei debitoare ---, a fost emisă somaţie imobiliară inclusiv pentru soţul ---, care nu a deţinut vreodată calitatea de proprietar, dar şi pentru părinţii ---, care sunt dobânditori de bună-credinţă, în condiţiile în care creditul era garantat şi asigurat prin toate formele posibile care să conducă la finalizarea acestuia.

În continuarea motivării contestaţiei pe care au promovat-o, contestatorii au solicitat instanţei să ţină seama că executarea s-a înfiinţat în temeiul titlurilor executorii constând în contractele de fidejusiune din data de 19.01.2015, prin care se garantează contractul de credit financiar nr. --/19.01.2015 încheiat cu S.C.--- S.R.L.Tulcea-în reorganizare judiciară, pentru suma de 72.570,87 lei, reprezentând pretinsul debit restant, fără a arăta cum este compus din penalităţi, taxe de reziliere, capital şi dobândă, precum şi pentru suma de 7.073,78 lei reprezentând onorariu şi cheltuieli de executare silită, sume nejustificate şi care nu totalizează debitul pretins, astfel că necesită o analiză temeinică din partea instanţei.

 Astfel, instanţa ar trebui să analizeze provenienţa sumelor pretinse a fi executate, inclusiv serviciile de asigurare, care nu mai puteau opera după data rezilierii/cesiunii creditului, după cum şi dobânzile ori penalităţile ar fi trebuit recalculate la valoarea ratei de scont BNR.

Aceste aspecte au stat la baza unor concilieri care au fost solicitate în permanenţă de debitoare în perioada reorganizării judiciare din 2016-2017, finalizate la un moment dat prin acceptarea unor plăţi după cum urmează (instrumente plată anexate):

>23-09-2016 - 4.000 lei numerar rambursare anticipată SN

>26' 10-2016-1.600 lei numerar rambursare anticipată SN

>29-12-2016 - 800 lei numerar rambursare anticipată SN

>31-01-2017 - 2.324 lei virament plan reorganizare S.C.---S.R.L.

>02-02-2017 - 5.000 lei numerar rambursare anticipată BL

>03-02-2017 - 8.000 lei numerar rambursare anticipată BL

>08-02-2017 - 5.700 lei numerar rambursare anticipată BL

>29-03-2017 - 2-829,83 lei virament plan reorganizare S.C.---S.R.L.

Prin urmare, contestatorii au precizat că înţeleg să conteste valoarea creanţei întrucât aceasta nu este certă, lichidă şi exigibilă, care să rezulte din înscrisuri însuşite sau recunoscute de către debitoare şi de fidejusori, astfel că, în speţă nu sunt îndeplinite prevederile imperative din art. 663 din Codul de Procedură Civilă.

Deşi la data de 14.10.2016 a fost aprobat planul de reorganizare judiciară, creditoarea a abuzat de poziţia dominantă în contractul de credit şi a solicitat încuviinţarea executării silite a garanţiilor imobiliare şi a fidejusiunilor, contând atât pe miza determinării garanţilor de a-şi salva proprietatea imobiliară prin plata imediată a sumelor pretinse, indiferent de modul lor de calcul, cât şi eventual pe miza preluării unui portofoliu imobiliar într-o zonă rezidenţiale de interes local central, pe fondul creşterii pieţei imobiliare din ultima perioadă. Contestatorii au solicitat instanţei să ţină seama de faptul că aceste contracte au fost impuse, fiind semnate pe formularele tipizate propuse de către creditoarea S.C. BT S.A, fără ca să existe vreo posibilitate de a negocia sau de a schimba vreuna dintre clauzele cuprinse în aceste contracte. Este notoriu că societatea de credit are o poziţie dominantă pe piaţă şi nu acordă finanţarea decât în condiţiile impuse strict de aceasta, contestatorii neavând niciun drept sau posibilitate de a negocia clauzele cuprinse în contract. Astfel, prin impunerea clauzelor de către creditoare, s-a ajuns la situaţii total absurde şi împotriva oricărei norme nu doar legală, ci şi de logică, conţinând enunţuri împotriva legii şi demonstrând odată în plus caracterul impus al contractului, deoarece este aberant, niciun om prudent şi diligent bonus pater familias, neputând accepta în condiţii normale astfel de clauze. Pe de o parte, pentru că niciuna dintre clauzele contractului de credit nu a fost negociată direct, iar pe de altă parte, pentru că toate obligaţiile asumate revin exclusiv debitorului, considerând în al treilea rând ca se subminează autoritatea legii şi a instanţelor de judecată, precum şi orice posibilitate a debitorilor de a ridica orice fel de excepţii de derulare a contractului în condiţiile stipulate, astfel cum s-a şi întâmplat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în speţă suntem în prezenţa unui dezechilibru contractual evident, datorat culpei creditoarei, societatea de credit.

În continuarea motivării contestaţiei, contestatorii au solicitat instanţei să ţină seama şi de faptul că S.C. BT S.A. acţionează pe piaţa financiar-bancară în calitate de profesionist şi au considerat că în mod fraudulos a cesionat creditul, deşi societatea debitoare a respectat programul de reorganizare judiciară suplimentat cu plăţi de la garanţi, dovadă interesul manifestat de recuperator pe piaţa imobiliară, asigurându-se totodată că nu vor avea posibilitatea de a ridica excepţii în temeiul contractului de credit, astfel cum este el conceput şi impus chiar de către creditoare.

Astfel, actul de cesiune este nul şi potrivit adagiului latin „ fraus omnia corrumpit”, debitoarea prezumând o înţelegere frauduloasă între creditorul bancar şi recuperator, respectiv BT şi I.C.C., aceştia ştiind că proprietarii vor face orice le stă în putinţă pentru salvarea imobilului ipotecat.

 Pe de altă parte, în actualele condiţii dezvăluite de procedura executării silite, contestatorii au apreciat ca fiind lovite de nulitate contractele de fidejusiune impuse la data de 19.01.2015, pornind de la principiul libertăţii de asociere pentru costituirea şi funcţionarea unei societăţi comerciale, care implică indubitabil ideea intuituu personae în baza căreia un subiect de drept nu poate fi obligat să se asocieze cu un alt subiect de drept, ceea ce conduce la concluzia că asociaţii existenţi într-o societate cu răspundere limitată nu pot fi obligaţi să se asocieze cu subiecte de drept ce pot interveni în tranzacţiile desfăşurate prin procedura de executare silită, prin punerea în aplicare a prevederilor art.66 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, conform cărora creditorii pot să ceară executarea chiar şi a părţilor sociale ale firmei.

Mai mult, contractul de fidejusiune din 19.01.2015 maschează de fapt o cesiune a creanţelor de la o persoană juridică, la persoane fizice solidare, aspect interzis prin lege.

Debitoarea şi-a îndeplinit la timp şi în totalitate obligaţiile asumate prin contractul de credit financiar până la data declanşării procedurii de reorganizare judiciară, continuând să achite conform planului de reorganizare şi prin plăţi suplimentare ce pot acoperi întregul debit până la finele anului 2017, iar pretenţia ca debitoarea să plătească în continuare în solidar cu garanţii este lipsită de suport legal, anularea actualei executări conducând la lipsirea de temei pentru a solicita în continuare executarea fidejusorilor şi/sau a ipotecii. Astfel, sumele plătite de debitoare în ultima perioadă, acoperă cu prisosinţă graficele de rambursare iniţiale sau dispuse pentru reorganizare.

Au mai apreciat contestatorii că, pretenţia creditoarei ca debitoarea şi garanţii să plătească debitul în condiţiile date, reprezintă o îmbogăţire fără just temei.

Având în vedere situaţia de fapt mai sus arătată, rezultă cu evidenţă că nu ne aflăm în faţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, motiv pentru care, contestatorii au solicitat admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată şi anularea tuturor formelor de executare silită, iar pe de altă parte, instanţa să constate lipsit de efecte titlul executoriu reprezentat de contractele de fidejusiune din data de 19.01.2015, precum şi contractele de ipotecă încheiate de creditoarea BT pentru creditul acordat debitoarei S.C. --- S.R.L. Tulcea, înregistrat sub nr. ---/19.01.2015, ce fac obiectul dosarului de executare nr. --/2016 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc BAR.

În dovedire, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul creditoarei şi cu expertiza contabilă, în măsura în care se va considera necesar pentru soluţionarea cauzei.

La data de 14.06.2017, contestatoarea BL a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a solicitat instanţei să se pronunţe inclusiv cu privire la încheierea din data de 07.06,2017 emisă în dosarul de executare silită înregistrat sub nr,---/2016 la Biroul Executorului Judecătoresc „BAR” (anexată), solicitând suspendarea executării în cazul în care executorul judecătoresc sau creditoarea nu fac demersuri în acest sens.

În acest sens, s-a adus la cunoştinţa instanţei că, urmare a confirmării planului de reorganizare a debitoarei S.C. --- S.R.L. Tulcea, în dosarul sindic nr. --/88/2015 aflat pe rolul Tribunalului --, ratele stabilite de judecătorul sindic au fost achitate pentru întregul an 2017, fiind chiar suplimentate cu plăţi direct în contul creditoarei în valoare totală de 23.853,83 lei, care au fost aprobate de directorul sucursalei Tulcea, fară să ia nicio măsură de retragere a cererii de executare.

Astfel, prin contractul de credit nr. 8/19.01.2015 debitoarea S.C.--- S.R.L. Tulcea, reprezentată de administrator BL, a contractat un credit de 143.100 lei, garantat atât mobiliar şi imobiliar, cât şi prin fidejusiune, până la valoarea de 160.952 lei, cu cesiunea în favoarea băncii asupra poliţelor de asigurare a bunurilor aduse în garanţie pe toată durata creditării (documente anexate).

Pe parcursul derulării creditului şi din motive ce exced posibilităţilor de stopare la sursă, la data de 17.11.2015 a fost declanşată procedura de reorganizare judiciară, iar Ia data de 14.10.2016a fost confirmat planul de reorganizare a debitoarei S.C.--- S.R.L.Tulcea, în dosar nr.---/88/2015 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, ocazie cu care s-a constatat suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii societăţii debitoare.

În condiţiile în care până la reorganizarea judiciară a fost achitat mai mult de jumătate din credit, până la un sold restant de 68,851,07 lei, iar ratele stabilite prin planul de reorganizare sunt achitate la zi şi chiar suplimentate cu plăţi în valoare totală de 23.853,83 lei, contestatoarea a solicitat instanţei să constate că la data primirii somaţiei executorului judecătoresc soldul debitor era de 44.997,24 lei şi nu de 72.570,87 lei aşa cum se cere, motiv pentru care suma pretinsă nu este certă, lichidă şi exigibilă, urmând a fi stabilită inclusiv printr-o expertiză judiciară a cărei administrare o solicită.

Mai mult, fără să le aducă la cunoştinţă sub nicio formă, creditoarea a apelat la recuperatorul I.C.C. care ar susţine cererea de executare, fară nicio dovadă de calitate procesuală în faţa executorului judecătoresc, deşi au solicitat creditoarei prin adresa nr. 866/23.02.20l7 să constate că debitul restant de 68.851,07 lei a fost înscris la masa credală şi eşalonat în două tranşe anuale de 20.655,32 lei şi o tranşă de 27.940,43 lei în al treilea an.

 În acest sens, contestatoarea a apreciat că este necesar ca instanţa să emită o adresa către recuperator prin care să solicite explicaţii cu privire la posibilitatea si autorizarea I.C.C. de a desfăşură activităţi cu caracter bancar şi de a încasa dobânzi si penalităti contractuale, considerând că, lipsa unui răspuns clar va fi suficient pentru ca instanţa să-şi contureze părerea asupra faptului că I.C.C. nu are posibilitatea să încaseze dobânzi contractuale bancare de la debitori.

Totodată, deşi prin încheierea din 28.11.2016 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosar nr. ---/327/2016 încuviinţarea executării imobiliare a fost admisă în parte doar în parte în sarcina pretinsei debitoare BL, a fost emisă somaţie imobiliară inclusiv pentru soţul BI, care nu a deţinut vreodată calitatea de proprietar, dar şi pentru părinţii S.E. şi N., care sunt dobânditori de bună-credinţă, în condiţiile în care creditul era garantat şi asigurat prin toate formele posibile care să conducă la finalizarea acestuia.

Contestatoarea a solicitat instanţei să ţină seama că executarea s-a înfiinţat în temeiul titlurilor executorii constând în contractele de fidejusiune din data de 19.01.2015, prin care se garantează contractul de credit financiar nr. --/19.01.2015 încheiat cu S.C.--- S.R.L. Tulcea-în reorganizare judiciară, pentru suma de 72.570,87 lei, reprezentând pretinsul debit restant, fară a arăta cum este compus din penalităţi, taxe de reziliere, capital şi dobândă, precum şi pentru suma de 7.073,78 lei reprezentând onorariu şi cheltuieli de executare silită, sume nejustificate şi care nu totalizează debitul pretins, astfel că necesită o analiză temeinică din partea instanţei.

Astfel, instanţa ar trebui să analizeze provenienţa sumelor pretinse a fi executate, inclusiv serviciile de asigurare, care nu mai puteau opera după data rezilierii/cesiunii creditului, după cum şi dobânzile ori penalităţile ar fi trebuit recalculate la valoarea ratei de scont BNR.

Aceste aspecte au stat la baza unor concilieri care au fost solicitate în permanenţă de debitoare în perioada reorganizării judiciare din 2016-2017, finalizate la un moment dat prin acceptarea unor plăţi după cum urmează (instrumente plată anexate):

>23-09-2016 - 4.000 lei numerar rambursare anticipată SN

>26-10-2016-1.600 lei numerar rambursare anticipată SN

>29-12-2016 - 800 lei numerar rambursare anticipată SN

>31-01-2017 - 2.324 lei virament plan reorganizare S.C.---S.R.L.

>02-02-2017- 5.000 leinumerar rambursareanticipată BL

>03-02-2017- 8.000 leinumerar rambursareanticipată BL

>08-02-2017- 5.700 leinumerar rambursareanticipată BL

>29-03-2017- 2.829,83lei virament plan reorganizare S.C.---S.R.L.

Prin urmare, contestatoarea a arătat că, contestă valoarea creanţei întrucât aceasta nu este certă, lichidă şi exigibilă, care să rezulte din înscrisuri însuşite sau recunoscute de către debitoare şi de fidejusori, astfel că, în speţă nu sunt îndeplinite prevederile imperative din art. 663 din Codul de Procedură Civilă.

Deşi la data de 14.10.2016 a fost aprobat planul de reorganizare judiciară, creditoarea a abuzat de poziţia dominantă în contractul de credit şi a solicitat încuviinţarea executării silite a garanţiilor imobiliare şi a fidejusiunilor, contând atât pe miza determinării garanţilor de a-şi salva proprietatea imobiliară prin plata imediată a sumelor pretinse, indiferent de modul lor de calcul, cât şi eventual pe miza preluării unui portofoliu imobiliar într-o zonă rezidenţiale de interes local central, pe fondul creşterii pieţei imobiliare din ultima perioadă. Contestatoarea a solicitat instanţei să ţină seama de faptul că aceste contracte au fost impuse, fiind semnate pe formularele tipizate propuse de către creditoarea S.C. BT S.A. fară ca să existe vreo posibilitate de a negocia sau de a schimba vreuna dintre clauzele cuprinse în aceste contracte. Este notoriu că societatea de credit are o poziţie dominantă pe piaţă şi nu acordă finanţarea decât în condiţiile impuse strict de aceasta, contestatorii neavând nici un drept sau posibilitate de a negocia clauzele cuprinse în contract. Astfel, prin impunerea clauzelor de către creditoare, s-a ajuns la situaţii total absurde şi împotriva oricărei norme nu doar legală, ci şi de logică, conţinând enunţuri împotriva legii şi demonstrând odată în plus caracterul impus al contractului, deoarece este aberant, niciun om prudent şi diligent bonus pater familias, neputând accepta în condiţii normale astfel de clauze.

 Pe de o parte, pentru că niciuna dintre clauzele contractului de credit nu a fost negociată direct, iar pe de altă parte, pentru că toate obligaţiile asumate revin exclusiv debitorului, considerând în al treilea rând că se subminează autoritatea legii şi a instanţelor de judecată, precum şi orice posibilitate a debitorilor de a ridica orice fel de excepţii de derulare a contractului în condiţiile stipulate, astfel cum s-a şi întâmplat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în speţă suntem în prezenţa unui dezechilibru contractual evident, datorat culpei creditoarei, societatea de credit.

Contestatoarea a solicitat instanţei să ţină seama şi de faptul că S.C. BT S.A. acţionează pe piaţa financiar-bancară în calitate de profesionist şi considerăm că în mod fraudulos a cesionat creditul deşi societatea debitoare a respectat programul de reorganizare judiciară suplimentat cu plăţi de la garanţi, dovadă interesul manifestat de recuperator pe piaţa imobiliară, asigurându-se totodată că nu vom avea posibilitatea de a ridica excepţii în temeiul contractului de credit, astfel cum este el conceput şi impus chiar de către creditoare.

Astfel, actul de cesiune este nul şi potrivit adagiului latin „ fraus omnia corrumpit”, debitoarea prezumând o înţelegere frauduloasă între creditorul bancar şi recuperator, respectiv BT şi ICC., aceştia ştiind că proprietarii vor face orice le stă în putinţă pentru salvarea imobilului ipotecat.

Pe de altă parte, în actualele condiţii dezvăluite de procedura executării silite, contestatoarea a apreciat ca fiind lovite de nulitate contractele de fidejusiune impuse la data de 19.01.2015, pornind de la principiul libertăţii de asociere pentru costituirea şi funcţionarea unei societăţi comerciale, care implică indubitabil ideea intuituu personae în baza căreia un subiect de drept nu poate fi obligat să se asocieze cu un alt subiect de drept, ceea ce conduce la concluzia că asociaţii existenţi într-o societate cu răspundere limitată nu pot fi obligaţi să se asocieze cu subiecte de drept ce pot interveni în tranzacţiile desfăşurate prin procedura de executare silită, prin punerea în aplicare a prevederilor art.66 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, conform cărora creditorii pot să ceară executarea chiar şi a părţilor sociale ale firmei.

Mai mult, contractul de fidejusiune din 19.01.2015 maschează de fapt o cesiune a creanţelor de la o persoană juridică, la persoane fizice solidare, aspect interzis prin lege.

Debitoarea şi-a îndeplinit la timp şi în totalitate obligaţiile asumate prin contractul de credit financiar până la data declanşării procedurii de reorganizare judiciară, continuând să achite conform planului de reorganizare şi prin plăţi suplimentare ce pot acoperi întregul debit până la finele anului 2017, iar pretenţia ca debitoarea să plătească în continuare în solidar cu garanţii este lipsită de suport legal, anularea actualei executări conducând la lipsirea de temei pentru a solicita în continuare executarea fidejusorilor şi/sau a ipotecii. Astfel, sumele plătite de debitoare în ultima perioadă, acoperă cu prisosinţă graficele de rambursare iniţiale sau dispuse pentru reorganizare.

Pretenţia creditoarei ca debitoarea şi garanţii să plătească debitul în condiţiile date, reprezintă o îmbogăţire fără just temei.

Având în vedere situaţia de fapt mai sus arătată, rezultă cu evidenţă că nu ne aflăm în faţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, motiv pentru care, contestatoarea a solicitat instanţei să admită contestaţia la executare astfel cum a fost formulată şi să anuleze toate formele de executare silită, iar pe de altă parte, să constate lipsit de efecte titlul executoriu reprezentat de contractele de fidejusiune din data de 19.01.2015, precum şi contractele de ipotecă încheiate de creditoarea BT pentru creditul acordat debitoarei S.C.--- S.R.L.Tulcea, înregistrat sub nr. ---/19.01.2015, ce fac obiectul dosarului de executare nr. ---/2016 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc BAR.

La data de 06.07.2017, intimata BT SA a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calitatii procesuale pasive a ICC, respingerea excepţiilor privind lipsa dovezii calitatii de reprezentant a I.C.C si nulitatii absolute a cererii de executare silita si a incheierii de încuviinţare a executării invocate de contestatori, ca neîntemeiate; în raport cu contestatorii ---, respingerea contestatiei ca fiind tardiv introdusa; pe fondul cauzei, respingerea cererii avand ca obiect contestatie la executare ca nefondata.

În motivarea întâmpinării sale, intimata BT SA, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calitatii procesuale pasive a ICC, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de contestatorii --- in contradictoriu cu ICC, ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana ce nu are calitate procesuala pasiva, solicitând instanţei sa observe ca in cauza nu a operat o cesiune de creanţa asa cum este reglementata aceasta institutie de Codul Civil. I.C.C. este strict mandatarul băncii in realizarea procedurii de executare silita impotriva debitorilor mentionati. I.C.C are un mandat de reprezentare a BT SA, nefiindu-i cesionata creanţa. Nefiind parte a contractului de credit/ titlului executoriu pus in executare nu are drepturi si obligaţii proprii rezultate din acesta. In susţinerea admiterii acestei excepţii sta si faptul ca I.C.C nu este parte in procedura de executarea silita, astfel cum aceasta este definita in NCPC la art 645. I.C.C nu este nici macar participant la executarea silita, astfel cum aceştia sunt definiţi la art 644 NCPC. Scopul executării silite, dat de îndeplinirea obligaţiei din titlul executoriu, il vizeaza creditorul, respectiv BT SA si nu mandatarul acesteia, I.C.C. In dosarul de executare silita contestat, respectiv dosarul 1336/2016, înregistrat la BEJ BAR, I.C.C. nu are niciun interes propriu. înscrisurile date de Procura autentificata sub nr. ---/l8.07.2016 la NP DP si contractul de colectare, demonstrează strict calitatea sa de mandatar al creditorului BT SA,

In ceea ce priveşte excepţiile lipsei calitatii de reprezentant a mandatarului I.C.C, a nulitatii absolute a cererii de executare silita si a incheierii de incuviintare a executării intimata a solicitat respingerea acestor excepţii - care in realitate sunt o susţinere a admiterii contestatiei, si nu veritabile exceptii- invocate de contestatori, avand la bază urmatoarele argumente: între BT SA., pe de o parte si ICC, pe de alta parte s-a încheiat un contract de colectare, prin care, in cadrul mandatului dat, ICC de recuperare a creanţelor neperformante, această recuperare sa se desfasoare de către mandatarul acesteia, inclusiv prin executare silita. Ori, evident o executare silita nu poate demara fara existenta unei cereri de executare silita.

-exista o procura speciala, valabila, autentificata sub nr ---/18.07.2016 la NP DP, in care se stipuleaza în mod expres ca societatea ICC este mandatata sa realizeze procedura de executare silita.

-exista si un proces verbal de predare, cu opis, al tuturor documentelor aferente executării silite, de la Sucursalele BT SA, către mandatarul I.C.C.

Cu privire la dovedirea mandatului in condiţiile art 84 alin 1 NCPC, Decizia nr. 9/2016, pronuntata de înalta Curte de Casaţie si Justitie, nu afecteaza modalitatea in care Banca Transilvania realizeaza punerea in executare a titlurilor executorii si participarea in cadrul procedurii de executare silita. Motivele care stau la baza acestei aserţiuni sunt:

-Decizia mentionata nu aduce nicio modificare interpretării pe care BT SA o dadea si anterior pronunţării deciziei prevederilor art. 84 alin. 1 Cod procedura civila; atat textul legal metionat, cat si decizia se refera la reprezentarea convenţionala a persoanei juridice in fata instantei de judecata;

-Decizia nr. 9/2016: "In interpretarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civila, cererea de chemare in judecata si reprezentarea convenţionala a persoanei juridice în fata instantelor de judecata nu se pot face prin mandatar persoana juridica, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urma”.

”Art. 84 alin. 1 Cod procedura civila: "Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional in fata instantelor de judecata numai prin consilier juridic sau avocat, in condiţiile legii"

-Fara a nega faptul ca executarea silita reprezintă o parte integranta a procesului civil in sens larg, subliniem ca intentia legiuitorului exprimata in art. 84 alin. 1 a fost aceea ca reprezentarea convenţionala sa se realizeze, in mod obligatoriu, prin avocat sau consilier juridic, numai in ceea ce priveşte instanta de judecata.

Acest lucru rezulta cu evidenta din chiar textul prevederii legale, dar si din circumstanţa ca art. 84 face parte din Secţiunea a 4-a a Capitolului II "Reprezentarea părtilor in judecata".

ii. Un alt argument in susţinerea aserţiunii initiale rezida din cuprinsul art. 664 alin. 2 Cod procedura civila: "Cererea de executare silita se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent (...)"

Legiuitorul a precizat in mod expres, in materia executării silite, faptul ca cererea de executare poate fi depusa la executorul judecătoresc prin reprezentant convenţional (dupa regulile mandatului), fara insa a introduce nicio exceptie cu privire la persoanele care pot avea calitatea de reprezentant, exceptie pe care a facut-o in cazul reprezentării judiciare in fata instantei de judecata. De aceea, avand in vedere regulile de tehnica legislativa, daca voinţa legiuitorului ar fi fost sa circumstantieze sau sa limiteze in vreun fel reprezentarea convenţionala in cadrul executării silite, ar fi procedat similar cu reprezentarea convenţionala in fata instantei de judecata.

-In aceeaşi ordine de idei, cererea de executare silita nu reprezintă o cerere de chemare in judecata. Cerere de chemare in judecata are o reglementare de sine statatoare care se regaseste la art. 194 Cod procedura civila, in timp ce cererea de executare silita este legiferata distinct, in cuprinsul art. 664 Cod procedura civila.

-Aşadar, consideram ca norma legala care impune ca reprezentarea convenţionala in fata instantei de judecata sa se realizeze prin consilier sau avocat este una de exceptie, este de stricta interpretare si domeniul ei de reglementare este limitat numai la ceea ce se prevede expres in cuprinsul ei: reprezentarea convenţionala in fata instantei de judecata si cererile de chemare in judecata.

-Precizam suplimentar ca cererea de executare silita este formulata de BT printr-un consilier juridic al băncii si prin mandatarul ICC. In consecinţa, daca s-ar considera, prin reducere la absurd, ca cererea de executarea silita reprezintă, in realitate, o cerere de chemare in judecata, chiar si intr-o astfel de situatie, prin semnarea cererii de către un consilier juridic, este complinită cerinţa art. 84 alin. l Cod procedura civila.

Pentru toate aceste motive, intimata a solicitat instanţei sa ia act de faptul ca modalitatea in care BT, prin mandatar ICC, a ales sa puna in executare titlurile sale executorii si sa participe la executarea silita; este in deplina conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare.

Pe cale de consecinţa, intimata a solicitat respingerea exceptilor, ca neîntemeiate.

In raport cu contestatorii BL şi BI, intimata a arătat că intelege sa invoce excepţia tardivitatii contestatiei la executare, iar, cu privire la aceasta, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art- 715 pct.3 NCPC, contestatia prin care se contesta executarea insasi se poate face in termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit incheierea de Încuviinţare a executării sau somaţia. In speţa, debitorilor BL şi BI le-a fost comunicata instiintarea privind declanşarea procedurii de executare silita, incheierea instantei prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite si respectiv somaţia de plata la data de 30.01.2017, iar contestatia la executare a fost inregistrata la Judecatoria Tulcea in data de 25.05.2017. De altfel si din cererea adresata băncii la data de 23.02.2017, inregistrata sub nr. 866 (depusa in probatoriu de contestatori însisi), rezulta in mod evident ca BL şi BI aveau cunostinta de declanşarea procedurii de executare silita, de la o data anterioara.

Având in vedere cere aratate, intimata a solicitat instanţei sa constate ca acţiunea avand ca obiect contestatie la executare a fost introdusa cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege, sa admită excepţia si pe cale de consecinţa sa respingă contestatia formulata de BL şi BI ca fiind tardiv formulata.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, astfel, in baza contractului de credit nr. 8/19.01.2015 BT SA. Cluj-Sucursala Tulcea a acordat SC --- SRL un credit pe termen scurt în suma de 143.100 lei pentru finanţarea activitatii curente, cu scadenta la data de 18.12.2015.

Creditul acordat a fost garantat cu:

-ipoteca mobiliara asupra incasarilor si soldului contului curent si a subconturilor deschise la BT SA;

-fideiusiunea constituita de BL şi BI

-imobilul apartament cu doua camere si dependinţe, situat in ---, proprietatea BL, înscris în CF ---  a municipiului Tulcea, nr. cadastral ---, asupra căruia a fost instituită o ipoteca de rang.

In data de 18.02.2016 banca, la solicitarea debitoarei BL, a emis acordul de vanzare cu sarcina a imobilului obiect al contractului de ipoteca autentificat sub nr.--- din data de 19.01.2015. Desi acordul a fost conditionat de semnarea unui act adiţional la contractul de credit, cumpărătorii nu s-au prezentat nici pana in prezent la banca in vederea încheierii acestuia. In contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. --- din data de 24 februarie 2016 de BIN EF din Tulcea se stipuleaza in mod expres ca, in temeiul dispoziţiilor art. 2345 punctul 1 Cod Civil, ipoteca se preia de către cumpărători si se menţine pana la achitarea integrala a creditului.

Ipoteca este un drept real accesoriu. Acest drept acorda titularului sau posibilitatea de urmărire a bunului in mâinile oricui s-ar afla si atribuie un drept de preferinţa pentru satisfacerea creanţei sale înaintea celorlalţi creditori. Ca drept accesoriu, ipoteca insoteste obligaţia pe care o are debitorul fata de creditor, a cărei soarta o împărtăşeşte integral.

La data de 17 noiembrie 2015, prin sentinta civila nr.--- pronuntata de judecătorul sindic in dosarul nr.---/88/2015 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma generala, prevăzută de Legea 85/2014 fata de debitoarea societatea --- SRL.

Prin cererea înregistrata sub nr. 6276, BT SA a solicitat înscrierea in tabelul creditorilor societatii --- SRL cu o creanţa in valoarea de 68.851,07 lei structurata astfel: principal curent: 47.700 lei, principal restant: 20.674,lei, penalitati: 8,61 lei, dobanda curenta: 210,83 lei, comision de gestiune: 27,70 lei, alte debite, 229,2 lei.

Este cunoscut faptul ca in procedura insolventei, toate creanţele, atat cele chirografare, cat si cele privilegiate, sunt afectate de caracterul sacrificial al procedurii: urmăririle silite nu se mai pot face individual, ci numai in cadrul procedurii insolventei; valoarea creanţelor este inghetata la nivelul celei din data deschiderii procedurii; acoperirea creanţelor se efectueaza in modalitatile prevăzute de Legea insolventei, adica, prin intermediul programului de plaţi din planul de reorganizare sau prin intermediul planului de distributie in cadrul procedurii falimentului, ceea ce presupune nu numai amanari la plata, ci si reduceri sau chiar ştergeri totale ale datoriilor.

BT SA., in dorinţa de a sprijini societatea debitoare, a incercat o restrucurare a creditului acordat lovindu-se insa de opoziţia atat a administratorului judiciar, cat si de cea a administratorului special, BL.

La data scadentei, respectiv 18.12.2015 creditul a fost trecut integral la restanta, creanţa înregistrând un cuantum de 69.021.96, structurata astfel:

Principal restant:68.374,73LEI!I

Dobanda restanta:210,83LEI

Penalitate:408,70LEI

Comision restant:27,70LEI

Desi banca nu a fost de acord cu planul de reorganizare al societatii --- SRL, propus de administratorul judiciar, creanţa băncii fiind limitata numai la suma de 68.851,07 lei, neavandu-se in vedere dobânzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii, acesta a fost aprobat in adunarea creditorilor din data de 28.09.2016 si confirmat de judecătorul sindic prin sentinta civila nr.1649 pronuntata la data de 14 octombrie 2016. Pana la momentul prezentei, graficul de plaţi nu a fost respectat, astfel incat exista posibilitatea ca orice creditor sa solicite declanşarea procedurii de faliment.

A mai arătat intimata că, potrivit dispoziţiilor art.140 punctul 4 din Legea 85/2014 „creditorii conserva acţiunile lor pentru întreaga valoare a creanţelor împotriva codebitorilor si a fideiusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului”, banca avand cu atat mai mult dreptul la recuperararea integrala a creanţei, cu cat nici nu a fost de acord cu planul de reorganizare propus.

Deschiderea procedurii insolventei fata de SC --- SRL a avut ca efect suspendarea executării silite doar impotriva bunurilor proprietatea societatii in cauza, nu si impotriva celor apartinand garanţilor (art. 75din Legea 85/2014).

Faptul ca debitorul principal a fost suspus procedurii reorganizării incepand cu data de 14.10.2016, este lipsit de orice relevanta, neavand nicio influenta asupra obligaţiilor pe care debitorii garanţi le au fata de institutia bancara de la care acesta contractase anterior un împrumut. De altfel, prin plăţile efectuate, garanţii se pot subroga in drepturile băncii in cadrul procedurii reglementata de Legea 85/2014, asa cum se deduce din interpretarea coroborata a dispoziţiilor art 1108 pct 3 C. civ potrivit carora subrogatia reala opereaza de drept în folosul celui care, fiind obligat de alţii sau pentru alţii la plata datoriei, il plăteşte pe creditor, cu dipozitiile art. 109 pct 2 din Legea 85/2014, cel indreptatit la restituire ori despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut in tabelul de creanţe cu suma pe care a platit-o creditorului.

La data de 08.11.2016 avandu-se in vedere numărul mare de zile de restanta (356 zile) creditul a fost trecut la litigiu cu consecinţa declansarii procedurii de executare silita impotriva tertilor garanţi pentru recuperarea unui debit in suma de 72.570,87 lei reprezentând:

Principal restant: 68.374,73 lei

Dobanda restanta:210,83 lei

Penalitati:3,753,41lei

Comisione restante:27,70lei

Alte debite:204,2lei.

Si in cadrul procedurii de executare silita s-a incercat încheierea unui angajament de plata, conditionat de plata onorariului executorului judecătoresc, conditie care insa nu au fost acceptata de debitori.

In acest context, avand in vedere existenta unui principal restant in sold este logic ca raportat la diverese momente, cuantumul debitului sa fie diferit, ceea ce nu insemana ca in aflam in prezenta unei creanţe care nu are un caracter cert.

Dealtfel, distribuirea tuturor sumelor încasate in cadrul procedurii de executare silita se efectueaza de către executorul judecătoresc numai in baza unei creanţe actualizate, astfel incât nu exista riscul incasarii unei sume mai mari decât valoarea creanţei.

Executarea silita a fost declansata in temeiul unei creanţe certa, lichida si exigibila, premise necesare declansarii acestei proceduri.

Creanţa băncii este certa întrucât existenta ei rezulta din insusi actul de creanţa, in speţa contractul de credit nr. 8/19.01.2015 si accesoriile acestuia contractele de fideiusiune si contractul de ipoteca imobiliara in care contestatorii au calitatea de garanţi. Suma datorata, la momentul declansarii procedurii de executare silita potrivit contractului de credit era de 72,570,87 lei. La aceasta suma au fost calculate dobânzi si penalităţi de întârziere potrivit clauzelor contractuale. De altfel, extrasele de cont, depuse in probatoriu, demonstrează existenta certa a creanţei pe categorii de componente, extrase de cont care se prezuma a fi aprobate de către client, daca nu au fost contestate in termen de 10 zile de la data primirii.

Deasemenea lichiditatea creanţei este de necontestat, catimea acesteia fiind determinata prin actul de creanţa.

In ceea ce priveşte exigibilitatea creanţei, aceasta conditie a fost îndeplinita prin ajungerea creditului la scadenta in data de 18.12.2015.

Banca nu contesta plăţile efectuate, insa raportat la valoarea debitului, acestea au fost neîndestulătoare. La împlinirea termenului de plata (scadenta), debitul trebuie plătit integral nemaipunandu-se problema existentei unui grafic de rambursare.

Prin înscrisurile ataşate prezentei intampinari, intimata a arătat că face dovada ca banca se afla in posesia unei creanţe certe, lichide si exigibile.

La momentul prezentei, creanţa inregistreaza un cuantum de 53.856.83 lei, reprezentând:

Principal restant:47.700 lei

Dobânzi restante:210,83 lei

Penalitati:5357,09 lei

Alte debite:588.91 lei

În continuarea motivării întâmpinării sale, intimata a mai arătat că, în dorinţa de a evita executarea silita a imobilului, obiect al contractului de ipoteca, contestatorii inteleg sa faca o serie de afirmaţii lipsite de fond si de suport legal,

Contestatia la executare se caracterizeaza prin faptul ca, printr-o astfel de cerere, se solicita instantei de judecata sa constate, daca este cazul, o eventuala nerespectare a dispoziţiilor legale cu privire la executarea silita sau sa clarifice titlul executoriu ce urmeaza a fi valorificat. Prin soluţionarea contestatiei, instanta nu poate examina împrejurări care vizeaza fondul cauzei.

Prin semnarea contractului de credit bancar si a contractelor de garanţie tertii garanţii au consimtit la rambursarea in mod solidar cu societatea împrumutata a creditului in condiţii de dobanda, comisioane si durata expres prevăzute in contract si au fost de acord cu plata ratei majorate in cazul in care nu se vor achita la scadenta obligaţiile de plata.

Pe cale de consecinţa, înscrierea băncii in tabelul creditorilor societatii --- SRL nu reprezintă un impediment pentru declanşarea procedurii de executare silita împotriva garanţilor avand in vedere solidaritatea răspunderii lor si faptul ca prin contractele de garantie, legea părtilor, garanţii au renuntat in mod expres la beneficiul de discutiune si diviziune.

Relativ la aserţiunea contestatorilor precum ca “ aceste contracte au fost impuse, find semnate pe fomulare tipizate....fara sa existe vreo posibilitate de a negocia sau de a schimba vreuna din clauzele cuprinse in aceste contracte”, intimata a arătat că, Înalta Curte de Casaţie si Justitie a hotarat ca în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 21/1992, Legii nr. 193/2000 şi Legii nr. 86/2004, subiectele raportului juridic ce intra sub incidenţa legislaţiei privind protectia consumatorilor sunt profesionistul (comerciantul) care fabrica un produs, il distribuie, comercializeaza, respectiv furnizeaza un serviciu, pe de o parte, si, pe de alta parte, consumatorul care achiziţioneaza un produs ori beneficiaza de un serviciu oferit de nu profesionist. Raportat la aceste prevederi legale, Înalta Curte a retinut ca o persoană fizica in calitate de garant al restituirii unui imprumut, nu are calitatea de consumator in sensul Legii nr. 193/2000, neputand invoca dispoziţiile legale privind protectia consumatorilor, deoarece raportul juridic încheiat intre acesta şi banca, rezultat din contractul de garanţie imobiliara, este distinct de raportul juridic principal, născut în baza contractului de credit. (Decizia nr. 763 din 10 martie 2015. pronunţata în recurs de Secţia a Il-a civila a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie având ca obiect constatare clauze abuzive)

Având in vedere toate argumentele de fapt si de drept din precedent, pe fondul cauzei, intimata a solicitat instanţei sa constate ca procedura de executare silita se desfasoara cu respectarea normelor legale intrucat banca deţine o creanţa certa, lichida si exigibila si, pe cale de consecinţă, sa respingă contestatia la executare ca neîntemeiata,

În probatoriu, intimata a solicitat instanţei sa admită proba cu înscrisuri, precum si orice proba a cărei administrare ar rezulta din dezbateri.

La data de 19.07.2018, intimata a depus la dosar întâmpinare, faţă de contestaţia la executare modificată, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, arătând în acest sens că, astfel, potrivit dispoziţiilor 656 pct.1 NCPC “ in indeplinirea atribuţiilor si indatoririlor sale legate de punerea in executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va intocmi incheieri, procese-verbale si alte acte de procedura cu formele si termenele prevăzute de lege”.

Procesul verbal de situatie, incheiat la data de 07.06.2017 de executorul judecătoresc BAR, este un act de act de executare incheiat in vederea identificării imobilului, asa cum dispune art.829 NCPC. Contestatoarea solicita anularea procesului verbal de situatie fara a indica in concret care anume dispoziţii legale au fost incalcate la încheierea actului de executare silita, astfel incat acesta sa fie lovit de nulitate.

Executarea silita imobiliara se desfasoara impotriva soţilor SE si SNin calitate de terti dobanditori ai imobilului situat in mun. ---, imobil pe care l-au dobândit grevat de ipoteca constituita in favoarea BT S.A.

Împotriva lui BI nu s-a desfasurat si nici nu se desfasoara o executare silita imobilara. Dovada in acest sens si faptul ca in dosarul de executare silita nr.---/2016 nu a fost transmisă lui BI nicio somaţie imobiliara, ca act de executare silita care marcheaza declanşarea procedurii de urmărire imobiliara ( art.820 NCPC).

Debitorii BL şi BI sunt urmăriţi silit in temeiul contractului de credit nr. ---/19.01.2015, contractului de fideiusiune nr.---/FID/01/19.01.2015 si a contractului de fideiusiune nr.---/FID/02/19.01.2015, împotriva acestora fiind in derulare o urmărire mobiliara prin poprire.

Suma pe care banca poate sa o recupereze de la garanţii ipotecari constituitori/ fideiusori este cea convenita in actul de constituire a garanţiilor, care acopera principalul, dobânzile si alte sume datorate in baza contractului de credit nr.---/19.01.2015, respectiv suma garantata de 143.100 lei plus dobânzile aferente, alte costuri si comisioane datorate in baza contractului de credit si accesoriilor acestuia care cad in sarcina garantului ipotecar constituitor/fideiusorului, asa cum rezulta din art. 2, 3 al contractului de ipoteca autentificat sub nr.55 la data de 19.01.2015 de BIN EF, din Tulcea, cat si din cele doua contracte de fideiusiune, nefiind vorba de inadvertenţe sau neclaritati in privinţa certitudinii creanteii urmărite, asa cum susţin contestatorii.

Pe cererea de suspendare a procedurii de executare silita, intimata a arătat că, intrarea in procedura insolventei a debitorului principal, societatea --- SRL, este o exceptie personala si nu poate fi invocata decât de societatea comerciala nu si de garantul ipotecar/fideiusor. In acest sens si dispoziţiile art. disp. art. 75 din Legea nr. 85/2014 potrivit carora, „ de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acţiunile judiciare si extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului”.

Prin urmare, deschiderea procedurii de insolventa are ca efect suspendarea executării silite doar cu privire la societatea in insolventa, nu si suspendarea executării silite declansata impotriva celor care au inteles sa se oblige in mod solidar cu debitorul principal (inclusiv la beneficiul de diviziune, prevăzut de art.2294 Noul cod Civil si beneficiul de discutiune prevăzut de art.2298 Noul Cod Civil)- art.5 punctul 5.1 din contractele de fideiusiune nr. ---/FID/01/19.01.2015 si nr. ---/FID/02/19.01.2015, precum si din art.4 litera f din contractul de ipoteca incheiat la data de 19.01.2015.

Faptul ca debitorul principal a fost supus procedurii de reorganizare, este lipsit de orice relevanta, neavand nicio influenta asupra obligaţiilor pe care debitorii garanţi le au fata de institutia bancara. Patrimoniul garanţilor ipotecari / fideiusorilor este diferit de patrimoniul societatii comerciale intrata in insolventa --- SRL.

Prin raportare la probatoriul administrat in cauza, intimata a solicitat instanţei sa constate ca suma pretinsa in temeiul titlurilor executorii reprezintă o creanţa certa, lichida si exigibila, ca in cadrul procedurii de executare silita nu au fost savarsite neregularitati si, pe cale de consecinţa, sa respingă contestatia la executare ce formeaza obiectul dosarului nr. 1336/2016,  înregistrat la BEJ BAR.

La data de 07.09.2017, contestatorii au înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care au reiterat motivele cuprinse în contestaţia introductivă de instanţă şi în modificarea ulterioară a acesteia.

La termenul de judecată din data de 13.02.2018, instanţa a admis în parte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, doar cu privire la motivele referitoare la executarea silită însăşi şi la actele de executare constând din poprirea veniturilor contestatorilor BL şi BI şi a respins ca nefondată excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, în ceea ce priveşte capătul contestaţiei la executare ce vizează actul de executare constând din somaţia imobiliară emisă la data de 08.05.2017, în dosarul execuţional nr. 1336/2016 al B.E.J. BAR.

La termenul de judecată din data de 29.03.2018, în conformitate cu prevederile art. 254, art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, instanţa a admis pentru contestatori şi pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei , a respins proba cu expertiza contabilă, solicitată de contestatori şi a luat act de renunţarea contestatorilor la administrarea probei cu interogatoriul intimatei.

La data de 19.06.2018, contestatorii au depus la dosarul cauzei noi precizări, referitoare la cuantumul total al debitului datorat, cerere care a fost respinsă de instanţă ca fiind tardiv formulată, prin încheierea şedinţei publice din data de 21.06.2018.

La termenul de judecată din data de 21.06.2018, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de întoarcere a executării silite şi a respins proba suplimentară cu raportul de expertiză extrajudiciară, depus de contestatori, referitor la calculul debitului, apreciind că acesta nu are relevanţă în cauză.

Analizând cererea supusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele :

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că prin încheierea pronunţată de către Judecătoria Tulcea, la data de 13.02.2018, în prezenta cauză a fost admisă, în parte, excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, doar cu privire la motivele referitoare la executarea silită însăşi şi la actele de executare constând din poprirea veniturilor contestatorilor BL şi BI, astfel că-pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute în această încheiere interlocutorie, instanţa va respinge, ca tardiv formulată, contestaţia la executare formulată de contestatori, care vizează executarea silită însăşi şi actele de executare constând din poprirea veniturilor contestatorilor-debitori BL şi BI, din dosarul de executare silită nr. 1336/2016, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc BAR.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare ce vizează actul de executare constând din somaţia imobiliară emisă la data de 08.05.2017, în dosarul execuţional nr. ---/2016 al B.E.J. BAR, instanţa o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Judecătoria Tulcea a încuviinţat, prin încheierea din data de 28.11.2016 (f. 182-vol.1), executarea silită împotriva debitorilor BL şi BI, în baza contractului de credit nr. 8/19.01.2015 şi a contractelor de fideiusiune nr. ---/FID/01/19.01.2015 (f.102) şi nr. ---/FID/02/19.01.2015, precum şi a garantului ipotecar BL, în baza contractului de ipotecă nr. --- din 19.01.2015.

Obligaţia de restituire a creditului de către debitoarea --- S.R.L, a fost garantată către contestatorii BL şi BI, conform contractelor de fideiusiune nr. ---/FID/01/19.01.2015 (f.102) şi respectiv nr. ---/FID/02/19.01.2015 (f.104).

La aceeaşi dată, între intimată şi fideiusorul BL, a intervenit contractul de ipotecă, autentificat cu nr. --- din 19.01.2015 de către notar public EF (f. 106), al cărui scop este acela de garantare a tuturor obligaţiilor împrumutatului ( --- S.R.L.) ce derivă din contractul de credit nr. ---/19.01.2015.

Prin încheierea nr. ---/22.01.2015, dată de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ---(f. 141-vol.1), în favoarea intimatei s-a dispus intabularea dreptului de ipotecă în valoare de 143.100 lei şi celelalte obligaţii de plată aferente contractului de credit nr. 8/19.01.2015  şi a fost notată interdicţia de înstrăinare, grevare, închiriere, restructurare şi amenajare a imobilului ipotecat pe toată durata de derulare a raporturilor contractuale convenite prin contractul de credit.

După încuviinţarea executării silite, la data de 27.01.2017, executorul judecătoresc a emis-împotriva garantului ipotecar BL- somaţia imobiliară (f.15, vol.2).

Ulterior, la data de 08.05.2017, după şase luni de la declanşarea executării silite demarate de către intimată, pentru că imobilul ipotecat a fost vândut la data de 24.02.2016 de către contestatoarea BL, mamei sale, contestatoarea SE(f. 35-vol.2), executorul judecătoresc a procedat la emiterea somaţiei imobiliare şi la comunicarea acesteia atât fideiusorilor şi garantului ipotecar, cât şi persoanelor care au cumpărat imobilul ipotecat: SE şi SN(f. 65-73-vol.2); instanţa reţine că înstrăinarea imobilului ipotecat s-a făcut cu acordul creditorului ipotecar(f.21-vol.1),

Conform art. 2345 C. civ. dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece, iar potrivit art. 2360 C. civ., creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice mână ar trece, fără a ţine seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.

Din cererea de executare silită(f.126), instanţa reţine că persoana care a solicitat executarea silită este intimata din prezenta cauză: BT .S.A., iar societatea ICC este doar persoana însărcinată de către creditoare să îi primească corespondenţa la adresa sediului procesual ales, astfel că este nefondată susţinerea contestatorilor potrivit căreia intimata a acţionat fără să dovedească calitatea de reprezentant a persoanei care a formulat, în numele său, cererea de executare silită.

Cu privire la dreptul de ipotecă al intimatei, instanţa reţine că proprietarii imobilului ipotecat, sunt contestatorii SE şi SNşi că aceştia nu au opus creditorului ipotecar nici o excepţie de natură să ducă la constatarea stingerii ipotecii.

Aşadar, plăţile parţiale despre care contestatorii susţin că le-au făcut intimatei, neconducând la stingerea obligaţiei principale şi, pe cale de consecinţă, la stingerea ipotecii, nu reprezintă un motiv întemeiat al contestaţiei la executare ce vizează executarea silită imobiliară din data de 08.05.2017.

Domenii speta

Spete similare