Contencios administrativ. Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de d.g.r.f.p. Contribuabil declarat inactiv

Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de D.G.R.F.P. Contribuabil declarat inactiv

- art. 92 alin. 1 Cod de procedură fiscală

- art. 4 alin. 4 lit. c) din O.G. nr. 39/2015

Criticile recurentei referitoare la greşita aplicare în speţă a prevederilor art. 1 alin 1 Cod procedură fiscală şi art. 92 lit. d) şi e) Cod procedură fiscală sunt întemeiate.

 Potrivit art. 92 Cod procedură fiscală, (1) Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv şi îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege; b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; c) organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat; d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului; e) durata de funcţionare a societăţii este expirată; f) societatea nu mai are organe statutare; g) durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată.

Potrivit art. 4 alin. 4 lit. c) din O.G. nr. 39/2015, (4) în cazierul fiscal se înscriu şi informaţii din documentele întocmite pentru atragerea răspunderii solidare, patrimoniale sau a inactivităţii fiscale, după cum urmează:

c) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii, cu excepţia inactivităţii fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului, prevăzută în Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

(5) Inactivitatea fiscală prevăzută la alin. (4) lit. c) se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entităţii fără personalitate juridică declarate inactivă, cât şi al reprezentanţilor legali sau reprezentanţilor desemnaţi ai acestora.

Potrivit art. 1 alin. 1 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat.

În speţă, Decizia nr. (...)/04.03.2016 nu reflectă în mod corect situaţia individuală în care se află reclamanta, în contextul în care motivul real al intervenirii stării de inactivitate este înscrierea temporară la registrul comerţului a inactivităţii societăţii, şi cu toate acestea, în cuprinsul deciziei de declarare în activitate contestată de reclamantă este menţionată ca motiv al declarării stării de inactivitate atât situaţia reglementată de prevederile art. 92 lit. d) Cod procedură fiscală, cât şi situaţia reglementată de art. art. 92 lit. e) Cod procedură fiscală, respectiv durata de funcţionare a societăţii este expirată.

Or, ipoteza reglementată de art. 92 lit. e) din Codul de procedură fiscală nu este incidentă în speţă, ceea ce face ca menţionarea acesteia în cuprinsul Deciziei de declarare în inactivitate, să atragă anularea parţială a acesteia, impunându-se înlăturarea temeiului de drept eronat menţionat.

Nu se poate reţine că actul ce conţine menţiuni nereale în privinţa situaţiei fiscale a reclamantei nu este vătămător pentru aceasta, deoarece nu există nicio garanţie că în perioada de valabilitate a deciziei de declarare în activitate contestată de reclamantă, aceasta nu va fi operată în cazierul fiscal al reclamantei, în privinţa motivului de declarare a inactivităţii reglementat de art. 92 lit. e) Cod procedură fiscală.

Este lipsit de relevanţă, din punct de vedere al efectelor juridice pe care le poate genera, faptul că menţionarea în cuprinsul Deciziei nr. (...)/04.03.2016 a cazului de inactivitate prevăzut de art. 92 alin. 1 lit. e) Cod procedură fiscală a fost generată automat de aplicaţia informatică, după cum nu există niciun indiciu în sensul indicării alternative a celor două motive care au condus la declararea stării de inactivitate a reclamantei, aprecierea făcută în acest sens de prima instanţă fiind lipsită de temei, în raport de modul de redactare al actului în cuprinsul căruia se face referire la ambele motive ca fiind incidente în ceea ce o priveşte pe reclamantă. Pe de altă parte, un act cu un conţinut alternativ este de asemenea susceptibil de anulare, în condiţiile în care nu se poate stabili cu certitudine ce anume a avut în vedere organul fiscal la momentul emiterii acestuia.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 2909 din 29 noiembrie 2017

Prin Sentinţa nr. (...)/CA din 07.04.2017 Tribunalul (...) a respins cererea formulată de reclamanta (...) Import Export SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în fapt, prin Decizia nr. (...)/04.03.2016, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), reclamanta S.C. (...) Import - Export S.R.L. a fost declarată inactiv fiscal ca urmare a inactivităţii temporare înscrisă la registrul comerţului.

 În Decizia de declarare în inactivitate nr. (...)/04.03.2016, ca temei de drept este indicat: art. 92 alin. 1 lit. d) inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului /e) durata de funcţionare a societăţii este expirată.

Reclamanta a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea în parte a deciziei, în sensul eliminării motivului prevăzut de art. 92 alin. 1 lit. e), respinsă de pârâta prin Decizia nr.(...) din 14.06.2016, motivat de faptul ca temeiurile de drept din decizia de declarare în inactivitate sunt menţionate în mod alternativ, fiind generate astfel de Aplicaţia Informatică Inactivi.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim”.

Art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată prevede că: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Prin art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr.554/2004 s-a definit ca ”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate”.

De asemenea, în art. 92 alin 1 din Legea 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, se prevede: Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv şi ii sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii dacă se află în una dintre următoarele situaţii: d/inactivitatea temporara înscrisa la registrul comerţului.

S.C. (...) Import - Export SRL figurează la Registrul Comerţului cu întrerupere temporară de activitate din data de 27.04.2015, iar Decizia de declarare în inactivitate cu nr. (...)/04.03.2016 a fost emisă în baza art.92 alin.1 litera d) din Legea 207/2015, în conţinutul său litera e) fiind prevăzută alternativ, iar nu cumulativ.

 De asemenea, art. 4 alin. 4 lit. c) din OG nr. 39/2015 privind cazierul fiscal prevede că în cazierul fiscal se înscriu şi informaţii din documentele întocmite pentru atragerea răspunderii patrimoniale sau a inactivităţii fiscale, declarate potrivit legii, cu excepţia inactivităţii fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului, prevăzută Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Contrar susţinerilor reclamantei, în cauză, în cazierul fiscal al reclamantei/reprezentantului său legal nu apar menţiuni cu privire la inactivitatea fiscală şi nici nu vor fi trecute din moment ce motivul de la litera e) al art. 92 alin.1 din Legea 207/2015 nu este incident în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs recurenta-reclamantă (...) Import Export SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa anulării în parte a Deciziei nr. (...)/04.03.2016 privind declararea în inactivitate a societăţii (...) IMPORT-EXPORT SRL şi a eliminării motivului prevăzut la art. 92 lit. e) - durata de funcţionare a societăţii este expirată; totodată, recurenta a solicitat anularea Deciziei nr. (...)/14.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată pe cale administrativă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii având ca unic temei pentru declararea societăţii ca inactivă, motivul prevăzut la art. 92 lit. d) - inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului.

 În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că prin emiterea deciziei de declarare în inactivitate în baza unui temei de drept care nu corespunde realităţii nu au fost vătămate drepturile şi interesele societăţii.

În fapt, aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, D.G.R.F.P. (...) a comunicat, în data de 25.03.2016, la adresa societăţii, o decizie de declarare în inactivitate având nr. (...)/04.03.2016, emisă în temeiul art. 92 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru motivul prevăzut la lit. d) - inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului şi pentru motivul prevăzut la lit. e) - durata de funcţionare a societăţii este expirată.

 Societatea (...) Import - Export Srl este într-adevăr în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului, însă în decizia de declarare în inactivitate comunicată societăţii se reţin în mod greşit şi prevederile art. 92 lit. e) Cod procedură fiscală, întrucât societatea nu are durata de funcţionare expirată, fiind înfiinţată pe o perioadă nelimitată.

Împotriva acestei decizii, recurenta arată că a formulat contestaţie care a fost soluţionată prin Decizia nr. (...)/14.06.2016, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acesteia, cu motivarea că Decizia de declarare în inactivitate cu nr. (...)/04.03.2016 a fost emisă în baza art. 92 alin. l litera d) din Legea 207/2015, chiar dacă aplicaţia informatică Inactivi a generat în conţinutul deciziei şi litera e).

Consideră că un asemenea răspuns nu poate fi acceptat, respectiv este nelegal ca împotriva unei societăţi să se retină o stare de fapt care este contrară realităţii.

În ce priveşte hotărârea pronunţată de instanţa de fond, consideră că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa neluând în considerare sau interpretând în mod greşit prevederile legale invocate de reclamantă.

Art. l. pct. l Cod de procedură fiscală defineşte actul administrativ fiscal ca fiind "actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat."

 Din această definiţie rezultă faptul că actul administrativ fiscal, pe de o parte trebuie să stabilească o situaţie individuală, iar pe de altă parte este emis în scopul de a produce efecte juridice faţă de contribuabil. Or, actul administrativ fiscal atacat stabileşte o situaţie, o stare de fapt în care recurenta nu se încadrează, care nu îi este aplicabilă. Pe de altă parte, dacă actul administrativ fiscal este emis cu scopul de a produce efecte, este nelegal ca împotriva societăţii recurente să producă efecte juridice o situaţie care nu există în realitate.

Instanţa de fond a constatat că faţă de societate lit. e) a art. 92 alin. l Cod de procedură fiscală nu produce efecte în prezent şi a socotit, fără temei, că aceste efecte nu se vor produce nici în viitor.

Această interpretare a normelor de drept făcută de instanţa de fond nu poate fi primită, susţine recurenta, întrucât există riscul ca în viitor, aşa cum la emiterea deciziei de inactivitate aplicaţia a generat automat şi litera e), să apară fapte înscrise în cazierul fiscal, la fel "generate automat" de aplicaţie.

Având în vedere că decizia de declarare în inactivitate constată o stare de fapt inexistentă, recurenta consideră că atât aceasta, cât si decizia de soluţionare a contestaţiei sunt acte netemeinice şi nelegale care se impun a fi anulate, existând riscul de a produce o vătămare a drepturilor şi intereselor sale.

În drept au fost invocate de către recurentă prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 şi urm., precum şi art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă, art. l pct. l, art.92 lit. d) şi e) Cod procedură fiscală, art. 4 din OG 39/2015 privind cazierul fiscal.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În motivare, intimata arată că prin Decizia nr. (...)/04.03.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), reclamanta S.C. (...) IMPORT-EXPORT S.R.L. a fost declarată inactivă fiscal în temeiul art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a inactivităţii temporare înscrisă la registrul comerţului.

Nemulţumită de faptul că în Decizia de declarare în inactivitate, ca temei de drept este indicat „art. 92 alin. 1 lit. d) "inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului / e) „durata de funcţionare a societăţii este expirată”, reclamanta a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea în parte a deciziei în sensul eliminării motivului prevăzut de art. 92 alin. 1 lit. e).

Având în vedere că temeiurile de drept din decizia de declarare în inactivitate sunt menţionate în mod alternativ, fiind generate astfel de Aplicaţia Informatică Inactivi şi reţinând că Decizia de declarare în inactivitate nr. (...)/04.03.2016 a fost emisă doar în baza art. 92 alin 1 lit. d) din Legea nr.207/2015, contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr.(...) din 14.06.2016.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a avut în vedere că Decizia de declarare în inactivitate nr. (...)/04.03.2016 a fost emisă doar în baza art. 92 alin 1 lit. d) din Legea nr. 207/2015, în conţinutul său litera e) fiind prevăzută alternativ.

De asemenea, a avut în vedere faptul că inactivitatea fiscală declarată ca urmare a înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului este singurul caz de inactivitate care nu se înscrie în cazierul fiscal iar, în cazierul fiscal al reclamatei nu apar menţiuni cu privire la inactivitatea fiscală.

 Concluzionează intimata că prin tipărirea ca motiv alternativ de inactivitate a situaţiei prevăzute la lit. e) nu se aduce atingere vreunui drept/interes al reclamantei, astfel că susţinerile acesteia sunt nefondate.

În drept au fost invocate dispoziţiile Codului de procedură civilă, prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, O.G. nr.39/2015 privind cazierul fiscal.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a constatat următoarele:

Criticile recurentei referitoare la greşita aplicare în speţă a prevederilor art. 1 alin 1 Cod procedură fiscală şi art. 92 lit. d) şi e) Cod procedură fiscală sunt întemeiate.

 Potrivit art. 92 Cod procedură fiscală, (1) Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv şi îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege; b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; c) organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat; d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului; e) durata de funcţionare a societăţii este expirată; f) societatea nu mai are organe statutare; g) durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată.

Potrivit art. 4 alin. 4 lit. c) din O.G. nr. 39/2015, (4) în cazierul fiscal se înscriu şi informaţii din documentele întocmite pentru atragerea răspunderii solidare, patrimoniale sau a inactivităţii fiscale, după cum urmează:

c) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii, cu excepţia inactivităţii fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului, prevăzută în Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

(5) Inactivitatea fiscală prevăzută la alin. (4) lit. c) se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entităţii fără personalitate juridică declarate inactivă, cât şi al reprezentanţilor legali sau reprezentanţilor desemnaţi ai acestora.

Potrivit art. 1 alin. 1 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat.

În speţă, Decizia nr. (...)/04.03.2016 nu reflectă în mod corect situaţia individuală în care se află reclamanta, în contextul în care motivul real al intervenirii stării de inactivitate este înscrierea temporară la registrul comerţului a inactivităţii societăţii, şi cu toate acestea, în cuprinsul deciziei de declarare în activitate contestată de reclamantă este menţionată ca motiv al declarării stării de inactivitate atât situaţia reglementată de prevederile art. 92 lit. d) Cod procedură fiscală, cât şi situaţia reglementată de art. art. 92 lit. e) Cod procedură fiscală, respectiv durata de funcţionare a societăţii este expirată.

Or, ipoteza reglementată de art. 92 lit. e) din Codul de procedură fiscală nu este incidentă în speţă, ceea ce face ca menţionarea acesteia în cuprinsul Deciziei de declarare în inactivitate, să atragă anularea parţială a acesteia, impunându-se înlăturarea temeiului de drept eronat menţionat.

Nu se poate reţine că actul ce conţine menţiuni nereale în privinţa situaţiei fiscale a reclamantei nu este vătămător pentru aceasta, deoarece nu există nicio garanţie că în perioada de valabilitate a deciziei de declarare în activitate contestată de reclamantă, aceasta nu va fi operată în cazierul fiscal al reclamantei, în privinţa motivului de declarare a inactivităţii reglementat de art. 92 lit. e) Cod procedură fiscală.

Este lipsit de relevanţă, din punct de vedere al efectelor juridice pe care le poate genera, faptul că menţionarea în cuprinsul Deciziei nr. (...)/04.03.2016 a cazului de inactivitate prevăzut de art. 92 alin. 1 lit. e) Cod procedură fiscală a fost generată automat de aplicaţia informatică, după cum nu există niciun indiciu în sensul indicării alternative a celor două motive care au condus la declararea stării de inactivitate a reclamantei, aprecierea făcută în acest sens de prima instanţă fiind lipsită de temei, în raport de modul de redactare al actului în cuprinsul căruia se face referire la ambele motive ca fiind incidente în ceea ce o priveşte pe reclamantă. Pe de altă parte, un act cu un conţinut alternativ este de asemenea susceptibil de anulare, în condiţiile în care nu se poate stabili cu certitudine ce anume a avut în vedere organul fiscal la momentul emiterii acestuia.

Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 punct. 8 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul, a casat în tot sentinţa, cu consecinţa admiterii acţiunii conform dispozitivului prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare