Vătămare corporală din culpă

Dosar nr. 1230/189/2009 – vatamare corporala din culpa

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 95/A

Sedinta publica de la 26 Aprilie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : OANA RADU-NICOLAE

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, judetul Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 562 din 20.10.2009 a Judecatoriei Bârlad, pronuntata în dosar nr. 1230/189/2009 privind pe inculpatul BDI. 

Obiectul cauzei : infractiunile prev. de art. 37 alin.1  si 3  din Legea 319/2006 si art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit toate partile:  inculpatul intimat în apelul parchetului BDI, partile civile intimate MD,  Spitalul Clinic de Urgenta  „Prof. Dr. Nicolae Oblu”Iasi si Spitalul de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, precum si partea responsabila civilmente intimata SC FEPA SA Bârlad prin administratorul judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava.

Procedura legal îndeplinita.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 14.04.2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru termenul din 20.04.2010 si, ulterior, pentru termenul din 26.04.2010, încheierile de sedinta de la cele doua termene facândparte integranta din prezenta hotarâre.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata, constata:

Prin rechizitoriul 3595/P/2008 din data de 11.05.2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala  s-a dispus punerea în miscare si trimiterea în judecata a inculpatului BDI pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa prev. ped. art.184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal si infractiunea prev. de art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art. 264 alin. 3, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecatoriei Bârlad, pe rolul careia  a fost înregistrat dosarul nr. 1230/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 562 din 20.10.2009 a Judecatoriei Bârlad s-au hotarât urmatoarele:

În baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. d  din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BDI, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 37 alin 1 si 3 din Legea nr.319/2006.

În baza art.11 pct.2 lit. c, raportat la art.10 lit. d  din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BDI, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin 2 si 4 din Codul penal, împotriva partii vatamate MD .

Respingerea actiunilor civile formulate de partea vatamata MD împotriva partii responsabil civilmente SC Fepa SA Bârla si a  Spitalului Clinic de Urgenta Prof. Dr.N.Oblu Iasi, împotriva inculpatului.

S-a luat act ca partea civila Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman „ Bârlad , nu s-a constituit parte civila.

A obligat partea vatamata sa plateasca statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatul BDI si partea vatamata MD sunt salariati ai SC FEPA SA Bârlad, primul fiind de profesie aschietor si are functia de maistru, al doilea fiind lacatus.

Urmare a reducerii personalului muncitor din unitatea respectiva, inculpatul a primit ca atributie si coordonarea altor oameni din alte sectoare: uzinaj, lacatusi, electricieni, bobinatori, constructii metalice, instalatori si tâmplari.

În luna septembrie 2008, la SC FEPA SA Bârlad, trebuiau sa soseasca mai multe  utilaje. Pentru amplasarea acestora era nevoie de un spatiu.

Directorul de productie, martorul-inginer UD a hotarât ca aceste utilaje sa fie amplasate în hala din Atelierul Elemente Sensibile, loc unde fusesera amplasate instalatiile ce au avut trasee de aer comprimat, apa si ventilatie. Pentru aceasta a dat dispozitie inculpatului sa dezafecteze traseele respective în sensul de a fi înlaturat un glazvant, conductele de apa si aer si sectionarea unei tubulaturi de ventilatie.

Potrivit declaratiei acestuia „dezafectarile de spatii nu sunt reglementate prin proceduri de lucru. De o astfel de activitate se ocupa maistrul si muncitorii care au un nivel de pregatire ridicat si vechime si care stiu ce trebuie sa faca în aceasta situatie.

În consecinta, inculpatul a format o echipa de lucru compusa din martorii BC si CP si împreuna cu acestia  s-au deplasat la locul unde trebuia dezafectata tubulatura.

Pentru ca aceasta era la o înaltime mare de 3,5 m, iar folosirea unui motostivuitor era imposibila, usa nepermitând accesul în interiorul spatiului de lucru  si nici ridicarea unei schele metalice deoarece era necesara folosirea motostivuitorului, inculpatul a apreciat ca singura modalitate de desfasurare a operatiunii era aceea de sectionare a tubulaturii în segmente de 2 m lungime si pentru aceasta erau necesare: un aparat de taiat autogen, o scara si o frânghie cu care sa lege tubul sectionat. Scara pe care urma sa se urce martorul Bîrcioaga era asigurata în sensul ca era legata de grinda.

Atât martorul BC cât si CP aveau casti de protectie, iar primul avea centura de siguranta.

Tubulatura era prinsa de tavan cu coliere si era vopsita. Pe sub aceasta trecea un jgheab cu cabluri electrice .

Dupa ce a asistat la sectionarea a doua segmente din tubulatura din partea dreapta a încaperii, inculpatul a plecat de la fata locului deoarece, potrivit atributiilor sale de serviciu, avea de supravegheat înca alte cinci puncte de lucru.

Statele de functii ale unitatii, datorita reducerii numarului de personal, nu prevad ca maistru sa aiba un înlocuitor la fiecare din punctele de lucru pe care le are în supraveghere.

Le-a spus celor doi ca în cazul în care mai au nevoie de un om sa-i ajute sa apeleze la martorul CA.

În nici un caz nu le-a spus sa apeleze la partea vatamata MD, motivat de faptul ca acesta în vara aceluiasi an îsi fracturase clavicula si venise din concediu medical la munca la începutul lunii septembrie asa cum rezulta din declaratiile partii vatamate, a martorilor BC, CP si a inculpatului.

În jurul orelor 1600, martorul BC a constatat ca mai este nevoie de un om si atunci, asa cum îi daduse dispozitie inculpatul, a mers la centrala termica unde se afla martorul CA pentru a-l lua pe el. În centrala se afla martorul CA si partea vatamata.

La solicitarea lui Bîrcioaga de a merge cu el sa-l ajute la operatiunea de dezafectare, martorul CA, invocând faptul ca programul de lucru este la final, a refuzat sa-l însoteasca, împrejurare în care partea vatamata s-a oferit ea sa mearga.

Când au ajuns la locul unde se desfasura operatiunea de dezafectare a tubulaturii, martorul Bîrcioaga s-a urcat pe scara si cu aparatul autogen a procedat la sectionarea unui nou segment. Martorul CP tinea scara de la baza pentru a nu aluneca, datorita pardoselii îmbibata cu substante ce puteau produce deplasarea acesteia, iar partea vatamata tinea frânghia cu care era prins segmentul ce trebuia sectionat.

În momentul în care s-a terminat de sectionat cu aparatul de sudura segmentul, capatul opus  s-a desprins, datorita ruginii si l-a lovit pe vatamat în spate.Acest moment a fost perceput si de inculpat care venise în control si care nu a mai avut timp sa intervina sau sa verifice de ce se afla acolo vatamatul si nu CA asa cum daduse dispozitie.

Urmare loviturii primite, vatamatul a suferit un traumatism toracic cu fractura coaste IV, V,VI, VII dreapta posterior si contuzie coloana cervicala V si dorsala. Accidentul a produs partii vatamate o incapacitate temporara de munca.

Acesta a fost internat la Spitalul Municipal „Elena Beldiman’’ Bârlad, iar cheltuielile de spitalizare au fost achitate astfel ca unitatea respectiva nu s-a constituit parte civila.

Situatia de fapt mai sus retinuta s-a stabilit pe  baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul verbal de cercetare la fata locului, declaratiile partii vatamate date pe parcursul procesului penal, plansele foto, raportul de expertiza a partii vatamate, declaratiile martorilor audiati în procesul penal, procesul verbal de confruntare, fisa postului inculpatului, dosarul de cercetare a accidentului de munca, coroborate cu declaratiile inculpatului.

Articolul 37 alin.1 din Legea 319/2006 privind securitatea si sanatatea de munca prevede ca neluarea vreuneia din masurile legale de securitate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca, constituie  infractiune în una din cele doua forme ale intentiei: directa sau indirecta. Alineatul 3 al aceluiasi articol reglementeaza aceeasi infractiune, dar de data aceasta sub forma culpei ( cu prevedere sau simpla ).

Exista culpa ca forma a vinovatiei atunci când faptuitorul, savârsind  o fapta care prezinta pericol social, a prevazut rezultatul socialmente  periculos al faptei sale, dar nu a urmarit si nu a acceptat eventualitatea producerii lui, însa a actionat socotind fara temei ca acel rezultat nu se va produce  sau nu a prevazut rezultatul,desi trebuia si putea sa-l prevada.

Instanta a aratat ca probele administrate în cauza: declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor BC, UD, CA si ale inculpatului  demonstreaza doua aspecte esentiale si anume ca :

 1.inculpatul nu i-a cerut nici un moment partii vatamate sa faca parte din echipa de lucru  stabilita de el pentru efectuarea lucrarii de dezafectare, ci acesta,  la solicitarea martorului BC, s-a oferit voluntar  si

2. inculpatul a luat toate masurile pe care le-a crezut de cuviinta cu mijloace tehnice din dotare la acel moment si posibilitatile care i le oferea spatiul de lucru si a apelat la oameni cu experienta, dovada ca atât timp  cât acestia au lucrat singuri, fara partea vatamata, nu a avut loc nici un eveniment.

Mai mult inculpatul cunostea starea de sanatate a partii vatamate si predispozitia acestuia la accidentari si l-a indicat pe martorul CA ca a treia persoana care sa faca parte din echipa.

De asemenea  inculpatul nu avea cum sa prevada ca un segment din tubulatura taiat la un capat poate ceda de la capatul opus, rugina nefiind vizibila cu ochiul liber.

Un al treilea aspect pe care instanta l-a apreciat demn de a fi luat în considerare este si cel mentionat în procesul verbal de cercetare a evenimentului întocmit de catre Comisia care a efectuat cercetarea evenimentului, la fila 145 a dosarului de urmarire penala, care specifica faptul ca nu face propuneri de urmarire penala.

Drept urmare, instanta a apreciat ca vina exclusiva în producerea evenimentului apartine partii vatamate, care si-a recunoscut vina în producerea accidentului, în mod indirect atunci când a precizat ca nu are pretentii civile de la inculpat, ci de la partea responsabil civilmente SC FEPA SA Bârlad.

S-a apreciat, astfel ca lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii art.37 al.1 si 3 din Legea nr.319/2006, si anume culpa inculpatului, apreciindu - se asupra incidentei prev. art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala

Cât priveste infractiunea prev. de art.184 alin. 2 si 4 din Codul penal, câta vreme s-a retinut ca accidentul de munca s-a produs din culpa exclusiva a vatamatului, s-a concluzionat ca sunt aplicabile disp. art. 10 alin. 1 lit. c din Codul de procedura penala.

Cât priveste actiunea civila, instanta a revelat ca, potrivit art.1169 din Codul civil cel ce face o cerere în fata judecatii trebuie sa o si dovedeasca, stabilindu-se culpa sa în producerea urmarilor accidentului, instanta a decis respingerea actiunii promovate de partea civila MD în contradictoriu cu SC FEPA SA  Bârlad.

Urmare neînlaturarii prezumtiei de nevinovatie a inculpatului si deci neexistând un raport de cauzalitate între fapta si urmari, datorate inculpatului, instanta a aratat ca nu-l poate obliga pe acesta la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de Spitalul Clinic de Urgenta Prof. Dr. N. Oblu – Iasi cu partea vatamata MD.

Împotriva hotarârii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad, care a adus critici cu privire la gresita solutie de achitare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia motivat de împrejurarea ca este culpabil de comiterea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, argumentatia oferita  în acest sens fiind ampla.

S-a sustinut în esenta ca inculpatul, în calitate de conducator al locului de munca, nu a verificat si nu a identificat riscurile activitatii de sectionare a tubulaturii de tavan, nu a organizat activitatea si, mai mult, nu a supravegheat modul ei de desfasurare, asa încât operatiunea sa se realizeze în conditii de siguranta. În aceasta situatie, s-a aratat ca urmarile produse sunt consecinta directa a propriilor actiuni sau inactiuni care au fost comise în conditiile art. 19 pct. 2 lit. b din Codul penal, care reglementeaza culpa fara previziune ca forma a vinovatiei penale.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din  Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat  pentru motivele aratate în continuare.

Vazând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca activitatea infractionala a inculpatului BDI care, în calitate de conducator al locului de munca, la data de 16.09.2008, nu a organizat activitatea de sectionare a tubulaturii în conditii de siguranta si nu a supravegheat actiunile desfasurate de muncitori, fapta ce a avut drept consecinta producerea unui accident de munca constând în vatamarea numitului MD, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din Legea 319/2006 si a infractiunii de vatamare corporala grava din culpa, fapta prev. si ped. art.184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal, comise în conditiile art. 33 lit. b din Codul penal care reglementeaza concursul ideal de infractiuni.

Relativ la dreptul material aplicabil tribunalul reveleaza ca, potrivit art. 184 alin. 2 si 4  din Codul penal,  daca fapta de vatamare corporala din culpa a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar daca comiterea acesteia este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit art. 37 alin. 1 si 3  din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 privind  Legea securitatii si sanatatii în munca, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda, neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala. Daca fapta  este comisa din culpa se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

În  cazul ambelor infractiuni, rezumând elementele laturii obiective în functie de situatia faptica a cauzei prezente, se concluzioneaza ca acestea constau în neîndeplinirea unor atributii referitoare la anumite masuri de prevedere necesare evitarii unor pericole ce pot afecta sanatatea sau integritatea fizica a vreunei persoane.

Verificând probatoriul cauzei, se observa ca inculpatul, în calitatea sa de maistru în cadrul S.C. FEPA S.A Bârlad, la data de 16.09.2008, a primit dispozitie sa dezafecteze spatiul halei din atelierul ,, Elemente sensibile’’, aceasta presupunând, printre altele, si sectionarea unei tubulaturi de ventilatie.

Potrivit fisei postului sau, inculpatul era conducatorul direct al sectorului de munca ce-i era încredintat, calitate în virtutea careia avea obligatia sa asigure asistenta tehnica, raspunzând pentru realizarea masurilor privind sanatatea si securitatea în munca, în scopul evitarii accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale. De asemenea, îi revenea obligatia de a organiza activitatea în asa fel încât sa se asigure conditii normale de lucru, sa nu expuna la pericol de accidentare atât propria persoana cât si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile lor în timpul procesului de munca. Era obligat sa nu admita începerea lucrului fara asigurarea masurilor tehnice de securitate a muncii si, mai mult, acolo unde se executau lucrari cu pericol ridicat de accidentare, sa urmareasca si sa supravegheze permanent desfasurarea activitatii respective, acceptarea  la lucru a unor  persoane din alte locuri de munca facându-se  numai cu avizul sefului de sectie si dupa o prealabila instruire specifica consemnata în fisa personala.

Vazând probele administrate în cauza, se constata în primul rând ca inculpatul nu a evaluat corect gradul de pericol al lucrarii. Domnia sa a sustinut ca nu putea sa observe care era gradul de uzura a tubulaturii respective si a elementelor de prindere  prin vizualizarea sau verificarea nemijlocita a acesteia, deoarece se afla la înaltime. Tribunalul observa însa ca inculpatul avea stiinta ca respectiva tubulatura fusese montata în urma cu aproximativ 35  de ani, asa încât putea si trebuia sa prevada si faptul ca rugina a afectat elementele sale de prindere.

Pe de alta parte, nu a organizat activitatea prin formarea echipei ce urma sa efectueze lucrarile specifice demontarii acelei tubulaturi, nu a ales mijloacele cele mai potrivite în raport si de riscurile lucrarii pe care, dupa cum s-a aratat, le-a evaluat cu superficialitate.

Inculpatul s-a rezumat în a-i desemna pe muncitorii Bârcioaga Costache si CP, considerând cu usurinta ca au suficienta experienta pentru a realiza activitatile necesare, si în a-l indica pe numitul CA atunci când a fost informat ca este necesara o a treia persoana. Or, potrivit obligatiilor de serviciu, inculpatul trebuia sa procedeze la  realizarea unei instruiri prealabile a persoanelor ce desfasurau activitatea, ceea ce presupunea prezenta sa la locul respectiv, caz în care ar fi constatat ca nu i-au fost respectate dispozitiile cu privire la persoana indicata prin a carei experienta – dupa cum acesta sustine - ar fi fost evitata urmarea produsa.

Inculpatul avea obligatia ca prin diligentele sale sa nu permita muncitorilor sa realizeze actiuni sau omisiuni în timpul procesului de munca, asa încât sa expuna la vreun pericol pe ele însele sau pe terte persoane. Trebuia sa se asigure ca dispozitiile îi sunt respectate întocmai. Cum nu a facut-o, se face culpabil inclusiv pentru faptul ca activitatea a fost efectuata de o persoana care nu prezenta garantia realizarii ei în conditii de siguranta.

Cât priveste mijloacele folosite, s-a sustinut ca s-a ales  modalitatea si mijloacele potrivite specificului locului în care se executa actiunea, care nu permitea folosirea unui motostivuitor sau montarea unei schele metalice. Tribunalul arata ca alegerea unor mijloace mai putin sigure impunea, cu atât mai mult, o diligenta sporita din partea organizatorului.

Se observa ca angajatorul nu reglementase o procedura de urmat în activitatea de dezafectare, demontare si demolare, însa acest lucru nu înlatura raspunderea inculpatului. Dimpotriva are aptitudinea de a-i majora responsabilitatile, având obligatia sa stabileasca personal aceste proceduri, conform priceperii si experientei sale.

Având în vedere si acest aspect, prezenta inculpatului la locul realizarii activitatii, pe lânga faptul ca reprezenta o obligatie normativa inserata în fisa postului sau, se impunea si datorita necesitatii de a-si folosi calitatile profesionale si experienta pentru a evalua riscurile în fiecare moment al actiunii si de a adapta, eventual, mijloacele folosite, de vreme ce acestea nu aveau un anumit standard.

Nu trebuie ignorata nici sustinerea inculpatului cum ca volumul de activitate avut la acel moment presupunea prezenta sa la mai multe puncte de lucru, fiind împiedicat sa supravegheze activitatea în cadrul carei s-a realizat accidentul. Se poate pune astfel întrebarea daca angajatorul, prin supraîncarcarea muncii acestuia, nu a favorizat urmarea produsa.

Tribunalul concluzioneaza ca un asemenea fapt nu înlatura raspunderea inculpatului deoarece, desi pare nerealist, acesta trebuia sa ia toate masurile ce-i reveneau conform fisei postului pentru a evita un accident. Daca timpul fizic nu-i permitea acest lucru datorita volumului activitatii, avea obligatia sa informeze angajatorul pentru desemnarea unei alte persoane. Inculpatului îi revenea obligatia sa organizeze munca în conditii de siguranta, aceasta putând sa însemne chiar si refuzul activitatii, daca este veridica sustinerea referitoare la supraîncarcarea postului sau. Or, inculpatul, atunci când a primit dispozitie pentru a se ocupa de acea activitate, nu a reclamat aceste lucruri si nici faptul ca mijloacele pe care urmeaza sa le foloseasca nu sunt tocmai sigure.

Observând toate acestea, se concluzioneaza ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunilor ce fac obiectul acuzatiei penale. Sub aspectul laturii subiective, pozitia sa psihica este specifica culpei fara previziune, din punct de vedere intelectiv acesta neprevazând rezultatul, desi putea si trebuia sa prevada. Se constata ca inculpatul avea obligatia de prevedere dar si posibilitatea concreta de a-si reprezenta rezultatele faptei sale. Domnia sa nu a avut reprezentarea consecintelor activitatii sale, întrucât nu si-a folosit întreaga capacitate psihica  pentru a prevedea urmarile faptei sale. Activitatea sa culpoasa se concretizeaza prin adoptarea unei atitudini neglijente vis a vis de obligatiile de serviciu ce-i reveneau, fapta ce a avut ca urmare cauzarea unui accident de munca.

Constatând a fi întrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului BDI, instanta de control judiciar, admitând apelul Ministerului Public si rejudecând, va decide condamnarea.

La individualizarea naturii, cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, vor fi avute în vedere dispozitiilor art. 52 si  72 din Codul penal.

Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Observând aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei îl are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarile de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care  îl prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Relativ la gravitatea faptei comise, dincolo de infractiunea de pericol retinuta în sarcina, este de remarcat ca atitudinea neglijenta adoptata de inculpat a avut ca urmare cauzarea unei vatamari importante unuia dintre angajati. Astfel, din Raportul de expertiza medico - legala nr. 212/E  din 20.11.2008  a CML Bârlad rezulta ca numitul MD a prezentat o fractura a coastelor CIV, CV, CVI care necesita 22-24 zile îngrijiri medicale, dar si o fractura cominutiva de corp vertebral C7 fara interesarea medulara, leziune pentru care au fost prescrise 75-80 zile îngrijiri medicale.

Pe lânga circumstantele ce dau caracter grav faptei comise, tribunalul observa si recunoaste si elementele care atenueaza gradul acesteia si care deriva din împrejurarile concrete în care au fost comise faptele, împrejurari care scot în evidenta  ca accidentul prezinta si alti factori favorizanti decât cei ce sunt imputati inculpatului.

Se observa astfel ca pentru activitatea la care inculpatul era desemnat sa o organizeze nu era stabilita o procedura de lucru, ceea ce era de atributia angajatorului. De asemenea si chestiunea referitoare la evitare supraîncarcari activitatii inculpatului presupune o monitorizare corespunzatoare din partea acestuia.

Tribunalul recunoaste realitatea faptului ca inculpatul este la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, este casatorit si are în întretinere un copil, iar în cursul procesului penal, dincolo de aprecierea domniei sale ca nu se face culpabil, nu a manifestat o atitudine ostila, în sensul ca s-a prezentat în fata organelor judiciare oferind informatii importante lamuririi cauzei.

Împrejurarile la care s-a facut referire vor fi recunoscute ca circumstante atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 74 alin. 2 din Codul penal, asa încât le va da eficienta impusa de textul corespunzator al art. 76 lit. din Codul penal.

Astfel, în situatia infractiunii prev. de art. 184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal care este sanctionata de legiuitor cu pedeapsa închisorii în limitele de 6 luni - 3 ani, dând eficienta prevederilor art. 76 lit. e din Codul penal care permite coborârea acesteia pâna la minimul general sau aplicarea unei amenzi care nu poate fi mai mica de 250 lei, tribunalul apreciaza ca pedeapsa amenzii în cuantum de 1.500 lei este cea mai potrivita pentru a  raspunde tuturor cerintelor de constrângere si preventie.

Relativ la infractiunea prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din Legea 319/2006, sanctionata de legiuitor cu pedeapsa închisorii de 3 luni la 1 an, alternativ cu pedeapsa amenzii ale carei limite stabilite de  art. 63 alin.3 din Codul penal sunt între 300 la 15.000 lei, tribunalul decide ca pedeapsa amenzii  corespunde cerintelor aratate mai sus. Dând eficienta prevederilor art. 76 lit. f din Codul penal care permit coborârea pâna la 150 lei de vreme ce minimul special este mai mic de 500 lei, se apreciaza ca pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei reprezinta o reactie potrivita din partea societatii pentru aceasta fapta.

Câta vreme faptele au fost comise în concurs ideal conform art. 33 lit. b din Codul penal, potrivit art. 34 lit. c pedepsele aplicate vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea de 1.500 lei, pe care inculpatul o va executa.

În baza art. 63 indice 1 Cod penal, va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor sustragerii cu rea - credinta de la plata amenzii  penale – înlocuirea acesteia  cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute de textele incriminatoare

În legatura cu latura civila a cauzei sunt de facut câteva referiri cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului declarat în defavoare de catre Ministerul Public. Vazând motivatiile scrise ale apelului, se observa ca s-a invocat necesitatea condamnarii inculpatului, fara a se solicita si obligarea la despagubiri, acest lucru fiind cerut în sustinerea orala a apelului.

Tribunalul arata ca motivele de apel formulate nu au aptitudinea de a limita apelul, de vreme ce declaratia de apel nu cuprinde o astfel de mentiune. Drept urmare, apelul are efect devolutiv integral.

Este necesar a se discuta si faptul daca, prin apelul Ministerului public poate fi criticata hotarârea în latura ei civila în contextul unei pasivitati a partilor civile. Aceasta chestiune a fost transata de Curtea Constitutionala prin Decizia 190/2008, prin care s-au declarat neconstitutionale prev. art. 362 alin.1 lit. a din Codul de procedura penala care considerau apelul procurorului în  aceasta latura guvernata de principiul disponibilitatii, ca fiind  inadmisibil.

Ca atare, de vreme ce exista o devoluare si a laturii civile a cauzei, tribunalul constata ca partea vatamata MD, prin declaratia din data de 20.11.2008, în cursul urmaririi penale a precizat ca se constituie parte civila cu suma de  200.000.000 lei reprezentând c/v medicamentelor si a drumurilor efectuate. În legatura cu aceste pretentii, desi sarcina probei îi revenea, vatamatul nu a dovedit realitatea sustinerilor sale. De altfel, prezent în fata instantei de apel la termenul din data de 17 februarie 2010, a declarat ca nu are cereri de formulat.

În aceste conditii, în ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civile formulate de acesta nu poate fi decisa vreo modificare, în sensul admiterii. Fundamentarea respingerii actiunii este data însa de împrejurarea ca pretentiile solicitate nu sunt dovedite, actiunea nefiind fondata, si nu de faptul ca fata de inculpat s-a dispus achitarea prin retinerea culpei vatamatului.

Tribunalul observa ca este reala constatarea instantei de fond referitoare împrejurarea ca Spitalul Municipal de urgenta ,,Elena Beldiman’’ nu s-a constitut parte civila în cauza, fapt comunicat prin adresa nr. 15842 din11.11.2008, aflata la pag. 33 a dosarului de urmarire penala.

Se constata însa ca Spitalul Clinic de Urgenta ,,Prof.Dr. Nicolae Oblu’’ IASI , prin adresa nr. 122 531 din 17.11.2008, aflata la pag. 47 a dosarului de urmarire penala, s-a constituit parte civila cu suma de 190,95 lei, reprezentând cheltuieli aferente spitalizarii vatamatului în perioada 4-6. 11.2008.

Drept urmare, în baza art. 14 si 346 alin.1 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 998-999 din Codul civil, tribunalul va admite actiunea civila a Spitalul Clinic de Urgenta ,,Prof. Dr. Nicolae Oblu’’ IASI, si va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. FEPA S.A, prin lichidator judiciar, EUROCONTURI S.P.R.L. SUCEAVA, la plata sumei de 190,95 lei catre aceasta unitate spitaliceasca.

În temeiul art. 191 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei, avansate de stat primei instante si stabilite de aceasta în sarcina vatamatului, vor fi suportate de inculpatul condamnat în apel, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. FEPA S.A, prin lichidator judiciar, EUROCONTURI S.P.R.L. SUCEAVA.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile avansate de stat în apel, ramân în sarcina statului.

În considerarea motivelor aratate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, va admite apelul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad împotriva Sentintei penale nr. 562 pronuntata la data de 20 octombrie 2009 în dosarul 1230/189/2009 al Judecatoriei Bârlad, pe care o va desfiinta, în parte, în laturile penala si civila, în sensul celor aratate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, jud. Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 262 din 20.10.2009  a Judecatoriei Bârlad, pe care o desfiinteaza în parte, în laturile penala si civila.

Rejudecând cauza:

În temeiul disp. art. 184 alin.2 si 4 cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 74 alin.2 cu ref. la art. 76 lit.e din Codul penal, condamna pe inculpatul BDI, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 (una mie cinci sute) lei.

În temeiul disp. art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 74 alin.2 cu ref. la art. 76 lit.e din Codul penal, condamna pe acelasi inculpat,  la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 250 lei (doua sute cincizeci) lei.

În temeiul art. 33 lit.b si 34 lit.c Cod penal contopeste pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1500 (una mie cinci sute) lei, pe care inculpatul o va executa.

În temeiul art. 63 ind.1 Cod penal atrage atentia inculpatului cu privire la consecintele sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii aplicate.

În temeiul art. 14 si art. 346 din Codul de procedua penala, cu referire la art. 998-999 din Codul civil admite actiunea civila formulata de Spitalul Clinic de Urgenta „Prof.Dr. Nicolae Oblu Iasi” si obliga inculpatul BDI în solidar cu partea responsabila civilmente SC FEPA SA Bârlad prin lichidator judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava sa plateasca partii civile suma de 190,95 lei.

În temeiul art. 191 Cod procedura penala cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei stabilite de pirima instanta în sarcina partii vatamate vor fi suportate de inculpatul BDI în solidar cu partea responsabila civilmente SC FEPA SA Bârlad prin lichidator judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare efectuate în apel ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti .

Pronuntata în sedinta publica, azi, 26 aprilie 2010, ora 12.00.

PRESEDINTE, JUDECATOR,  GREFIER,

Niculache Luminita  Oana Radu Nicolae Bodescu Panseluta

Domenii speta

Spete similare