Drept penal. Eroare de fapt asupra tipicităţii

Decizie 662 din 15.11.2017


DREPT PENAL

Eroare de fapt asupra tipicităţii

- art. 30 alin. (1) Cod penal

- art. 335 alin. (2) Cod penal

- art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală

Curtea a considerat că prezenta cauză constituie un caz clasic în care, în condiţiile unei erori de fapt asupra elementelor constitutive ale infracţiunii, inculpatul acţionează din culpă, iar nu cu intenţie, faptei sale lipsindu-i tipicitatea subiectivă. Eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul s-a obiectivat în necunoaşterea unei stări de care depinde caracterul penal al faptei.

Constatând îndeplinite condiţiile erorii de fapt asupra tipicităţii Curtea a apreciat că aceasta afectează elementul intelectiv al infracţiunii, făcând să nu poată fi reţinută intenţia.

Reţinerea erorii de fapt asupra tipicităţii are ca efect excluderea posibilităţii comiterii faptei cu intenţie şi conduce la concluzia că inculpatul a acţionat din culpă fără prevedere.

Răspunderea penală a inculpatului ar fi putut fi angajată doar dacă fapta ar fi fost incriminată şi atunci când este comisă din culpă. Or, infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal nu este incriminată decât atunci când a fost comisă cu intenţie directă sau indirectă.

Eroarea culpabilă în care s-a aflat inculpatul este de natură a înlătura caracterul penal a faptei prin înlăturarea elementului intenţional, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală.

Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia nr. 662 din 15 noiembrie 2017

Prin Sentinţa penală nr. (…) din 26 mai 2017, Judecătoria (...), în temeiul art. 335 alin. (2) Cod penal a stabilit o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană a cărei permis de conducere a fost anulat săvârşită de inculpatul (...).

În temeiul art. 15 din Legea nr.187/2012 rap. la art. 85 din Codul penal din 1969 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. (...)/07.05.2014 a Judecătoriei (...).

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză stabilind pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat spor de 2 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (4) şi art. 83 alin. (1) Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei stabilită pentru inculpat.

În temeiul art. 84 Cod penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 84 alin. (2) şi art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezente la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă.

În temeiul art. 404 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 88 alin. (1) şi (3) Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că nerespectarea măsurilor de supraveghere stabilite sau săvârşirea altei infracţiuni în termenul de încercare va atrage revocarea amânării şi aplicarea respectiv executarea pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul sa plătească statului 600,00 lei cheltuieli judiciare.

În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut că la data de (...).2014 în timp ce conducea autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul naţional numărul (...) în localitatea (...) inculpatul (...) a fost oprit şi identificat de poliţie, ocazie cu care acesta a prezentat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere emisă la (...).2011, ce atestă că inculpatului i-a fost ridicat permisul de conducere cu seria (...) obţinut în Ungaria.

S-a constatat că inculpatul a deţinut un permis de conducere obţinut în România la (...).1997 care a fost anulat în (...).2007, ca urmare a condamnării inculpatului pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice prin sentinţa penală nr. (...)/19.01.2007 pronunţată de Judecătoria (...) rămasă definitivă prin decizia penală nr. (...)/(...).2007 a Curţii de Apel (...). De asemenea, s-a stabilit că permisul de conducere cu seria (...) eliberat în Ungaria, pe care inculpatul l-a invocat pentru a justifica dreptul său de a conduce autoturismul la data de (...).2014 când acesta a fost oprit şi identificat de poliţie, a fost obţinut de inculpat ca urmare a preschimbării în Ungaria a unui permis de conducere fals obţinut anterior de inculpat.

S-a apreciat că, din modul în care este descrisă fapta reţinută în sarcina inculpatului în actul de sesizare, reiese că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal, în raport cu constatarea că permisul de conducere obţinut de inculpat în România la data de (...).1997 a fost anulat la data de (...).2007 şi nu pentru că permisul de conducere eliberat inculpatului de autoritatea maghiară ar fi fost anulat, iar referitor la acesta din urmă, s-a apreciat că nu poate justifica dreptul inculpatului de a conduce vehicule pe drumul public câtă vreme chiar dacă acesta nu a fost anulat, s-a dovedit că a fost obţinut prin preschimbarea altui permis de conducere falsificat.

S-a opinat că în cauză nu trebuie să se stabilească dacă permisul de conducere eliberat inculpatului de autoritatea competentă din Ungaria a fost sau nu anulat, ci dacă acest permis de conducere poate sau nu justifica dreptul inculpatului de a conduce şi dacă nu, care era reprezentarea subiectivă a inculpatului în raport cu acţiunea sa de a conduce autoturismul la data de (...).2014.

Instanţa de fond a considerat că permisul de conducere este actul care atestă că titularul său posedă cunoştinţele teoretice şi aptitudinile practice necesare unei conduceri neprimejdioase a unui vehicul pe drumurile publice, verificate în cadrul unui examen organizat potrivit legii şi că permisul de conducere obţinut de inculpat în Ungaria, chiar dacă nu este unul falsificat prin contrafacere, este totuşi un înscris cu conţinut care nu are acoperire în realitate. Conţinutul nereal al permisului rezultă din faptul că datele consemnate în cuprinsul său provin din cuprinsul altui înscris care s-a dovedit fără echivoc a fi fals şi care este în prezent anulat (un permis de conducere contrafăcut, care a creat falsă aparenţă că inculpatul are cunoştinţele teoretice şi aptitudinile practice necesare unei conduceri neprimejdioase verificate în cadrul unui examen susţinut potrivit legii în România).

S-a opinat că inculpatul, care recunoaşte că ulterior datei de (...).2007 când permisul de conducere a fost anulat în România nu a promovat un examen de obţinere a permisului de conducere, nu poate invoca permisul de conducere obţinut în Ungaria pentru a justifica dreptul său de a conduce chiar dacă formal acest permis de conducere nu este încă anulat. Circumstanţele în care inculpatul a obţinut permisul de conducere eliberat în Ungaria, dând 2000 de euro unei persoane cu numele de „(Poreclă)” şi stabilindu-şi în prealabil domiciliul în Ungaria deşi nu a locuit acolo perioada minimă care i-ar fi impus obligaţia de stabilire a domiciliului, relevă că acesta a avut în mod clar reprezentarea faptului că a obţinut în mod nelegal permisul de conducere pe care îl invocă, chiar dacă este posibil să nu fi cunoscut în detaliu paşii pe care persoana la care a apelat i-a urmat pentru a putea obţine permisul de conducere .

Prima instanţă a considerat că, deşi în dosarul de urmărire penală cu nr. (...)/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) s-a pronunţat o soluţie de clasare, reţinându-se că inculpatul nu a cunoscut că permisul de conducere obţinut în Ungaria avea la bază o cerere de preschimbare a permisului de conducere şi că permisul preschimbat era unul falsificat, aceasta nu înseamnă că permisul de conducere obţinut în Ungaria este unul valabil. Orice înscris se bucură de prezumţie de legalitate şi autenticitate până se constată contrariul ori în dosarul de urmărire penală în care s-a pronunţat soluţia de clasare, contrariul s-a demonstrat fără echivoc. S-a arătat că, deşi nu a cunoscut în detaliu procedura care a fost urmată pentru obţinerea permisului de conducere în Ungaria, inculpatul a ştiut că nici în România şi nici în Ungaria nu a promovat un examen organizat în condiţiile legii pentru a obţine permisul de conducere şi că din acest motiv permisul de conducere pe care l-a obţinut în Ungaria, indiferent cum altfel decât în baza unui examen are un conţinut nereal.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că este întrunită atât cerinţa specifică laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal, aceea ca acţiunea de conducere pe drumurile publice a autoturismului condus de inculpat să se fi săvârşit în circumstanţe ulterioare anulării permisului său de conducere (anularea intervenită la (...).2017), cât şi latura subiectivă specifică infracţiunii şi anume că inculpatul a prevăzut urmarea socialmente periculoasă a faptei sale, pe care deşi nu a urmărit-o, a acceptat să se producă, comiţând fapta cu intenţie indirectă.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, faptul că inculpatul are 59 de ani, este căsătorit având familie şi fiind o persoană integrată social, însă are un nivel scăzut de educaţie (doar studii gimnaziale), împrejurare ce poate îngreuna reeducarea sa.

S-a considerat că pentru a se obţine reeducarea inculpatului şi deopotrivă prevenţia generală nu este necesar ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii rezultate în urma contopirii pedepsei stabilită pentru infracţiunea din prezenta cauză ce acea aplicată anterior şi constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 83 alin. (1) Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, a declarat apel inculpatul (...), criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi solicitând desfiinţarea acesteia în sensul de a se dispune achitarea sa, în principal în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală cu referire la art. 30 Cod penal, în subsidiar în baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, iar în terţiar în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală. S-a arătat că în momentul opririi sale în trafic inculpatul a prezentat procesul-verbal întocmit în (...).2011 de organele de poliţie în urma ridicării permisului de conducere şi a cardului de reşedinţă eliberate de autorităţile maghiare şi că organele de poliţie i-au comunicat că actele îi sunt reţinute pentru verificări şi că poate circula pe baza acelui proces-verbal. S-a făcut referire la faptul că prin ordonanţa din 30.05.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/P/2011 s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpat sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 48 Cod penal raportat la art. 320 Cod penal şi că prin încheierea nr. (...) din 06 decembrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2016, definitivă prin necontestare, s-a respins cererea de anulare a permisului de conducere obţinut în Ungaria.

S-a susţinut că în cazul infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal este necesar ca inculpatul să ştie că nu are dreptul de a conduce or, în speţă inculpatul era într-o eroare invincibilă, în momentul comiterii faptei necunoscând că permisul de conducere maghiar în baza căruia şi-a exercitat dreptul de a conduce nu ar fi un act valabil, fiind astfel într-o eroare asupra tipicităţii, iar eroarea de fapt esenţială exclude intenţia, fapta comisă în condiţiile unei astfel de erori neputând fi imputată ca infracţiune intenţionată.

Referitor la cererea terţiară s-a arătat că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de lege, câtă vreme la data opririi sale în trafic inculpatul avea dreptul de a conduce în România, potrivit art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pe baza permisului de conducere eliberat de autorităţile maghiare, permis care nu a fost anulat.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

Din probele administrate în faza de urmărire penală şi din etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel [copia cazierului judiciar al inculpatului (filele 14, 15 din dosarul de urmărire penală), declaraţiile inculpatului (filele 17, 19-20 din dosarul de urmărire penală), procesul-verbal de ridicare a unor documente eliberate de autorităţile maghiare de la inculpat (fila 21 din dosarul de urmărire penală), adresa nr. (...) din 18.02.2012 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră – Punctul Comun de Contact (...) (fila 23 din dosarul de urmărire penală), cazierul auto al inculpatului (file 25 din dosarul de urmărire penală), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. (...) din (...).2012 efectuat de IPJ (...) – Serviciul Criminalistic – Compartimentul Expertize şi Constatări Tehnico-Ştiinţifice (filele 34-44 din dosarul de urmărire penală), copiile declaraţiilor date de inculpat în calitate de martor, trei procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografie şi planşele fotografice întocmite cu ocazia recunoaşterii după fotografie de către inculpat, întocmite în dosarul nr. (...)/P/2011 (filele 45-46, 47-49, 51, 52, 53, 55-56, 58-59, 61-62 din dosarul de urmărire penală), copia sentinţei penale nr. (...) din 07.05.2014 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013 (filele 65-71 din dosarul de urmărire penală), declaraţia dată de inculpat în 28 aprilie 2014 (filele 8-9 din dosarul instanţei de fond), copia încheierii nr. (...) din 06 decembrie 2016 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2016 (filele 10-12 din dosarul instanţei de fond), copia ordonanţei din 30 mai 2016 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/P/2011 (filele 13-27 din dosarul instanţei de fond), copia încheierii din 20 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2017 şi copia minutei acestei încheieri (filele 40-44, 45 din dosarul instanţei de fond), referatul cu propunere de clasare emis de IPJ (...) – Serviciul de Investigaţii Criminale în dosarul nr. (...)/P/2011 (filele 23-29 din dosarul acestei instanţe) ordonanţa de infirmare a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale din 12 august 2014, emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/P/2011 (filele 30-31 din dosarul acestei instanţe), ordonanţa din 03 decembrie 2015 emisă de IPJ (...) – Serviciul de Investigaţii Criminale în dosarul nr. (...)/P/2011 (fila 32 din dosarul acestei instanţe), declaraţia inculpatului (fila 36 din dosarul acestei instanţe), copia încheierii nr. (...) din 06 decembrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2016 (filele 38-40 din dosarul acestei instanţe] rezultă următoarea situaţie de fapt:

a.la data de (...) 2014, în jurul orei 11,00, inculpatul (...) a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul naţional numărul (...), în localitatea (...), jud. (...), în locul permisului de conducere prezentând organelor de poliţie un proces-verbal încheiat în 21 iunie 2011 de către un poliţist din cadrul IGPR, prin care se atesta că permisul de conducere seria (...) emis de autorităţile maghiare pe numele acestuia a fost ridicat de la inculpat în vederea cercetărilor;

b.inculpatul (...) a deţinut permisul de conducere românesc (...), eliberat în data de (...).1997, care a fost anulat ca urmare a condamnării inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/19.01.2007 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2006, definitivă prin decizia penală nr. (...)/(...).2007 a Curţii de Apel (...);

c.inculpatul (...) a obţinut permisul de conducere maghiar seria (...) ca urmare a preschimbării permisului de conducere românesc nr. (...). Astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. (...) din 19.09.2012 întocmit de IPJ (...) – Serviciul Criminalistic – Compartimentul Expertize şi Constatări Tehnico-Ştiinţifice, documentul intitulat PERMIS DE CONDUCERE cu nr. (...) eliberat cu data de 11.12.2008 pe numele (...) este contrafăcut, iar cel intitulat (...) cu nr. (...) eliberat cu data de (...) pe numele (...) nu este contrafăcut.

Modalitatea în care inculpatul a obţinut permisul de conducere maghiar a fost analizată în dosarul nr. (...)/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) (ataşat dosarului cauzei), dosar în care, prin ordonanţa din 30 mai 2016 s-a dispus clasarea cauzei, printre alţii, şi faţă de inculpatul (...) pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 48 Cod penal raportat la art. 320 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege.

În considerentele ordonanţei de clasare emise la data de 30 mai 2016 în dosarul nr. (...)/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) s-a reţinut că în cursul anilor 2012-2013 s-au primit de la autorităţile maghiare, respectiv Central Office for Administrative end Electronic Public Services un număr de 32 de permise de conducere româneşti contrafăcute, care au fost folosite la preschimbarea unor permise similare maghiare autentice, apreciindu-se că există indicii temeinice privind comiterea pe teritoriul Ungariei de către cetăţenii români cu domiciliul pe raza judeţului (...) a infracţiunii de uz de fals. Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale s-a constatat că faptele suspecţilor nu au fost comise cu forma de vinovăţie cerută de lege, având în vedere că aceştia, la momentul acceptării propunerii de obţinere a permiselor de conducere au avut reprezentarea că această obţinere se va realiza printr-un ajutor pe care îl vor primi cu ocazia susţinerii examenului de conducere, nu prin falsificarea unor documente oficiale, respectiv a unor permise de conducere româneşti. De asemenea, s-a reţinut că suspecţilor li s-a creat aparenţa de autenticitate a demersurilor efectuate în vederea obţinerii permisului, prin constituirea unui dosar, efectuarea unor vizite medicale şi fotografii efectuate de reprezentanţi ai unor instituţii publice şi că acestora li s-au eliberat permise de conducere valabile, purtând menţiunile obligatorii ale oricărui permis de conducere, ceea ce conduce la concluzia că în activitatea infracţională au fost implicaţi reprezentanţi ai autorităţilor din Ungaria. S-a mai reţinut că niciunul dintre suspecţi nu au recunoscut permisele de conducere româneşti, iar actele pe care le-au semnat nu erau traduse în limba română, deşi aceştia nu erau cunoscători ai limbii maghiare.

În raport de aceste aspecte, ţinând seama şi de nivelul de educaţie al suspecţilor, s-a constatat că faptele nu au fost comise cu intenţie, astfel că s-a dispus clasarea cauzei şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru anularea permiselor de conducere româneşti care sunt contrafăcute şi pentru anularea permiselor de conducere maghiare, deoarece au fost obţinute prin fraudă.

Sesizarea a format obiectul dosarului penal nr. (...)/2016 al Judecătoriei (...), soluţionat de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 211 din 06 decembrie 2016, prin care, în baza art. 5491 alin. (3) lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală s-a dispus confiscarea şi desfiinţarea permiselor de conducere româneşti, printre care şi permisul nr. (...) eliberat pe numele inculpatului (...) şi, în baza art. 5491 alin. (3) lit. b) Cod procedură penală, s-a respins cererea privind confiscarea şi desfiinţarea permiselor de conducere eliberate de autorităţile maghiare, inclusiv a celui eliberat pe numele inculpatului (...).

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că din actele dosarului nr. (...)/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) rezultă, pe de o parte, că permisele de conducere eliberate de autorităţile maghiare pe numele suspecţilor sunt autentice, deci sunt eliberate de autorităţile competente şi îndeplinesc toate condiţiile de formă, elementele şi menţiunile obligatorii pentru aceste înscrisuri şi, pe de altă parte, că aceste permise nu au nicio legătură cu faptele suspecţilor care au făcut obiectul urmăririi penale în dosarul nr. (...)/P72011, care ar fi constat în esenţă într-o activitate de înlesnire sau într-un ajutor dat în orice mod la comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale. De asemenea, s-a reţinut că activitatea suspecţilor, comisă fără vinovăţia cerută de lege, priveşte în mod direct falsificarea de către alte persoane (necunoscute) a permiselor de conducere româneşti, nu a celor eliberate de autorităţile maghiare şi că împrejurările în care au fost eliberate aceste din urmă permise, nu au făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. (...)/P/2011 (în acest sens existând un dosar penal aflat în supravegherea Parchetului Budapesta – Secţia Cauze Complexe având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi în legătură cu serviciul de către funcţionari publici maghiari).

Totodată, s-a apreciat că şi în cazul în care s-ar putea reţine că aceste permise au fost obţinute cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de dreptul intern maghiar, potrivit prevederilor art. 315 alin. (2) lit. d) Cod procedură penală şi art. 5491 Cod procedură penală, sesizarea judecătorului de cameră preliminară are ca obiect şi scop desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris (privit ca instrumentum probationis) al cărui caracter fals a fost disputat în faza de urmărire penală a procesului penal finalizat printr-o soluţie de netrimitere în judecată.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea a considerat că prezenta cauză constituie un caz clasic în care, în condiţiile unei erori de fapt asupra elementelor constitutive ale infracţiunii, inculpatul acţionează din culpă, iar nu cu intenţie, faptei sale lipsindu-i tipicitatea subiectivă (fapta fiind incriminată numai atunci când este comisă intenţie).

Într-adevăr, la data de (...) 2014 când inculpatul (...) a fost oprit în trafic de organele de poliţie permisul de conducere românesc (...) eliberat pe numele acestuia era anulat, însă la acea dată inculpatul deţinea permisul de conducere seria (...) eliberat de autorităţile din Ungaria, care purta menţiunile obligatorii ale oricărui permis de conducere astfel cum rezultă şi din ordonanţa din 30 mai 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/P/2011, prin care s-a dispus o soluţie de clasare faţă de (...) pentru acuzaţia de complicitate la comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 320 Cod penal (întrucât fapta nu a fost comisă cu formă de vinovăţie prevăzută de lege), precum şi de încheierea nr. (...) din 06 decembrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei (...) în dosarul nr. (...)/2016 prin care a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) de confiscare şi desfiinţare a permisului de conducere având seria (...) eliberat de autorităţile din Ungaria.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus Curtea a considerat că inculpatul (...) a acţionat în condiţiile unei erori de fapt cu privire la tipicitatea faptei, neavând în concret reprezentarea că nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în baza permisului de conducere seria (...) eliberat de autorităţile din Ungaria.

Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) Cod penal drept prima trăsătură esenţială a infracţiunii rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită, direct sau indirect, de către o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Noul Cod penal a reglementat în art. 30 atât eroarea asupra tipicităţii, cât şi eroarea asupra antijuridicităţii, drept cauze care înlătură caracterul penal al faptei, care însă produc efecte diferite prin raportare la trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. Astfel, dacă eroarea (de fapt sau de drept extrapenal) asupra tipicităţii priveşte un element constitutiv al infracţiunii şi conduce la înlăturarea tipicităţii subiective a faptei, eroarea asupra antijuridicităţii înlătură cea de-a treia trăsătură esenţială a infracţiunii, imputabilitatea.

Curtea a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 30 alin. (1) Cod penal, în cauză trebuie reţinută eroarea de fapt asupra tipicităţii, fiind întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege, după cum urmează:

a.săvârşirea unei fapte care întruneşte toate elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în afara tipicităţii subiective;

Astfel, trebuie să fie întrunite în cauză cerinţele din norma de incriminare cu privire la subiecţii şi obiectul infracţiunii, situaţia premisă, locul şi timpul comiterii faptei, latura obiectivă (element material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate).

Curtea a considerat că în cauză sunt întrunite elementele de tipicitate obiective şi celelalte componente ale conţinutului generic ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal, excepţie făcând cerinţele de tipicitate subiectivă, deoarece inculpatul (...) a condus în data de (...) 2014 pe drumurile publice un autovehicul, deşi avea anulat permisul de conducere emis de autorităţile române.

Detaliind elementele de tipicitate întrunite în cauză Curtea a reţinut următoarele:

1.Subiectul activ: inculpatul (...) în calitate de conducător al autoturismului marca (...) cu numărul de înmatriculare (...); subiectul pasiv: statul, în calitate de titular al valorilor sociale ocrotite;

2.Situaţia premisă: conducerea unui vehicul pe drumurile publice: inculpatul a condus în data de (...) 2014, în jurul orei 11,00, marca (...) cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul naţional (...), în localitatea (...), jud. (...);

3.Elementul material al laturii obiective: conducerea pe drumurile publice de către inculpatul (...) a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, deşi avea permisul de conducere emis de autorităţile române anulat ca urmare a condamnării sale pentru comiterea unei infracţiuni la regimul circulaţiei. Curtea a constatat că într-adevăr, în data de (...) 2014, permisul de conducere românesc (...), eliberat în data de (...).1997 pe numele inculpatului (...) era anulat ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/19.01.2007 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2006, definitivă prin decizia penală nr. (...)/(...).2007 a Curţii de Apel (...).

4.Urmarea imediată: starea de pericol pentru relaţiile privind siguranţa circulaţiei de drumurile publice;

5.Legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.

b) persoana care a comis fapta să nu fi cunoscut ori să fi cunoscut greşit existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;

Curtea a considerat că eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul (...) s-a obiectivat în necunoaşterea unei stări de care depinde caracterul penal al faptei.

Astfel, deşi avea anulat permisul de conducere românesc (...), eliberat în data de (...).1997, inculpatul a avut reprezentarea faptului că are dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice pe baza permisului de conducere seria (...) eliberat de autorităţile din Ungaria.

Sub acest aspect este de precizat că, potrivit art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, titularii permiselor de conducere naţionale valabile, eliberate de autorităţile: a) statelor membre ale Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2); statelor membre ale Uniunii Europene; c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere auto, iar conform alineatului (2) al aceluiaşi articol, pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere naţional eliberat de autorităţile unui stat care nu este membru al Convenţiei asupra circulaţiei rutiere şi nici membru al Uniunii Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere auto trebuie să posede şi permis de conducere internaţional.

În raport de considerentele ordonanţei din 30 mai 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), Curtea a apreciat drept credibile susţinerile inculpatului (...) în sensul că a avut reprezentarea faptului că are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât permisul eliberat de autorităţile maghiare este un permis autentic.

c) existenţa erorii la momentul săvârşirii faptei. În cauză, Curtea constată că eroarea de fapt asupra situaţiei prevăzute de norma de incriminare a existat la momentul la care inculpatul (...) a condus autoturismul pe drumurile publice.

Constatând îndeplinite condiţiile erorii de fapt asupra tipicităţii Curtea a apreciat că aceasta afectează elementul intelectiv al infracţiunii, făcând să nu poată fi reţinută intenţia.

Aşadar, reţinerea erorii de fapt asupra tipicităţii are ca efect excluderea posibilităţii comiterii faptei cu intenţie şi conduce la concluzia că inculpatul (...) a acţionat din culpă fără prevedere. Astfel, faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză Curtea a considerat că inculpatul (...) nu a prevăzut că s-ar putea ca permisul de conducere obţinut în Ungaria să nu fie autentic, respectiv ca acesta nu îi conferă dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în România.

În aceste circumstanţe răspunderea penală a inculpatului (...) ar fi putut fi angajată doar dacă fapta ar fi fost incriminată şi atunci când este comisă din culpă. Or, infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal nu este incriminată decât atunci când a fost comisă cu intenţie directă sau indirectă.

În consecinţă, constatând că infracţiunea de conducea unui vehicul având permisul de conducere anulat nu este incriminată şi în cazul săvârşirii acesteia din culpă, Curtea a reţinut că eroarea culpabilă în care s-a aflat inculpatul este de natură a înlătura caracterul penal a faptei prin înlăturarea elementului intenţional, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul (...) împotriva sentinţei penale nr. (…) din 26 mai 2017 pronunţate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2016, care a fost desfiinţată şi rejudecând, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul (...) pentru acuzaţia de comitere a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal, fapta nefiind săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, întrucât eroarea cu privire la existenţa dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice {reţinută faţă de aparenţa de autenticitate a permisului de conducere având seria (...) eliberat de autorităţile din Ungaria, care purta menţiunile obligatorii ale oricărui permis de conducere [astfel cum rezultă şi din ordonanţa din 30 mai 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/P/2011, prin care s-a dispus o soluţie de clasare faţă de (...) pentru acuzaţia de complicitate la comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 320 Cod penal (întrucât fapta nu a fost comisă cu formă de vinovăţie prevăzută de lege), precum şi de încheierea nr. (...) din 06 decembrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei (...) în dosarul nr. (...)/2016 prin care a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) de confiscare şi desfiinţare a permisului de conducere având seria (...) eliberat de autorităţile din Ungaria pe numele lui (...), are natura juridică a unei erori asupra tipicităţii care conduce la înlăturarea elementului intenţional al faptei concrete de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat şi, implicit, la reţinerea unui fapte care nu este tipică din punct de vedere subiectiv deoarece este comisă din culpă.

Drept urmare, a fost înlăturată dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului (...) prin sentinţa penală nr. (...)/07.05.2014 a Judecătoriei (...), întrucât instituţia anulării suspendării ar fi putut fi incidentă numai în situaţia în care fapta de care a fost acuzat inculpatul în prezenta cauză ar fi întrunit trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.

Deopotrivă, s-a înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatului (...) la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în primă instanţă, deoarece nu s-a putut reţine culpa procesuală a inculpatului în producerea acestor cheltuieli în condiţiile în care acesta a arătat în mod constant că nu a avut reprezentarea faptului că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare în primă instanţă şi cele avansate în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.