Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cadrul contestaţiei în anulare. Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale ce reglementează fondul cauzei. Inadmisibilitate.

Potrivit art. 29 din Legea 47/1992, este inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale atunci când se invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor care nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare pendinte, deoarece normele de drept indicate nu fac referire la motivele pentru care poate fi promovată calea de atac sau la modul în care se interpretează prevederile art. 503 cod procedură civilă.

Asupra  recursului civil de faţă;

Prin încheierea de la 30 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi  în dosar nr. .. s-a  respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a  dispoziţiilor pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 şi a prevederilor art. 27 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 ridicată în faţa instanţei de contestatorul S.E.V.

S-a reţinut că la data de 10.04.2017  contestatorul S.E.V. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. ... pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ..., invocând  dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 2 şi 503 alin. 3 Cod pr civilă.

La termenul de judecată din data de 23.05.2017 contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii cât şi a prevederilor art. 27 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, precizând că acestea contravin art. 1 alin. 4 şi 5, art. 11 alin. 1 şi 2, art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 3 şi art. 26 alin. 1 din Constituţia României precum şi  art. 1 şi 6 pct. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor  omului şi a libertăţilor fundamentale cât şi  art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie.

În motivarea excepţiei, a arătat că aceste norme sunt neconstituţionale în măsura în care  nu stabilesc sfera exactă a noţiunii de „construcţii noi” iar pe de altă parte, conduc  la posibilitatea  unor refuzuri  repetate vădit abuzive din partea vecinilor, dublate de inexistenţa unor  elemente obiective care să permită instanţelor de judecată sesizate conform art. 27 alin. 6 din Normele metodologice să stabilească sfera noţiunii de construcţie nouă, astfel încât să admită sau să respingă acţiunea persoanei interesate în emiterea autorizaţiei de construire.

De asemenea, a arătat că pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991  cât şi prevederile art. 27 alin. 1lit. a şi 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/91  contravin art. 16 alin. 1 din Constituţie, cât şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO.

Soluţionând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, tribunalul a reţinut că potrivit disp. art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională una dintre condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea cererii desesizare a Curţii Constituţionale constă în existenţa unei legături între legea despre care se susţine că este neconstituţională şi cauza dedusă judecăţii.

În speţa de faţă, instanţa a constatat că nu există această legătură, având în vedere că este investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare împotriva unei decizii, contestaţie întemeiată pe existenţa unei erori materiale în pronunţarea deciziei atacate.

Prin urmare, s-a  apreciat ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pe fondul cauzei, prin  decizia civilă nr...pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a respins contestaţia în anulare.

Împotriva  încheierii din 30.05.2017 prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a declarat recurs la data de 7.06.2017 de către contestatorul S.E.V.

În motivarea recursului  s-a susţinut că în mod greşit s-a respins cererea, recurentul apreciind că  excepţia invocată are legătura cu cauza, întrucât prin „cauza cu a cărei soluţionare trebuie să existe legătură” nu trebuie înţeleasă o etapă procesuală sau  cale de atac, ci atâta timp cât se dovedeşte că normele a căror neconstituţionalitate se invocă au fost reţinute cu ocazia judecării pricinii, este evident faptul că se impune sesizarea Curţii Constituţionale.

Recurentul a făcut o prezentare a situaţiei de fapt, arătând că prin Decizia ...  a Tribunalului Mehedinţi a fost obligat să demoleze lucrările de construire pentru supraetajarea parţială a  unei clădiri, deoarece autorizaţia de construire în baza căreia a fost edificată acea clădire a fost anulată.

S-a arătat care a fost motivarea instanţei şi s-au reluat susţinerile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate, fiind dezvoltat pe larg punctul de vedere al părţii cu privire la neconcordanţa între dispoziţiile legale de la pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 şi  prevederile art. 27 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 arătate în cerere şi prevederile din legea fundamentală.

A arătat că  aceste dispoziţii contravin principiului egalităţii cetăţenilor, contravin principiului previzibilităţii normelor juridice, al stabilităţii raporturilor juridice.

S-a solicitat admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei.

Recursul declarat se apreciază ca nefiind întemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.

Instanţa de recurs constată că aspectele inserate în motivele de recurs şi  care vizează excepţia de neconstituţionalitate pe fond nu au făcut obiectul încheierii împotriva căreia s-a promovat recurs, astfel că nu se impune  analizarea acestor argumente, cât  timp ele au fost indicate în considerentele decizorii ale încheierii atacate.

 Astfel,  obiectul căii de atac este încheierea prin care tribunalul a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu are legătură cu cauza aflată pe rolul său. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de fond nu a pus concluzii, nu şi-a exprimat vreun punct de vedere, prin urmare, instanţa de recurs este obligată ca în calea de  atac să analizeze doar dacă există legătura impusă de art. 29 din Legea 47/1992. Doar în ipoteza în care s-ar aprecia că  soluţia dată de tribunal este greşită şi că se impune sesizarea Curţii Constituţionale, ar fi  analizate  argumentele contestatorului, pentru că instanţa  şi-ar expune părerea cu privire la excepţia ridicată.

Procedura de soluţionare  şi condiţiile în care pot fi ridicate  excepţii de neconstituţionalitate sunt reglementate prin  art. 29 din Legea 47/1992. Potrivit alineatului 1 al textului, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului. Art. 29 alin. 4 prevede că sesizarea Curţii Constituţionale se face de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat  excepţia, iar potrivit alin. 5 instanţa poate respinge cererea dacă excepţia este inadmisibilă.

Prin urmare, pentru a fi sesizată Curtea Constituţională, instanţa de judecată trebuie să stabilească dacă excepţia ridicată are legătură cu soluţionarea cauzei pe rol, respectiv dacă textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă  este direct aplicabil pentru soluţionarea litigiului.

În speţă, Tribunalul Mehedinţi a fost investit cu soluţionarea unei contestaţii în anulare, astfel că dispoziţiile legale de imediată aplicare sunt cele ale art. 503 şi urm. cod procedură civilă, care prevăd obiectul contestaţiei,  motivele pentru care se poate promova calea extraordinară de atac şi procedura de judecată. Abia după ce se stabileşte dacă aceste dispoziţii  sunt incidente, se trece la soluţionarea pe fond a apelului şi respectiv, acţiunii.

 Dispoziţiile  din Legea 51/1990 şi Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, cu privire la care s-a susţinut că nu sunt conforme cu Constituţia, nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare, deoarece nu fac referire la motivele pentru care poate fi promovată calea de atac sau la modul în care se interpretează prevederile art. 503 cod procedură civilă.

Aşadar, se constată că în fază procesuală a contestaţiei în anulare s-a respins corect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cererea formulată vizând dispoziţii legale ce au legătură cu soluţionarea apelului şi, respectiv, a acţiunii. Abia după o eventuală admitere a  contestaţiei în anulare, după anularea deciziei din apel, instanţa ar trece să analizeze dispoziţiile din Legea 50/1991 care au legătură cu judecata procesului şi pentru a stabili dacă sunt constituţionale sesizează Curtea Constituţională. Cum contestaţia în anulare a fost respinsă, fiind stabilit cu putere de lucru judecat că motivele invocate de contestator nu vizează erori materiale de natură să ducă la anularea deciziei nr. 74/A/31.01.2017, nu se mai pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor legii care guvernează fondul cauzei, pentru a se verifica dacă acestea sunt  conforme Constituţiei.

 Ca atare, instanţa va respinge recursul declarat, dispoziţiile art. 29 din Legea 47/1992 fiind corect aplicate de tribunal, deoarece  dispoziţiile  legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu modul de soluţionare a contestaţiei în anulare.

Domenii speta

Spete similare