Drept penal Infracţiunea de omor

DREPT PENAL

Infracţiunea de omor

- art. 188 Cod penal

Raportul de expertiză necroptică întocmit în cauză arată că între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate.

Vinovăţia inculpatului este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, curtea a constatat că aceasta nu a fost corect stabilită şi a procedat la schimbarea acesteia din omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal în omor prevăzută de art. 188 Cod penal.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal. Parchetul a stabilit această încadrare juridică apreciind că este incidentă circumstanţa de calificare inserată în textul anterior menţionat şi anume comiterea omorului din interes material. Pentru a se putea reţine această circumstanţă de calificare este necesar ca interesul material urmărit de inculpat şi dovedit să fie dobândit de acesta pe cale aparent legală, că folosul urmărit îi va reveni de drept, acesta invocând o vocaţie de neînlăturat, patrimonială, rezultată chiar din faptul morţii. În speţa de faţă această circumstanţă de calificare nu este incidentă, deoarece inculpatul nu are acea vocaţie patrimonială.

Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 53/A din 1 februarie 2017

Prin sentinţa penală nr. (...)/2016 din 13.12.2016 pronunţate de Tribunalul (...) s-a respins solicitarea inculpatului formulată prin apărător (...) de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188-189 lit. b) Cod penal în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută la art. 236 Cod penal.

S-a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută la art.188- 189 lit. b) Cod penal în două infracţiuni aflate în concurs şi anume infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 233 alin. 1 Cod penal şi infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188-189 lit. d) Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, din oficiu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului (...) din infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188-189 lit. b) Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188-189 lit. d) Cod penal.

În baza art. 188-189 lit. d) Cod penal a condamnat pe inculpatul (...) la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. 1, lit. a), b) şi h) Cod penal i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal i s-a interzis inculpatului, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b) Cod procedură penală, raportat la art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore începând cu data de 15.11.2016 până în data de 16.11.2016, precum şi durata arestului preventiv luat la 16 octombrie 2016 până la zi.

În baza art. 399, art. 208 alin. 2, 3 şi 4 refilele la art. 207 Cod procedură penală, s-a constatat temeinică şi legală şi s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul (...) luată prin Încheierea penală nr. (...)/DL/2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul (...), în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare preventivă nr. (...)/2016.

În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, art. 1391 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile (...), dom. în (...) (...) (...), (...) dom. în (...) jud. (...), (...) dom. în (...), sat (...) (...) (...), (...) dom. în (...) (...) fiind obligat inculpatul (...) la plata a câte 45.000 lei reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda legală la data plăţii, în favoarea fiecărei părţi civile.

În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, art.1392 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile (...), dom. în (...) (...) (...), (...) dom. în (...) jud. (...), (...) dom. în (...) sat (...) (...) (...), (...) dom. în (...) (...) fiind obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 2.671 reprezentând cheltuieli materiale, actualizată cu dobânda legală la data plăţii.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea înregistrării acestora în Registrul Naţional de Amprente Genetice.

În baza art. 272 Cod procedură penală din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus achitarea onorariului din oficiu în favoarea apărătorului (...), aferent camerei preliminare şi fondului, în cuantum de 260 lei potrivit delegaţiilor de asistenţă juridică obligatorie nr. (...)/(...)/2016 şi 260 lei potrivit delegaţiei nr. (...)/09.11.2016.

Din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus achitarea contravalorii traducerii minutei şi sentinţei penale în favoarea translatorului de limba maghiară doamna (...).

Din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus achitarea contravalorii traducerii efectuate în cursul şedinţei de judecată [5 ore] în favoarea translatorului de limba maghiară (...).

În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. (...)/P/2016 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 9 noiembrie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (...) pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 189 Cod penal, în stare de arest preventiv.

S-a reţinut că inculpatul (...), în data de 14.10.2016, în jurul orei 14:00, pe fondul consumului de alcool şi a temerii că nu v-a fi plătit de către (...), fiul victimei pentru munca prestată, s-a deplasat la locuinţa victimei (...) situată în comuna (...) cu intenţia de a sustrage bunuri. În acest loc, s-a întâlnit cu victima (...), fapt ce i-a îngreunat intenţia inculpatului de a sustrage bunuri, motiv pentru care acesta i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei, după care a sustras mai multe bunuri şi a părăsit locuinţa, victima decedând ca urmare a leziunilor cauzate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. b Cod penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate mai multe probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu - filele 1-2; procesul-verbal de cercetare la faţa locului – filele 5-13; planşa foto – filele 14-42, 58-59, 103-108/1, 173-178/1, 179-179/1; declaraţia martorului (...) - filele60-64; declaraţia martorului (...) - filele65-70; declaraţiile martorului (...) - filele 71-76; declaraţia martorului (...) - filele 77-82; procesul-verbal de depistare a numitului (...) - filele 98; proces-verbal de examinare criminalistică - filele 56-57,101-102; procesul-verbal de examinare fizică a inculpatului (...) – filele 143-145,146; procesul-verbal de reconstituire şi planşa foto - filele 156-162; înscrisuri: raportului de expertiză medico-legală necroptică numărul (...)/III/294 din data de 23.08.2016 al S.J.M.L. (...) ( filele 50-53 ); raport de expertiză medico legală nr. (...)/IIIa/215 din data de 18.10.2016 (filele 147 ); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. (...)/IV/281 din data de 18.10.2016 – filele 148-151; înscrisuri constituire parte civilă; declaraţiile suspectului/inculpatului (...) ( filele 114-116, 124-126 ), fişa de cazier a inculpatului (...) (filele 83, 180-181).

Inculpatul a dat declaraţii în cauză, recunoscând săvârşirea faptei.

Au fost audiaţi în faţa instanţei partea civila (...) şi martorul (...).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 14.10.2016, în jurul orei 14.00, inculpatul (...) pe fondul consumului de alcool şi a temerii că nu v-a fi plătit de către (...), fiul victimei, pentru munca prestată, s-a deplasat la locuinţa victimei (...), situată în comuna (...) cu intenţia de a sustrage bunuri.

În acest loc, s-a întâlnit cu victima (...), fapt ce a îngreunat intenţia inculpatului de a sustrage bunuri, motiv pentru care acesta i-a aplicat victimei iniţial un pumn ceea ce a determinat căderea acesteia, iar ulterior pentru ca aceasta a început să strige, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei, după care a sustras mai multe bunuri şi a părăsit locuinţa, victima decedând ca urmare a leziunilor cauzate.

În cursul urmăririi penale au fost administrate mai multe probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu - filele 1-2; procesul-verbal de cercetare la faţa locului – filele 5-13; planşa foto – filele 14-42, 58-59, 103-108/1, 173-178/1, 179-179/1; declaraţia martorului (...) - filele 60-64; declaraţia martorului (...) - filele 65-70; declaraţiile martorului (...) - filele 71-76; declaraţia martorului (...) - filele 77-82; procesul-verbal de depistare a numitului (...) - filele 98; proces-verbal de examinare criminalistică - filele 56-57, 101-102; procesul-verbal de examinare fizică a inculpatului (...) – filele 143-145,146; procesul-verbal de reconstituire şi planşa foto - filele 156-162; înscrisuri: - raportul de expertiză medico-legală necroptică numărul (...)/III/294 din data de 23.08.2016 al S.J.M.L. (...) ( filele 50-53 ); raport de expertiză medico legală nr. (...)/IIIa/215 din data de 18.10.2016 (filele 147); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. (...)/IV/281 din data de 18.10.2016 – filele 148-151; înscrisuri constituire parte civilă; declaraţiile suspectului/inculpatului (...) ( filele 114-116, 124-126 ), fişa de cazier a inculpatului (...) (filele 83, 180-181);

Fiind audiat de judecătorul de drepturi şi libertăţi, inculpatul declara că: „am anumite probleme medicale la cap, am fost internat pentru dependenţă de droguri în Ungaria şi România în judeţul (...)”. În faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi inculpatul a fost în măsură să dea o declaraţie coerentă în privinţa faptei de care este acuzat, astfel că la momentul procesual al soluţionării propunerii de arestare preventivă nu este evidenţiată şi dovedită incidenţa vreunei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 Cod procedură penală.

“ Ajuns la familia (...), am găsit-o acasă pe doamna (...) şi i-am cerut să-mi dea câteva ţigări pe care aceasta mi le-a dat. Când mi-a adus ţigările am lovit-o cu pumnul în faţă. Doamna (...) a căzut la pământ atunci când am lovit-o şi a început să strige, folosind expresiile „Vai, Vai”. Fiind căzută la pământ (...), am continuat să o lovesc cu picioarele în zona capului de circa 3-4 ori din câte îmi amintesc. După cele 3-4 lovituri aplicate cu picioarele asupra ei (...), aceasta nu a mai vorbit, însă se mişca şi respira. Eu nu i-am mai aplicat în continuare alte lovituri.

În continuare m-am deplasat în una din camerele familiei (...) şi am căutat banii, dar nu i-am găsit, însă am găsit câteva electronice, respectiv o tabletă, un aparat fotografic (o cameră fotografică) şi un telefon mobil. Am aluat aceste lucruri şi am plecat. Când am plecat am observat că (...) respira sub forma unui râgâit” .

Din concluziile preliminare ale raportul de expertiză medico-legală necroptică nr. (...)/III/367 din 15 Octombrie 2016 au rezultat următoarele:

„1. Moartea numitei (...) a fost violentă

2. Ea s-a datorat aspiratului sanguin masiv în căile respiratorii consecutiv traumatismului sever de viscerocraniu.

3. Leziunile de violenţă evidenţiate s-au produs prin lovire repetată cu corp contondent dur, cel mai probabil având suprafaţa uşor rugoasă şi cel mai probabil cu victima culcată, cu capul având sprijin în regiunea occipitală.

4. Moartea poate data cel mai probabil din data de 14 Octombrie 2016, din jurul orelor 17.00 - 8.00.

5. Între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă.”

Din declaraţia părţii civile (...), audiat ca martor în faza de urmărire penală rezultă următoarele aspecte relatate de acest martor:

„În prezent locuiesc la adresa de mai sus şi sunt agricultor.

În data de 14.10.2016, în jurul orei 09.30 am plecat de la domiciliul meu până în municipiul (...).

În jurul orelor 11.30, mama mea m-a apelat pe telefonul mobil şi mi-a relatat că numitul (...), care are grijă de oile pe care le deţin, a venit la domiciliul meu pentru a cere ţigări. Mama mi-a spus că i-a dat ţigări după care acesta a plecat înapoi la animale.

În aceeaşi zi, între orele 15:19 - 19.00, am sunat de mai multe ori pe telefonul fix de la domiciliu pentru a discuta cu mama mea, însă aceasta nu a răspuns.

Din aceste motive, în jurul orelor 19.00, l-am sunat pe vecinul meu (...) să meargă până la locuinţa mea deoarece mama mea nu răspunde la telefon.

Acesta a mers în locuinţa mea situată la adresa de mai sus şi mi-a spus că mama mea este decedată în locuinţă prezentând mai multe leziuni în zona feţei.

La faţa locului au sosit organele de urmărire penală care au efectuat cercetarea la faţa locului, iar după plecarea acestora am constatat că din locuinţă mi-au fost sustrase uimitoarele bunuri:

- o tabletă marca Smailo Duo Vanilia 7;

- Un, aparat de fotografiat de culoare neagră, marca Samsung;

- Un telefon mobil, cu taste, de culoare neagră, având inscripţia (...) în care utilizam o cartela SIM de la (...).”

Inculpatul a recunoscut în faţa instanţei săvârşirea faptei relatând cum a aplicat victimei lovituri cu talpa în cap după ce în prealabil a izbit-o cu un pumn în faţă. Inculpatul a recunoscut că s-a dus la casa victimei pentru a sustrage o suma de bani la care se considera îndreptăţit ca urmare a muncii prestate în gospodăria victimei.

Inculpatul a spus că a lovit victima imediat ce a văzut-o în casă întrucât ştia că îl exploatează.

Fiind audiat martorul (...) în faţa instanţei a declarat că la momentul la care a intrat în casa victimei aceasta era decedată, pe hol. Martorul a declarat că victima era desfigurată la faţă aspect ce reiese şi din planşele foto şi din certificatul medico-legal.

Audiat, fiul victimei (...) a declarat că a fost anunţat de martorii (...) şi (...), că mama sa a decedat. În curtea casei acesta a găsit bâta de cioban a inculpatului. Totodată partea civilă a declarat că organele de poliţie i-au restituit bunurile care îi fuseseră sustrase de către inculpat.

Mai mult, instanţa a apreciat că esenţial este conţinutul raportului de expertiză medico-legală necroptică care stabileşte existenţa unei legături directe între leziunile de violenţă, cu traumatisme severe şi rezultatul letal, leziunile la nivel facial s-au produs prin lovire repetată cu un corp contondent dur, cel mai probabil având suprafaţa uşor rugoasă, posibil cu piciorul, cu cizma, aspect confirmat de inculpat, având desenul tălpii neregulat, cu victima în poziţia culcată pe spate, cu agresorul în ortostatism, fiind vorba de o multitudine de lovituri. Se mai precizează că leziunea la nivel temporo-parieto-occipital dreapta s-a putut produce prin lovirea cu pumnul, aspect confirmat de inculpat, cu victima în ortostatism şi agresorul în faţa acesteia.

Din procesul verbal de reconstituire efectuat în prezenţa inculpatului a rezultat că acesta a indicat locul şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale. Mai mult procesul-verbal de cercetare, planşele foto aferente, procesul verbal de depistarea inculpatului, planşele foto privind descrierea fidelă a urmelor de sânge se coroborează cu procesul verbal de examinare criminalistică relevă fără dubiu că această crimă a fost săvârşită de inculpat.

Coroborând probele administrate în faţa instanţei rezultă că inculpatul a ucis-o la data de 14.10.2016, pe victima (...).

Potrivit raportului de constatare psihiatrică, inculpatul a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei, solicitarea apărătorului din oficiu de efectuare a unei noi expertize psihiatrice neavând fundament, instanţa neavând nici un moment dubii în cea ce priveşte raţionamentul şi luciditatea inculpatului. Acesta a încercat cu lux de amănunte să detalieze cum s-a produs fapta declarând că regreta ceea ce s-a întâmplat.

Din raportul de expertiză psihiatrică reiese ca atât la momentul săvârşirii infracţiunii cât şi la momentul expertizării, inculpatul avea discernământul păstrat.

Inculpatul are un nivel de inteligenţă bun, cu un IQ de 110, este deci o persoană inteligentă, coeficient care evident i-a permis acestuia din start să evalueze din punct de vedere intelectiv şi volitiv activitatea infracţională pe care a desfăşurat-o în cauză.

În ceea ce priveşte intenţia de a ucide victima, aceasta reiese din mai multe elemente coroborate şi anume: zona în care a fost lovită victima, respectiv zona capului şi zona feţei, zone vitale, intensitatea şi numărul loviturilor aplicate. S-a avut în vedere că victima este o persoană în vârstă, de sex feminin, care a fost lovită în faţă cu pumnul, strivită cu intensitate prin lovituri repetate, cu piciorul încălţat cu cizme a inculpatului.

Or toate acestea denota o intenţie de a ucide.

Instanţa a apreciat ca fapta inculpatului (...) care la data de 14.10.2016, în jurul orei 14.00, pe fondul consumului de alcool şi a temerii că nu va fi plătit de către (...), fiul victimei, pentru munca prestată, s-a deplasat la locuinţa victimei (...), situată în comuna (...) cu intenţia de a sustrage bunuri, unde a întâlnit-o pe victima (...), căreia acesta i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei, după care a sustras mai multe bunuri şi a părăsit locuinţa, victima decedând ca urmare a leziunilor cauzate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. d) Cod penal cu toate că organele de urmărire penală nu au reţinut şi infracţiunea de tâlhărie.

a) Instanţa a respins solicitarea inculpatului formulată prin apărător (...) de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută la art.188- 189 lit. b) Cod penal în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută la art. 236 Cod penal, întrucât în cazul infracţiunii prevăzute la art. 236 Cod penal moartea survine ca urmare a intenţiei depăşite, nicidecum ca urmare a intenţiei indirecte cum este în prezenta cauză.

b) Instanţa a respins totodată solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188- 189 lit. b) Cod penal în două infracţiuni aflate în concurs şi anume infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 233 alin 1 Cod penal şi infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188- 189 lit. d) Cod penal, întrucât organele de urmărire penală, în speţă procurorul, nu au efectuat acte de urmărire penală cu privire la infracţiunea de tâlhărie ci exclusiv cu privire la infracţiunea de omor din interes material. Or instanţa este obligată să se pronunţe strict asupra faptei cu care este investită în speţă infracţiunea de omor calificat. Mai mult acceptarea unei atare schimbări de încadrare juridică ar duce implicit la încălcarea art. 6 din CEDO, în componenta dreptului la un proces echitabil, inculpatul necunoscând acuzaţiile încă în faza de urmărire penală, CEDO având aplicabilitate directă în legislaţia naţională.

Convenţia prevede în art. 6, paragr. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ,,Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî (…) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. (…)”

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum şi Protocoalele adiţionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10. Conform prevederilor cuprinse în art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi Protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale.

În accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente printre care şi examinarea cauzei în mod echitabil, or în acest context este inadmisibilă condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie fără ca în prealabil această infracţiune să fi fost cercetată de organele de pachet.

Faţă de aceste aspecte instanţa a sesizat organul de urmărire penală în vederea efectuării cercetărilor cu privire la infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 233 alin 1 Cod penal.

c) În baza art. 386 Cod procedura penală, din oficiu, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului (...) din infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188- 189 lit. b) Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 188 - 189 lit. d) Cod penal.

În baza art. 188 - 189 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul (...) la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. 1, lit. a), b şi h) Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Referitor la pedeapsa complementară, instanţa, analizând criteriile prevăzute la art. 67 alin. 1 Cod penal, a constatat că se impune aplicarea faţă de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi h) Cod penal, pentru o perioadă de cinci ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsa care urmează a fi executată conform dispoziţiilor art. 68 alin. 1 litera c) din Codul penal, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. Astfel, fapta inculpatului fiind foarte gravă, scoate în evidenţă nedemnitatea inculpatului de a-şi exercita temporar drepturile mai sus amintite.

Deducerea măsurii preventive: La dosar exista dovada reţinerii inculpatului precum şi încheierile în baza cărora s-a dispus arestarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv. În baza acestor documente instanţa a dedus durata măsurii preventive.

În baza art. 404 alin 4 lit. b) Cod procedura penală, raportat la art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore începând cu data de 15.11.2015 până în data de 16.11.2015, precum şi durata arestului preventiv luat la 16 octombrie 2016 până la zi.

Cu privire la măsura preventivă luată în cauză, instanţa a apreciat că fapta pentru care este judecat inculpatul este foarte gravă.

În speţă, instanţa a reţinut că legea prevede în cazul comiterii infracţiunii de omor calificat pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare sau detenţiunea pe viaţă, astfel încât această condiţie este realizată sub aspectul cuantumului formal al pedepsei.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia existenţei stării de pericol pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în stare de libertate, în raport de gravitatea faptei reţinute în sarcina lui şi de modalitatea concretă în care ar fi fost comisă. S-a avut în vedere că inculpatul a lucrat în România ca ziler şi nu are un domiciliu în ţară fiind cetăţean maghiar.

Totodată, Tribunalul (...) a constatat că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, care nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive mai puţin restrictive de drepturi sau a arestului la domiciliu.

Mai mult, articolul 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenţei unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracţiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate şi caracterul său nearbitrar.

În hotărârea Murray contra Marii Britanii Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea şi temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilităţii sale, această bănuială nu putea privită ca una rezonabilă decât cu condiţia ca ea să fie bazată pe fapte sau informaţii, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect şi infracţiunea presupusă. În consecinţă, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiţie, o simplă asociere de idei sau de prejudecăţi (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracţiuni.

Tribunalul (...) a considerat că în acest stadiu procesual nu este depăşită durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din CEDO şi la principiile şi criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, paragr. 152 şi urm, cauza W. c Elveţiei, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, paragr. 30-40, cauza Contrada contra Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, paragr. 51-57, cauza I.A. contra Franţei, Hotărârea din 23 septembrie 1998, paragr. 94-112), inculpatul fiind arestat preventiv de circa o lună.

Pentru aceste considerente în baza art. 399, art. 208 alin. 2, 3 şi 4 Cod procedură penală, instanţa a constatat temeinică şi legală şi a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul (...) luată prin Încheierea penală nr. (...)/DL/2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul (...), în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare preventivă nr. (...)/2016.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, ca urmare a infracţiunii săvârşite de către inculpat a rezultat decesul victimei, mama a patru copii majori, care însă au suferit un prejudiciu moral ca urmare a decesului acesteia. Potrivit declaraţiei martorului (...), urmare a decesului victimei, copii acesteia au avut nevoie de consiliere psihologică. Mai mult, potrivit declaraţiei părţii civile (...) coroborată cu declaraţia martorului (...), fiul care locuia cu victima, nu mai face faţă treburilor gospodăreşti, victima fiindu-i sprijin.

Analizând acţiunea civilă privitor la daune morale, instanţa a reţinut că daunele morale sunt prejudiciile nepatrimoniale, denumite şi daune morale şi că acestea constituie acele consecinţe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conţinut neeconomic şi care rezultă din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinţă în speţa de faţă este durerea psihică, resimţită de către părţile civile ca urmare a pierderii mamei etc.

Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru o suferinţa certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implica fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Cât priveşte despăgubirile civile, în speţă daunele morale, instanţa a avut în vedere considerentele cauzei Otgon împotriva Republicii Moldova (cererea nr. (...)43/07), unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat, că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), prin faptul ca instanţele naţionale nu au ţinut cont de valoare constantă a despăgubirilor acordate în cazuri similare potrivit jurisprudenţei atât a instanţelor naţionale cât şi a Curţii.

În mod incontestabil decesul unei persoane apropiate (în cazul de faţă al unei mame), constituie o emoţie violentă, care modifică personalitatea individului, sensibilizându-l la alte emoţii de acelaşi fel şi generându-i o tulburare sufletească. Aspectul nu poate fi contestat în prezenţa depoziţiei martorului coroborată cu documentele care atestă consilierea psihologică.

Cat priveşte daunele materiale acestea sunt probate cu documentele financiar contabile şi reprezintă contravaloarea cheltuielilor de înmormântare suportate.

În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedura penală raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, art. 1391 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile (...), dom. în (...) (...) (...), (...) dom. în (...) jud. (...), (...) dom. în (...), sat (...) (...) (...), (...) dom. în (...) (...) şi a fost obligat pe inculpatul (...) la plata a câte 45.000 lei reprezentând daune morale, actualizaţi cu dobânda legală la data plăţii, în favoarea fiecărei părţi civile.

În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, 1392 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile (...), dom. în (...) (...) (...), (...) dom. în (...) jud. (...), (...) dom. în (...), sat (...) (...) (...), (...) dom. în (...) (...) şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.671 reprezentând cheltuieli materiale, actualizată cu dobânda legală la data plăţii.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea înregistrării acestora în Registrul Naţional de Amprente Genetice.

În baza art. 272 Cod procedură penală din fondurile Ministerului Justiţiei se va achita onorariul din oficiu în favoarea apărătorului (...), aferent camerei preliminare şi fondului, în cuantum de 260 potrivit delegaţiilor de asistenţă juridică obligatorie nr. (...)/(...)/2016 şi 260 lei potrivit delegaţiei nr. (...)/09.11.2016.

Din fondurile Ministerului Justiţiei se va achita contravaloarea traducerii efectuate în cursul şedinţei de judecată [5 ore] în favoarea translatorului de limba maghiară (...).

Din fondurile Ministerului Justiţiei se va achita contravaloarea traducerii minutei şi sentinţei penale în favoarea translatorului de limba maghiară doamna (...).

În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 2000 lei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Apeluri declarate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL (...), părţile civile (...), (...), (...) şi (...)(...) şi inculpatul (...).

Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, întrucât încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului dispusă ca urmare a schimbării de încadrare juridică în faza de judecată este una incompletă. De asemenea acesta vizează şi omisiunea instanţei de a dispune, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. c) Cod penal, în sensul interdicţiei instituite inculpatului de a se afla pe teritoriul României.

În motivele de apel, părţile civile (...), (...), (...) şi (...)(...) au solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maxim în ce priveşte latura penală a cauzei pentru infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului precum şi admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată în sensul obligării inculpatului apelant la plata sumei de câte 90.000 lei pentru fiecare parte civilă, copiii defunctei, având în vedere şocul şi traumele psihice la care au fost supuşi ca urmare a decesului mamei lor precum şi ţinând seama de faptul că au avut nevoie de consiliere psihologică.

Apelul declarat de inculpatul (...) vizează latura penală a cauzei, acesta fiind nemulţumit de pedeapsa foarte mare aplicată.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanţi, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, curtea a apreciat că apelul declarat de părţile civile este nefondat, iar apelurile parchetului şi al inculpatului sunt fondate.

Starea de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti. Aceasta nu face obiectul criticilor niciunuia dintre apelanţi.

În esenţă, se reţine că inculpatul (...) a fost angajat ca cioban de partea civilă (...). În data de 14.10.2016, în jurul orelor 14.00, după ce consumase alcool, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei (...) (mama angajatorului său) şi i-a cerut un pachet de ţigări. După ce victima i-a adus ţigările, inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnul în faţă, care au determinat căderea acesteia. Victima a început să strige, iar inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele tot în zona capului. După ce strigătele victimei au încetat, inculpatul a luat de pe masă un telefon mobil, o tabletă şi un aparat foto, după care a părăsit imobilul. În urma loviturilor primite, victima a decedat. În jurul orelor 19.30, aceasta a fost găsită de martorii (...), (...) (...) şi (...) pe podeaua bucătăriei, decedată. Pătrunderea martorilor în locuinţa victimei s-a realizat în urma unui apel telefonic primit de primul martor de la fiul victimei (...), impacientat de faptul că mama sa nu îi răspunde la telefon. Inculpatul a fost prins în data de 15.10.2016, ocazie cu care asupra sa au fost găsite bunurile luate din locuinţa victimei (fila 109 dosar urmărire penală).

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei încă din faza de urmărire penală şi susţine că s-a deplasat la locuinţa victimei cu intenţia de a sustrage bunuri deoarece îi era teamă că nu va fi plătit pentru munca prestată (aşa cum auzise că au păţit şi alţi ciobani). Agresarea victimei a fost spontană şi susţine că aplicarea loviturilor în continuare a fost pe fondul temerii instalate ca urmare a strigătelor acesteia. Mai arată că în momentul în care a părăsit locuinţa, victima trăia, dar nu a sunat la 112 pentru a i se acorda acesteia îngrijiri medicale deoarece era în stare de ebrietate. Susţine că nu a avut intenţia de a o ucide. În ceea ce priveşte bunurile luate din locuinţa victimei – telefon mobil, tabletă şi aparat foto – consideră că i se cuvin ca preţ al muncii prestate şi recunoaşte că acestea au fost găsite asupra sa cu ocazia prinderii sale de organele de poliţie (filele 122- 124 dosar urmărire penală şi 246-247 dosar fond).

Cu ocazia reconstituirii efectuate în cauză, inculpatul a arătat cum a pătruns în locuinţă, unde se afla victima, locul în care i-a aplicat lovitura cu pumnul, locul unde a căzut, modul în care i-a aplicat următoarele lovituri şi locul unde se aflau bunurile pe care le-a luat (filele 156-162 dosar urmărire penală).

Susţinerile acestuia sunt confirmate de declaraţia martorului (...) (care arată că bunurile ridicate de organele de poliţie de la inculpat şi care i-au fost restituite de organele de poliţie îi aparţineau şi au fost sustrase din locuinţa mamei sale – filele 61-62 dosar urmărire penală şi 249 dosar fond), declaraţiile martorilor (...), (...) (...) şi (...) precum şi procesul verbal de cercetare la faţa locului (privind locul unde a fost găsită victima şi zona corpului care prezenta urmele agresiunii), de asemenea şi de raportul de expertiză medico-legală necroptică (filele 50 – 52 dosar urmărire penală în care sunt descrise leziunile prezentate de victimă, toate la nivel facial, confirmând şi poziţia victimă – agresor din momentul aplicării loviturilor).

Examinarea fizică a inculpatului (dispusă prin ordonanţa din 18.10.2016 – filele 143-145 dosar urmărire penală) a relevat faptul că inculpatul prezintă leziuni la nivelul mâinilor pe faţa dorsală care pot data din ziua comiterii faptei şi care s-au produs prin lovire de corpuri contondente dure şi prin zgâriere, după cum reiese din raportul de expertiză medico-legală (fila 147 dosar urmărire penală). Această probă confirmă susţinerea inculpatului potrivit căreia a aplicat victimei lovituri cu pumnii.

Îmbrăcămintea purtată de inculpat la data prinderii sale (a două zi după comiterea faptei) a fost examinată criminalistic şi s-a constatat existenţa unor urme de substanţă brun – roşcată cu aspect de sânge. De asemenea, pe ambele cizme purtate de inculpat a fost relevată aceeaşi substanţă (filele 101-102 dosar urmărire penală). Prezenţa acestora de asemenea este de natură să confirme susţinerile inculpatului.

Raportul de expertiză necroptică întocmit în cauză arată că între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate. Aşa cum am arătat anterior acesta confirmă susţinerile inculpatului privind zona corpului în care a aplicat loviturile, acestea fiind localizate la nivelul feţei. De asemenea, confirmă şi poziţia victimă - agresor. Astfel, este identificată la nivel temporo-parieto-occipital dreapta o leziune care s-ar fi putut produce prin lovire cu pumnul, ambii fiind în ortostatism, faţă în faţă (inculpatul susţine că i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în faţă care a determinat căderea acesteia). De asemenea, sunt multiple lovituri aplicate la nivelul feţei cu victima în poziţie culcată şi agresorul în ortostatism ceea ce confirmă susţinerile inculpatului potrivit căruia după cădere, i-a mai aplicat lovituri şi cu piciorul.

În consecinţă, s-a apreciat că în mod corect s-a stabilit de către prima instanţă că vinovăţia inculpatului este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, curtea a constatat că aceasta nu a fost corect stabilită şi a procedat la schimbarea acesteia din omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal în omor prevăzută de art. 188 Cod penal.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal. Parchetul a stabilit această încadrare juridică apreciind că este incidentă circumstanţa de calificare inserată în textul anterior menţionat şi anume comiterea omorului din interes material. Pentru a se putea reţine această circumstanţă de calificare este necesar ca interesul material urmărit de inculpat şi dovedit să fie dobândit de acesta pe cale aparent legală, că folosul urmărit îi va reveni de drept, acesta invocând o vocaţie de neînlăturat, patrimonială, rezultată chiar din faptul morţii. În speţa de faţă această circumstanţă de calificare nu este incidentă, deoarece inculpatul nu are acea vocaţie patrimonială. Prin urmare, susţinerile inculpatului chiar reale fiind – angajatorul său nu l-ar fi plătit pentru munca prestată şi a acţionat doar pentru satisfacerea creanţei sale, bunurile luate din locuinţa victimei compensând datoria avută de fiul acesteia – nu sunt apte să justifice o astfel de încadrare juridică (nu există identitate de persoană între victimă şi debitor şi chiar şi în ipoteza în care ar fi existat, decesul nu conducea automat la plata drepturilor salariale restante).

De menţionat că nici procurorul de şedinţă de la prima instanţă şi nici cel din faţa instanţei de apel nu susţin această încadrare juridică.

Încadrarea juridică considerată de aceştia corectă este aceea de omor calificat comis pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni prevăzută de art. 188- 189 alin. 1 lit. d) Cod penal în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1 Cod penal, sens în care au solicitat schimbarea încadrării juridice.

O astfel de cerere nu poate fi primită.

În primul rând nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică ci de o extindere a acţiunii penale, care poate avea loc doar în cursul urmăririi penale. În speţa de faţă, deşi procurorul face vorbire în rechizitoriu despre sustragerea unor bunuri ulterior agresiunii, întreaga urmărire penală s-a desfăşurat doar cu privire la violenţele exercitate de inculpat asupra victimei şi care au condus la decesul acesteia.

Astfel, prin ordonanţa din 14.10.2016 (fila 3 dosar urmărire penală) s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal reţinându-se că victima (...) a fost găsită decedată în locuinţa sa prezentând un traumatism cranio-facial cu fractură multieschiloasă viscero-craniană.

Prin ordonanţa din 15.10.2016 (filele 110-112 dosar urmărire penală) se dispune continuarea urmăririi penale faţă de suspectul (...) pentru aceeaşi infracţiune şi reţinând aceeaşi stare de fapt ca şi în ordonanţa anterior menţionată.

După audierea sa ca suspect, procurorul dispune prin ordonanţa din 15.10.2016 (filele 117-118 dosar urmărire penală) schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal, reţinând exact aceeaşi stare de fapt cu precizarea că inculpatul a comis fapta din interes material.

Aceeaşi stare de fapt şi acelaşi scop sunt indicate şi în ordonanţa din 15.10.2016 (filele 119 – 120 dosar urmărire penală) prin care procurorul dispune punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal.

Aşa cum s-a arătat anterior, în cazul infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal, interesul material pe care îl urmăreşte inculpatul reprezintă un drept al său, iar prin comiterea omorului acesta doreşte să-l obţină mai rapid. Existenţa acestei infracţiuni nu presupune nici un alt fapt ilicit din punct de vedere penal. Pe de altă parte, infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. d) Cod penal (omor comis pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni) nu poate exista singură, reţinerea ei atrăgând în mod obligatoriu concursul de infracţiuni cu infracţiunea scop sau cauză, deoarece prin sintagma „o altă infracţiune” se înţelege orice faptă care îndeplineşte cerinţele esenţiale prevăzute de art. 15 Cod penal (faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi neimputabilă persoanei care a comis-o). Prin urmare, în speţă, în raport de descrierea din rechizitoriu, pentru a se putea reţine această formă calificată a omorului ar fi fost necesar să existe şi o infracţiune de tâlhărie (art.233 alin. 1 Cod penal).

Descrierea pentru prima dată în rechizitoriu a actului de sustragere de bunuri comis prin violenţă nu este aptă să investească instanţa şi cu acesta. Rechizitoriul este actul de sesizare a instanţei şi nu poate constitui în acelaşi timp act de extindere a urmăririi penale, respectiv a acţiunii penale şi cu privire la sustragerea unor bunuri.

Prin urmare, atâta timp cât în raport de sustragere nu a existat extinderea urmăririi penale şi a acţiunii penale în cadrul urmăririi penale, singura încadrare juridică care poate fi reţinută de instanţa de control judiciar este cea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal, extinderea procesului penal este posibilă numai în faza de urmărire penală.

Referitor la încadrarea juridică, inculpatul a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în faţa instanţei de fond din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal în tâlhărie care a avut ca rezultat moartea victimei prevăzută de art. 236 Cod penal. Cererea sa a fost respinsă în mod corect. Pe de o parte, aşa cum a arătat instanţa de fond, nu se poate reţine că inculpatul a acţionat cu praeterintenţie (aşa cum cere textul de la art. 236 Cod penal) ci cu intenţie indirectă, aspect ce rezultă din faptul că loviturile aplicate de acesta au vizat o zonă vitală (capul), au avut o intensitate deosebită (aspect ce rezultă din raportul de expertiză necroptică în care se arată că victima a suferit multiple fracturi eschiloase ale viscerocraniului, cu deformarea marcată a reliefului feţei), toate leziunile produse au caracter vital, numărul mare al acestora (rezultat din multitudinea leziunilor localizate la nivelul feţei, dar imposibil de stabilit din cauza suprapunerilor acestora), disproporţia vădită dintre victimă şi agresor (dată atât de diferenţa de vârstă – victima 64 ani, inculpatul 28 ani – dar şi de constituţia fizică). Faptul că inculpatul şi-a oprit agresiunea în timp ce victima se afla în viaţă este lipsit de relevanţă din punctul de vedere al formei de vinovăţie. Astfel, starea în care a lăsat victima şi că nu a încercat nici să-i acorde prim ajutor personal, nici să solicite servicii medicale specializate, duc la concluzia că, chiar dacă un a dorit moartea acesteia, a acceptat că un astfel de rezultat se poate produce, situaţie care caracterizează intenţia indirectă.

În cazul infracţiunilor praeterintenţionate, acţiunea de lovire nu provoacă în mod obişnuit, prin ea însăşi rezultatul letal, la factorul traumatic declanşator adăugându-se şi alţi factori externi ce concură la producerea decesului. În speţă, toate leziunile produse au caracter vital, au condus la decesul victimei fără intervenţia altui factor, prin urmare nu se poate susţine că ar fi vorba de o infracţiune praeterintenţionată.

Pe de altă parte, în plus faţă de cele reţinute de prima instanţă, schimbarea de încadrare juridică cerută de inculpat nu era posibilă deoarece nu există în cauză o acţiune penală exercitată şi pentru actul de sustragere. Chiar şi în ipoteza în care susţinerile acestuia ar fi fost întemeiate sub aspectul formei de vinovăţie, în raport de cadrul procesual stabilit în cauză, s-ar fi putut schimba încadrarea juridică în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal.

În faţa instanţei de apel, inculpatul nu mai susţine această cerere de schimbare a încadrării juridice, fiind de acord cu schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie de curte din oficiu, solicitând reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei de care beneficiază persoanele care sunt judecate în procedura recunoaşterii vinovăţiei, precum şi circumstanţe atenuante având în vedere că a săvârşit fapta într-o stare de ebrietate avansată.

În ceea ce priveşte reţinerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, curtea a reţinut următoarele:

Potrivit textului menţionat, beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepselor cu închisoarea, inculpatul care a fost judecat în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală sau cel căruia i-a fost respinsă cererea de aplicare a procedurii abreviate, însă după efectuarea cercetării judecătoreşti, instanţa reţine aceeaşi stare de fapt ca cea recunoscută de acesta.

În speţa de faţă, judecătorul fondului decide ca judecata să aibă loc în baza procedurii obişnuite aducând la cunoştinţa inculpatului că nu poate uza de procedura simplificată întrucât infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată este sancţionată de lege cu detenţiune pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii (fila 279 verso dosar fond). Inculpatul nu a fost întrebat dacă înţelege sau nu să uzeze de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei. În lipsa unei declaraţii exprese a acestuia şi în raport de dispoziţia instanţei de a stabili că judecarea cauzei se va face în procedura obişnuită s-a apreciat că trebuie analizată conduita procesuală adoptată de inculpat, cercetarea judecătorească în acest caz nefiind efectuată drept consecinţă a poziţiei procesuale a inculpatului, ci impusă de încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare. În cauză a existat un singur termen de judecată - 13.12.2016 – dată la care au fost audiaţi inculpatul, partea civilă (...) (audierea sa a fost dispusă de instanţă din oficiu) şi martorul (...) (...) (solicitat de partea civilă cu privire la latura civilă a cauzei). Inculpatul a solicitat o singură probă – expertiza psihiatrică pentru a se stabili dacă a avut sau nu discernământ, probă respinsă de instanţă ca inutilă deoarece a fost deja administrată în cursul urmăririi penale.

Inculpatul a fost audiat recunoscând parţial fapta. Astfel recunoaşte că a aplicat o serie de lovituri victimei, dar neagă că ar fi acţionat cu intenţia de a ucide. Arată expres că „eu nu am dorit dă omor victima, nu am urmărit acest scop şi nu am acceptat acest rezultat” (fila 247 dosar fond). Pentru aplicarea procedurii simplificate nu este suficient ca inculpatul să recunoască fapta în materialitatea ei ci şi forma de vinovăţie. În consecinţă, recunoaşterea sa nefiind una totală nu ar fi putut beneficia de procedura simplificată, deci cererea sa de reţinere a cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală este neîntemeiată.

A doua solicitare a inculpatului este de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante dat fiind că a comis fapta în stare de ebrietate. Curtea a constatat că starea invocată de inculpat nu se circumscrie niciuneia din ipotezele legale prevăzute de art. 75 Cod penal. Starea de ebrietate a fost produsă voluntar, pe fondul temerii legate de faptul că nu va fi plătit de angajatorul său. De observat că inculpatul cunoştea faptul că are probleme legate de consumul de alcool. Astfel, în expertiza medico-legală psihiatrică (filele 152-155 dosar urmărire penală) se arată că inculpatul consumă substanţe psihoactive şi face abuz de etanol, acesta a urmat câteva programe de reabilitare în caz de adicţie dar fără rezultat. Prin urmare, curtea a apreciat că stării invocate de inculpat nu i se poate da valenţa unei circumstanţe atenuante.

Cu privire la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, şi anume că fapta a fost comisă prin lovire repetată cu pumnii şi picioarele, cu o violenţă extremă, ce au condus la detaşarea aproape completă între viscerocraniu şi neurocraniu, practic victima este desfigurată, nu i se pot distinge trăsăturile feţei (aspect ce rezultă din fotografiile aflate la fila 23 dosar urmărire penală), disproporţia vădită dintre victimă şi agresor dată de diferenţa mare de vârstă şi constituţie fizică (ambele au pus victima în imposibilitate de a se apăra) pe fondul unei temeri legată de neplata muncii prestate, a consumului de alcool precum şi aspectele ce ţin de persoana inculpatului - conduita procesuală adoptată, antecedenţa penală (a suferit 2 condamnări în (...) pentru infracţiuni de furt), comportament violent amplificat de consumul de substanţe psihoactive şi alcool. Raportat la toate acestea, s-a apreciat că pedeapsa ce se impune a fi aplicată este închisoarea de 15 ani.

În cauză se impun a fi aplicate şi pedepse complementare şi accesorii. Curtea a apreciat că în raport de fapta comisă se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), c) Cod penal având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii (infracţiune contra vieţii comisă cu o violenţă extremă), împrejurările cauzei şi persoana infractorului. Faţă de acestea, curtea a apreciat că inculpatul nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi ales în autorităţile publice sau alte funcţii publice ori de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. În ceea ce priveşte dreptul de a se afla pe teritoriul României, în plus se impune a se vedea că inculpatul este cetăţean (...), fără a avea legături puternice cu România (familia sa locuieşte în (...), el personal are domiciliul în (...), nu este vorbitor de limbă română, prezenţa sa pe teritoriul României se datorează doar unui loc de muncă temporar şi fără forme legale). Ca durată a pedepsei complementare, curtea a stabilit 5 ani, având în vedere gravitatea şi natura infracţiunii comise.

În cea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că singurele critici sunt formulate de părţile civile care au apreciat că sumele stabilite de prima instanţă cu titlu de daune morale sunt prea mici.

Curtea a constatat că pentru fiecare dintre copiii victimei inculpatul a fost obligat la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale. Nu se contestă că pierderea mamei este un eveniment tragic în viaţa oricărei persoane, dar având în vedere că la momentul la care acesta s-a produs, toţi cei 4 copii ai victimei erau majori, cu familii proprii, s-a apreciat că suma stabilită este îndestulătoare.

Faţă de cele de mai sus, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile (...), (...), (...) şi (...)(...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/13.12.2016 pronunţată de Tribunalul (...).

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) şi inculpatul (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/13.12.2016 pronunţată de Tribunalul (...).

A desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

A înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului (...) la pedeapsa de 15 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi h) Cod penal pe o durată de 5 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi aplicate pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. d) Cod penal.

A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. d) Cod penal.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei reţinute în sarcina inculpatului (...) din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 – 189 alin. 1 lit. b) Cod penal în infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, text în baza căruia l-a condamnat la:

- 15 (cincisprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi c) Cod penal pe o durată de 5 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 72 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurii arestării preventive la zi.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

Din fondurile Ministerului Justiţiei se va vira în favoarea Baroului (...) suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat (...) conform delegaţiei nr. (…)/17.01.2017.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat apelantele părţi civile la plata către stat a sumei de 100 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor parchetului şi inculpatului rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare