Infracţiunea de omor. Complicitate la infracţiunea de omor. Favorizarea făptuitorului. Împiedicarea ajutorului pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru viaţa sa
- art. 188 Cod penal
- art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal
- art. 269 Cod penal
Moartea era iminentă în raport de natura leziunii. În raport de starea de fapt reţinută, pentru inculpata (A) s-a constatat că încadrarea juridică este corectă, fapta sa constituind infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal. S-a considerat că se impune a fi reţinută şi cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, şi anume împrejurările în care s-a produs fapta, atitudinea ofensatoare a victimei faţă de inculpată anterior producerii agresiunii, rezultatul letal produs, comiterea faptei pe fondul consumului de alcool, circumstanţele personale ale inculpatei care a avut o conduită procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei, a recunoscut comiterea faptei încă din primul moment, poziţie păstrată de-a lungul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei inculpatului (B), acesta a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de omor săvârşită de soţia sa. Complicele este definit de art. 48 Cod penal ca fiind persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor.
Actele de complicitate nu fac parte din conţinutul legal al infracţiunii ci din cel concret, caracterul infracţional fiind preluat de la acţiunea autorului. Pentru existenţa complicităţii trebuie să existe intenţie (prevederea de către complice a acţiunii pe care autorul urmează să o execute, a urmării acesteia pe care le doreşte sau acceptă şi a faptului că acţiunea sa se alătură acţiunii autorului), să-şi aducă efectiv contribuţia la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală de autor, iar aceasta trebuie să aibă loc anterior sau concomitent acţiunii autorului (singura situaţie când poate fi ulterioară este atunci când există înţelegere anterioară ori concomitentă acţiunii autorului).
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei s-a comis în momentul în care aceasta a produs plaga tăiată - înţepată ce a condus la decesul victimei. După lovirea victimei cu cuţitul în zona toracică stângă, actul de executare s-a finalizat, moment în care s-a produs şi urmarea periculoasă, vătămarea integrităţii fizice a victimei. Faptul că moartea acesteia a intervenit la un moment ulterior (cel mult o oră după cum precizează medicul legist – fila 66 dosar apel), nu are nici o relevanţă sub aspectul actelor de executare ale acţiunii incriminate. Suntem doar în prezenţa unei infracţiuni progresive care cunoaşte un moment iniţial al consumării (executarea actului vătămător cu consecinţa concomitentă a lezării integrităţii fizice a victimei) şi un moment final al epuizării (acela când rezultatul final mai grav se produce şi anume decesul).
În speţa concretă dedusă judecăţii, inculpatul nu a comis nici un act de complicitate. Infracţiunea comisă de inculpată este cu intenţie instantanee. Simpla prezenţă a inculpatului în apropiere de locul unde s-a comis fapta, fără dovedirea unei înţelegeri prealabile între el şi inculpată, nu îl face să devină complice.
Parchetul şi prima instanţă au reţinut că inculpatul ar fi comis două acte cărora le atribuie caracter de acte de complicitate: scoaterea victimei din locuinţă după producerea de către coinculpată a leziunii tanato-generatoare şi întoarcerea din drum a echipajului ambulanţei.
Primul – scoaterea din locuinţă a victimei – s-a dovedit a fi o simplă afirmaţie a acuzării, nesusţinută de nici un mijloc de probă. Astfel, ambii inculpaţi au afirmat de-a lungul procesului penal că victima a ieşit din casă singur, susţinerile lor fiind confirmate de martorii oculari (...) (...), (...) (...) şi (...) (...) (toţi afirmă că au văzut-o pe victimă ieşind din casă, uşor încovoiată, ţinându-se în zona abdominală), precum şi de martorul (...) (...) (...) (care a fost chemat acasă de concubina sa (...) (...) pentru că o speriase prezenţa victimei în stare de ebrietate în curtea inculpaţilor). Mai mult chiar medicul legist care a efectuat autopsia arată că leziunea produsă permitea ca victima să mai facă câţiva paşi înainte de a se acumula o cantitate mare de sânge în cavitatea toracică. Dar chiar şi în varianta susţinută de parchet, actul nu ar fi putut primi valenţa unui act de complicitate deoarece este ulterior executării de către inculpată acţiunii incriminate.
Cel de-al doilea act menţionat de către procuror – întoarcerea din drum a echipajului salvării – nu este un act de complicitate ci constituie infracţiune de sine stătătoare şi anume aceea de împiedicarea ajutorului prevăzută de art. 204 Cod penal. Astfel, există situaţia premisă cerută de textul de incriminare şi anume starea de pericol pentru viaţa victimei. Despre existenţa acesteia inculpatul a avut cunoştinţă. Astfel inculpatul a văzut agresiunea produsă de soţia sa, iar imediat după comiterea acesteia, victima şi-a ridicat bluza arătând rana, permiţând astfel inculpatului să vadă şi locul în care este situată leziunea. Că aceasta era una aptă să creeze o stare de pericol pentru viaţa victimei era lesne de dedus din faptul că victima prezenta plaga tăiată în zona inimii, zonă vitală. Că deducţia era una simplă, accesibilă oricărei persoane, este confirmată de faptul că fiica inculpaţilor (minoră) a realizat gravitatea situaţiei şi a apelat serviciul 112, solicitând o ambulanţă. În acest context, acţiunea inculpatului de a comunica echipajului de salvare că nu este necesară intervenţia realizează elementul material al infracţiunii anterior menţionate.
Pentru aceste motive, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de împiedicarea ajutorului prevăzută de art. 204 Cod penal.
Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Decizia penală nr. 329 din 24 mai 2017
Prin Sentinţa penală nr. (…)/2017 din data de 30 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul (...), în baza art. 188 alin. 1 Cod penal a fost condamnată inculpata (...) (...), fiica lui (...) şi (...), născută la data de (...) (...) în (...), jud. (...), CNP (...), cetăţean român, căsătorită, domiciliată în loc. (...) jud. (...), fără antecedente penale, în prezent arestată preventiv în Penitenciarul (...), pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe o durată de 5 ani ca şi pedeapsa complementară.
În baza art. 65 Cod penal i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe durata executării pedepsei.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a fost menţinută starea de arest a inculpatei iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 26 martie 2016 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată.
În baza art. 48 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (...) (...), fiul lui (...) şi (...), născut la data de (...) în (...), jud. (...), CNP (...), cetăţean român, căsătorit, domiciliat în localitatea (...) jud. (...), fără antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul (...), pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe o durată de 5 ani ca şi pedeapsa complementară.
În baza art. 65 Cod penal i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe durata executării pedepsei.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 26 martie 2016 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art. 25 alin. 1 şi art. 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 1357 Cod civil a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată în cauză şi în consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 3000 lei contravaloarea unei cripte, ambele sume cu titlu de daune materiale în favoarea numitei (...) (...), domiciliată în localitatea (...) şi a sumei de 50.000 lei cu titlu juridic daune morale în favoarea mamei victimei, numita (...) (...), domiciliată în loc. (...) jud. (...), respingând restul pretenţiilor civile formulate de aceasta.
În baza art. 272 Cod procedură penală, a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul (..) (...) a sumei de 360 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat (...), conf. deleg. nr. (...)/2016 şi a sumei de 360 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat (...), conf. deleg. nr. (...)/2016.
În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 500 lei fiecare.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi ale celui de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) emis în dosar nr. (...)/P/2016 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor: (...) (...), cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiuni de omor, prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal şi (...) (...), cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 48 alin.1 Cod penal, rap. la art. 188 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că, în seara zilei de (...), în jurul orelor (...), victima (...) (...) s-a deplasat la domiciliul fostei sale amante, (...) (...), situat în localitatea (...), jud. (...) cu intenţia declarată de a-şi vizita fiica pe care o avea cu (...) (...), (...) (...), dar ajuns la faţa locului i-a reproşat lui (...) (...) că trăieşte cu doi bărbaţi, motiv pentru care aceasta l-a îmbrâncit, victima a căzut pe un pat, moment în care (...) (...) a luat un cuţit cu lamă lungă şi îngustă şi a aplicat acestuia o singură lovitură de sus în jos în zona inimii, în prezenţa soţului său (...) (...). Imediat, l-au scos pe (...) (...) afară, l-au aşezat pe iarbă în faţa casei şi l-au acoperit cu un covor. Cuţitul a fost aruncat în râul (...) de către fiica inculpatei, la cererea acesteia.
Pe rolul Tribunalului (...) cauza s-a înregistrat la data de 18.07.2016, iar etapa procedurii de cameră preliminară s-a finalizat la data de 26.09.2016, în cauză nefiind invocate nici de către instanţă din oficiu nici de către inculpaţi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În faza de cercetare judecătorească a cauzei s-a procedat la audierea părţilor civile, familia victimei, respectiv sora şi mama victimei, care au arătat că îşi menţin constituirile de părţi civile formulate în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 4000 lei cu titlu juridic daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, iar mama victimei solicită suma de 1 miliard lei cu titlu juridic daune morale.
Audiaţi fiind inculpaţii, aceştia nu au dorit să uzeze de judecata în procedură simplificată, nerecunoscând comiterea faptei astfel cum a fost ea descrisă în actul de sesizare al instanţei.
Inculpata (...) (...) a arătat în declaraţia aflată la fila 33 din dosar că recunoaşte că a înjunghiat victima cu cuţitul în zona inimii, după care împreună cu soţul ei au scos victima din casă, cunoaşte faptul că fiica ei a apelat serviciul de urgenţă 112, însă ulterior soţul ei a contramandat intervenţia echipajului de salvare. Inculpata a declarat că victima s-a deplasat pe picioare din imobilul aparţinându-le şi nu înţelege de ce nu şi-a continuat deplasarea spre casă, rămânând în curtea acestuia, unde dimineaţa a fost găsit decedat de soţul ei. Ulterior acestui moment, după alertarea organelor de ordine, soţul ei l-a acoperit cu un covor.
Inculpata a mai arătat că a aflat de apelul dat de fiica ei la numărul de urgenţă 112 după cca. 15 minute de la plecarea ambulanţei, tot atunci aflând că soţul ei a fost cel care a întors maşina salvării din drum, afirmând că victima este în stare de ebrietate şi nu necesită îngrijiri medicale.
Inculpatul (...) (...), audiat fiind, în declaraţia de la fila 31 a arătat că nu recunoaşte comiterea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanţei, relatând că victima a ieşit pe picioarele ei din imobil, s-a aşezat pe iarbă şi a fost spălat de sânge de soţia şi fiica acestuia, numita (...) (...).
Prealabil acestui moment, când fiica inculpatei, (...) şi-a făcut apariţia în curte, victima i-a arătat rana care îi fusese făcută prin acţiunea inculpatei, acela fiind momentul la care minora a apelat serviciul de urgenţă 112.
Inculpatul a declarat că nu a realizat gravitatea situaţiei, din acest motiv a refuzat ambulanţa, iar sângerarea victimei i s-a părut redusă, neimaginându-şi un astfel de deznodământ.
A mai arătat că a ieşit de câteva ori noaptea să vadă victima, aceasta dormea pe iarbă, de vreo două ori s-a trezit şi s-a aşezat în poziţia şezând, după care s-a culcat din nou pe iarbă.
Relativ la faptele petrecute în imobil, inculpatul a arătat că la locuinţa lor s-a prezentat victima care a întrebat de fiica sa, (...), iar inculpata i-a relatat că minora nu este acasă, după care victima a reproşat inculpatei că trăieşte cu doi bărbaţi, i-a aplicat o palmă peste faţă, inculpata s-a enervat, l-a îmbrâncit, victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe pat, iar în timp ce încerca să se ridice inculpata a luat de pe masă un cuţit de bucătărie şi i l-a înfipt în partea dreaptă a corpului. Victima a arătat apoi inculpatei că l-a înţepat, după care a ieşit din casă.
La momentul la care a ieşit din imobil, a apărut (...), căreia i-a arătat că a fost înjunghiat, minora a apelat serviciul de urgenţă 112, însă la sosirea echipajului, el împreună cu (...) au contramandat ambulanţa, cu motivarea mai sus arătată.
Inculpatul a arătat că a văzut rana victimei, însă nu a apreciat că ar putea fi atât de grav.
Mai cunoştea faptul că acel cuţit cu care a fost înjunghiată victima a fost aruncat de către inculpată în râu, în cursul acelei nopţi.
Datorită poziţiei inculpaţilor, în cauză s-a procedat la audierea martorilor indicaţi în actul de sesizare al instanţei.
Din depoziţia martorului (...) (...), aflată la fila 52 de la dosar, instanţa a reţinut că în jurul orei 20, după ce a ajuns acasă chemat fiind de soţia sa, care i-a relatat că a văzut în apropierea casei lor o persoană aflată în stare de ebrietate, a văzut maşina salvării care a fost oprită de inculpat şi de fiica inculpatei şi întoarsă din drum.
În dimineaţa următoare, în jurul orei 7:10 când se îndrepta către serviciu a văzut în curtea inculpaţilor o persoană culcată pe iarbă care şi-a mişcat mâna, martorul presupunând că este cel aflat în stare de ebrietate despre care i-a relatat soţia lui şi care atunci se trezea. Nu a văzut ca victima să fie acoperită cu ceva.
Martora (...) (...), în declaraţia de la fila 53 a arătat că în data de 24 martie, în jurul orei 19 a văzut o persoană ieşind din locuinţa inculpaţilor, îndreptându-se spre gard, iar cu o mână se ţinea de abdomen. La scurt timp a auzit a auzit-o pe fiica inculpatei solicitând intervenţia ambulanţei, exprimându-se că este grav, pentru ca la puţin timp să o audă în timp ce telefonic contramanda intervenţia ambulanţei, această solicitare fiind făcută la intervenţia inculpatei.
După acest moment i-a văzut pe cei doi inculpaţi şi pe minora (...) deplasându-se în partea din spate a curţii, inculpata exprimându-se că „N-are nimic ăsta”. După afirmaţia inculpatei, martora a realizat că victima se afla acolo întins pe iarbă, iar dimineaţa a văzut victima în grădină, acoperit fiind cu un covor.
Martorul (...) (...) (...), persoana pentru care lucra victima, a declarat că în jurul orei 19 a încercat să ia legătura telefonic cu victima, însă a răspuns la al doilea apel fiica victimei, care l-a informat că tatăl ei este mort de beat şi nu poate discuta, afirmând totodată că rămâne peste noapte la ei. A doua zi dimineaţă, când a încercat să discute cu el, acesta avea telefonul închis, iar după vreo două ore a aflat de decesul victimei.
Martora (...) (...), la fila 55 din dosar a arătat că în dimineaţa zilei de 25 martie, când a ieşit din casă pentru a se ocupa de animale, a văzut în grădina inculpaţilor o persoană culcată pe iarbă care dădea din mână şi gemea, aspect pe care l-a confirmat şi fiul martorei, iar după un timp l-a văzut pe inculpatul (...) care se deplasa pe stradă, mergând la poliţie pentru a anunţa că o persoană a murit la el în curte.
Numitul (...) (...) (...), în declaraţia de la fila 68 a arătat că în jurul orelor 18-19, a văzut victima ieşind din casa inculpaţilor îndreptându-se spre poartă, cu mâinile se ţinea de abdomen şi se deplasa îndoit de spate, s-a uitat spre curtea martorului, însă tatăl martorului i-a spus să îi lase în pace, după care victima s-a reîntors în curtea familiei (...). După cca. o oră martorul a văzut victima căzută la pământ în curtea familiei inculpaţilor.
Martorul a auzit victima gemând şi de asemenea a auzit-o pe fiica inculpaţilor solicitând intervenţia ambulanţei pentru că tatălui ei îi este foarte rău. După un timp a auzit maşina salvării, însă nu a putut oferi alte amănunte.
Martorul (...) (...), a relatat instanţei că a văzut victima ieşind din locuinţa inculpaţilor, îndreptându-se spre stradă, acesta se deplasa împleticindu-se, umbla aplecat şi se ţinea cu o mână de abdomen, iar martorul, crezând că este în stare de ebrietate i-a făcut semn să plece. Ulterior acestui moment a văzut victima deplasându-se spre spatele imobilului aparţinând inculpaţilor, iar după aceasta nu l-a mai văzut.
A mai fost audiată în calitate de martor asistenta de pe ambulanţă, numita (...) (...), care a relatat împrejurările în care ambulanţa a fost contramandată.
În cauză s-a dispus de către instanţă efectuarea unor referate de evaluare pentru cei doi inculpaţi, referate care în privinţa inculpatei (...) (...) au relevat atitudinea de minimalizare a vinovăţiei, alături de comportamentul pasiv faţă de suferinţa victimei a cărui viaţă a fost periclitată, alături de incapacitatea de a discerne între consecinţele faptelor sale, slabele abilităţi de autocontrol şi de găsire a unor soluţii alternative pentru gestionarea unui conflict, ar putea deveni un factor determinant în repetarea actelor sale antisociale, iar mediul intrafamilial conflictual şi tensionat a generat şi poate continua să genereze săvârşirea unor fapte cu caracter penal de către aceasta.
De asemenea s-a evidenţiat consumul de alcool în familie, inclusiv de către inculpată, în coroborare cu reproşurile la adresa soţului cum că foloseşte resursele financiare pe băuturi alcoolice, ar putea reprezenta de asemenea un factor propulsor spre reiterarea unui comportament infracţional pe viitor.
A mai fost relevat faptul că inculpata şi-a minimalizat vinovăţia, considerând că victima a murit din cauza soţului ei care a întors ambulanţa din drum, nu din cauza loviturii de cuţit aplicate de către ea, iar riscul de săvârşire a unor fapte penale a fost apreciat ca fiind de nivel mediu spre ridicat.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul (...) (...), riscul de recidivă al acestuia fost apreciat ca fiind mediu, concluzie determinată de faptul că au fost identificaţi o serie de factori care ar putea avea efecte pozitive asupra conduitei sale generale, cum ar fi acela că a recunoscut şi a regretat profund implicarea sa în comiterea infracţiunii, are o relaţie pozitivă cu familia de origine, deţine abilităţi de muncă în domeniul construcţiilor şi ca lăcătuş, are o atitudine pozitivă faţă de muncă şi probabil atunci când nu consumă alcool îşi petrece timpul liber în mod dezirabil.
Dintre factorii care ar putea influenţa în mod negativ conduita sa au fost identificaţi comportamentul agresiv faţă de actuala sa familie, mai ales în urma consumului de alcool şi faptul că obişnuia să consume foarte des alcool, cheltuind sumele de bani pe care le realiza, cu care şi-ar fi putut sprijini financiar familia.
Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei şi coroborând între ele probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în faza de cercetare judecătorească a cauzei, instanţa a reţinut în fapt că în după amiaza zilei de (...), victima s-a prezentat la locuinţa inculpaţilor, cu intenţia de a-şi vedea fiica, numita (...) (...). Cum minora nu era acasă, între victimă şi inculpată (...) (...) s-a iscat un dialog, victima reproşând inculpatei faptul că trăieşte cu doi bărbaţi, discuţie pe fondul căreia, inculpata a îmbrâncit victima care a căzut pe pat, după care, inculpata a luat de pe masă un cuţit şi la momentul la care victima a încercat să se ridice de pe pat i-a aplicat o lovitură cu acesta, în partea dreaptă a corpului, în zona inimii.
După acest moment, victima a arătat inculpatei ce a făcut şi cum prezent la incident a fost şi soţul inculpate şi acesta a văzut ce s-a întâmplat, după care victima a părăsit locuinţa soţilor (...), oprindu-se la un moment dat şi aşezându-se pe iarbă în curte, unde a rămas până a doua zi dimineaţă, când inculpatul (...) (...) a constatat că a decedat.
După momentul comiterii acţiunii agresive de către inculpată, ieşind din locuinţa inculpaţilor victima a întâlnit-o pe fiica sa, care revenea acasă, i-a arătat acesteia plaga înţepată, minora apelând serviciul de urgenţă 112, însă la venirea ambulanţei, inculpatul a declarat că nu este cazul de intervenţie, persoana pentru care fusese solicitată ambulanţa fiind doar în stare de ebrietate.
S-a constatat că fapta inculpatei care, în data de (...) a aplicat o lovitură cu cuţitul victimei (...) (...), în zona inimii, producând decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. şi ped. de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului (...) (...), care a asistat în data de (...) la omorul comis de către soţia sa asupra victimei (...) (...), a indus în eroare echipajul de pe ambulanţă, nu a anunţat decât în dimineaţa următoare organele de poliţie, precizând că nu cunoaşte cine este şi cum a ajuns persoana decedată în curtea lui, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 48 raportat la disp. art. 188 alin. 1 Cod penal.
S-a reţinut de către instanţă faptul că cele două fapte au fost comise cu intenţie directă, iar între acţiunea agresivă a inculpatei şi pasivă a inculpatului şi decesul victimei, a existat legătura de cauzalitate.
În atare situaţie, reţinând vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor care li se impută, instanţa a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoarea, apreciind că numai prin privare de libertate poate fi atins scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Astfel, în baza art. 188 alin. 1 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatei (...) (...), pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe o durată de 5 ani ca şi pedeapsa complementară.
În temeiul prevederilor art. 65 Cod penal i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe durata executării pedepsei.
Instanţa a apreciat că se impune aplicarea pedepselor complementare şi accesorii mai sus enunţate, în considerarea modalităţii de comitere a faptei, folosind un cuţit, care poate fi apreciat drept armă, iar interdicţia de a lua legătura cu familia victimei a fost apreciată ca fiind de natură să ofere protecţie inculpatei.
Cum urmărirea penală şi cercetarea judecătorească s-a realizat cu inculpata aflată în stare de arest preventiv, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală instanţa a apreciat că această stare de arest se impune a fi menţinută, iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 26 martie 2016 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată.
În baza art. 48 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor, a dispus condamnarea inculpatului (...) (...), la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe o durată de 5 ani ca şi pedeapsa complementară.
Întemeiat pe prevederile art. 65 Cod penal i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) pe durata executării pedepsei, reţinând aceleaşi argumente pentru aplicarea acestor măsuri ca şi în cazul inculpatei.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv din 26 martie 2016 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art. 25 alin. 1 şi art. 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 1357 Cod civil, a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză şi în consecinţă, a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 3000 lei contravaloarea unei cripte, ambele sume cu titlu de daune materiale în favoarea numitei (...) (...), sora victimei şi a sumei de 50.000 lei cu titlu juridic daune morale în favoarea mamei victimei, numita (...) (...), respingând restul pretenţiilor civile formulate de aceasta, apreciind că suma de 1 miliard lei solicitată cu acest titlu este exagerată şi nejustificată în raport pe pierderea suferită.
Apelurile declarate:
Împotriva acestei hotărâri au declarat contestaţie inculpaţii (...) (...) şi (...) (...).
Inculpatul (...) (...) a solicitat admiterea apelului întrucât consideră că pedeapsa aplicată de prima instanţă este foarte mare şi severă în raport cu fapta comisă.
Inculpata (...) (...) a arătat că este conştientă de gravitatea faptelor sale însă a solicitat instanţei de control judiciar să ţină cont de circumstanţele personale şi de cele ale cauzei precum şi de faptul că a comis fapta în mod spontan, pe fondul temerii insuflat de persoana vătămată şi să reducă pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Ambii inculpaţi au arătat că regretă fapta comisă.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:
Starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond pe baza probelor administrate în cauză.
Inculpata (...) (...) a solicitat ca judecarea sa să aibă loc în baza procedurii recunoaşterii vinovăţiei, declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa. În mod expres arată că a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona inimii, după care victima a ieşit singură din locuinţă până în curte, unde a două zi dimineaţa l-au găsit decedat. Ştie că fiica sa a solicitat intervenţia SMURD-ului şi de la aceasta a aflat că soţul ei, coinculpatul, ar fi refuzat intervenţia acestora spunându-le că victima este în stare de ebrietate şi nu are nevoie de intervenţie medicală (fila 33 dosar fond).
Instanţa de fond, prin încheierea din 07.11.2016 (fila 36 dosar fond) a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate apreciind că nu există o recunoaştere totală a faptei.
Inculpatul (...) (...) nu recunoaşte comiterea faptei reţinută în sarcina sa. Arată că, după ce soţia sa a înjunghiat victima, aceasta a ieşit singură din casă, până în curte. După ieşirea victimei în curte, fiica lor (...) a revenit de la bunica maternă şi a văzut victima (tatăl natural al minorei) în curte. Mai arată că victima i-a arătat fetei rana şi că aceasta a apelat serviciul 112. Susţine că i s-a părut că rana produsă care a provocat doar o sângerare minoră, nu era foarte gravă şi, pentru acest motiv, a comunicat echipajului SMURD că nu este necesară intervenţia lor (filele 31-32 dosar fond).
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:
Victima (...) (...) avusese în trecut o relaţie de natură amoroasă cu inculpata (...) (...) din care a rezultat minora (...) (...). După finalizarea acestei relaţii, inculpata (...) (...) s-a reîntors la domiciliul conjugal, continuând convieţuirea cu soţul său, inculpatul (...) (...). În data de (...), în jurul orelor 19, victima (...) (...), aflată sub influenţa alcoolului, s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor pentru a-şi vedea fiica. În imobil se aflau cei doi inculpaţi. Ambii au consumat anterior alcool.
După intrarea în locuinţa lor, victima a avut un schimb de replici cu inculpata, printre altele reproşându-i şi comportamentul acesteia şi anume faptul că trăieşte cu doi bărbaţi. De asemenea, potrivit susţinerii celor doi inculpaţi, victima i-a dat inculpatei o palmă. Toate acestea au fost de natură să o deranjeze pe inculpată, care a luat un cuţit de pe masă şi i-a aplicat victimei o singură lovitură, de sus în jos, în zona inimii. În momentul imediat următor, victima a căzut pe pat, în fund, şi-a ridicat bluza, arătându-i inculpatei ce a făcut. După aceea, s-a ridicat, a ieşit în curte şi s-a îndreptat spre casa martorului (...) (...) (fila 104 dosar urmărire penală), ţinându-se de abdomen şi uşor înclinat în faţă. Aceasta l-a văzut şi, părându-i-se a se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a cerut să îl lase în pace şi şi-a continuat treburile gospodăreşti. Acest episod al ieşirii victimei din casă a fost observat şi de fiul martorului, (...) (...) (...). Acesta l-a văzut pe (...) (...) îndreptându-se spre locuinţa lor şi pe tatăl său făcându-i semn să îl lase în pace, ceea ce a determinat-o victimă să se îndrepte spre toaleta situată în curtea locuinţei inculpaţilor. Şi-a continuat şi acesta treburile gospodăreşti iar după ce a terminat cu adăpatul animalelor, a văzut victima căzută în curte şi trimis de tatăl său, s-a deplasat la locuinţa lui (...) (...) (mama inculpatei) ca să îi spună că ar fi bine să vină la locuinţa fiicei sale. Aceasta a refuzat întrucât „avea şi alte probleme pe cap”.
La aproximativ 10-15 minute a văzut-o pe (...) (...) şi a auzit-o întrebându-l pe bărbatul căzut ce a păţit, fără însă să audă răspunsul acestuia sau dacă i-a răspuns. A auzit-o pe aceasta sunând la 112, declarându-şi numele şi adresa şi solicitând intervenţia salvării întrucât tatăl său se simţea foarte rău.
Momentul în care victima se afla în curte, ţinându-se de abdomen a fost văzut şi de martora (...) (...) (fila 93 dosar urmărire penală). Aceasta a apreciat că se afla sub influenţa alcoolului şi i-a fost teamă că va intra peste ea în casă. Din acest motiv, şi-a apelat concubinul, martorul (...) (...) (...), cerându-i să vină mai repede acasă. A rămas o perioadă în locuinţă iar când a ieşit din nou în curte a auzit-o pe (...) (...) spunând că a sunat la salvare pentru că este grav. I-a văzut şi pe cei doi inculpaţi în curte, împreună cu fiica lor, verificând starea victimei.
Martorul (...) (...) (...) arată că în jurul orei 8 seara a fost sunat de concubina sa care l-a chemat acasă deoarece în curtea vecinilor lor (...) se afla un om sub influenţa alcoolului. Când a ajuns acasă el nu a văzut nicio persoană în curte dar, după aproximativ 15 minute l-a văzut pe inculpat şi pe fiica sa îndreptându-se spre colţul străzii, unde oprise o ambulanţă. A observat că discută ceva cu membrii echipajului, după care s-au reîntors la locuinţă. A două zi dimineaţa acelaşi martor arată că, atunci când pleca spre serviciu a văzut în curtea familiei (...), o persoană de sex masculin întinsă pe iarbă şi a observat că aceasta îşi mişcă braţul. Nu a dat importanţă faptului, deoarece a crezut că persoana respectivă este în stare de ebrietate (fila 95 dosar urmărire penală).
În dimineaţa zilei de 23 martie 2016, în jurul orelor 7, cei doi soţi (...) au constatat că victima decedase.
Organele de poliţie anunţate de inculpat s-au deplasat la faţa locului şi au constat că în curtea imobilului se găseşte cadavrul victimei (...) (...), în decubit dorsal iar pe îmbrăcămintea acestuia se observau pete de culoare brun-roşcată ce părea a fi sânge. De asemenea, în zona genunchilor, avea pete de culoare verde. Pe corpul cadavrului, în zona toracică, se observa o rană superficială, cu lungime de aproximativ 10 mm.
În urma autopsiei s-a întocmit raportul medico-legal constatându-se existenţa unei plăgi tăiate înţepate antero-toracic dreapta penetrantă în cavitatea toracică cu secţionarea tegumentului, muşchiului pectoral drept, musculaturii inter-costale în spaţiul II inter-costal, parţial a coastei II dreapta, a pleurei parietale drepte şi pleurei mediastinale, a pericardului şi peretelui atriului drept, hemotorace drept masiv din sânge fluid şi coagulat. S-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, cauzată de hemoragia internă masivă consecutivă unei plăci tăiate-înţepate penetrante în cavitatea toracică cu lezarea peretelui atriului drept al inimii, leziune produsă prin lovire activă cu corp tăietor înţepător, posibil cuţit (vol. II, filele 1-3 dosar urmărire penală).
În raport de susţinerile din rechizitoriu potrivit cărora decesul a intervenit imediat după lovitură, de susţinerile martorilor care au văzut victima ieşind pe propriile picioare din locuinţă şi deplasându-se în curtea casei inculpaţilor, şi de neprecizarea în raportul medico-legal întocmit a orei la care a intervenit decesul şi a intervalului scurs între agresiune şi moarte, instanţa de apel a procedat la audierea ca martor expert a medicului legist care a întocmit actul medical la care am făcut referire. Astfel, martorul (...) (...) (...) (fila 66 dosar apel) arată că în raport de leziunea suferită de victimă, moartea s-a instalat rapid, într-un interval cuprins între câteva minute şi cel mult o oră. După producerea leziunii, este posibil ca victima să se fi deplasat deoarece încă nu se acumulase sângele în cavitatea toracică. Exclude însă varianta ca victima să mai fi trăit după 10-12 ore de la producerea plăgii. De asemenea, arată că moartea era iminentă în raport de natura leziunii, singura posibilitate de salvare a vieţii era o intervenţie de stopare a hemoragiei prin suturarea pericardului şi a peretelui atrial, intervenţie care nu s-ar fi putut realiza în ambulanţă ci doar într-un bloc operator. Prin urmare, consideră că victima ar fi putut trăi doar în ipoteza în care leziunea s-ar fi produs în interior sau în imediata apropiere a unei unităţi spitaliceşti.
Revenind la episodul legat de apelul 112, inculpatul audiat în faţa instanţei de apel, arată că (...) (...) a sunat la salvare, care a venit după aproximativ 45 min., poate o oră. În momentul în care salvarea a venit, s-a dus la aceasta şi i-a cerut să plece, anunţându-i că intervenţia nu este necesară. A procedat de această manieră deoarece victima nu a sângerat masiv şi nu şi-a dat seama cât de gravă este rana. Mai arată că pe parcursul nopţii, a ieşit de mai multe ori în curte să verifice starea victimei şi afirmă cu certitudine că victima a trăit până înspre ora 4 dimineaţa (fila 51 dosar fond). A constatat că aceeaşi poziţie a avut-o şi în faţa procurorului, arătând că, după ce fiica sa a chemat salvarea şi aceasta a ajuns în apropierea locuinţei lor, s-a dus spre echipaj şi i-a spus asistentei că nu este necesar să intervină deoarece victima este în stare de ebrietate şi se va trezi. Precizează că salvarea a ajuns în intervalul orar 20:15 - 21:00, iar după ce a discutat cu membrii echipajului, a mai vorbit şi cu victima (fila 84 dosar urmărire penală). Aceeaşi poziţie a avut-o şi în faţa instanţei de fond.
Inculpata confirmă şi ea faptul că fiica sa a sunat la ambulanţă iar când aceasta s-a deplasat la locuinţa lor, inculpatul s-a dus şi i-a împiedicat să intervină, arătând că victima este în stare de ebrietate.
În raport de starea de fapt reţinută, pentru inculpata (...) (...) a constatat că încadrarea juridică este corectă, fapta sa constituind infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal. De asemenea, s-a considerat că se impune a fi reţinută şi cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Aceasta este incidentă în cazul în care inculpatul solicită judecarea sa în baza procedurii abreviate şi recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa sau când instanţa respinge cererea dar în urma probatoriului administrat ajunge la aceeaşi stare de fapt ca şi cea recunoscută de inculpat. Având în vedere că instanţa de fond a respins cererea inculpatei şi că starea de fapt ce rezultă din probe este identică cu cea recunoscută de inculpată, se impune reţinerea acestei cauze legale de reducere a pedepsei. Ca urmare a reţinerii acesteia şi prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, şi anume împrejurările în care s-a produs fapta, atitudinea ofensatoare a victimei faţă de inculpată anterior producerii agresiunii, rezultatul letal produs, comiterea faptei pe fondul consumului de alcool, circumstanţele personale ale inculpatei care a avut o conduită procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei, a recunoscut comiterea faptei încă din primul moment, poziţie păstrată de-a lungul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Instanţa de fond a apreciat că se impune ca inculpatei să i se aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) Cod penal pe o durată de 5 ani. Aceleaşi drepturi i-au fost interzise şi cu titlu de pedeapsă accesorie.
În ceea ce priveşte conţinutul acestor pedepse, s-a constatat că este justificată doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) Cod penal în raport de natura şi gravitatea faptei. Interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi armă este nejustificată. Nu se impunea însă interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. h) Cod penal şi anume dreptul de a deţine purta şi folosi orice categorie de arme. Armele sunt definite potrivit art. 179 alin. 1 Cod penal ca instrumente, dispozitive sau piese declarate astfel prin dispoziţii legale. Doar interzicerea acestora poate face obiectul pedepselor complementare sau accesorii. Armele asimilate prevăzute de art. 179 alin. 2 Cod penal nu pot face obiectul pedepselor complementare sau accesorii. Inculpata a folosit un cuţit la săvârşirea faptei, care este armă asimilată. În consecinţă, nu există nici un argument pentru a-i interzice inculpatei exerciţiul acestui drept. De asemenea, inculpatei i s-a interzis şi dreptul prevăzut de art. 66 lit. n) Cod penal în sensul de a lua legătură cu familia victimei. Nici interzicerea acestui drept nu s-a considerat că se impune în raport de natura faptei, care este comisă cu intenţie spontană, în urma unui schimb de replici între persoane care avea o legătură oarecum asimilată celei de familie. Această pedeapsă complementară este menită să protejeze familia victimei infracţiunii de o eventuală răzbunare sau reproş al inculpatului. Prin urmare, argumentul instanţei de fond că aplicarea pedepsei este de natură să ofere protecţie inculpatei este în contra raţiunii legiuitorului de a reglementa această pedeapsă. Interdicţia prevăzută de art. 66 lit. n) Cod penal trebuie să constituie o pedeapsă pentru inculpat, nu o măsură de protecţie. S-a observat că, de altfel, nici aplicarea acesteia nu s-a făcut în mod legal, deoarece instanţa trebuia să stabilească în concret care sunt persoanele cu care inculpatul are interdicţia de a comunica sau de a se apropia. Formularea generală folosită de prima instanţă este de natură să nască confuzii cu privire la conţinutul pedepsei aplicate, atât pentru cel care trebuie să o execute cât şi pentru organele cu rol în executarea pedepselor complementare şi accesorii.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei inculpatului (...) (...), se impun a fi făcute câteva precizări. Acesta a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de omor săvârşită de soţia sa. Complicele este definit de art. 48 Cod penal ca fiind persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor.
Actele de complicitate nu fac parte din conţinutul legal al infracţiunii ci din cel concret, caracterul infracţional fiind preluat de la acţiunea autorului. Pentru existenţa complicităţii trebuie să existe intenţie (prevederea de către complice a acţiunii pe care autorul urmează să o execute, a urmării acesteia pe care le doreşte sau acceptă şi a faptului că acţiunea sa se alătură acţiunii autorului), să-şi aducă efectiv contribuţia la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală de autor, iar aceasta trebuie să aibă loc anterior sau concomitent acţiunii autorului (singura situaţie când poate fi ulterioară este atunci când există înţelegere anterioară ori concomitentă acţiunii autorului).
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei s-a comis în momentul în care aceasta a produs plaga tăiată - înţepată ce a condus la decesul victimei. După lovirea victimei cu cuţitul în zona toracică stângă, actul de executare s-a finalizat, moment în care s-a produs şi urmarea periculoasă, vătămarea integrităţii fizice a victimei. Faptul că moartea acesteia a intervenit la un moment ulterior (cel mult o oră după cum precizează medicul legist – fila 66 dosar apel), nu are nici o relevanţă sub aspectul actelor de executare ale acţiunii incriminate. Suntem doar în prezenţa unei infracţiuni progresive care cunoaşte un moment iniţial al consumării (executarea actului vătămător cu consecinţa concomitentă a lezării integrităţii fizice a victimei) şi un moment final al epuizării (acela când rezultatul final mai grav se produce şi anume decesul).
În speţa concretă dedusă judecăţii, inculpatul nu a comis nici un act de complicitate. Infracţiunea comisă de inculpată este cu intenţie instantanee. Simpla prezenţă a inculpatului în apropiere de locul unde s-a comis fapta, fără dovedirea unei înţelegeri prealabile între el şi inculpată, nu îl face să devină complice.
Parchetul şi prima instanţă au reţinut că inculpatul ar fi comis două acte cărora le atribuie caracter de acte de complicitate: scoaterea victimei din locuinţă după producerea de către coinculpată a leziunii tanato-generatoare şi întoarcerea din drum a echipajului ambulanţei.
Primul – scoaterea din locuinţă a victimei – s-a dovedit a fi o simplă afirmaţie a acuzării, nesusţinută de nici un mijloc de probă. Astfel, ambii inculpaţi au afirmat de-a lungul procesului penal că victima a ieşit din casă singur, susţinerile lor fiind confirmate de martorii oculari (...) (...), (...) (...) şi (...) (...) (toţi afirmă că au văzut-o pe victimă ieşind din casă, uşor încovoiată, ţinându-se în zona abdominală), precum şi de martorul (...) (...) (...) (care a fost chemat acasă de concubina sa (...) (...) pentru că o speriase prezenţa victimei în stare de ebrietate în curtea inculpaţilor). Mai mult chiar medicul legist care a efectuat autopsia arată că leziunea produsă permitea ca victima să mai facă câţiva paşi înainte de a se acumula o cantitate mare de sânge în cavitatea toracică. Dar chiar şi în varianta susţinută de parchet, actul nu ar fi putut primi valenţa unui act de complicitate deoarece este ulterior executării de către inculpată acţiunii incriminate.
Cel de-al doilea act menţionat de către procuror – întoarcerea din drum a echipajului salvării – nu este un act de complicitate ci constituie infracţiune de sine stătătoare şi anume aceea de împiedicarea ajutorului prevăzută de art. 204 Cod penal. Astfel, există situaţia premisă cerută de textul de incriminare şi anume starea de pericol pentru viaţa victimei. Despre existenţa acesteia inculpatul a avut cunoştinţă. Astfel inculpatul a văzut agresiunea produsă de soţia sa, iar imediat după comiterea acesteia, victima şi-a ridicat bluza arătând rana, permiţând astfel inculpatului să vadă şi locul în care este situată leziunea. Că aceasta era una aptă să creeze o stare de pericol pentru viaţa victimei era lesne de dedus din faptul că victima prezenta plaga tăiată în zona inimii, zonă vitală. Că deducţia era una simplă, accesibilă oricărei persoane, este confirmată de faptul că fiica inculpaţilor (minoră) a realizat gravitatea situaţiei şi a apelat serviciul 112, solicitând o ambulanţă. În acest context, acţiunea inculpatului de a comunica echipajului de salvare că nu este necesară intervenţia realizează elementul material al infracţiunii anterior menţionate.
Pentru aceste motive, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de împiedicarea ajutorului prevăzută de art. 204 Cod penal.
Inculpatul (...) (...), prin avocat, a solicitat o altă schimbare de încadrare juridică şi anume din infracţiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 Cod penal, cu consecinţa încetării procesului penal având în vedere că persoana favorizată – inculpata (...) (...) – este soţia sa, ceea ce atrage incidenţa cauzei de nepedepsire din alin. 3 al acestui articol.
Cererea sa este neîntemeiată în raport de limitele sesizării. S-a observat că, prin rechizitoriu, inculpatului nu i se reproşează că ar fi împiedicat, îngreunat cercetările într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală sau executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
După schimbarea de încadrare juridică, instanţa a procedat la condamnarea inculpatului, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea ţinând seama de circumstanţele în care s-a comis fapta, urmarea efectiv produsă, persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a avut o poziţie procesuală constantă de recunoaştere a faptei încă din primul moment al urmăririi penale. Ca modalitate de executare, instanţa a apreciat că se impune executarea în regim de detenţie pentru aceleaşi considerente expuse mai sus.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului nu face parte din categoria celor pentru care, potrivit art. 3 din Legea 76/2008, se poate dispune recoltarea de probe biologice în vederea includerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. Pentru acest motiv, s-a înlăturat dispoziţia de recoltare de probe biologice.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reformat hotărârea atacată întrucât infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului (...) (...) este una de pericol, acţiunile civile formulate de părţile civile împotriva acestuia sunt neîntemeiate. Prin urmare, a fost înlăturată şi obligaţia solidară reţinută între acesta şi inculpata (...) (...).
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, Curtea a admis apelurile declarate de inculpaţii (...) (...) şi (...) (...) împotriva Sentinţei penale nr. (…)/30.01.2017 a Tribunalului (...).
A desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza:
I. Cu privire la inculpata (...) (...):
A reţinut în favoarea inculpatei (...) (...) dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi a redus pedeapsa aplicată acesteia pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal de la 12 ani închisoare la 7 ani închisoare.
A limitat conţinutul pedepselor complementare şi accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal.
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurii arestării preventive la zi.
II. Cu privire la inculpatul (...) (...):
A înlăturat dispoziţiile de condamnare a inculpatului (...) (...) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor prevăzute de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedepsele complementare şi accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) Cod penal.
În baza art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului (...) (...), din infracţiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de împiedicarea ajutorului, prevăzută de art. 204 Cod penal, text în baza căruia a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
A înlăturat dispoziţia de prelevare a probelor biologice de la inculpatul (...) (...).
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurii arestării preventive la zi.
III. Cu privire la latura civilă a cauzei:
A fost înlăturată dispoziţia de obligare în solidar a inculpaţilor (...) (...) şi (...) (...) la plata despăgubirilor civile în favoarea părţilor civile (...) (...) şi (...) (...).
A fost obligată inculpata (...) (...) să plătească părţii civile (...) (...) suma de 7.000 lei cu titlu de daune materiale şi părţii civile (...) (...) suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Au fost respinse acţiunile civile exercitate de părţile civile (...) (...) şi (...) (...) împotriva inculpatului (...) (...).
Restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii au fost menţinute.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, sumele de câte 360 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat (…) şi (…) se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului (…), conform delegaţiilor pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. (…)/07.03.2017 respectiv nr. (…)/07.03.2017, urmând ca, în baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, aceste sume să rămână în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor inculpaţilor au rămas în sarcina statului.
Judecătoria Pitești
infr. prev. de art. 20 rap. la art. 208, 209 C.pen.
Judecătoria Bacău
Furt calificat
Curtea de Apel Târgu Mureș
Recurs. Casare integrală. Trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente
Curtea de Apel Galați
Apel. Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal. Infracţiunea continuată
Judecătoria Arad
Împăcarea între părți în cadrul procesului penal – modalitatea de aplicare.