Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev, de art. 250 al 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp; acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 al. 1

SENTINŢA PENALĂ NR. 614

DATA: 15.12.2017

AUTOR: TRANDAFIRESCU ZINICA

DOMENIUL ASOCIAT: Infracţiuni

OBIECT: efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev, de art. 250 al 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp; acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 al. 1 Cod Penal; operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în formă continuată, prev. de art. 365 al 2 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal; toate cu aplic, finală a art. 38. al. 1 Cod Penal

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul N.A.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: furt calificat prev. de 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit d Cod Penal; efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev, de art. 250 al 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp; acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 al. 1 Cod Penal; operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în formă continuată, prev. de art. 365 al 2 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal; toate cu aplic, finală a art. 38. al. 1 Cod Penal; trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 453/D/P/2015 DIICOT Serviciul Teritorial Ploieşti.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.11.2017 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 28.11.2017, când a amânat pronunţarea la 15.12.2017, când a pronunţat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin Rechizitoriul nr. 453/D/P/2015 al DIICOT Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N.A.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

-furt calificat prev. de 228 al. 1 - art. 229 al. 1 lit d Cod Penal,

-efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev, de art. 250 al 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp,

-acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 al. 1 Cod Penal,

-operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în formă continuată, prev. de art. 365 al 2 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt reţinută în sarcina inculpatului, în faza de urmărire penală s-au administrat probatorii cu declaraţiile persoanei vătămate; procese verbale încheiate cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului; adrese emise de către reprezentanţi ai BRD; planşe foto cu capturi de imagini şi filmările realizate, stocate în format electronic; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului.

În baza probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 27.06.2015, organele de poliţie de la Poliţia Municipiului Ploieşti au fost sesizate prin sistemul de urgenţă SNUAU 112, de către martorul N.G. cu privire la faptul că persoane necunoscute au pătruns în locuinţa persoanei vătămate P.M. din Ploieşti, strada de unde au sustras mai multe bunuri. Sustragerea bunurilor s-a realizat în condiţiile în care persoana vătămată şi ceilalţi membrii ai familiei erau plecaţi într-o excursie în Uzbechistan.

Deplasându-se la faţa locului, ofiţerii de poliţie au constatat că sistemele de închidere al porţii şi al uşii de acces în imobil nu prezentau urme de efracţie.

Efectuându-se cercetare la faţa locului în prezenţa martorului asistent N.G. (vecin al persoanei vătămate şi persoană pe care aceasta din urmă o rugase să supravegheze imobilul) şi a martorului M.P.(cumnatul persoana vătămate), s-a constatat lipsa unor bunuri - un laptop marca Lenovo, înscrisuri de la bănci şi un card aferent unui cont deschis la BRD, având ataşat codul PIN.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, N.A.V., cunoscând că membrii familiei P., urmau să plece într-o excursie în Uzbechistan, a sustras un rând de chei din autoturismul martorei P.A., pe care o vizitase în câteva rânduri la domiciliu fiind la vremea respectivă colegi de serviciu.

În dimineaţa zilei de 25.06.2015, inculpatul a pătruns în locuinţa persoanei vătămate P.M., descuind uşa cu cheia procurată anterior, şi a sustras bunurile menţionate.

După ce a părăsit locuinţa persoanei vătămate, N.A.V. s-a deplasat la bancomatul NCR05896, situat pe strada *** unde, la ora 07,09 a folosit fără drept, cardul bancar nr. ***** sustras şi codul PIN ataşat instrumentului de plată, retrăgând suma de 300 lei.

În aceeaşi zi, orele 07.21.35 N.A.V. s-a deplasat pe str Gh.Gr. Cantacuzino din Ploieşti, unde la ATM-ul 01330 BRD folosind acelaşi card bancar a efectuat o interogare sold, după care a efectuat şase retrageri numerar cu sume cuprinse între 2000 şi 3000 lei. De aici s-a deplasat pe str. Bld. Republicii din Ploieşti, unde la ore 07.42.53 a încercat să mai retragă încă 2000 lei, dar tranzacţia nu a fost aprobată din cauza faptului că a depăşit suma maximă ce pute fi extrasă într-o zi.

La data de 26.06.2015, în intervalul orar 07.48.36 - 07.54.54, N.A.V. s-a deplasat la ATM-ul BRD 01356 situat pe strada Al. Chimiei din Ploieşti, unde folosind fără drept cardul sustras din locuinţa persoanei vătămate P.M.a efectuat cinci retrageri frauduloase de numerar în valoare totală de 10.000 lei.

La data de 27.06.2015, în intervalul orar 08.05.04 - 08.12.15, N.A.V. s-a deplasat la ATM-ul 01851 situat pe strada Adamclisi din Mun. Constanţa, unde folosind fără drept cardul sustras din locuinţa persoanei vătămate P.M.şi codul PIN a efectuat cinci retrageri frauduloase de numerar în valoare totală de 10.000 lei.

La data de 28.06.2015, în încercarea de a mai retrage fraudulos şi alte sume de bani, cardul a fost blocat într-un ATM, întrucât persoana vătămată anunţase furtul acestuia.

Suma totală retrasă ilicit de către inculpat din contul bancar deschis de către persoana vătămată P.C.C. la BRD este de 22.300 lei.

Procedându-se la vizualizarea imaginilor surprinse de către camerele de supraveghere ale bancomatelor de unde au fost retrase sumele la care s-a făcut referire mai sus s-a constatat că inculpatul N.A.V. este cel care a efectuat operaţiunile.

În drept, organul de urmărire penală invocă Decizia nr. 15 în dosarul nr. 12/2013 pronunţată de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr.365/2002 (art. 250 al. 1 Cod Penal), în concurs ideal cu infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr.161 /2003 (art. 360 al. 1,2 şi 3).

Se motivează că ATM-ul, prin natura sa, reprezintă un sistem informatic prevăzut cu măsuri de securitate, al cărui acces se face prin utilizarea a două categorii de măsuri de securitate: prima este reprezentată de datele prezente pe banda magnetică şi/sau pe CIP-ul suportului din material PVC (element de identificare unic în sistemul informatic bancar, similar unui nume de utilizator, prin intermediul căruia este identificat titularul), iar a doua categorie este reprezentată de codul PIN, măsură fără de care nu se poate realiza accesul total la sistemul informatic al ATM-ului.

Apreciază că sunt incidente şi prevederile art. 365 alin. 2 Cp, care incriminează fapta de deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. 1(care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364 (acces ilegal la un sistem informatic, interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, alterarea integrităţii datelor informatice, transferul neautorizat de date informatice). Finalizarea unei operaţiuni de retragere/solicitare numerar la terminalele ATM, presupune în mod obligatoriu, pe lângă deţinerea unui card valid, ataşat contului bancar, introducerea codului PIN care în esenţa sa constituie o măsură de securitate în vederea împiedicării unei eventuale utilizări frauduloase, iar codul PIN reprezintă un cod de acces, în accepţiunea art. 365 Cp, care permite utilizarea sistemului informatic al reţelei ATM, cu respectarea limitei de autorizare conferită titularului cardului( în speţa de faţă codul PIN a fost introdus corect pentru a putea tasta suma dorită).

Astfel se reţine că fapta inculpatului care, în perioada 25.06.2015 -27.06.2015, a efectuat 15 operaţiuni de retragere de numerar, la mai multe terminale ATM de pe raza judeţelor Prahova şi Constanţa, utilizând datele de identificare a cardului bancar aparţinând persoanei vătămate P.C.C., se circumscrie şi prevederilor art. 365 alin. 2 Cp.

Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, noţiunea "fără drept", cuprinsă şi în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 365 alin 2 Cp, defineşte ca acţionând fără drept persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract;

b) depăşeşte limitele autorizării;

c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic. Prin natura relaţiilor contractuale, unităţile bancare autorizează doar titularii cardurilor pentru efectuarea tranzacţiilor, aceştia fiind singurii care intră în posesia codului PIN şi a cardului bancar.

În faza de urmărire penală audiat, iniţial  N.A.V. a negat caracterul ilicit al faptelor sale, susţinând că martora P.A., fiica persoanelor vătămate, i-ar fi încredinţat instrumentul de plată şi codul Pin pentru a retrage suma de 22.500 lei, bani necesari pentru achiziţionarea unui laptop.

La data de 09.05.2017, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, descriind în detaliu modul de operare, valoarea totală a prejudiciului cauzat persoanelor vătămate P.C.C. şi P.M. fiind apreciată la suma 33.000 lei, sumă cu care aceştia se constituie părţi civile în procesul penal şi care cuprinde şi contravaloarea unui laptop marca Lenovo ce se consideră că a fost sustras de inculpat la momentul pătrunderii în imobil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 12.05.2017.

Prin încheierea de şedinţă nr. 295 din data de 20.07.2017, având în vedere că nu s-au formulat cereri şi excepţii aferente procedurii de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 453/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova- DIICOT, Serviciul Teritorial Ploieşti apreciind că sunt respectate dispoziţiile art.328 C.pr.pen., privind legalitatea administrării probelor, cât şi dispoziţiile art. 114-123 din acelaşi cod, precum  şi a efectuării actelor de urmărire penală, constatând că instanţa este competentă din punct de vedere material, teritorial şi funcţional să soluţioneze prezenta cauză.

 În baza art.346 alin.2 C.pr.pen, a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe  inculpatul N.A.V..

În faza de judecată părţile civile au menţinut cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal iar inculpatul a declarant că nu recunoaşte comiterea faptelor aşa cum au fost descrise în actul de sesizare al instanţei, în susţinerea nevinovăţiei solicitând readministrarea probelor din faza de urmărire penală şi administrarea de noi probatorii. Astfel s-a procedat la reaudierea inculpatului, a martorilor: P.A., N.G., (martora M.D.fiind decedată)  şi administrarea probei cu înscrisuri.

Din probele readministrate în faza de judecată se reţin următoarele aspect relevante cauzei.

La data de 22.10.2017 s-a procedat la reaudierea inculpatului N.A.V. –fila 31 d.f.- care în esenţă susţine că  s-a întâlnit cu martora P.A., fiica părţilor civile, cu o zi înainte de plecarea acestora în excursie în afara ţării şi că în acea zi martora i-a înmânat cardul tatălui său şi PIN-ul aferent pentru a retrage din acest card o sumă de bani în vederea achiziţionării unui laptop.

 În continuarea declaraţiei, inculpatul recunoaşte extragerile efectuate aşa cum rezultă din datele oferite de bancă, coroborate cu imaginile surprinse de ATM-urile de la care s-au făcut retragerile. Susţine însă că la întoarcerea martorei din excursie s-a reîntâlnit cu aceasta pe strada  Gigore Cantacuzino din Ploieşti şi i-a remis suma retrasă de la bancomate, deoarece nu el era cel care trebuia să achiziţioneze laptop-ul, iar spre finalul declaraţiei susţine că s-a întâlnit cu martora în domiciliul său şi în ziua următoare pentru că a doua zi inculpatul îşi începea activitatea în alt loc de muncă şi nu se mai puteau întâlni la vechiul loc de muncă.

Cu privire la aceste momente ale întâlnirii inculpatului  cu martora P.A., se constată că aceste susţineri ale inculpatului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză . Astfel martora s-a întors din excursia efectuată cu membrii familiei în afara ţării la data de 05.07.2015, ceea ce conform susţinerilor inculpatului ar presupune că în jurul datei de 10.07. 2015 ar fi început activitatea la un alt loc de muncă decât cel de la Romgaz, unde lucra împreună cu martora. Cu privire la acest moment, martora P.A. declară că nu mai avea acelaşi loc de muncă cu inculpatul cu mult timp în înainte de producerea incidentului, deci nu din zilele imediate întoarcerii din excursie, iar din adresa emisă de S.C. A. L. R. – fila 44 d.f, rezultă că inculpatul lucrează la această companie din luna august 2014.

Cu privire la cuantumul sumelor retrase din cardul aparţinând părţii civile P.C.C.iu, inculpatul declară că martora i-a spus să retragă o sumă de bani necesară achiziţionării unui laptop, fără a preciza suma, dar din acte rezultă că inculpatul a retras o sumă mult mai mare decât cea necesară achiziţionării unui asemenea dispozitiv ( la fila 24 d.u.p. exisă o factură de achiziţionare a unui laptop, preţul fiind de aproximativ 3.500 lei ) şi retragerea a fost stopată ca urmare a intervenţiei efectuată de unitatea bancară ce fusese înştiinţată de sustragerea cardului şi nu ca urmare a acţiunii voite a inculpatului care declară că nu a avut nici un incident la ATM, aspect contrazis prin adresa emisă de BRD şi ataşată la dosarul de urmărire penală, fila 27.

 În consecinţă cu referire la acest aspect se constată că inculpatul ar fi continuat să retragă din bancomat sume de bani deşi retrăsese până la momentul blocării cardului suma de 28.300 lei, o sumă destul de mare prin raportare la declaraţia sa în sensul că martora urma să achiziţioneze la întoarcerea din excursie un laptop şi din aceste considerente a procedat la retragerea sumei maxime admisă zilnic.

Referitor la declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală rezultă următoarele aspecte relevante cauzei:

La data de 07.07.2015 fiind condus la sediul secţiei de poliţie, unde se încheie procesul verbal aflat la fila 17 d.u.p. inculpatul declară că  se cunoaşte cu martora P.A. întrucât au fost colegi de serviciu în cadrul S.C. R. S.A.  Susţine că în data de 24.06.2015 s-a reîntâlnit cu martora, că aceasta i-a înmânat un card bancar şi PIN-ul acestuia şi l-a rugat să extragă suma de 28.500 lei precizându-i că nu poate fi retrasă decât în mai multe zile şi la întoarcerea în ţară să-i dea suma respectivă, pentru că doreşte să îşi achiziţioneze un laptop. Cu această ocazie declară că de la martoră a aflat că se va întoarce în ţară în jurul datei de 05.07.2015. În continuare se consemnează în procesul verbal că inculpatul a declarat că a retras sume de bani până la concurenţa de 28.500 lei, iar în data de 06.07.2015 s-a întâlnit cu martora căreia i-a remis suma de bani şi două chitanţe de la ATM-uri.

La data de 09.05.2017, audiat în calitate de suspect – fila 87 d.u.p.  inculpatul, asistat de apărător ales, scrie în declaraţie că recunoaşte săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute, în sensul că în anul 2015 cunoscând situaţia financiară a familiei P., prin prisma faptului că se cunoştea cu fiica acestora fiind foşti colegi de serviciu şi aflând  de la aceasta că membrii familiei urmau să plece din ţară pe la sfîrşitul lunii iunie, profitând de neatenţia acesteia şi-a însuşit cheile de la locuinţa părinţilor din strada ***. Susţine în declaraţia scrisă personal că în dimineaţa zilei de 25.06.2015, în jurul ori 7 s-a deplasat la locuinţa părinţilor martorei cu intenţia de a  sustrage de bunuri. Declară în continuare că dintr-un dormitor a sustras un card bancar ce avea codul PIN ataşat, după care a părăsi imobilul fără a mai sustrage alte bunuri.

Ulterior a retras sume de bani în limita maximului disponibil de retragere pentru o zi, aproximativ 6000-7000 lei. În jurul datei de 29-30 iunie susţine că martora P.A. s-a prezentat la domiciliul familiei sale însă nu îşi aminteşte dacă i-a restituit cardul bancar, dar nici ce a făcut cu acest card. Inculpatul mai scrie în declaraţia  sa, că nu îşi mai aminteşte alte detalii şi că ulterior va completa declaraţia.

În declaraţia de inculpat din aceeaşi zi, aflată la fila 94 d.u.p., tot în prezenţa apărătorului ales, scrie personal că îşi menţine declaraţia anterioară.

În faţa instanţei de judecată inculpatul revine asupra acestor declaraţii susţinând că au fost scrise sub presiunea exercitată de poliţist care l-a obligat să recunoască faptele, că declaraţia a fost scrisă sub dictare, dar că avocatul ales nu a avut nici o reacţie când a văzut că organul de poliţie îi dicta ce trebuie să scrie.

Faţă de această situaţie, instanţa reţine că prima declaratie a fost consemnată de organul de poliţie în procesul verbal întocmit, declaraţie în care inculpatul nu recunoaşte comiterea faptelor, iar declaraţiile de suspect şi inculpat sunt scrise personal de acesta, asistat de un apărător ales şi semnate fără obiecţiuni.

În procedura de camera preliminară nu au fost invocate cereri şi excepţii referitoare la nelegalitatea obţinerii unor probe.

Potrivit art. 351 NCPP: „Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.” Prin urmare, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţă publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre temeinică şi nesuperficială

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la materialul probator administrat, instanţa va reţine că, sub aspectul infracţiunilor de: efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev, de art. 250 al 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp; acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 al. 1 Cod Penal şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în formă continuată, prev. de art. 365 al 2 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, reţinute în sarcina inculpatului N.A.V., prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată. În opinia instanţei, materialul probator administrat în cauză demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil  că inculpatul a utilizat un card despre care cunoştea că aparţine altui titular, de la care nu avea un mandate în condiţiile legii, sumele de bani extrase nu sunt proporţionale cu preţul de cost al unui laptop, inculpatul sistând retragerea banilor din bancomat ca urmare a blocării funcţionalităţii cardului aspect nerecunoscut de inculpat deşi este probat cu acte emise de instituţia bancară.

În declaraţia data la organul de urmărire penală în data de 07.07.2015, imediat după comiterea faptelor, inculpatul susţine că s-a intâlnit cu martora P.A., în data de 24.06.2015, aspect contrazis de martora P.M.care declară că din data de 23.06.2015 orele 17, martora P.A., fiica sa, a însoţit-o permanaent până la decolare şi că la ora 03, în data de 24.06.2015, au plecat din domiciliu spre aeroport, - fila 53 d.u.,- ora decolării fiind dovedită cu biletele de avion.

Pe cale de consecinţă nu poate fi acceptată apărarea inculpatului că a intrat în posesia cardului la data de 24.06.2015 când i-a fost înmânat de martora P.A.. În acelaşi context părţile civile declară că fiica lor nu cunoştea de existenţa acestui card, că aceasta din urmă realiza venituri proprii din practicarea profesiei de jurist la SC R. şi nu locuia în permanent cu părinţii, având o altă locuinţă.

Cu privire la existenţa cardului şi momentul plecării în excursie, părţile au susţinut în mod constant aceleaşi declaraţii în contextual în care inculpatul a oferit explicaţii contradictorii pe tot parcursul cercetării cauzei.

Cu referire la acuzaţiile de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev, de art. 250 al 1 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp; acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal cu aplic. art. 35 al. 1 Cod Penal şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în formă continuată, prev. de art. 365 al 2 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, reţinute în sarcina inculpatului N.A.V. instanţa reţine că în mod corect organul de urmărire penală a invocat Decizia nr. 15 pronunţată în dosarul nr. 12/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr.365/2002 (art. 250 al. 1 Cod Penal), în concurs ideal cu infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr.161 /2003 (art. 360 al. 1,2 şi 3).

Întradevăr, ATM-ul, prin natura sa, reprezintă un sistem informatic prevăzut cu măsuri de securitate, al cărui acces se face prin utilizarea a două categorii de măsuri de securitate: prima este reprezentată de datele prezente pe banda magnetică şi/sau pe CIP-ul suportului din material PVC (element de identificare unic în sistemul informatic bancar, similar unui nume de utilizator, prin intermediul căruia este identificat titularul), iar a doua categorie este reprezentată de codul PIN, măsură fără de care nu se poate realiza accesul total la sistemul informatic al ATM-ului, astfel că în prezenta cauză sunt incidente şi disp. art.365 alin. 2 Cp, care incriminează fapta de deţinere, fără drept a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. 1(care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364 (acces ilegal la un sistem informatic, interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, alterarea integrităţii datelor informatice, transferul neautorizat de date informatice).

Încheierea unei operaţiuni de retragere/solicitare numerar la terminalele ATM, presupune în mod obligatoriu, pe lângă deţinerea unui card valid, ataşat contului bancar, introducerea codului PIN, care în esenţa sa constituie o măsură de securitate în vederea împiedicării unei eventuale utilizări frauduloase, iar codul PIN reprezintă un cod de acces, în accepţiunea art. 365 Cp, care permite utilizarea sistemului informatic al reţelei ATM, cu respectarea limitei de autorizare conferită titularului cardului ( în speţa de faţă codul PIN a fost introdus corect pentru a putea tasta suma dorită).

Pe cale de consecinţă, fapta inculpatului N.A.V. care, în perioada 25.06.2015 -27.06.2015, a efectuat operaţiuni de retragere de numerar, la mai multe terminale ATM de pe raza judeţelor Prahova şi Constanţa, utilizând datele de identificare a cardului bancar aparţinând persoanei vătămate P.C.C., se circumscrie şi prevederilor art. 365 alin. 2 Cp.

Noţiunea "fără drept", cuprinsă în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 365 alin 2 Cp, defineşte ca acţionând fără drept persoana care se află în una dintre următoarele situaţii: nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract; depăşeşte limitele autorizării sau nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic.

Sub aspectul infracţiunii de furt, reţinută în sarcina inculpatului instanţa apreciază că nu există probe suficiente care să justifice condamnarea inculpatului pentru această faptă. Astfel chiar dacă la un moment dat acesta a recunoscut printr-o declaraţie scrisă că a pătruns în imobilul părţilor vătămate, această simplă recunoaştere nu este suficientă, nefiind coroborată cu alte probe certe. Inculpatul nu a recunoscut sustragerea bunurilor reţinute în actul de sesizare, respectiv un laptop cu rucsac, două parfumuri, un dosar ce conţinea acte emise de BRD iar alte probe care să demonstreze fără echivoc că inculpatul a pătruns efectiv în imobil sau că bunurile pretins sustrase au existat în materialitatea lor nu au fost administrate. Ataşarea unei facturi de achiziţionare a unui leptop de o altă persoană neaudiată în cauză nu reprezintă o certitudine că inculpatul a sustras acel dispozitiv. Nu au fost efectuate percheziţii domiciliare, nu a fost găsită cheia cu care s-a pătruns în imobil deşi în timp optim organul de urmărire penală a stabilit cine a efectuat retragerile de numerar din card ca urmare a vizualizării imaginilor de la ATM-uri. Faptul că inculpatul a fost în posesia cardului al cărui titular era P.C.C.iu nu creează certitudinea că este şi cel care a pătruns cu chei potrivite în imobil şi nu o altă persoană care să-i înmâneze cardul. Singura certitudine o reprezintă faptul că inculpatul a utilizat fără acordul titularului cardul bancar, aspect ce rezultă din imaginile captate de bancomate, coroborate cu celelate probe administrate, inclusiv declaraţia de recunoaştere a inculpatului.

Conform prevederilor art. 396 alin. 2 Cod procedura penala, condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, se regăseşte în materia probaţiunii.

Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie se va face de către instanţa de judecată numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzaţiei penale (si nu numai), atât în ceea ce priveşte problemele de fapt, dar şi cele de drept. Aceasta analiză temeinică a acuzaţiei penale în fapt şi în drept trebuie să se fundamenteze pe dovezi legal administrate, temeinice, convingătoare, de natura a înlătura orice urma de îndoiala (potrivit principiului „In dubio pro reo – orice dubiu profita persoanei acuzate”).

Condamnarea unei persoane în lipsa unor probe convingătoare şi ferme, care sa fie de natura a înlătura cea mai mică îndoială, reprezintă totodată si o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil.

Curtea Europeana a stabilit că îndoiala profită persoanei acuzate (CEDO, raport din 30 martie 1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convention, vol. VI, p. 783). Acest principiu este de natură a respecta şi dreptul la siguranţa individuală, care s-ar vedea înlăturat daca o persoana ar fi condamnata pe baza unor probe incerte, neconcludente, din care elementul de siguranţa lipseşte, şi care nu sunt de natură a fundamenta temeinicia în fapt şi în drept a acuzaţiei în materie penală.

De asemenea Curtea a stabilit în cauza Telfner c. Austriei, 20 martie 2001, ca o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăţie, probe directe care să susţină temeinicia în fapt şi în drept a acuzaţiei, este de natură să atragă constatarea încălcării articolului 6 par 2 din Convenţie.

Astfel, prezumţia de nevinovăţie ca principiu fundamental şi prioritar al procesului penal se situează deasupra domeniul probelor, fiind regula de baza în întregul proces penal.

Prin urmare, instanţa de fond apreciază că probele referitoare la vinovăţie sub aspectul comiterii infracţiunii de furt, nu sunt certe, sigure, complete, soluţia fiind achitarea inculpatului N.A.V., în baza art. 16 alin. 1 lit. c  C.p.p..

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează să dispună condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 250 al. 1 Cod Penal, acces ilegal la sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 al 1,2 şi 3 Cod Penal şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în formă continuată, prev. de art. 365 al 2 Cod Penal, fapte din perioada 25.06.2017-27.06.2017.

Se va stabili câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune fiind vorba de comiterea acestora în concurs de infracţiuni urmând ca inculpatul să e execute pe cea mai grea, la care se va adăuga  un spor în cuantum de 1/3 din suma celorlalte două pedepse aplicate.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 74 şi art. 75 C.p, privind circumstanţe atenuante judiciare referitoare la periculozitatea inculpatului, prin raportare la relaţiile apropiate cu persoanele vătămate, dar în mod special starea de sănătate a inculpatului aşa cum rezultă din actele medicale depuse la filele 50-108 d.f., din care rezultă că a necesitat să fie supus unor investigaţii medicale foarte costisitoare suportate din fonduri proprii.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei ce se va stabili, instanţa constată că se impune aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, fiind îndeplinite toate cerinţe prevăzute de lege în acest sens, respectiv cuantumul pedepsei rezultante, pregătirea profesională a inculpatului şi convingerea instanţei că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Această convingere este bazată şi pe împrejurarea că interesul societăţii nu este acela de a priva aceste persoane de libertate, ci de a le lăsa posibilitatea de a obţine venituri legale pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că inculpatul este tânăr, beneficiază de sprijinul familiei şi are un loc de muncă în care este apreciat aşa cum rezultă din actele ataşate la dosarul cauzei.

Instanţa urmează să stabilească un termen de supraveghere, conform art.  92 Cod penal  ce se va  calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Conform art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Prahova;

b) să primească  vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa ;

c) să anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare  care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii  şi documente de natură  a permite  controlul mijloacelor sale  de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal se va impune inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul nu va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii având în vedere starea de sănătate.

În temeiul art. 404 alin.2 Cod procedură penală se va  atrage atenţia inculpatului  asupra disp.art. 96 Cod penal  privind  efectele  revocării  suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, al neexecutării obligaţiilor impuse prin hotărâre  sau al  săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În privinţa laturii civile, instanţa urmează ca în baza art. 397, art. 19 C.p.p., să admită în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile P.M.şi P.C.C. şi va obliga inculpatul la plata sumei de 22.300 lei către părţile civile, reprezentând totalul sumelor retrase de către inculpat din bancomate. În rest având în vedere că inculpatul nu va fi condamnat pentru comiterea infracţiunii de furt se va respinge în rest acţiunea civilă.

În baza art.274 alin.1 Cod proc. pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 2300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv cele din faza de urmărire penală.

Domenii speta

Spete similare