Tăinuirea. Criterii de apreciere a laturii subiective a infracţiunii

Tăinuirea. Criterii de apreciere a laturii subiective a infracţiunii

Prin încheierea nr. 64 din 30.06.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în dosarul nr. 8433/318/2009 prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă pentru un număr de patru inculpaţi ca autori ai infracţiunilor principale, însă a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de parchet cu privire la inculpatul C.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 211 şi art. 26 rap. la art. 208-209 alin.1 lit.a şi g C.pen. cu aplic. art. 75 lit.c  Cod penal şi art. 33-34 Cod penal.

Soluţia de respingere a propunerii de arestare preventivă faţă de inculpatul C.V. a fost motivată pe temeiul lipsei reprezentării acestui inculpat că bunurile primite provin din sustrageri repetate.  Şi-a motivat soluţia prima instanţă în principal, pe argumentul că inculpatul în declaraţia dată nu a recunoscut că avea cunoştinţă de provenienţa ilicită a bovinelor cumpărate de la alţi 4 (patru) inculpaţi în cauză, ce le sustrăseseră de pe raza comunelor Negomir şi Câlnic.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu arătând că în mod greşit instanţa de fond a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.V., invocând că inculpatul avea cunoştinţă de provenienţa din comiterea unor furturi repetate a bovinelor pe care acesta le-a cumpărat, aspect rezultat şi din achiziţionarea animalelor sustrase pe timp de noapte pentru a împiedica descoperirea faptelor şi distrugerea de către inculpat prin ardere a crotaliilor şi oaselor bovinelor sacrificate la domiciliul său, încercând astfel să înlăture urmele infracţiunii şi având o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale.

Recursul parchetului a fost apreciat de către tribunal ca întemeiat fiind admis, pe cale de consecinţă, în lumina următoarelor considerente ce analizează tocmai latura subiectivă a infracţiunii de tăinuire ca fiind întrunită în speţa analizată. Astfel, în mod greşit instanţa de fond a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.V., cu motivarea că nu există probe conform cărora lăsarea acestui inculpat în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

În primul rând, motivarea primei instanţe a fost superficială şi neconformă cu realitatea întrucât activitatea infracţională desfăşurată de acesta are un caracter principal în contextul  întregii activităţi infracţionale desfăşurată de către cei 5 inculpaţi, în sensul că  prin discuţiile prealabile sau concomitente săvârşirii faptelor de sustragere de bovine de către ceilalţi inculpaţi, pe care acest inculpat le-a avut cu inculpaţii V.M.I., în principal, şi cu inculpatul N.D., în cazul unui singur act de sustragere, a întărit convingerea celorlalţi 4 inculpaţi să persiste şi să reitereze activitatea infracţională de sustragere de bovine, dându-le acestora asigurarea că va primi şi va cumpăra bunurile astfel sustrase.

Prin urmare, apare ca întrunită latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la furt calificat, din moment ce  inculpatul C.V. a promis înainte sau în timpul săvârşirii actelor de sustragere că va tăinui bunurile provenite din acestea, aspect ce se circumscrie tezei a II-a a infracţiunii de complicitate stipulată prin dispoziţiile art. 26 C.pen.

Sub aspectul laturii subiective a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul C.V., instanţa de recurs nu a primit motivarea primei instanţe, conform căreia nu ar fi cunoscut  că bovinele cumpărate de acesta provin din acte de sustragere repetate.

Este neîndoios că elementul subiectiv intelectiv al infracţiunilor pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.V. trebuie desprins din materialitatea faptelor sale şi împrejurările în care au fost comise, fiind lipsit de relevanţă juridică atitudinea acestui inculpat de negare a cunoaşterii provenienţei bovinelor pe care le-a cumpărat de la ceilalţi inculpaţi.

Ori, discuţiile telefonice şi nemijlocite pe care inculpatul C.V. le-a avut, în principal cu inculpatul V.M.I., cu care se cunoştea din timpul satisfacerii serviciului militar, privitor la  primirea şi cumpărarea repetată a bovinelor sustrase, primirea acestor animale sustrase fără acte însoţitoare şi anume certificat de proprietate şi certificat sanitar veterinar, în condiţiile în care inculpatul C.V., aşa cum acesta a declarat la instanţa de recurs, desfăşura de cca. 2 ani de zile activităţi de negoţ cu animale, a îndrituit convingerea tribunalului că acest inculpat a avut pe deplin reprezentarea faptului că bovinele provin din sustragere.

Această reprezentare a provenienţei bunurilor cumpărate este demonstrată şi de primirea bovinelor sustrase uneori pe timpul nopţii,  aduse de către aceeaşi inculpaţi, care nu au negociat în nici un mod preţul de vânzare al acestor bovine, activitate de notorietate în situaţia unor vânzători de bună credinţă, proprietari ai bunurilor oferite spre vânzare.

Dimpotrivă, preţul plătit de către inculpatul C.V. a fost lăsat numai la aprecierea acestuia, motiv pentru care a oferit preţuri modice pentru bovinele primite, provenite din sustragere, situaţie specifică vânzătorilor şi cumpărătorilor de bunuri de provenienţă ilicită.

Mai mult decât atât, inculpatul C.V. a sacrificat  bovinele procurate astfel, la domiciliul său, în condiţii neigienice şi nu în unităţi de abator specializate şi autorizate în acest sens, valorificând la un preţ superior celui de cumpărare carnea rezultată „la negru”, aşa cum a declarat la instanţa de recurs, către o carmangerie din Piaţa centrală a Municipiului Tg-Jiu, aşadar comercializare făcută în mod ilegal, pentru care  organul de urmărire penală urmează să extindă cercetările penale în cauză.

De asemenea, încercarea de zădărnicire a aflării adevărului de către inculpatul C.V. a rezultat şi din conduita sa oscilantă şi total nesinceră în cursul audierii la instanţa de fond şi la instanţa de recurs, privitor la provenienţa bovinelor cumpărate, afirmând că acestea provin din gospodăria părinţilor inculpaţilor, precum şi prin distrugerea prin ardere a crotaliilor şi oaselor bovinelor sacrificate la domiciliul său, încercând astfel să înlăture urmele infracţiunii.

Încercarea de a zădărnici aflarea adevărului este demonstrată şi de declaraţia sa iniţială, conform căreia animalele cumpărate le-ar fi dus la un abator din Dăneşti.

Aşa fiind, s-a apreciat ca fiind întrunite pe deplin condiţiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a acestui inculpat.

De asemenea, s-au constatat îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică a rezultat din modul de operare, săvârşirea în mod similar şi repetat a  acestor fapte  derulate pe o perioadă  relativ lungă de timp, faptul că a acţionat după acelaşi modus operandi, constituind un grup infracţional  cu ceilalţi 4 inculpaţi în vederea  săvârşirii mai multor infracţiuni de furt, precum şi temerea că  prin lăsarea în libertate, inculpatul ar putea continua realizarea unor acte de natura celor pentru care  este cercetat şi care ar declanşa reacţii negative în rândul opiniei publice, mai ales pentru urmările vizând sănătatea publică a cetăţenilor, potenţiali cumpărători, de astfel de carne, introdusă ilegal în reţeaua alimentară în condiţii ce încalcă igiena sanitar veterinară.

Pericolul social concret pentru ordinea publică este amplificat de numărul de fapte  materiale în care  s-a  constituit  activitatea infracţională, de  modalitatea săvârşirii  faptelor  ce a  presupus o anumită organizare  şi de numărul  mare de făptuitori - 6- ( incluzându-l  şi pe  învinuitul minor  C. M., în vârstă de 15 ani).

Astfel, starea de pericol pentru ordinea publică presupune şi o rezonanţă a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, producerea unei stări de indignare sau dezaprobare publică, precum şi sentimentul unei insecurităţi sociale ce s-ar putea provoca prin lăsare în libertate a inculpaţilor cercetaţi.

 În plus, această măsură preventivă  a fost judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art.136 alin.1 şi 8 din C.proc. pen., neimpunându-se pentru argumentele  menţionate anterior luarea măsurii obligării de a nu părăsii localitatea  sau ţara.

În concluzie, pentru aprecierea întrunirii laturii subiective a infracţiunii de tăinuire au fost analizate toate împrejurările primirii şi dobândirii bunurilor provenite din săvârşirea de acte materiale repetate de sustragere precum şi întreaga materialitate a faptelor desprinzându-se, fără putinţă de dubiu, concluzia subzistenţei elementului intelectiv subiectiv al acestei infracţiuni şi pe cale de consecinţă admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de parchet, casarea încheierii recurate şi arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 zile a inculpatului C.V.

judecător,  Teofil Boncu

4

Domenii speta

Spete similare