Drepturi procesuale privind executarea, exercitate cu reacredinta

Prin sentinţa  nr. X/11.05.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017 a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEŢEANĂ O în contradictoriu cu intimatul G C, ca neîntemeiată.

A fost obligată contestatoarea la plata către intimat a sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 11.12.2017 sub nr. X/311/2017, contestatorul Direcţia Pentru Agricultură JUDEŢEANĂ O în contradictoriu cu intimatul  G C a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, sa dispună anularea formelor de executare întocmite în dosarele de executare nr. X/2017 şi dosar nr. X/2017 înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc T R la solicitarea intimatului creditor G C, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. X/2017 a Tribunalului Olt.

In fapt, a arătat că a existat un litigiu între părţi privind eliberarea unei adeverinţe de grupa a II-a, iar intimatul susţine că a apelat la instituţia executării silite dat fiind faptul că în luna aprilie a refuzat să-i elibereze adeverinţa.

A menţionat că, în urma procedurii prealabile din luna aprilie, a fost posibilă soluţionarea speţei prin sentinţa civilă nr. X/2017 ce face obiectul executării silite contestate iar atitudinea intimatului de a solicita executarea silită la definitivarea raporturilor juridice este una nejustificată şi abuzivă, drepturile procesuale fiind exercitate cu rea-credinţă în ceea ce îi priveşte, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 12 alin.l - 2 din N.C.proc.civ..

Supralegalizarea titlurilor executorii poate fi solicitată numai de partea ce justifică un interes şi ulterior se solicită executarea de către debitorul obligaţiei cu prezentarea sentinţei astfel legalizată, pentru aplicarea prevederilor art. 622 alin.l din N.C.proc.civ., aşa cum, de altfel, s-a procedat în numeroase speţe şi situaţii similare, din care exemplifică pentru instanţă adeverinţa nr. X/08.06.2017 şi adeverinţa nr. X/25.09.2017 ce are ataşată şi dovada achitării de îndată a cheltuielilor de judecată.

 In urma deţinerii titlului executoriu pentru intimat (primită la DAJ O cu nr. X şi Y din 05.12.2017) a fost emisă şi comunicată acestuia adeverinţa nr. X/08.12.2017 şi a fost informat prin adresa nr. X/08.12.2017 de posibilitatea de a obţine cheltuielile de judecată de îndată, la data prezentării la instituţie.

Consideră prezenta executare silită pornită abuziv cu încălcarea art. 12 alin.l şi 2 şi art. 622 alin.l, 2 şi 4 din N.C.prov.civ.

Astfel că solicită intimatului să facă dovada refuzului contestatorului de a executa de bunăvoie obligaţia, respectiv legitimarea sa de a face uzanţă de prevederile art. 622 (2) din NCPC: „ In cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel."

Faţă de cele menţionate, a solicitat anularea actelor de executare întocmite în dosar de executare nr. X/2017 şi X/2017 - Bej T R, respectiv încheierile din 24.00.2017 şi din 29.11.2017 şi executarea silită însăşi, constatând executarea obligaţiilor.

In drept, isi întemeiaza cererea pe dispoziţiile art.711-719 C. proc. civ., art.12 C.proc.civ. si art. 622 C.proc.civ

In dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi probei cu interogatoriul pârâtului

In cadrul probei cu înscrisuri, a depus  înscrisuri: Dosar de executare nr. X/2017, Dosar executare nr. X/2017, Adeverinţele nr. X/2017 şi X/2017 emise de DAJ O, cu titlurile executorii aferente şi cu dovada achitării cheltuielilor de judecată în alte speţe, Adresa nr. X/08.12.2017, Adeverinţa nr. X/08.12.2017

In cadrul probei cu interogatoriu, a solicitat citarea intimatului, persoană fizică, cu menţiunea personal la interogatoriu, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art.358 din C. proc. civ., pentru dovedirea faptelor personale vizând refuzul DAJ O de a executa sentinţa.

A solicitat judecarea cauzei, în lipsă, în conformitate cu art. 41 1 alin.(l) pct.2 din C. proc. civ.

La data de 03.01.2018, intimatul G C a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei la executare. Hotărârea Judecătorească Sentinţa Nr. X/09.10.2017 a Tribunalului Olt pronunţată în dosarul Nr. X/104/2017 ce reprezintă titlul executoriu a fost pronunţată la începutul lunii octombrie 2017, respectiv 09.10.2017, hotărâre pe care DAJ O a primit-o ca şi intimatul de la Tribunalul Olt.

Actele de executare silită le-a primit contestatoarea în 05.12.2017 sub nr. X.

DAJ O a procedat la emiterea adeverinţei X în 08.12.2017, deci la 3 zile dupa primirea actelor de executare silită. DAJ O avea posibilitatea să execute de bunăvoie potrivit art. 622 alin. CPC din 09.10.2017 până în 05.12.2017, deci două luni de zile, însă nu a înţeles să o facă. Art. 622 alin 1 şi alin 2 CPC nu condiţionează executarea silită de refuzul debitorului, cu atât mai mult cu cât aşa cum a arătat, DAJ O a avut la dispoziţie din 09.10.2017 până în 05.12.2017 pentru a se conforma sentinţei X/09.10.2017.

Arată că art. 622 (4) arată că se poate, nu spune trebuie, nu spune că este o cerinţă de procedură prealabilă şi prevede doar o varianta. Nu înţelege ce a împiedicat DAJ O ca din 09.10.2017 pana in 05.12.2017 să se conformeze sentinţei X/09.10.2017.

Codul de procedura civilă nu conţine un articol care sa pretindă creditorului să parcurgă o procedură prealabilă înainte de pornirea unei executări silite, ci este de datoria debitorului să se îngrijească să se conformeze unui titlu executoriu, în speţă, Sentinţa Nr. X/09.10.2017. Se lasă să se înţeleagă că DAJ O a primit această hotărâre doar de la executor insă DAJ O uită să spună că a primit şi de la Tribunalul Olt Sentinţa Civilă Nr. X/09.10.2017 imediat după ce a fost redactată, deci anterior primirii actelor de executare.

Contestatoarea face referire la adresa dumnealor nr. X/08.12.2017 prin care aduc la cunoştinţă contestatorului ca dumnealor au executat titluri executorii "de bunavoie". Solicită să se observe că, pentru P G, adeverinţa nr. X este din 08.06.2017 în condiţiile în care sentinţa X din dosarul X/104/2016 este din 22.03.2017, deci au emis adeverinţa după aproape 4 luni, iar pentru G I adeverinţa nr. X este din 25.09.2017 în condiţiile în care sentinţa X din dosarul X/104/2016 este din 22.02.2017, deci au emis adeverinţa după mal mult de 7 luni. Contestatorul nu putea să stea în continuare să aştepte.

S-au format două dosare de executare deoarece, în funcţie de obligaţia ce urma să se execute, căile legale erau diferite. Astfel:

- pentru dosarul X/2017, dacă debitorul  DAJ  Olt nu emitea adeverinţa conform sentinţei civile nr. X/09.10.2017 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul X/104/2017 definitivă, creditorul urma să formuleze o acţiune întemeiată pe art. 906 alin 1 şi 2 CPC;

 - în dosarul X/2017 pentru recuperarea cheltuielilor de judecată de 800 lei din dosarul X/104/2017, urma ca executorul să facă direct poprire pe conturile DAJ O.

Deci s-au format două dosare deoarece, întrucât, în funcţie de obligaţia ce urma să se execute, căile legale de urmat erau diferite.

Se opune la proba cu interogatoriul, deoarece nu este utila cauzei, instanţa având la dispoziţie toate documentele necesare soluţionării prezentei cauze.

A solicitat  respingerea contestaţiei la executare.

In dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

In drept, a invocat disp. art. 205 CPC.

Contestatoarea nu a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 13.04.2018 cauza a fost repusă pe rol pentru motivele arătate în încheierea de la acel termen.

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. X/09.10.2017 a Tribunalului Olt pronunţată în dosarul X/104/2017, ce reprezintă titlul executoriu, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G C şi a fost obligată pârâta Direcţia Pentru Agricultură JUDEŢEANĂ O să elibereze reclamantului o adeverinţă din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a de muncă pe perioada 15.10.1984-01.05.1990. Pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 79-80 ds.). Hotărârea a fost comunicată contestatoarei, cât şi a intimatului din prezenta cauză.

S-au constituit dosarele de executare silită nr.X/2017 şi dosar nr. X/2017, înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc T R, la solicitarea intimatului creditor G C, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. X/2017 a Tribunalului Olt; cererile creditorului au fost înregistrate la data de 20.11.2017 (f. 53, 77 ds.).

S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile Noului Cod de Procedură Civilă, raportat la data începerii executării silite, odată cu formularea cererii creditorului în acest sens.

„Art. 622: îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu

(l) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

(4)Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod”.

Raportat la dispoziţiile citate, s-a apreciat că nu sunt întemeiate sustinerile contestatoarei în sensul că intimatul – creditor trebuia să se adreseze instituţiei  cu o cerere prin care să solicite punerea în executare a titlului executoriu şi abia ulterior, în situaţia în care unitatea nu ar fi dat curs favorabil cererii sale avea posibilitatea să procedeze la executarea silită.

 Dispoziţiile art. 622 alin. 1 CPC instituie regula ca obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu să se aducă la îndeplinire de bunăvoie. În alin. 2 din acelaşi articol se arată că executarea unor obligaţii de a face, precum eliberarea unei adeverinţe în cazul de faţă, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu. Însă, acest ultim text nu condiţionează îndeplinirea obligaţiei debitoarei de formularea unei cereri scrise de către creditor.

Debitoarea este datoare să se conformeze titlului executoriu şi, în acest sens, să găsească şi să reglementeze la nivelul instituţiei mijloacele efective pentru punerea în aplicare. Or, abia după începerea executării silite Direcţia Pentru Agricultură JUDEŢEANĂ O s-a adresat creditorului, dar şi Biroului Executorului Judecătoresc Ti R în vederea achitării sumei datorate şi îndeplinirii obligaţiei de a face, fiind eliberată şi adeverinţa, conform titlului executoriu (f. 4, 5 ds.).

Contrar susţinerilor contestatoarei, intimatul nu are, în niciun caz, obligaţia supralegalizării titlului.

Debitoarea a susţinut în cauza de faţă, fără niciun temei legal, că ar fi necesară supralegalizarea titlurilor executorii, ce poate fi solicitată numai de partea ce justifică un interes şi ulterior se solicită executarea de către debitorul obligaţiei, cu prezentarea sentinţei astfel legalizate, pentru aplicarea prevederilor art. 622 alin.l din N.C.proc.civ., aşa cum, de altfel, s-a procedat în numeroase speţe şi situaţii similare.

În cazul în care avea nevoie de o astfel de supralegalizare, debitoarea putea lua ea însăşi măsuri în acest sens şi nu să pretindă, în mod nelegal, ca intimatul – creditor să întreprindă şi acest demers suplimentar, chiar dacă s-a procedat astfel în situaţii similare. S-a reţinut şi faptul că debitoarea a fost parte în procesul în care s-a pronunţat sentinţa judecătorească prin care a fost obligată şi care i-a fost comunicată. Mai mult, debitoarea este o instituţie a statului, obligată să se conformeze unei hotărâri judecătoreşti, fiind contrar şi jurisprudenţei CEDO să pretindă demersuri suplimentare din partea creditorului în vederea executării propriilor sale obligaţii.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea formulata de contestatoare, ca neîntemeiata.

Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea Direcţia pentru Agricultură JUDEŢEANĂ O solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, pentru următoarele motive:

In fapt, arată că a existat un litigiu între părţi privind eliberarea unei ADEVERINŢE DE GRUPA a II-A iar intimatul susţine că a apelat la instituţia executării silite dat fiind faptul că în luna APRILIE 2017 contestatoarea a refuzat să-i elibereze adeverinţa. Ori SENTINŢA CIVILĂ nr. X/2017 ce face obiectul executării silite contestate, a fost pronunţată în urma procedurii prealabile invocate ca şi refuz de executare iar atitudinea intimatului de a solicita executare silită la definitivarea raporturilor juridice este una nejustificată şi abuzivă drepturile procesuale fiind exercitate cu rea-credinţă în ceea ce priveşte pe contestatoare, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 12 alin.l - 2 din N.C.proc.civ.

Sentinţa civilă nr. X/2017 a Tribunalului OLT nu este titlu executoriu de la data comunicării acesteia, ci numai după rămânerea definitivă ori constatarea rămânerii definitive poate fi solicitată numai de partea ce justifică un interes şi ulterior aceasta solicită executarea de către debitorul obligaţiei cu prezentarea sentinţei astfel legalizată, pentru aplicarea prevederilor art. 622 alin. 1 din N.C.proc.civ. aşa cum de altfel s-a procedat în numeroase speţe şi situaţii similare.

În urma deţinerii titlului executoriu pentru intimat (primită la DAJ O cu nr. X şi Y din 05.12.2017) a fost emisă şi comunicată acestuia ADEVERINŢA nr. X/08.12.2017 şi a fost informat prin adresa nr. X/08.12.2017 de posibilitatea de a obţine cheltuielile de judecată de îndată, la data prezentării la instituţie a contului unde urmează a se face plata.

Instanţa de fond a evaluat total greşit speţa, fără să ţină seama de obligaţia persoanei îndreptăţite de a depune la instituţia contestatoare „simpla cerere” prevăzută de alin.4 a art.622 din N.C.P.Civ. ori sentinţa civilă X/2017 deşi comunicată instituţiei nu face parte din categoria titlurilor executorii decât după rămânerea definitivă.

Ori DAJ O, deşi parte în procesul privind constatarea desfăşurării activităţii în grupa a II-a de muncă, nu avea interes în obţinerea titlului executoriu, respectiv nu se putea subroga voinţei persoanei interesate de a definitiva sentinţa şi de a o depune la sediul instituţiei pentru executare.Formează categoria titlurilor executorii:

- hotărârile judecătoreşti executorii, având această caracteristică hotărârile pronunţate în condiţiile art. 633 C. proc. civ.;

-hotărârile cu executare provizorie pronunţate în temeiul art. 448-450 C. proc. civ.;

-hotărârile definitive, prevăzute în cuprinsul art. 634 C. proc. civ;

-orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare; această categorie este destul de vastă, caracter de titlu executoriu având hotărârea arbitrală, hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, titlurile executorii europene, încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii, înscrisurile autentice, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie, cambia, cecul, biletul la ordin, precum şi înscrisurile notariale în condiţiile art. 639.

Apelanta consideră că prezenta executare silită a fost pornită abuziv, cu încălcarea art. 12 alin.l şi 2 şi art. 622 alin.l, 2 şi 4 din N.C.prov.civ.

Astfel, deşi instanţa de fond nu a reuşit să facă expunerea refuzului contestatoarei de a executa de bunăvoie obligaţia si chiar mai mult decât atât, în motivarea sentinţei calculează meticulos termenele de executare al speţelor anterioare fără să ţină seama de explicaţiile conform cărora este de acord să execute sentinţele civile pronunţate în fondul cauzei, numai după ce persoana interesată solicită instanţei aplicarea dovezii că sunt definitive şi la simpla cerere a persoanei interesate, solicitând obligarea la plata unor cheltuieli excesive şi nejustificate.

Apelanta apreciază că nejustificat şi neprevăzut de oricare din prevederile legale şi de normele de conduită morală ale societăţii este principiul instituit de instanţa de fond în prezenta speţă în sensul că obligă pe apelantă la acţiune în interesul celui ce şi-a obţinut constatarea unei situaţii ce altfel nu rezultă din actele deţinute ce instituţie (grupa a II-a nu rezultă nici din carnetul de muncă şi nici din statele de plată aflate în arhiva instituţiei numai din aplicarea situaţiilor similare de către instanţă).

Faţă de cele menţionate, apelanta solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei criticate şi anularea actelor de executare.

Intimatul G C nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat la fond şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/09.10.2017 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar X/104/2017 a fost obligată contestatoarea în cauza de faţă Direcţia pentru Agricultură O să emită intimatului G C o adeverinţă conform modelului prevăzut de anexa XIV la HG 257/2011 din care să rezulte încadrarea în grupa a II a de muncă în perioada 15.10.1984 – 01.05.1990 precum şi obligarea la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.

Din verificările efectuate în aplicaţia ECRIS a rezultat că această sentinţă a fost comunicată contestatoarei Direcţia pentru Agricultură O la data de 30.10.2017 fiind înregistrată la Tribunalul Olt la data de 31.10.2017.

Termenul de apel prevăzut conform menţiunilor din  sentinţa civilă nr. X/09.10.2017 a fost de 10 zile iar potrivit art. 634 alin. 1 punctul 3 NCPCiv sunt definitive hotărârile  date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel.

În speţă pentru contestatoare ultima zi în care ar fi putut să depună cererea de apel ar fi fost data de 10.11.2017 şi cum aceasta nu a exercitat calea de atac şi nici intimatul, sentinţa primei instanţe a devenit definitivă la data de 11.11.2017 prin neapelare.

Potrivit art. 622 alin. 1 NCPCiv „Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie” iar conform alin. 4 „executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod”.

Or la dosarul cauzei nu există dovada că intimatul creditor G C, în calitatea sa de persoană îndreptăţită, a solicitat debitoarei contestator emiterea adeverinţei pentru grupa a II a de muncă.

Este adevărat că dispoziţia legală nu prevede o asemenea obligaţie în mod explicit dar aceasta trebuie coroborată şi cu dispoziţiile art. 12 alin. 1 NCPCiv, în sensul că drepturile procesuale trebuie exercitate potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute prin lege, or scopul prevederilor reglementate de art. 622 alin. 1 NCPCiv nu este în primul rând trecerea la executare silită, ci executarea de bună voie.

Depunerea unei astfel de cereri urmată de neexecutare din partea debitoarei ar fi fost de natură să demonstreze reaua credinţă a acesteia.

Or, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că intimatul creditor G C a depus două cereri de executare silită, respectiv :

- pentru obligarea contestatoarei debitoare la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la data de 20.11.2017 (f. 53  dosar fond);

- pentru obligarea contestatoarei debitoare la emiterea adeverinţei conform modelului prevăzut de anexa XIV la HG 257/2011 din care să rezulte încadrarea în grupa a II a de muncă în perioada 15.10.1984 – 01.05.1990, la data de 20.11.2017 (f. 77  dosar fond);

Tribunalul reţine că de la momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. X/09.10.2017 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar X/104/2017, respectiv data de 11.11.2017 şi până la momentul formulării celor două cereri de executare silită, respectiv data de 20.11.2017, a trecut un interval de timp de 10 zile, apreciat de instanţa de apel ca nefiind de natură a demonstra reaua credinţă a debitoarei contestatoare Direcţia pentru Agricultură JUDEŢEANĂ O în executarea obligaţiei stabilită prin titlul executoriu.

Pe de altă parte formularea a două cereri de executare silită coroborată şi cu împrejurarea că intimatul creditor nu a încercat executarea de bună voie a obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu conform art. 622 alin. 1 şi 2 NCPCiv, demonstrează că acesta din urmă nu a respectat principiul bunei credinţe în procesul civil, astfel cum este acesta reglementat de art. 12 alin. 1 şi 2 din NCPCiv, urmărind generarea unor noi cheltuieli de executare, în două dosare distincte de executare silită înregistrare la biroul aceluiaşi executor judecătoresc, în loc de unul singur, deşi legiuitorul nu a prevăzut nici un impediment pentru înregistrarea unui singur dosar de executare silită şi aceasta numai în situaţia neexecutării de bună voie a obligaţiilor din titlul executoriu într-un termen suficient de rezonabil de la rămânerea definitivă a sentinţei devenită titlu.

Faţă de considerentele ce preced şi în temeiul art. 480 alin. 2 NCPCiv va admite apelul şi va schimba sentinţa apelată, în sensul că va admite contestaţia la executare, va dispune anularea actelor de executare emise de BEJ T R în dosarele de executare nr. X/2017 şi nr. X/2017.

Data publicarii pe portal:05.12.2018

Domenii speta

Spete similare