Contestaţie la executare. Inadmisibilitate. Decizie de neconstituționalitate

Este adevărat că prin Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.566/17.07.2017, s-a constatat că sintagma „şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională.

Însă, pentru a stabili dacă toate acţiunile sau inacţiunile au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale sau dacă îşi au sursa în rezoluţii distincte, este indispensabilă examinarea tuturor împrejurărilor de fapt şi a condiţiilor în care au fost săvârşite, putând fi avută în vedere, printre alte elemente, şi identitatea persoanei vătămate, examinare care poate fi făcută numai în cursul judecății în fond a cauzei (în care se judecă faptele penale comise de inculpat) și, eventual, în calea de atac ordinară (apel), momente procesuale în care se poate face o asemenea analiză, ce țin de fondul cauzei.

În cauză nu se poate aplica Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale deoarece aceasta este obligatorie doar pentru viitor, adică după publicarea sa, respectiv după data de 17.07.2017, și doar cauzelor care nu au fost judecate definitiv la momentul publicării acestei decizii.

Or, sentinţa penală nr. 97/15.02.2016 a Tribunalului Galaţi, contestată de condamnatul ..., a rămas definitivă la data de  21.12.2016, prin decizia penală nr. 1342/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, deci înainte de publicarea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr.566/17.07.2017, cum corect a reținut și prima instanță.

O cale de atac extraordinară în care se poate invoca incidența unei decizii de neconstituționalitate este revizuirea, dar numai dacă sunt îndeplinite cerințele prev. de art.453 alin.1 lit. f C.proc.pen., adică excepția de neconstituționalitate să fi fost ridicată în acea cauză (în care s-au judecat infracțiunile săvârșite de inculpat), cale pe care condamnatul a promovat-o, dar i-a fost respinsă.

Prin urmare, motivul invocat de condamnat în susținerea contestației la executare nu se circumscrie vreunuia dintre motivele expres prevăzute de art.598 alin.1 Cod procedură penală în care se poate face contestație la executare, cererea acestuia fiind inadmisibilă.

Decizia penală nr. 44/C/01.03.2018 a Curţii de Apel Galaţi 

Prin sentința penală nr.33/19.01.2018 a Tribunalului Galați s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul ... ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. 2  C.proc.pen. obligă  contestatorul la plata către stat a sumei 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că persoana condamnată ... a precizat faptul că pedeapsa pe care o execută în baza sentinţei penale nr. 97/15.02.2016 a Tribunalului Galaţi în dosarul 499/121/2013 definitivă prin decizia penală nr. 1342/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi este neconstituțională invocând Decizia nr. 368/30.05.2017 a CCR. A solicitat inculpatul să se aibă în vedere că a fost condamnat pentru 10 acte materiale şi i s-a aplicat un spor de 1/3.

La solicitarea instanţei de judecată, au fost ataşate: referate executări penale; sentinţe penale.

Examinând cauza în raport de motivele invocate în contestaţia la executare formulată, precum şi din oficiu, Tribunalul Galaţi a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Instanţa a reţinut că o contestaţie la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive (cu excepţia variantei prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), prin care s-a soluţionat cauza in fond şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare. Faţă de acest aspect, o contestaţie la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă.

De aceea, nu se poate invoca pe această cale aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei (aprecierea contestatorului că se impune modificarea pluralităţii de infracţiuni reţinută în sarcina sa) şi care se bucură de autoritate de lucru judecat, iar inculpatul nu poate cere folosindu-se de acest mijloc procesual să se realizeze o nouă individualizare judiciară a pedepselor dispuse prin sentinţa penală nr. 97/15.02.2016 a Tribunalului Galaţi în dosarul 499/121/2013.

S-a precizat că aplicarea dispoziţiilor referitoare la stabilirea pluralităţii de infracţiuni incidente într-o cauză sunt atributul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în fond. Posibilitatea aplicării dispoziţiilor referitoare la pluralitatea de infracţiuni este posibilă ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti doar în condiţiile limitative prevăzute de procedura reglementată în art. 585 Cod de procedură penală. Procedura reglementată de art. 585 Cod de procedură penală tinde la modificarea unei pedepse sub aspectul cuantumului ca urmare a descoperirii, pe baza unei alte hotărâri definitive decât cea care a fost stabilită, a uneia dintre situaţiile limitativ prevăzute de textul de lege. Or, în speţă, analizând situaţia juridică a persoanei condamnate, nu se poate reţine incidenţa condiţiilor prevăzute de art. 585 Cod de procedură penală.

S-a menționat că, în privinţa aplicabilităţii deciziei nr. 368/30.05.2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.35 alin.(1) și ale art.39 alin.(1) lit.b) din Codul penal, se impun următoarele precizări.

Din jurisprudenţa Curţii, se desprinde ideea că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, în această ipoteză decizia constituind temei al revizuirii (a se vedea, Decizia nr.223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 18 aprilie 2012).

Analizând situaţia juridică a condamnatului, s-a observat că, în speţă, cauza persoanei condamnate a fost soluţionată până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017 fără a fi dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având acelaşi obiect (a dispoziţiilor art.35 alin.(1) din Codul penal).

În această ipoteză, Decizia Curţii nr. 368/30.05.2017 nu se aplică, întrucât suntem în faţa unei facta praeterita, cauza fiind definitiv şi irevocabil soluţionată.

Prin urmare, s-a constatat că acţiunea în justiţie formulată a împiedicat definitivarea raportului juridic contestat numai pe perioada judecării sale, însă, în momentul în care instanţa judecătorească a soluţionat definitiv litigiul şi raportul juridic în cauză şi-a epuizat efectele juridice. Din momentul sesizării instanţei cu rechizitoriu şi până la data soluţionării definitive a cauzei, norma art.35 alin.(1) din Codul penal a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv soarta litigiului. Incidenţa deciziei Curţii Constituţionale într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii şi ar nega autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive, ceea ce, în mod evident, este inadmisibil.

Tribunalul a reţinut că de constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, aceluia care ridică excepţia. Că autorul excepţiei trebuie să fie primul beneficiar al deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale, o stabileşte chiar legiuitorul prin modalitatea în care se consacră revizuirea hotărârilor definitive pronunţate în cauzele în care a fost ulterior admisă excepţia de neconstituţionalitate, în materie penală (a se vedea, Decizia nr.126 /2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 11 martie 2016).

S-a arătat că persoana condamnată a formulat o cerere privind revizuirea sentinţei penale nr. 97/15.02.2016 a Tribunalului Galaţi în dosarul 499/121/201, fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 573/05.10.2017 a Tribunalului Galaţi în dosarul 3000/121/2017.

În concluzie, judecătorul a reţinut că, în speţă, dreptul şi pretenţiile contestatorului nu pot fi analizate pe calea procesuală aleasă, în mod greşit, ci doar în condiţiile reglementate de Codul de procedură penală, enunţate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul ... solicitând, în esenţă, reindividualizarea pedepsei având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 2017. A mai arătat că nu i s-a aplicat legea mai favorabilă, ci art. 19 deoarece făcuse un denunţ, că pedepsele i s-au contopit după noul Cod penal deși art. 10 din legea de aplicare a Codului penal prevede că, dacă faptele au fost comise sub vechiul Cod penal, contopirea se face în baza acestuia.

Contestaţia  este nefondată.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de contestator cât şi din oficiu  sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea  constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.

Conform art.598 alin.1 Cod procedură penală, se poate face contestație la executare în următoarele cazuri:

- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

- când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

- când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Motivele invocate de condamnat în susținerea contestației la executare  nu se circumscriu motivelor expres prevăzute de lege în care se poate face contestație la executare.

Este adevărat că prin decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.566/17.07.2017, s-a constatat că sintagma „şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că unitatea subiectului pasiv încetează să mai fie o condiţie esenţială a infracţiunii continuate şi redevine un simplu criteriu de stabilire a unităţii rezoluţiei infracţionale, lăsat la aprecierea organelor judiciare, alături de alte criterii cristalizate în practica judiciară, sub imperiul Codului penal din 1969, cum ar fi: săvârşirea la intervale de timp relativ scurte a acţiunilor componente, comiterea acţiunilor asupra unor bunuri de acelaşi fel, folosirea aceloraşi metode, procedee, mijloace, comiterea acţiunilor în aceleaşi împrejurări sau condiţii, precum şi unitatea de scop.

Însă, pentru a stabili dacă toate acţiunile sau inacţiunile au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale sau dacă îşi au sursa în rezoluţii distincte, este indispensabilă examinarea tuturor împrejurărilor de fapt şi a condiţiilor în care au fost săvârşite, putând fi avută în vedere, printre alte elemente, şi identitatea persoanei vătămate, examinare care poate fi făcută numai în cursul judecății în fond a cauzei (în care se judecă faptele penale comise de inculpat) și, eventual, în calea de atac ordinară (apel), momente procesuale în care se poate face o asemenea analiză, ce țin de fondul cauzei.

În cauză nu se poate aplica Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale deoarece aceasta este obligatorie doar pentru viitor, adică după publicarea sa, respectiv după data de 17.07.2017, și doar cauzelor  care nu au fost judecate definitiv la momentul publicării acestei decizii.

Or, sentinţa penală nr. 97/15.02.2016 a Tribunalului Galaţi, contestată de condamnatul ..., a rămas definitivă la data de  21.12.2016, prin decizia penală nr. 1342/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, deci înainte de publicarea deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr.566/17.07.2017, cum corect a reținut și prima instanță.

O cale de atac extraordinară în care se poate invoca incidența unei decizii de neconstituționalitate este revizuirea, dar numai dacă sunt îndeplinite cerințele prev. de art.453 alin.1 lit.f C.proc.pen., adică excepția de neconstituționalitate să fi fost ridicată în acea cauză (în care s-au judecat infracțiunile săvârșite de inculpat), cale pe care condamnatul a promovat-o, dar i-a fost respinsă.

Susținerile contestatorului cum că nu ar fi beneficiat de legea mai favorabilă este nefondată deoarece în cuprinsul sentinţei penale nr. 97/15.02.2016 a Tribunalului Galaţi s-a analizat acest aspect, ajungându-se la concluzia că legea nouă este mai favorabilă, respectiv noul Cod penal, soluție ce a fost menținută și prin decizia penală nr. 1342/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi.

Pe calea contestației la executare nu se poate obţine o nouă apreciere a materialului probator, schimbarea încadrării juridice a faptei ori reindividualizarea pedepsei,  în lipsa vreunui caz din cele prev. de  art. 598 alin. 1 C.proc.pen., aceasta fiind  atributul exclusiv  al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în fond, precum şi al instanţei  învestite  cu soluţionarea  căii ordinare de  atac  a apelului, cale pe care  condamnatul a epuizat-o.

Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen., se va respinge ca fiind nefondată contestaţia formulată de contestatorul-condamnat ... împotriva sentinţei penale sus-menţionate.

Domenii speta

Spete similare