Cerere de valoare redusă – prescripţie, admitere în parte pentru facturi semnate şi ştampilate, respingere pentru factura nedepusă la dosarul cauzei

cerere de valoare redusă – prescripţie, admitere în parte pentru facturi semnate şi ştampilate, respingere pentru factura nedepusă la dosarul cauzei

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 21215/299/2014 la data de 30.04.2014, reclamanta B.B. a solicitat obligarea pârâtei M.F. la plata sumei de 2264.09 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, precum şi a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între părţi, s-au desfăşurat relaţii contractuale, în baza cărora a emis facturi fiscale, neachitate de către pârâtă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969, art. 1073, art. 1079, art. 1082, art. 1084-1086 C.civ.

Pentru dovedirea cererii a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, anume factura fiscală seria XX nr. X scandentă la 26.04.2011 (fila 7), factura fiscală seria XX nr. X la 26.04.2011 (fila 8), factura fiscală seria XX nr. X la 27.04.2011 (fila 9), factura fiscală seria XX nr. X scadentă la 02.04.2011 (fila 12), factura seria XX nr. X scadentă la 10.05.2011 (fila 10), factura seria XX nr. X scadentă la 10.05.2011 (fila 11) .

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Deşi legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări şi a propune probe.

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

Având în vedere că excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la actiune invocate de către instanţă din oficiu constituie o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanţa ce ar urma să se dezînvestească, instanţa, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.

În acest sens, instanţa constată că prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată şi obligarea pârâtei la plata sumei de 789.31 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria XX nr. X scandentă la 26.04.2011 (fila 7), a sumei de 215.23 reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria XX nr. X la 26.04.2011 (fila 8), a sumei de 384.40 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria XX nr. X la 27.04.2011 (fila 9), precum şi a contravalorii facturii fiscale seria XX nr. X scadentă la 02.04.2011 (fila 12), cerere care, având caracter patrimonial, este supusă prescripţiei extinctive conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dispoziţii legale aplicabile în cauză conform art. 201 din Legea nr. 71/2011, în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 28.04.2014 (potrivit ştampilei oficiului poştal de pe plic – fila 16), deci ulterior împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani de la scadenţa facturilor fiscale enumerate, care s-a împlinit anterior formulării cererii la data de 26.04.2014, 27.04.2014 şi, respectiv, 02.04.2014.

Prin urmare, având în vedere că dreptul de a solicita obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor fiscale de la filele 7,8,9 şi 12 s-a prescris, instanţa va respinge ca prescrise pretenţiile reclamantei privind plata contravalorii acestora.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale, în baza cărora a emis facturi fiscale, anume factura seria XX nr. X scadentă la 10.05.2011 (fila 10), factura seria XX nr. X scadentă la 10.05.2011 (fila 11).

Având în vedere însuşirea prin semnare şi ştampilare a facturii seria XX nr. X scadentă la 10.05.2011 în valoare de 574.87 lei şi a facturii seria XX nr. X scadentă la 10.05.2011 în valoare de 52.14 lei, se reţine că pârâta nu a achitat facturile emise de către reclamantă, deşi a primit produsele înscrise în facturi în valoare de 627.01 lei.

Cu privie la celelalte facturi fiscale indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, anume factura nr. X în cuantum de 99.20 lei, se reţine că nu a fost făcută dovada acestora, nefiind depuse la dosarul cauzei, deşi acesteia îi incumba sarcina probei conform art. 249 şi art. 10 alin. (1) C.proc.civ.

În drept, sunt incidente dispoziţiile art. 969, 970, art. 1073, art. 1066, art. 1069, art. 1087 C.civ.

Conform situaţiei de fapt reţinute, pârâta şi-a asumat obligaţia de a achita contravaloarea produselor livrate de către reclamantă, în termenul de scadenţă indicat în facturi.

Pârâta nu şi-a îndeplinit însă obligaţia de a achita contravaloarea produselor de care a beneficiat, acumulând astfel debitul învederat de către reclamantă în cererea introductivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 969 C.civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar dacă acest lucru nu este cu putinţă, are dreptul la dezdăunare, respectiv la echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor.

În aplicarea acestor prevederi legale la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că în raportul dintre pârâtă şi reclamantă a intervenit răspunderea civilă contractuală a pârâtei pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat reclamantei, ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate. Instanţa reţine că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale având în vedere că pârâta nu şi-a respectat obligaţia contractuală asumată de a achita contravaloarea produselor de care a beneficiat, stabilită de comun acord prin contractul încheiat în formă simplificată prin însuşirea facturilor. Aşadar, pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale asumate, încălcând obligaţia de plată a preţului produselor, ceea ce se transpune în săvârşirea unei fapte ilicite.

În patrimoniul reclamantei s-a cauzat un prejudiciu constând în contravaloarea produselor neachitate. 

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în ceea ce priveşte produsele neachitate.

Vinovăţia pârâtei este prezumată în materie contractuală, sarcina probei contrară revenindu-i chiar autorului faptei ilicite - pârâtei, prin dovedirea unei cauze străine, neimputabile (în aplicarea prevederilor art. 1082 şi art. 1083 C.Civ). Această probă contrară nu a fost făcută de pârâtă în cauză, care nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat apărări verbale.

În consecinţă, prin raportare la considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată, şi, prin urmare, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 627.01 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

Referitor la cheltuielile de judecată, având în vedere soluţia de admitere în parte a pretenţiilor reclamantei ce va fi pronunţată în cauză şi culpa procesuală ce incumbă pârâtului, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (2) C.proc.civ., va obliga pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în mod proporţional cu pretenţiile admise în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 5).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei extinctive cu privire la contravaloarea facturilor scadente până la data de 27.04.2011.

Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii acestora ca prescrisă.

Admite în parte cererea privind pe reclamant B.B., cu sediul … şi pe pârât M.F., cu sediul ...

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 627.01 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii nr. XX în cuantum de 99.20 lei ca neîntemeiată.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01.09.2014.

Domenii speta

Spete similare