Tăinuire

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău înregistrat sub dosar nr. 1008/180/2017 inculpatul XX a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 270 alin. 1 C.p., cu aplic. art.  41 alin. 1 C.p.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 20.10.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, faptă prev. şi ped. de art. 270 al. 1 C.p.

Prin ordonanţa din data de 12.04.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul XX, pentru săvârşirea infracţiuni de tăinuire, fapte prev. şi ped. de art. 270 al. 1 C.p., cu aplic. art.  41 al. 1 C.p.

Prin ordonanţa din data de 26.04.2016, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul XX, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, fapte prev. şi ped. de art. 270 al. 1 C.p., cu aplic. art.  41 al. 1 C.p.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație martor XX, XX, XX, fl. nr.  34, 40, 43-45; proces verbal ascultare XX, fl. nr. 89-90; procese verbale redare convorbiri, fl. nr. 60-72; proces verbal percheziție informatică, fl. nr. 83-88; declarație inc. XX, fl. nr. 96, 98-99.

Prin încheierea din data de 27.04.2017 a judecătorului de cameră preliminară, s-a constatat competenţa Judecătoriei XX de a soluţiona cauza, legalitatea actului de sesizare a instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul XX, pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

La termenul de judecată din data de 05.12.2017 instanța a adus la cunoștință inculpatului învinuirea, drepturile și obligațiile sale procesuale. Acesta nu s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii și a dat declarație, exprimându-şi acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în situaţia în care va fi găsit vinovat.

La termenul de judecată din data de 30.01.2018 instanţa a audiat martorii XX şi X XX şi a luat act că inculpatul renunţă la audierea martorei XX.

Instanţa a acordat un termen la solicitarea apărătorului inculpatului ca urmare a imposibilităţii de prezentare a acestuia.

La data de 22.03.2018 a fost înregistrată la dosar cererea martorei XX de a fi reaudiată de instanţă, întrucât, cu ocazia audierii de către instanţă la data de 30.01.2018, din cauza emoţiilor şi a faptului că nu a înţeles întrebarea cu privire la modul de dobândire a telefonului şi dacă inculpatul i-a spus să declare la poliţie că a cumpărat telefonul din piaţă şi că nu a primit telefonul de la el, a răspuns negativ. Martora a arătat că inculpatul i-a spus să declare la poliţie că a cumpărat telefonul mobil în cauză din piaţă şi că nu i-a fost adus de el la domiciliu.

La termenul de judecată din data de 03.04.2018 instanţa a respins cererea martorei XX de a fi reaudiată şi a dispus citarea martorilor XX şi XX.

La termenul de judecată din data de 15.05.2018 instanţa a audiat martorul XX, iar la termenul de judecată din data de 12.06.2018 a audiat martorul XX.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu reflectă adevărul judiciar.

La data de 02.08.2015, ora 01.20, persoana vătămată XX s-a adresat Poliţiei Municipiului XX reclamând faptul că persoane necunoscute, în perioada 01.08.2015, ora 18:00 - 02.08.2015, ora 00:20, au pătruns prin efracție în locuinţa sa situată în mun. Bacău, str. Prelungirea Bradului, nr. 125, sc. A, parter, ap. 1, unde au răvăşit bunurile și din interior i-au sustras suma de 150 de lei, un telefon mobil marca ORANGE ZALI, serie IMEI XX şi un telefon mobil marca VODAFONE SMART II, serie IMEI XX. Prejudiciu reclamat a fost estimat de persoana vătămată la valoarea de 700 de lei.

Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului au fost relevate şi ridicate 12 fragmente de urme papilare. Totodată au fost ridicate prin fotografiere directă fragmente de urme de încălţăminte (două modele antiderapante diferite).

Fragmentele de urme papilare au fost introduse în sistemul AFIS în vederea comparării cu impresiunile persoanelor aflate în evidenţă, rezultatul fiind negativ. 

Din declaraţiile persoanelor vătămate XX, XX, precum şi a martorei XX a rezultat faptul că persoanele vătămate locuiesc la adresa de domiciliu împreună cu mama lor, XX

În urma cercetărilor efectuate în cauza penală nr.  6030/P/2015, înregistrată ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată XX s-a dispus printre altele, trimiterea în judecată a inculpaţilor XX și XX, precum și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire. 

În urma punerii în aplicare a măsurilor speciale de supraveghere asupra celor două telefoane mobile sustrase de inculpatul Munte Remus a rezultat faptul că telefonul mobil marca ORANGE ZALI, serie IMEI XX era folosit din data de 04.08.2015 cu cartela prepaid cu numărul 0757902735, posesorul cartelei fiind identificată în persoana numitei  XX, care a purtat convorbiri telefonice cu soţul ei XX.

De asemenea, telefonul mobil marca VODAFONE SMART II, serie IMEI XX, a fost folosit de către numita XX, aflată în relație de afinitate cu numiţii XX şi XX

La data de 10.08.2015 a fost audiat în cauză numitul XX, ocazie cu care acesta a declarat că la data de 09.08.2015, în timp ce se afla în târgul săptămânal Şerbăneşti a cumpărat telefonul mobil marca ORANGE ZALI contra sumei de 40 de lei de la un bărbat ce avea expuse pe o măsuţă mai multe telefoane mobile. Acest bărbat era român, avea circa patru zeci şi ceva de ani şi era înalt de 1,80 metri.

Această declaraţie este în contradicție cu declaraţia soţiei sale XX care la data de 10.08.2015 a declarat că numitul XX i-a adus în jurul datei de 1 sau 2 august 2015 telefonul mobil marca ORANGE ZALI, telefon despre care i-a precizat că 1-a cumpărat la acea dată contra sumei de 50 de lei, în zona Pieţei Centrale de la un ţigan.

Martora XX a declarat în faţa organelor de anchetă, la data de 13.08.2015, că a cumpărat telefonul mobil în cauză, în timp ce se afla în Piaţa Centrală a mun. XX, de la un tânăr de etnie rromă, cu suma de 150 lei.

În schimb, în declaraţia data în faţa organelor de urmărire penală din data de 16.09.2015, reiese că la data de 09.08.2015 inculpatul XX s-a prezentat la locuinţa sa şi i-a arătat două telefoane mobile spre vânzare. Martora a ales telefonul mobil marca Vodafone, iar inculpatul i-a cerut în schimb un caş de brânză. După ce a aflat de la organele de poliţie că telefonul în cauză este furat, martora i-a adus la cunoştinţă acest aspect inculpatului. Inculpatul, însoţit de naşul său de cununie, au condus-o cu maşina pe martoră, la data de 13.08.2015, la sediul poliţiei întrucât urma să fie audiată, şi i-a solicitat acesteia să declare că a cumpărat telefonul mobil din Piaţa Centrală a mun. XX de la un tânăr de etnie rromă. Inculpatul i-a solicitat martorei să nu se piardă când este audiată şi să declare exact aşa cum i-a spus. Inculpatul a asigurat-o în mai multe rânduri pe martoră că telefonul nu este furat. Cei doi au rămas în parcarea din vecinătatea Poliţiei Municipiului XX împreună cu numitul XX şi soţul surorii lui XX, cetățean italian, iar numita XX s-a deplasat în fața organelor de cercetare penală, unde a dat o declarație în sensul celor comunicate de inculpat.

Martora XX a declarat în faţa instanţei că a cumpărat de la inculpat, în luna august a anului 2015, un telefon mobil cu touch screan contra sumei de 100 lei, pe care nu a putut să i-o plătească, oferindu-i, în schimb produse alimentare. După ce a aflat de la organele de poliţei că telefonul în cauză este furat, martora l-a întrebat pe inculpat despre provenienţa acestui bun, iar inculpatul i-a comunicat că nu ştia că acesta este furat. Aceasta a precizat că îşi menţine declaraţia dată în luna septembrie 2015.

La data de 22.03.2018 a fost înregistrată la dosar cererea martorei XX de a fi reaudiată de instanţă, întrucât, cu ocazia audierii de către instanţă la data de 30.01.2018, din cauza emoţiilor şi a faptului că nu a înţeles întrebarea cu privire la modul de dobândire a telefonului şi dacă inculpatul i-a spus să declare la poliţie că a cumpărat telefonul din piaţă şi că nu a primit telefonul de la el, a răspuns negativ. Martora a arătat că inculpatul i-a spus să declare la poliţie că a cumpărat telefonul mobil în cauză din piaţă şi că nu i-a fost adus de el la domiciliu.

În urma interceptării şi a localizării cartelei SIM cu numărul de apel XX, folosit de numitul XX, şi a cartelei SIM cu numărul de apel XX, folosită de numita XX a rezultat faptul că la data de 13.08.2015, în momentul când a fost apelată, numita XX, aceasta a luat legătura cu numiţii XX şi XX.

Inculpatul XX a purtat convorbiri telefonice cu numita XX, înainte să fie audiată de către organele de cercetare penală, oferindu-se să vină la locuinţa acesteia, pentru a o transporta la sediul Poliţiei Municipiului XX .

Inculpatul XX a mai purtat convorbiri telefonice cu numărul de apel XX, folosit în acea perioadă de numitul XX" şi cu o persoană pe nume XX posesorul cartelei cu numărul de apel XX, solicitând informaţii de la acesta cu privire la infracţiunea de tăinuire.

În urma depistării și audierii numitului XX, rezultă faptul că acesta folosea cartela SIM cu numărul de apel XX.

În urma reaudierii numitului XX, acesta a recunoscut faptul că în noaptea de 01/02.08.2015, în jurul orei 00:00 se afla într-un taximetru, singur, în staţia din Piaţa Centrală a mun. Bacău ocazie cu care a cumpărat de la numitul XX" telefoanele mobile marca ORANGE ZALI, serie IMEI XX şi un telefon mobil marca VODAFONE SMART II, serie IMEI XX 12285, sustrase din locuinţa persoanei vătămate XX.

Imediat după ce inculpatul XX a cumpărat cele două telefoane a introdus cartela telefonică cu numărul de apel 0751885000 şi l-a apelat pe colegul său, Emanuel, pe numărul de apel 0752647639, oferindu-i spre vânzare cele două telefoane care le-a cumpărat de la numitul Munte Remus.

Telefonul marca Orange XX l-a dat soţiei sale XX, care l-a folosit în acea perioadă de timp cu cartel de telefon, având numărul de apel XX. Telefonul marca Vodafone l-a oferit cadou numitei XX care l-a folosit cu o cartelă,  având numărul de apel XX.

Inculpatul XX a mai declarat că nu i-a spus numitei XX ce să le spună poliţiştilor cu ocazia audierii.

În urma percheziţiei informatice efectuate asupra telefonului mobil marca ORANGE ZALI, serie IMEI XX, a rezultat faptul că la rubrica ultimele apeluri efectuate, respectiv „LAST DIALED NUMBERS" la data de 02.08.2015, orele 00:17:26 (în noaptea comiterii furtului calificat), telefonul a apelat numărul de apel XX, despre care numitul X XX a declarat că nu cunoaşte cui îi aparţine. La data de 02.08.2015, orele 00:19:40 (în noaptea comiterii furtului calificat), de pe telefonul sustras a fost apelat numărul de apel 0752674639, despre care numitul XX a declarat că este numărul de apel folosit de colegul său Emanuel, pe care la acea data l-a apelat pentru a-i vinde cele două telefoane mobile. 

După dobândirea calității de inculpat, numitul XX Constantin a menţionat că din momentul când i-a făcut cadou telefonul mobil numitei XX şi până după ce aceasta l-a predat organelor de poliție, nu a mai discutat cu ea în legătură cu acest terminal telefonic și nu a învăţat-o pe aceasta ce să declare în faţa organelor de cercetare cu privire la achiziţia telefonului în cauză.

Acest aspect este contrazis de declaraţiile numitei XX şi de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate la data de 13.08.2016, între inculpat şi numita XX

Inculpatul a mai declarat în faţa organelor de urmărire penală că nu a spus de la început că a cumpărat telefoanele de la numitul XX întrucât i-a fost frică de acesta, primind şi ameninţări de la el.

Acest aspect nu se coroborează cu faptul că inculpatul le-a minţit de la început pe martorele XX şi XX cu privire la provenienţa telefoanelor.

Cele două telefoane au fost restituite persoanei vătămate XX de către organele de poliţie.

În faţa instanţei, inculpatul a precizat că, la momentul la care a cunoscut cele două telefoane mobile de la numitul XX, îl cunoştea pe acesta de circa 2-3 ani, însă nu ştia ce reputaţie are acesta. Numitul XX a încercat să vândă telefoanele mobile taximetristului care avea parcată maşina în faţa sa, însă acestea nu a dorit sale cumpere. Inculpatul l-a întrebat pe numitul XX de unde are telefoanele, iar acesta i-a spus că nu sunt furate şi că sunt din Suedia. Inculpatul a văzut că telefoanele au inscripţia “Orange” şi a dedus că telefoanele sunt din România, motiv pentru l-a întrebat din nou pe numitul XX de unde are telefoanele. Acesta l-a asigurat din nou pe inculpat că nu sunt furate. Inculpatul nu i-a solicitat numitului XX actele de provenienţă pentru telefoane întrucât acestea nu erau noi.

Martorul XX a declarat în faţa instanţei că a vândut cele două telefoane mobile inculpatului, fără a-i aduce la cunoştinţă provenienţa acestuia. Nu a putut preciza dacă inculpatul l-a întrebat despre provenienţa telefoanelor.

Martorul XX a declarat în faţa instanţei că, în seara respectivă, maşina sa era parcată în spatele maşinii inculpatului şi că, la un moment dat, a fost abordat de o persoană de sex masculin, de circa 30 de ani, posibil de etnie rromă, pentru a cumpăra unul sau două telefoane mobile. Martorul i-a spus acestei persoane că nu are bani în condiţiile în care telefoanele păreau să fie costisitoare, fără a o întreba care este preţul acestora. După ce a refuzat oferta acestei persoane, martorul a primit o comandă de taxi şi a plecat. Acesta a mai arătat că staţia de taxi în cauză este situată vis-a-vis de sala de jocuri BULION şi se întâmpla ca anumiţi clienţi ai acestei săli de jocuri să vină la taximetrişti pentru a-şi vinde telefoanele.

Dispozițiile legale nu fac nicio deosebire în ceea ce privește forța probantă a mijloacelor de probă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești. Astfel, nu există niciun temei legal pentru a crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, ale persoanei vătămate sau ale martorilor. În baza principiului liberei aprecieri a probelor, instanța poate să considere, atunci când există contradicții sau completări între declarațiile succesive, că numai una dintre ele este expresia adevărului, urmând a le înlătura motivat pe celelalte.

Având în vedere toate mijloacele de probă coroborate anterior, instanţa consideră că inculpatul a dat dovadă de o poziţie procesuală nescinceră, prin conduita sa încercând să împiedice aflarea adevărului în prezenta cauză. În acest sens, instanţa are în vedere cu predilecţie declaraţiile martorelor XX şi XX. Astfel, inculpatul le-a minţit pe acestea cu privire la modul de dobândire al telefoanelor, iar pe martora XX a determinat-o să declare în mod mincinos în faţa organelor de poliţie în data de 13.08.2015.

Instanţa consideră că inculpatul ştia că cele două telefoane mobile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, având în vedere condiţiile în care le-a cumpărat (în timpul nopţii, cotra unei sume infime de bani, deşi telefoanele erau smartphone-uri), dar şi faptul că îl cunoştea pe numitul XX de mai mult timp (deşi a susţinut în mod nesincer că nu cunoştea reputaţia acestuia). Se impune a se menţiona apărătorul inculpatului a arătat, cu ocazia susţinerilor asupra fondului cauzei, că inculpatul nu a arătat, de la început, că a cumpărat telefoanele de la numitul XX pentru a nu-i face probleme acestuia. 

Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu vinovăţie de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului XX, care la data de 02.08.2015 a achiziționat de la numitul XX două telefoane mobile cu privire la care avea cunoștință că provin din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, întrunește elementele constitutive a  infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 270 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen. 

Privitor la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii analizate constă în cumpărarea de către inculpat a două telefoane mobile despre care cunoştea că provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției.

Între acțiunea ilicită a inculpatului și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate, rezultată din materialitatea faptei.

În privința laturii subiective a infracțiunii analizate se reține forma de vinovăție a intenției indirecte.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi rezultatul infracţiunii comise, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că aceasta prezintă periculozitate având în vedere că s-a adus atingere relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa reţine că acesta are vârsta de 36 ani, este căsătorit, are 8 clase şi este taximetrist.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este la primul contact cu legea penală, infracţiunea de tăinuire fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, respectiv după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 615/D/25.11.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în doarul nr. 4437/110/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 2005/28.05.2009 a ÎCCJ.

În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, instanța constată că acesta nu a colaborat cu organele de urmărire penală şi nu a recunosut săvârşirea faptei.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Potrivit dispoziţiilor legale în cauză infracţiunea de tăinuire este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Instanța se va orienta spre pedeapsa închisoriii, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la poziţia procesuală a acestuia şi la gravitatea faptei.

Astfel, în baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen. instanţa îl va condamna pe inculpatul XX la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 270 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen. şi art. 43 alin. 5 C. pen.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 860 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 60 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 800 lei în cursul judecăţii.

Ia act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Domenii speta

Spete similare