Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 Cod penal

Sentinţă penală 50 din 12.03.2021


Prin Rechizitoriul emis la data de 19.10.2020 în dosarul penal nr. 10.../P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B , înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. ....../2020, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului M A.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 Cod penal. 

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B  sub nr. ..../2020, la data de 28.10.2020.

Prin încheierea nr. 379 din data de 10.12.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 105.../P/2019 din data de 19.10.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. B.privind pe inculpatul M A.-I, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 09.03.2020, s-a dispus citirea actului de sesizare și aducerea la cunoștința inculpatului a drepturilor de care beneficiază în cursul procesului penal, inculpatul arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375, alin. (1) și (2) și art. 396, alin. (10) din C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând, în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:

I. Situația de fapt.

În cauză, instanța constată că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, precum și declarația dată de inculpat în fața instanței, prin care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare, respectiv: la data de 02.07.2019, orele 23:00, a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare VS 10 S... pe str. T.din orașul B...., a pierdut controlul volanului, a ieșit în afara părții carosabile intrând în coliziune cu un parapet metalic și după ce a fost testat cu aparatul etilotest Drager, unde a  reieșit o valoare de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Astfel, la data de 02.07.2019, orele 23:00, organele de poliție din cadrul Poliției orașului B.. și Postului de Poliție B..., jud. G.. aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe  DJ 242 A- Str. T. din orașul B..., au observat autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare VS 10 S..., ce prezenta avarii în partea față și a distrus parapeții metalici poziționați pe o porțiune de 5-6 metri, în curba la stânga (având în vedere direcția de mers către loc. C.), în imediata apropiere a Bisericii Sf. Parascheva.

Lângă acest autoturism, organele de poliție au identificat o persoană de sex masculin ce prezenta o puternică halenă alcoolică și care – fiind interpelată – a precizat că se afla la volanul autoturismului respectiv.

Organele de poliție au procedat la legitimarea conducătorului auto, stabilind că acesta se numește M A.-I din mun. B., str. P. nr. 17, Bl. G.., sc. A, ap. 16, jud. V. . posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile AM/B1/B.

Motivat de faptul că inculpatul M A.-I emana halenă alcoolică, a fost condus la sediul Poliției Orașului T. B., loc unde a fost testat cu aparatul etilotest Drager ARSA 0447, conform testului nr. 576 rezultând că avea în aerul expirat o concentrație alcoolică pură de 0,91 mg/l.

Fiind întrebat cu privire la împrejurările consumului de alcool și producerii evenimentului rutier soldat cu avarierea autoturismului, M A.-I a precizat faptul că în ziua de 02.07.2019, la casa părintească din orașul B. a participat la un grătar în familie, ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 250 ml rachiu), după care a luat decizia de a se deplasa cu autoturismul susmenționat spre Mun. B..

Astfel, inculpatul a precizat că a urcat la volanul autoturismului susmenționat și l-a condus de la domiciliul tatălui său pe drumul public pe o distanță de aproximativ 2 km, când într-o curbă de 90 grade la stânga a pierdut controlul asupra volanului și a impactat parapeţii metalici de pe marginea drumului, distrugându-i.

Având în vedere că rezultatul testării Drager confirma consumul de băuturi alcoolice de către inculpatul M A.-I, organele de poliție i-au solicitat acestuia în mod expres deplasarea la Spitalul Or. T. B. în vederea recoltării de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Deşi i-au fost aduse la cunoştinţă consecinţele legale ale refuzului, inculpatul M A.-I a refuzat categoric recoltarea de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal întocmit în acest sens de către organele de poliţie.

Inculpatul M A.-I a refuzat să dea declaraţii în calitate de suspect ori inculpat, înţelegând să uzeze de dreptul la tăcere.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 03.07.2019 de lucrătorii din cadrul Poliției Orașului B. și Postului de Poliție B., jud. Galați; rezultat Drager ARSA 0447, test nr. 576 din 03.07.2019, proces-verbal de consemnare a refuzului recoltării mostrelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei din data de 03.07.2019; declarația martorului C.G. Fl.; declarații suspect/inculpat M A.-I; fișă cazier judiciar inculpat.

Instanța constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost descrisă mai sus, la primul termen de judecată acordat în cauză, aceasta fiind soluționată potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

Față de aceste considerente, instanța reține, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul M A.-I.

II. Încadrarea juridică.

În drept, fapta inculpatului M A.-I, care în data de 02.07.2019, orele 23:00, a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare VS 10 S.. pe str. T. din orașul B., a pierdut controlul volanului, a ieșit în afara părții carosabile intrând în coliziune cu un parapet metalic și după ce a fost testat cu aparatul etilotest Drager, unde a  reieșit o valoare de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 Cod penal.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța reține că, în ceea ce privește latura obiectivă acesteia, în cauză-a realizat elementul material al infracțiunii, respectiv  refuzul inculpatului, conducător al vehiculului marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare VS 10 .... de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate dintre aceasta și elementul material rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărindu-l, acesta refuzând în mod expres recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

III. Individualizarea pedepsei.

În concret, cât privește natura pedepsei ce urmează a fi aplicată, precum și cuantumul acesteia, instanța urmează a se raporta la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., apte să asigure realizarea scopului și funcțiilor acesteia.

Cu titlu prealabil, din cuprinsul fișei de cazier judiciar depusă la dosar instanța constată că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nefiind condamnat prin hotărâri recunoscute de către instanțele române, la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 34 de ani, situație militară nesatisfăcută, operator la S.C.M C S.R.L, studii liceale și necăsătorit (potrivit declarației de inculpat din faza urmăririi penale).

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța va avea în vedere și valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, au fost puse în pericol nu numai desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, dar și valori sociale mult mai importante, cum ar fi viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum și proprietatea publică și privată.

Instanța va avea în vedere și valorile medii ale alcoolemiei rezultate în verificării cu aparatul etilotest Drager, unde a  reieșit o valoare de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat.

De asemenea instanța reține faptul că inculpatul M A.-I, în data de 02.07.2019, orele 23:00, a pierdut controlul volanului, a ieșit în afara părții carosabile și a intrat în coliziune cu un parapet metalic, accident care ar fi putut avea urmări grave.

Totodată, se reține că în fața instanței de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, demonstrând ca înțelege consecințele faptei sale și le regretă.

Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanța are în vedere incidența art. 396 alin. 10 C. proc. pen., întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C. proc. pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus.

Astfel, instanța va proceda la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 337 C. pen., noile limite speciale aplicabile fiind de 8 luni, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare.

Astfel, având în vedere criteriile generale de individualizare înscrise în codul penal prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la unu la 5 ani închisoare), cu trimitere la dispozițiile art. 375 și 396 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime (în cazul dat, limitele astfel reduse fiind 8 luni – 3 ani și 4 luni) și având totodată în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite cât și circumstanțele personale ale inculpatului M A.-I, astfel cum au fost anterior redate, instanța urmează a valorifica toate acestea în dozarea pedepsei aplicate.

Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța apreciază ca doar o pedeapsă îndreptată spre minim ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Pe cale de consecință, instanța va stabili inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 10 luni de zile, pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate, instanța apreciază, în special față de circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia.

 Raportat la condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 alin. 1 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 C.p. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța apreciază că prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, nu se impune privare efectivă de libertate, astfel ca va dispune, în baza art. 91 din C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în conformitate cu art. 92 din C. pen., care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. va interzice inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsa accesorie urmând a fi executată în măsura în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune V, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B  sau a Spitalului Municipal de Urgență „E  B ”. Potrivit art. 404 alin. 3 teza finală C. proc. pen., consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care dintre cele două instituții menționate în prezenta hotărâre urmează a se executa obligația și tipul de activitate, precum și îndrumarea inculpatului.

În baza art. 94 alin. 1 și 2 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune V , iar supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. a) și b), alin. 3 și alin. 5 se face de același serviciu de probațiune.

Potrivit art. 91 alin. 4 Cod penal atenționează inculpatul M A.-I asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție în cazul nerespectării, cu rea-credință, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori în cazul în care nu va executa obligațiile ce îi revin pe parcursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen. va obliga inculpatul M A.-I la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român, din care 100 lei în cursul urmăririi penale.