Motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă. Aplicarea în timp a Codului de procedură civilă din 2010 - art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012

Conform, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Stabilirea căii de atac este o chestiune de ordine publică care trebuia să fie pusă în discuţia părţilor de către instanţa de apel şi soluţionată cu prioritate. Faţă de valoarea indicată de reclamant şi faţă de dispoziţiile art. 402 alin. 2 art. 282¹ Cod procedură civilă, calea legală de atac ce putea fi formulată împotriva sentinţei pronunţate este recursul.

Normele procesuale de investire al instanţelor judecătoreşti și soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică corespunzător principiului stabilit în art. 126 din Constituţia României, instanţa care a pronunţat decizia civilă recurată a fost alcătuită într-o compunere nelegală, cu nesocotirea prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 23.03.2015 sub nr. xxxx/119/2014, ca urmare a declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei dispusă de către Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr.148 din 05.05.2015, contestatorul A.B. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice C. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D., E. şi F., anularea procesului-verbal de predare-primire încheiat de către pârâţi la data de 28.10.2014, obligarea pârâţilor la restituirea remorcii marca PA-T3 cu număr de înmatriculare […] în perfectă stare de funcţionare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul este posesorul și proprietarul remorcii PA-T3 cu număr de înmatriculare […] încă din anul 2000.

La data de 28.10.2014, pârâta prin cei doi funcţionari ai săi s-a prezentat la domiciliul său și a ridicat remorca, întocmind un proces-verbal, deşi contestatorul a obiectat că nu are nicio datorie.

Contestatorul a arătat că procesul-verbal atacat este un act administrativ, iar plângerea pe care a formulat-o la intimată nu a fost favorabil soluţionată. Totodată a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât acesta este proprietar și posesor al remorcii în cauză, îi este încălcat dreptul de proprietate şi nu are nici un debit faţă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D., procesul-verbal fiind un act informal, nepurtând apostilă.

Prin sentinţa civilă nr. 148 din 05.03.2015 Tribunalul Covasna a calificat cererea drept o contestaţie la executare, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Prin sentinţa civilă nr. 654/21 aprilie 2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor D. și E., invocată de către instanţă, din oficiu.

A respins cererea formulată de către contestatorul A.B., în contradictoriu cu intimaţii E. şi F., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A.B., invocată de către intimată, prin întâmpinare.

A respins cererea formulată de către contestatorul A.B., în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D., ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut şi a motivat în esenţă următoarele:

La termenul de judecată din data de 21.04.2015, judecătoria a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D. şi, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor E. și F..

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor E. și F., invocată de către judecătorie din oficiu, s-a reţinut că potrivit art. art. 36 Noul Cod de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre titularul obligaţiei și pârâtul chemat în judecată.

Prezenta cerere are ca obiect contestaţie la executare formulată împotriva procesului-verbal de predare-primire, olograf, din 28.10.2014, întocmit în prezenţa celor doi intimaţi, având calitatea de prepuşi în cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice D..

Cum cei doi intimaţi exercitau atribuţii de serviciu pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D., fără a avea vreun drept propriu în procedura execuţională, instanţa de fond a apreciat că aceştia nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A.B., având CNP 13…, instanţa de fond a reţinut faptul că potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, respectiv situaţie analitică debite, plăţi, solduri (fila 23, 24 dosar fond) rezultă că numitul A.B. având CNP 16… figura în evidenţele intimatei cu un debit de 8.488 lei și respectiv 120 lei.

Mai mult, potrivit adresei nr. 4142 din 09.07.2009 emisă de comuna G.. (fila 45, dosar fond) rezultă că A.B., având CNP 16…, figurează în evidenţele fiscale cu remorca utilitară camion, marca PA-T3, cu numărul de identificare […], masa maximă autorizată de 400 kg.

Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele mai sus-expuse s-a concluzionat că există o coincidenţă de nume între contestator şi proprietarul vehiculului sechestrat, debitor al intimatei, diferenţierea dintre cele două persoane rezultând din codul numeric personal deosebit al acestora.

Cum nu există identitate între contestatorul din cauză şi titularul dreptului de proprietate al vehiculului, obiect al actului de executare contestat, respectiv procesul-verbal de predare-primire din 28.10.2014, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A.B., invocată de către intimată, prin întâmpinare și a respins cererea ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A.B. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice și cu intimaţii E. şi F. solicitând schimbarea în tot a sentinţei în sensul obligării intimaţilor să îi restituie remorca în starea în care a fost ridicată de la domiciliul său.

Prin decizia civilă nr. 591/A/15.12.2015, pronunţată de Tribunalul Covasna, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A.B., în contradictoriu cu intimaţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D. împotriva sentinţei civile nr. 654/21.04.2015 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care o păstrează.

În considerentele deciziei pronunţate Tribunalul Covasna reţine următoarele:

Coroborând datele înscrise în talonul remorcii cu datele personale ale lui A.B. rezultă că remorca sechestrată şi ridicată de organele de executare fiscale, aparţine chiar debitorului urmărit şi nu tatălui său care poartă numele de A.H., prin urmare apelantul nu poate susţine că executarea silită se poartă asupra unui bun al său, ca atare în procedura de executare silită nu s-a încălcat dreptul de proprietate al unui terţ, cu alte cuvinte pentru stabilirea proprietarului remorcii nu importă locul de unde aceasta a fost ridicată, imobil care poate să aparţină unui terţ, ci esenţial este faptul că în talonul remorcii proprietar înscris este debitorul urmărit şi tot acesta apare și în evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului I. drept proprietar al remorcii marca PA - T3 cu număr de înmatriculare […].

Din moment ce procesul-verbal de ridicare a cărui anulare se cere, a fost întocmit pe fondul unei executări silite desfăşurate pentru aducerea la îndeplinire a sentinţei civile nr.1157/11.11.2003 a Tribunalului Covasna, acest proces-verbal constituie un act de executare iar anularea lui nu se poate obţine decât într-o contestaţie la executare, prin urmare în mod legal şi temeinic judecătoria s-a considerat învestită cu o contestaţie la executare, trebuind a se avea în vedere și prevederile art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire.

Anularea unui act de executare silită nu constituie o acţiune în răspundere civilă delictuală, înapoierea remorcii ridicate se poate obţine prin întoarcerea executării și nu prin invocarea delictului civil.

Sentinţa civilă nr. 148/05.03.2015 a Tribunalului Covasna, este definitivă, aceasta este hotărârea prin care s-a dat calificarea corectă cererii de chemare în judecată, prima instanţă procedând în mod legal și temeinic atunci când s-a conformat obiectului și temeiului cererii, astfel cum acestea au fost stabilite de către instanţa care și-a declinat competenţa.

Din moment ce contestatorul A.B. (H.), CNP 13…, nu are un drept de proprietate asupra remorcii sechestrate şi ridicate din curtea imobilului său, el nu are calitate procesuală activă, nefiind persoană vătămată şi ca atare nu intră în categoria persoanelor interesate în formularea contestaţiei la executare în sensul art. 172 alin. 1 din O.G nr. 92/2003, iar cât priveşte pe funcţionarii publici F. şi E. care au procedat la ridicarea remorcii este evident că aceştia nu au calitate procesuală pasivă într-o contestaţie la executare, întrucât nu au acţionat în nume propriu ci ca împuterniciţi ai organului fiscal de executare silită, iar într-o astfel de contestaţie la executare calitate procesuală pasivă îşi găseşte organul fiscal atât în calitate de creditor cât şi de organ de executare silită, aşadar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice.

Împotriva acestei decizii din apel a declarat recurs contestatorul A.B. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice și cu intimaţii E. şi F. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Covasna – complet de contencios administrativ şi fiscal.

Recursul declarat este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 3 şi 8 Cod procedură civilă și se arată, în esenţă, că Tribunalul Covasna a calificat cererea de chemare în judecată drept o contestaţie la executare, în fapt aceasta fiind competentă să judece contestaţia împotriva unui act administrativ, iar prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale i s-a obstrucţionat liberul acces la justiţie.

Recursul a fost timbrat cu 200 lei.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

La termenul de judecată din data de 12.05.2016, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor legea de procedură aplicabilă și a invocat din oficiu motivele de ordine publică prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 1 şi 5 Cod procedură civilă, având în vedere dispoziţiile art. 172 alin. 1 rap art. 3 din O.G. nr. 92/2003 și art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă și reţinând că Tribunalul Covasna a soluţionat calea de atac împotriva sentinţei nr. 148/05.03.2015, în complet de apel.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că instanţa de apel nu a calificat corect calea de atac ce putea să fi exercitată în cauză, în raport de calificarea dată obiectului acţiunii și de legea de procedură aplicabilă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Covasna contestatorul A.B. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice C. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice D., E. şi F., anularea procesului-verbal de predare-primire încheiat de către pârâţi la data de 28.10.2014 și obligarea pârâţilor la restituirea remorcii marca PA-T3 cu număr de înmatriculare […] în perfectă stare de funcţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 148 din 05.03.2015 Tribunalul Covasna a calificat cererea drept o contestaţie la executare, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Instanţa de apel reţine că sentinţa civilă nr. 148/05.03.2015 a Tribunalului Covasna, este definitivă, aceasta fiind hotărârea prin care s-a dat calificarea corectă cererii de chemare în judecată, prima instanţă procedând în mod legal și temeinic atunci când s-a conformat obiectului și temeiului cererii, astfel cum acestea au fost stabilite de către instanţa care și-a declinat competenţa.

Conform, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012.

Somaţia nr. 143010001457808 a emisă de intimată în dosarul de executare la data de 30.10.2008 (fila nr. 47 dosar fond).

Procesul-verbal de predare primire în data 28.10.2014 a fost emis pentru aducerea la îndeplinire a procesului-verbal de identificare a bunurilor indisponibilizare prin sechestru nr. 19162/24.06.2014 și a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 17.07.2009.

Art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 prevede că persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, iar art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 prevede că unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.

Potrivit art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2 („Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.”).

Din actele și lucrările dosarului rezultă că remorca marca PA-T3 cu număr de înmatriculare […] a fost evaluată de intimată la suma de 1500 lei, prin anexa la procesul-verbal de sechestru nr. 19235 (fila nr. 40 dosar fond).

Conform art. 282 ind. 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.

Stabilirea căii de atac este o chestiune de ordine publică care trebuia să fi pusă în discuţia părţilor de către instanţa de apel şi soluţionată cu prioritate. Faţă de valoarea indicată de reclamant şi faţă de dispoziţiile art. 402 alin. 2 art. 282¹ Cod procedură civilă, calea legală de atac ce putea fi formulată împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Sfântu Gheorghe este recursul. Recunoaşterea unei alte căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum și al principiului constituţional al legalităţii în faţa legii și al autorităţilor, iar recunoaşterea unei alte căi de atac decât celei legale e inadmisibilă.

Normele procesuale de investire al instanţelor judecătoreşti și soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică corespunzător principiului stabilit în art. 126 din Constituţia României, instanţa care a pronunţat decizia civilă nr. 591/A/15.12.2015 a fost alcătuită într-o compunere nelegală, cu nesocotirea prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.

Luând în considerare motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea excepţiei inadmisibilităţii recursului întemeiată pe Noul Cod de procedură civilă deoarece instanţa a stabilit că legea aplicabilă este Codul de procedură civilă din 1865. De asemenea, nu vor mai fi analizate criticile formulate în recurs, care vor fi avute în vedere de instanţă, în rejudecare.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, recursul formulat de A.B. împotriva deciziei civile nr. 591/A/15.12.2015, pronunţată de Tribunalul Covasna - Secţia civilă, va fi admis, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, în recurs, la aceeaşi tribunal.

Domenii speta

Spete similare