Furt auto

Dosar nr. 12926/180/2017-Infractiuni

SENTINŢA PENALĂ Nr. 953/2018

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. XX înregistrat la Judecătoria Bacău sub nr.  MM a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul MM pentru infracţiunile de furt calificat, prevăzută de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d C. pen. şi conducere fără permis, prevăzută de art. 335 al. 1  C. pen., totul cu aplicarea art. 38 al. 1 C. pen.

S-a reţinut în sarcina lui prin rechizitoriu, că în perioada 23-25.07.2017, prin folosirea unei chei adevărate, a sustras autoturismul marca MM cu nr. de înmatriculare MM, parcat în faţa imobilului cu nr. MMM din data de 23.07.2017, orele 20:00, cauzând persoanei vătămate MM, în posesia căruia se afla,  un prejudiciu estimat de acesta la suma de 9000 de lei, după care a condus autoturismul respectiv, fără a deţine permis de conducere, de la locul unde se afla parcat iniţial, respectiv strada MMM, până pe digul de pe malul drept al canalului de aducţiune (în direcţia de curgere) al râului Bistriţa, unde l-a abandonat în canalul cu apă.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 27.07.2017, s-a dispus faţă de inculpat măsura preventivă a reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 27.07. 2017, ora 18:44, până la data de 28.07.2017, ora 18:44.

Prin încheierea nr. 2347/28.07.2017, pronunţată în dosarul nr. MM al Judecătoriei Bacău, s-a dispus în temeiul art. 202 raportat la art. 223 al. 2 C. pr. pen., arestarea preventivă a inculpatului. Măsura arestului preventiv a fost menţinută de către judecătorul de cameră preliminară şi de instanţă, prin încheieri succesive, iar prin încheierea nr. 79/12.02.2018, instanţa a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Inculpatul, legal citat, a fost prezent în faţa instanţei, în stare de arest preventiv şi ulterior de arest la domiciliu, asistat de avocat ales şi fiind audiat, nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat.

În apărare, inculpatul a solicitat audierea a patru martori, reaudierea tuturor martorilor din lucrări şi redarea în şedinţă publică a CD-ului ce conţine o înregistrare audio-video efectuată de martorul MM şi a DVD-ului ce conţine înregistrarea video şi imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale MM, din parcarea punctului de lucru situat în  MM.

Probele au fost încuviinţate de instanţă şi administrate parţial, întrucât ulterior inculpatul a renunţat la audierea martorilor MM precum şi la vizionarea CD-ului înregistrat de martorul MM.  De asemenea, în cauză nu s-au putut audia martorii din lucrări MM întrucât deşi au fost citaţi cu mandate de aducere, aceştia nu au putut fi găsiţi, potrivit dispoziţiilor art. 381 al. 7 C. pr. pen., dându-se citire declaraţiilor date de aceştia la urmărirea penală.

Persoana vătămată MM legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei. În timpul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9000 de lei, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras şi distrus, iar în instanţă a depus la dosar prin avocatul ales, cerere de constituire de parte civilă, solicitând daune materiale în sumă de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul material creat şi daune morale în sumă de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul moral suferit de el şi familia sa. Nu a propus probe în susţinerea laturii civile.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Între părţi există o stare conflictuală mai veche, din pricina faptului că actuala prietenă a persoanei vătămate MM, numita MM, a fost anterior prietena inculpatului MM. În acest context, între părţi au mai existat şi alte procese penale.

În noaptea de 24/25.07.2017, persoana vătămată MM se afla la locuinţa prietenei sale MM, unde locuia efectiv de aproximativ doi ani.

La data de 23.07.2017, persoana vătămată parcase autoturismul pe care îl utiliza, marca MM, cu nr. de înmatriculare MM, înmatriculat pe numele tatălui său MM, în faţa imobilului unde locuia sora sa MM, pe strada MM asigurându-l cu cheile din dotare. În autoturism se aflau şi actele acestuia, respectiv cartea de identitate în xerocopie, certificatul de înmatriculare, poliţa RCA, toate acestea fiind pe numele MM, cartea sa de identitate (buletin) şi permisul de conducere pe numele său, categoria B. Persoana vătămată parca autoturismul la blocul surorii sale, din pricina faptului că în urmă cu mai mult timp şi-a găsit autoturismul avariat pe strada prietenei sale, faptă de care l-a bănuit la acea dată tot pe inculpat, acesta locuind pe aceeaşi stradă.

În perioada 23-25.07.2017, prin folosirea unei chei adevărate, inculpatul a sustras autoturismul marca MM cu nr. de înmatriculare MM, parcat în faţa imobilului cu nr. MM, iar în noaptea de 24/25.07.2018, a condus autoturismul respectiv fără a deţine permis de conducere, până pe digul de pe malul drept al canalului de aducţiune al râului MM unde l-a abandonat în canalul cu apă, fapt observat de martorul MM, aflat în acea zonă.

Martorul a apelat serviciul 112, reclamând faptul că două persoane au scufundat o maşină în Bistriţa.

La data de 25.07.2017, în jurul orei 01:40, în urma sesizării telefonice făcute de martorul ocular MM, un echipaj de ordine publică din cadrul Secţiei 2 Poliţie Bacău s-a deplasat în zona MM, iar în urma scotocirii zonei, l-au identificat în tufişuri, pe malul stâng în direcţia de curgere a râului, pe inculpatul MM, iar la o distanţă de aproximativ 3 metri de acesta au găsit o ţiplă de nailon cu actele autoturismului marca MM.

Asupra inculpatului au fost găsite o bicicletă, un spray lacrimogen, un portofel, o cagulă improvizată şi un telefon mobil marca MM, bunuri ce i-au fost restituite pe bază de dovadă, în cursul urmăririi penale.

În urma contactării telefonice a proprietarului autovehiculului MM, acesta a precizat că autoturismul susmenţionat este condus de fiul său MM.  Luându-se legătura ulterior cu numitul MM, s-a stabilit că autoturismul susmenţionat era parcat de acesta pe MM din data de 23.07.2017, în jurul orei 20:00, iar în urma deplasării la locul parcării, acesta a constatat că autoturismul lipsea din locul unde fusese parcat.

În urma căutării locului în care autoturismul a fost văzut că a căzut în apă, au fost identificate două urme de pneuri pe cimentul canalului de fugă, malul drept (direcţia de curgere), vizibile în lumina lanternelor, respectiv urme de rulare redând modelul antiderapant ale unor anvelope de autoturism suprapuse, create prin stratificare, probabil cu sol, nefiind observată caroseria sau elemente ale caroseriei autoturismului în cauză de-a lungul canalului de apă. În acest sens a fost întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

Ulterior în data de 27.07.2017, cu ajutorul lucrătorilor I.S.U Bacău şi Iaşi s-a reuşit localizarea autoturismului în canalul cu apă, iar cu ajutorul unui utilaj al Primăriei Mun. Bacău s-a reuşit scoaterea din canal a autoturismului marca MM cu numărul de înmatriculare MM, stabilindu-se că seria şasiu coincide cu cea din cartea de identitate, depusă în xerocopie de persoana vătămată la dosar. Autoturismul prezenta mai multe avarii ca urmare atât a introducerii, întrucât pe fundul canalului era cu roţile în sus, cât şi ca urmare a scoaterii acestuia din canal, motorul nefiind funcţional şi lipsind acumulatorul auto.

Persoanei vătămate i-au fost predate pe bază de proces-verbal, toate documentele autoturismului găsite la faţa locului, precum şi autoturismul în cauză, menţionându-se faptul că autoturismul în cauză nu mai funcţionează deloc.

Din verificările efectuate în baza de date DEPABD a I.G.P.R. - Evidenţa Auto, a rezultat că inculpatul MM nu figura cu permis de conducere valabil.

Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi de cercetare la faţa locului, declaraţiile inculpatului MM şi ale persoanei vătămate MM, declaraţiile martorilor MM, procesele-verbale de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere, de studiere a convorbirilor telefonice purtate prin SNUAU 112 şi de verificare în evidenţele auto.

Astfel, audiat fiind la urmărirea penală precum şi de către judecătorul de cameră preliminară, inculpatul MM nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că s-a întâlnit la data de 25.07.2017, între orele 00.00 – 01.00, cu numitul MM,  unde el se afla cu bicicleta (martorul MM aflându-se în urma lui, pe jos), iar numitul MM cu autoturismul marca Ford, acesta spunându-i să o ia înainte cu bicicleta, iar el să-l urmeze cu autoturismul. Inculpatul i-ar fi spus acestuia că nu merge şi a luat-o cu bicicleta pe lângă dig, iar numitul MM a condus autoturismul pe malul drept al digului râului Bistriţa. Inculpatul declară că el nu s-a mai uitat înspre maşină, dar la un moment dat a auzit un zgomot de apă. Inculpatul crede că numitul MM şi-a scufundat singur autoturismul în canalul cu apă, pentru că avea asigurare CASCO şi dorea să încaseze banii de la societatea de asigurări.

Audiat de instanţă, inculpatul şi-a menţinut poziţia de nerecunoaştere, declarând că la data de 24.07.2017 a fost la muncă la magazinul numitului MM, situat în zona autogării, iar la plecare, în jurul orei 12.00 noaptea, a venit pe la el martorul MM şi au plecat împreună. Inculpatul a relatat că el, fiind cu bicicleta, a luat-o înainte, iar martorul Popa a mers pe jos, în urma lui. În dreptul podului, lângă el a apărut cu maşina persoana vătămată MM, care i-a cerut să o ia înainte pe dig. Inculpatul confirmă starea de duşmănie dintre el şi persoana vătămată, afirmând că probabil inculpatul i-a cerut acest lucru pentru că voia să dea peste el cu maşina, aşa cum a mai făcut şi altă dată, când dosarul care a avut ca obiect această faptă a fost clasat. A mai declarat inculpatul, că el nu a luat-o pe dig, ci a mers pe un drum de pe MM, în vreme ce martorul MM a plecat acasă (martorul locuind acasă la inculpat), iar persoana vătămată a luat-o pe dig cu maşina. În vreme ce inculpatul s-a oprit să-şi satisfacă nevoile fiziologice şi să fumeze o ţigară, persoana vătămată a apărut lângă el, fără maşină şi văzând apoi pe dig o maşină de poliţie, aceasta din urmă a fugit. Inculpatul a susţinut că atunci când a ajuns poliţia lângă el, se afla la 3 metri de drum şi nu era ascuns în tufişuri. A dorit să-şi ia bicicleta şi să plece, dar agenţii de poliţie, cu care se afla şi martorul MM, l-au oprit şi l-au întrebat cine a aruncat maşina în apă, el răspunzându-le că nu ştie, probabil că persoana vătămată MM. Inculpatul l-a auzit pe martorul MM, când le-a spus agenţilor de poliţie, că a văzut două persoane care au aruncat maşina în canal, inculpatul înţelegând că se referea la el şi la numitul MM. Despre bunurile găsite asupra sa, inculpatul a afirmat că folosea cagula pentru sudat, iar sprayul lacrimogen îl avea ca să se apere de persoana vătămată MM, care de fiecare dată când îl vedea, îi dădea cu spray în ochi. A mai afirmat inculpatul, că ulterior a fost dus la poliţie, unde a fost bătut până dimineaţă, ca să recunoască faptul că el a aruncat maşina în apă şi că la poliţie a fost adus şi martorul Popa, care de asemenea a fost bătut, inculpatul auzindu-l pe acesta cum ţipa. Inculpatul a declarat că nu este adevărat că el ar fi sustras de la numita MM cheia maşinii persoanei vătămate, întrucât nu a mai vorbit cu aceasta din anul MM şi nu a mai fost în casa acesteia şi nici că a sustras maşina şi că a aruncat-o în canalul MM

A mai declarat inculpatul că a plecat de la poliţie în jurul orelor 17.00 şi l-a sunat pe numitul MM pentru a veni să-l ia din faţa spitalului, întrucât îl durea piciorul şi nu putea să meargă. A fost dus de acesta cu maşina, iar aproape de casă l-au întâlnit şi pe martorul MM, care era lovit, plin de sânge, avea bărbia crăpată şi nu putea vorbi decât foarte încet şi l-au luat şi pe acesta acasă cu maşina. Acasă au stat aproximativ un sfert de oră, timp în care martorul MM a rămas cu ei, pentru că martorului MM îi era foarte rău. Inculpatul a chemat ambulanţa, iar numitul MM i-a dus cu maşina până la stradă, unde a venit ambulanţa şi i-a luat pe amândoi. Au stat la spital de la ora 18.00 până la ora 4.00, când martorul MM a fost dus cu ambulanţa la Iaşi, iar inculpatul a plecat acasă.

Varianta în apărare invocată de inculpat este contrazisă de materialul probator din cauză, pe de o parte inculpatul fiind identificat de organele de poliţie la faţa locului la scurt timp de la sesizare, ascuns exact în locul indicat de martorul MM, având asupra sa o cagulă şi un spray paralizant, fiind văzut de martorii MM şi MM în timpul comiterii faptelor, iar pe de altă parte, prezenţa persoanei vătămate MM în locuinţa prietenei sale de pe strada MM la momentul comiterii faptei, fiind confirmată de prietena acestuia şi de membrii familiei acesteia, adresă de unde organele de poliţie l-au şi preluat.

Mai mult, bănuiala inculpatului în sensul că persoana vătămată MM şi-a scufundat singură maşina în canal pentru a încasa contravaloarea asigurării, deşi plauzibilă la prima vedere, apare ca lipsită de logică în contextul stării de duşmănie confirmată de ambele părţi și de martori, fiind lipsit de sens ca persoana vătămată să-l fi solicitat tocmai pe inculpat să fie martor la o asemenea faptă.

Din cercetările efectuate şi din probele administrate în cauză, rezultă bănuiala că cea de-a doua persoană care a participat la săvârşirea faptei, este martorul MM, însă nu există probe care să dovedească dincolo de orice îndoială acest fapt.

Astfel, din declaraţia martorului MM la urmărirea penală, rezultă faptul că acesta este prieten cu inculpatul şi locuieşte la acesta pe MM, întrucât a rămas fără locuinţă. Martorul a precizat că ştie din spusele inculpatului că acesta inculpatul a avut în trecut o relaţie cu numita MM, care locuia lângă acesta, pe str. MM.

Martorul a relatat că în seara zilei de 24.07.2017, inculpatul MM i-a spus că a furat de pe str. MM, un autoturism aparţinând actualului prieten al numitei MM, pe care l-a condus până pe str. MM, unde l-a parcat în spatele unor blocuri turn. Inculpatul i-a spus martorului că a avut o cheie a autoturismului în cauză, pe care a luat-o mai de mult de pe o masă din locuinţa numitei MM.

A mai declarat martorul că în aceeaşi seară, inculpatul i-a cerut să meargă cu el până în spatele blocurilor turn de pe strada MM, unde se afla autoturismul MM mergând până acolo amândoi, cu aceeaşi bicicletă. Martorul a mai precizat că ulterior, inculpatul a deschis cu cheia acel autoturism, după care l-a condus de pe strada MM, până la MM, iar MM, a pătruns pe digul canalului de aducţiune al râului Bistriţa. Martorul a declarat că el a mers cu bicicleta în urma maşinii, iar după ce inculpatul a pătruns pe dig, a staţionat câteva minute, a scos din autoturism nişte acte care se aflau într-o ţiplă şi pe care le-a lăsat pe iarbă, iar apoi i-a cerut martorului să plece, spunându-i că se descurcă singur şi că va arunca maşina în canal.

Martorul a mai precizat că inculpatul avea şi el o bicicletă, pe care o ascunsese în vegetaţia de pe gârlă, pentru a avea cu ce să revină acasă, după ce arunca maşina în canal.

A mai relatat martorul, că inculpatul MM i-a spus că în acest fel doreşte să se răzbune pe fosta concubină şi pe actualul prieten al acesteia.

Martorul MM a condus organele de poliţie şi a indicat traseul urmat de inculpat, conducând organele de poliţie pe strada MM, unde în spatele imobilului cu nr. 1MM, a indicat un loc, unde s-a aflat autoturismul marca MM cu numărul de înmatriculare MM, în noaptea de MM, după care a precizat că el şi-a continuat deplasarea cu bicicleta, iar inculpatul a condus autoturismul în cauză, pe străzile MM după care a intrat în parcarea MM, unde a aşteptat puţin, la vederea unui echipaj de poliţie, după care a ieşit în strada MM şi şi-a continuat deplasarea, făcând sensul giratoriu, după care a luat-o pe MM şi s-a oprit pe dreapta, la intrarea MM

Audiat de instanţă, martorul MM şi-a schimbat radical declaraţia de la urmărirea penală, în care confirmase faptele reţinute în sarcina inculpatului, arătând că a semnat acea declaraţie întrucât a fost bătut de organele de poliţie, care i-au produs leziuni grave (fiindu-i fracturată mandibula) şi că declaraţia a fost redactată de agentul de poliţie şi nu i-a fost citită, iar avocatul persoanei vătămate a venit după ce declaraţia fusese consemnată şi doar a semnat-o. Declaraţia sa se contrazice însă nu doar cu declaraţia de la urmărirea penală, ci şi cu cea a inculpatului, asupra unor aspecte esenţiale.

Astfel, inculpatul a precizat că la data reţinută, el s-a aflat la lucru la magazinul unui prieten al său, numitul MM şi că înainte de a pleca de la acesta, martorul MM a venit pe la el şi i-a adus bicicleta. Inculpatul a arătat că a plecat de la numitul MM împreună cu martorul MM, în jurul orei 12 şi pentru că el era cu bicicleta, a luat-o înainte, MM mergând pe jos în urma sa. A mai declarat de asemenea, că după ce li s-a dat drumul de la poliţie, el a fost luat din apropierea spitalului de numitul MM cu maşina şi dus înspre casă, iar în apropiere de casă, l-au luat cu maşina şi pe martorul MM, numitul MM ducându-i pe amândoi acasă la inculpat. Aici numitul MM a rămas cu ei şi pentru că MM se simţea foarte rău, după aproximativ un sfert de oră, inculpatul a chemat ambulanţa şi au plecat împreună, tot cu maşina lui MM, care i-a dus până la stradă unde a venit ambulanţa şi i-a preluat.

Cu privire la aceleaşi aspecte însă, martorul MM a declarat în faţa instanţei, că în seara respectivă, în jurul orelor MM, i-a dus inculpatului bicicleta la magazinul unde se afla acesta, după care a plecat şi nu ştie când a plecat MM de acolo. Fiind întrebat din nou de instanţă asupra acestui aspect, martorul arată că nu este adevărat că a plecat împreună cu inculpatul de la magazin şi că acesta a luat-o înainte cu bicicleta iar el a rămas în urma lui, ci că doar i-a lăsat inculpatului bicicleta şi a plecat. De asemenea, martorul a mai declarat că după ce a plecat de la poliţie a mers singur spre casă, iar pe str. MM a fost luat cu maşina de MM şi prietenul său, care i-a dus pe amândoi până acasă, a mai stat puţin şi apoi a plecat. După un timp, martorul i-a spus inculpatului că se simte rău, mama inculpatului a chemat salvarea, care a venit la benzinăria din MM, iar până acolo, martorul şi inculpatul au mers pe jos.

În faţa instanţei, atât inculpatul cât şi martorul MM au susţinut că declaraţia dată la urmărirea penală de martorul MM, nu a fost legal administrată, fiind luată prin constrângere, martorul fiind bătut de agenţii de poliţie pentru a declara în defavoarea inculpatului, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri medicale, prin care se constată leziuni grave, respectiv fractură de mandibulă cu expulzia unui număr însemnat de dinţi.

De asemenea, martorul a depus plângere penală împotriva agenţilor de poliţie, înregistrată sub nr. MM la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, însă potrivit susţinerilor inculpatului, în cauza respectivă s-a dispus prin ordonanţă o soluţie de clasare, care nu a fost contestată de martorul MM.

Trebuie menţionat şi faptul că declaraţia martorului MM la urmărirea penală a fost luată în prezenţa avocatului persoanei vătămate, care a semnat declaraţia, în cuprinsul căreia s-a consemnat că martorul nu ştie să scrie şi să citească, că este de acord să dea declaraţie şi că i s-a citit declaraţia consemnată.

Pentru aceste motive, instanţa va înlătura declaraţia dată de martorul MM în cursul judecăţii, ca fiind nesinceră.

Declaraţia dată în cursul urmăririi penale de acelaşi martor, se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză, în susţinerea situaţiei de fapt reţinute.

Astfel, persoana vătămată MM, audiată la urmărirea penală, a declarat că a avut diverse certuri cu inculpatul, din pricina prietenei sale şi că şi-a găsit de mai multe ori maşina avariată, bănuindu-l pe inculpat de comiterea faptelor, motiv pentru care l-a reclamat pe acesta la poliţie, însă nu au fost destule probe care să îl incrimineze. De asemenea, a mai precizat că în anul anterior, inculpatul s-a aruncat pe capota maşinii sale, pretinzând că persoana vătămată l-a accidentat intanţionat, însă a fost achitată de instanţă.

În acest context, persoana vătămată îşi parca maşina pe strada MM din Bacău, la sora sa MM, asigurând-o cu cheile din dotare. A mai relatat persoana vătămată, că în noaptea de 25.07.2017, în jurul orelor 2.30, a fost contactat de tatăl lui, care i-a spus că a primit un apel de la poliţie, spunându-i-se că autoturismul pe care îl folosea a fost aruncat în canalul râului MM. Deplasându-se ulterior cu organele de poliţie la locul unde parcase autoturismul, a constatat că acesta nu se mai afla unde fusese parcat. Persoana vătămată a mai precizat că una dintre cheile autoturismului era deţinută de el, iar cheia de rezervă o ţinea la prietena sa MM, pe str. MM de aproximativ un an, însă prietena sa nu mai ştie nimic de acea cheie. A mai declarat persoana vătămată că în autoturism deţinea actele acestuia, precum şi actele sale.

Potrivit declaraţiei martorului MM la urmărirea penală, în noaptea de 25.07.2017, în jurul orelor 00.30, a coborât cu bicicleta de pe podul MM, în dreapta, pe lângă dig, pentru a-şi satisface nevoile fiziologice, împrejurare în care a observat venind dinspre pod, în zona de acces spre dig, o maşină de dimensiuni mici, probabil MM, cu farurile aprinse, care s-a oprit pentru aproximativ 15 minute. Când martorul a vrut să plece, a observat că respectiva maşină a început să se deplaseze cu farurile stinse pe dig, mergând aproximativ 150 m, după care s-a oprit, iar persoana care a coborât din amşină a început să vorbească tare la telefon, spunând ceva despere o bicicletă. Martorul a observat că după 5 minute, a apărut o a doua persoană, cu o bicicletă. Cele două persoane au stat de vorbă, iar după aproximativ 10 minute martorul nu a mai observat acea maşină pe dig, văzându-i doar pe cei doi care şi-au continuat deplasarea pe dig cu bicicleta. A mai relatat martorul, că atunci când cele două persoane au văzut maşina poliţiei, s-au ascuns în tufişuri, la aproximativ 20-30 m de martor. Martorul a oprit maşina de poliţie, a explicat agenţilor de poliţie situaţia şi le-a indicat locul unde s-au ascuns respectivele persoane, iar agenţii de poliţie au scos din tufişuri, din locul indicat de martor, o persoană care avea asupra sa o bicicletă. Ulterior, cu lanterna sa, martorul le-a indicat poliţiştilor locul de pe dig unde cele două persoane aruncaseră autoturismul în canal, pe placa betonată a digului observându-se urmele de cauciucuri. 

Din înregistrările video de la SMM cu punctul de lucru în MM Bacău, strada MM rezultat că în data de 25.07.2017, ora 00:32:28, se observa un autoturism de dimensiuni mici, MM, cu farurile aprinse, fără a i se distinge clar marca, culoarea sau numărul de înmatriculare, care intra în parcarea magazinului MM, cu punctul de lucru pe strada MM, intrând prin prima  intrare de pe strada MM, îndreptându-se spre intrarea în magazin.  Autoturismul a staţionat 9 minute, iar la ora 00:41:46, s-a pus în mişcare, cu farurile aprinse, ieşind din parcare tot prin prima intrare, semnalizând dreapta, după care şi-a continuat deplasarea pe strada MM, către sensul giratoriu.

Ca urmare a audierii martorului MM a rezultat faptul că, în urma prezentării filmării video din parcarea magazinului MM din noaptea de 25.07.2017, de către organele de poliţie, martorul a recunoscut acel autoturism din filmare, ca fiind autoturismul marca MM înmatriculat pe numele său şi folosit de fiul său MM

Martora MM, concubina persoanei vătămate, audiată la urmărirea penală, a declarat că numitul MM locuieşte la ea, pe strada MM şi utilizează un autoturism marca MM, de culoare MM, cu nr. de înmatriculare MM, pe care îl parchează la sora sa, pe str. MM A mai declarat martora, că persoana vătămată i-a dat şi ei o cheie a acestei maşini, pe care ea a uitat-o în geantă şi de atunci nu mai ştie nimic de ea. Martora a confirmat că a avut anterior o relaţie cu inculpatul MM şi crede că acea cheie i-a fost sustrasă de acesta în perioada când avea acces în locuinţa sa. Martora a confirmat de asemenea, starea de duşmănie existentă între părţi, precum şi faptul că în seara incidentului, persoana vătămată se afla la ea şi a fost înştiinţată trelefonic despre furtul maşinii, iar când s-au deplasat în locul unde aceasta parcase maşina, au constatat că nu mai era în locul respectiv.

Martora MM, mama martorei MM, a confirmat atât faptul că în noaptea incidentului persoana vătămată era la locuinţa familiei martorei când a fost înştiinţată de furtul maşinii, cât şi starea de duşmănie dintre părţi.

Martora MM, bunica martorei MM, a declarat de asemenea, că în noaptea incidentului, atât nepoata sa cât şi prietenul acesteia, numitul MM, erau la locuinţa sa când au fost anunţaţi despre faptul că maşina persoanei vătămate se află în canalul MM. Martora a confirmat la rândul său starea conflictuală dintre părţi şi a mai afirmat că a auzit de la o altă persoană, pe nume MM, că ulterior furtului maşinii, martorul MM (zis „MM”) s-ar fi bătut cu inculpatul MM şi că era plin de sânge, fiind luat cu salvarea. De asemenea, martora a confirmat că nepoata sa a avut în geantă o cheie de la maşina persoanei vătămate şi că la un moment anterior furtului maşinii, a întrebat-o pe martoră dacă nu ştie unde este cheia respectivă.

Martora MM, sora persoanei vătămate, a confirmat faptul că fratele său îşi ţinea maşina parcată în faţa blocului său, pe str. MM, în vreme ce el locuia la bunica prietenei sale şi că acesta i-a spus că a avut odată un incident cu a persoană care i-ar fi spart parbrizul maşinii. Martora a declarat că maşina avea două chei, dar ea nu a avut o cheie de la această maşină şi nu a condus-o niciodată, nici ea şi nici soţul său. Martora nu a ştiut dacă persoana vătămată parcase maşina în acelaşi loc în seara de 24.07.2017, însă a arătat că în noaptea incidentului, aceasta a venit la ea şi i-a spus că nu îşi găseşte maşina pe care o parcase în faţa blocului la ea.

În cauză a fost audiat şi martorul MM, unul dintre agenţii de poliţie care au participat la constatarea faptei, acesta relatând că în noaptea incidentului au fost apelați prin serviciul 112, de o persoană care a reclamat faptul că alte două persoane au împins o mașină în canalul de fugă al râului MM, iar când au ajuns la fața locului, căutând în locul indicat de martorul MM, l-au găsit la lumina lanternelor, pe inculpatul MM, care nu scotea nici un sunet, ascuns în vegetație, în poziția culcat și ghemuit, iar în apropierea sa au găsit actele maşinii. Fiind întrebat de agenţii de poliţie cu cine se mai afla, pentru că persoana care apelase 112 spusese că sunt două persoane, inculpatul a răspuns că se afla cu „MM”, aspect consemnat şi în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. A mai relatat martorul, că acela care sunase la poliţie, le-a indicat agenţilor locul unde fusese aruncată maşina în canal şi au observat în acel loc, pe malul de beton, urmele roţilor. Martorul a mai declarat că ulterior, inculpatul a fost încătuşat şi condus la poliţie, unde s-a întocmit şi procesul-verbal de constatare, întocmirea acestuia durând mai mult pentru că între timp au trebuit să identifice şi persoana vătămată şi locul exact unde se afla maşina, în tot acest timp inculpatul nefiind cooperant în sensul de a da declaraţie pentru a se putea elucida fapta, însă nefiind agresat fizic sau psihic de nimeni. Martorul a precizat că în tot acest timp, inculpatul a fost încătuşat şi nu a avut posibilitatea să părăsească sediul poliţiei, pentru că aşa este procedura, persoanele bănuite de săvârşirea unei infracţiuni fiind ţinute încătuşate, pentru a se evita fuga acestora.

Întrucât în apărarea inculpatului s-a invocat faptul că acesta ar fi fost lipsit în mod ilegal de libertate pe durata cuprinsă între momentul depistării sale şi cel al eliberării din sediul poliţiei, instanţa reaminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 31 al. 1 lit. b din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, în realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:

b) să conducă la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii; în cazurile nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit să folosească forţa; verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă.

Analizând constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, prin decizia nr. 132/18.04.2002, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:

Noţiunea de libertate individuală, utilizată în cuprinsul art. 23 din Constituţia României, desemnează posibilitatea fizică a persoanei de a se manifesta în limitele sale naturale, fără a fi supusă altor restrângeri sau oprelişti decât cele stabilite prin ordinea de drept.

La fel ca şi celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale libertatea individuală nu are un caracter absolut, astfel că exerciţiul acesteia poate fi restrâns în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie, şi anume pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea în aceste cazuri trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

În concordanţă cu aceste principii art. 23 din Constituţie, reglementează condiţiile în care autorităţile competente ale statului pot fi abilitate prin lege să restrângă exerciţiul libertăţii individuale, pe calea măsurilor de reţinere şi de arestare preventivă. Astfel, în ceea ce priveşte măsura reţinerii unei persoane, potrivit art. 23 alin. (2) din Constituţie, această măsură este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege, iar potrivit art. 23 alin. (3), durata ei nu poate depăşi 24 de ore.

Constituţia se referă în prevederile citate, la toate cazurile în care autorităţile publice competente sunt autorizate prin lege să ia măsura reţinerii unei persoane, fie că este vorba despre o măsură preventivă dispusă în procesul penal, despre una luată în cadrul procedurii contravenţionale, sau despre o altă măsură de reţinere cu caracter administrativ. În toate aceste cazuri reţinerea nu poate depăşi 24 de ore, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea fundamentală, eliberarea celui reţinut este obligatorie dacă motivele acestei măsuri au dispărut.

Prin art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române se instituie un complex de activităţi specifice organelor de poliţie, şi anume conducerea la sediul poliţiei - dacă este cazul, prin folosirea forţei a categoriilor de persoane prevăzute în textul de lege, identificarea acestora, verificarea datelor care le fac suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale ori, după caz, urmează luarea măsurilor legale faţă de acestea.

Deşi în cuprinsul textului nu se prevede expres luarea măsurii de reţinere împotriva persoanelor supuse verificării, este neîndoielnic faptul că activitatea de verificare efectuată de poliţie - activitate definită ca o măsură administrativă, implică restrângerea exerciţiului libertăţii individuale şi poate fi caracterizată, în termenii art. 23 din Constituţie, ca o reţinere.

Măsura administrativă prevăzută de textul de lege criticat nu contravine însă prevederilor art. 23 alin. (3) din Constituţie, dat fiind că activitatea denumită astfel se realizează în cel mult 24 de ore, adică în limitele de timp prevăzute de acest text constituţional.

Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prin cumularea măsurii administrative prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române cu măsura preventivă a reţinerii, se ajunge la depăşirea duratei de 24 de ore, prevăzută la art. 23 alin. (3) din Constituţie, întrucât prin textul de lege criticat nu se prevede o asemenea posibilitate.

Prin urmare, instanţa reţine că lipsirea de libertate a inculpatului pe durata cuprinsă între momentul depistării sale (aproximativ orele 1.40) şi cel al eliberării din sediul poliţiei (aproximativ orele 17.00), nu a avut caracter nelegal şi prin urmare nu atrage nelegalitatea actelor procedurale întocmite în acest interval de organele de poliţie.

Din coroborarea probelor astfel administrate, instanţa constată că rezultă fără dubiu existenţa faptelor cercetate şi săvârşirea acestora de către inculpat.

În drept, faptele inculpatului constând în aceea că, în perioada 23-25.07.2017, prin folosirea unei chei adevărate, a sustras autoturismul marca MM cu nr. de înmatriculare MM, parcat în faţa imobilului cu nr. MM  de pe strada MM din municipiul Bacău, din data de 23.07.2017, orele 20:00, cauzând persoanei vătămate MM, în posesia căruia se afla,  un prejudiciu estimat de acesta la suma de 9000 de lei, după care a condus autoturismul respectiv, fără a deţine permis de conducere, de la locul unde se afla parcat iniţial, respectiv strada MM pe alte străzi din municipiul Bacău, până pe digul de pe malul drept al canalului de aducţiune al râului Bistriţa, unde l-a abandonat în canalul cu apă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d C. pen. şi conducere fără permis, prevăzută de art. 335 al. 1  C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa va avea în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, rezultatului produs constând în distrugerea maşinii persoanei vătămate şi valoarea ridicată a prejudiciului material produs acesteia, circumstanţele săvârşirii faptei (din probe rezultând că faptele au fost săvârşite cu premeditare, în scop de răzbunare), pluralitatea de infracţiuni, natura şi frecvenţa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum si celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, se reţine că prin sentinţa penală 459/2011 a Judecătoriei Bacău a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii, tot pentru infracţiuni de furt calificat, executând pedeapsa în perioada 16.01.2011 – 07.08.2012. Deşi inculpatul nu se află în stare de recidivă, aceste antecedente ilustrează perseverenţa inculpatului în adoptarea unui comportament antisocial.

Faptele fiind săvârşite mai înainte de condamnarea inculpatului pentru vreuna dintre ele, instanţa constată că acestea sunt concurente şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. 1 C. pen. şi art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., va contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză şi va aplica pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga 1/3 din totalul celeilalte pedepse aplicate.

În temeiul art. 399 C. pr. pen., va menţine măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpatului.

În temeiul art. 72 C. pen., va deduce din durata pedepsei de executat, durata reţinerii de 24 de ore din data de 27.07.2017, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la data de 28.07.2017 la zi.

În latură civilă, dovada prejudiciului produs prin infracţiunile săvârşite de inculpat, s-a făcut cu declaraţiile părţilor şi martorilor audiaţi, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului şi planşele foto aferente, din care rezultă starea maşinii atunci când a fost scoasă din canalul râului Bistriţa şi cu înscrisurile depuse la dosar.

Din probele astfel administrate, a rezultat că autoturismul sustras era un MM pe benzină, fabricat în anul 2001, care a fost distrus în totalitate prin fapta inculpatului, fiind în prezent inutilizabil.

Chiar dacă din probele administrate nu a rezultat o valoare certă a acestui autovehicul, pe baza preţului mediu de piaţă afişat de site-urile de specialitate, instanţa apreciază că valoarea acestuia este de aproximativ 9000 lei.

În ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă, instanţa constată că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în sensul unei suferinţe psihice produse acesteia prin fapta inculpatului, motiv pentru care, instanţa constată că partea civilă nu a suferit un prejudiciu moral care să necesite o reparaţie sub forma daunelor morale.

 Pentru aceste motive, instanţa, în temeiul art. 13 cu 397 al. 1 C. pr. pen. şi 1357 C. civ., va admite în parte pretenţiile civile ale părţii civile MM şi va obliga inculpatul să-i achite acesteia, despăgubiri materiale în sumă de 9000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras şi distrus.

Se va lua act că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

Faţă de condamnarea inculpatului, acesta va fi obligat in temeiul art. 274 al. 1 C. pr. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare