Punere sub interdictie judecdatoreasca

Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr.1926/292/10 mai 2013, reclamantul R.G.M. , prin apărător ales, a solicitat instanţei ca, în baza dispoziţiilor art.167 Cod civil, să fie numit curator special al pârâtei R. A. (soţia sa), până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească a acesteia, cerere care formează obiectul dosarului nr.1854/292/ 2013, înregistrat la această instanţă.

În motivarea cererii, în fapt, reclamantul a susţinut că pârâta a fost diagnosticată cu demenţă Alzheimer – formă mixtă, afecţiune psihiatrică severă, deteriorare cognitivă severă – dezorientare temporal şi spaţial, deficit amnezic şi cognitiv sever, motiv pentru care necesită susţinere pentru realizarea igienei personale, alimentare, hidratare, îmbrăcare, fiind mobilizată la planul patului, necesită asistenţă şi supraveghere permanentă (fiind incapabilă să se deplaseze, de autogestionare şi autoîngrijire). Totodată, deţine un certificat de încadrare în grad de handicap emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul C.J.T. , certificat înregistrat la nr.3803/31.10.2012 iar din cauza bolii aceasta nu-şi poate administra bunurile astfel că se impune punerea sa sub interdicţie judecătorească.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 167 Cod civil.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

În raport  de obiectul cererii, potrivit art. 529 NCPC instanţa este obligată din oficiu să-şi verifice competenţa chiar şi atunci când aceasta este de ordine privată.

Prin prevederile art. 167 Cod civil, în situaţia înregistrării la instanţa de tutelă a cererii de punere sub interdicţie judecătorească, în caz de nevoie, aceasta este îndrituită să numească un curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia.

În prevederile art. 229  alin. 1 şi 2 din Legea nr. 71/2011 s-a dispus ca, în ce priveşte organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie să fie stabilite prin legea privind organizarea judiciară, până la apariţia şi intrarea în vigoare a acestei legi atribuţiile instanţei de tutelă, menţionate în codul civil, fiind îndeplinite de instanţe, secţii sau complete specializate pentru minori şi familie. În dispoziţiile alin.3 al aceluiaşi articol din legea menţionată a fost inserată posibilitatea instanţei de tutelă de a delega, prin încheiere, îndeplinirea unora dintre atribuţiile referitoare la exercitarea tutelei, cu privire la bunurile minorului, în favoarea autorităţii tutelare.

Prin Legea nr. 60 /2012 a fost completată şi modificată Legea nr. 71/2011 iar cu privire la dispoziţiile art. 229, după alin. 3 au fost introduse două alineate respectiv 31 cu următorul conţinut ,,Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgenţă şi a supravegherii specializate se stabilesc şi se monitorizează potrivit art. 58 - 70 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare”, şi 32 cu următorul conţinut ,,Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă”.

Legea nr. 71/2011 a fost completată şi modificată şi prin Legea nr. 54/2013 în sensul introducerii unui nou alineat, 33, al art.229, în sensul că „Dispoziţiile alin. 32 se aplică în mod corespunzător şi în cazul numirii curatorului special, prevăzut la art. 167 din Codul civil."

Din prevederile legale enunţate, instanţa conchide că a fost atribuită în competenţa autorităţilor tutelare numirea curatorului special nu numai în ce-l priveşte pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau dezbaterea procedurii succesorale ci şi în cazurile prevăzute de art.167 Cod civil, ce vizează sesizarea instanţei cu cereri de punere sub interdicţie judecătorească şi numirea curatorului special pentru îngrijirea, reprezentarea şi administrarea bunurilor celui a cărei interdicţie se cere.

Reţinând obligaţia instanţei de a-şi verifica competenţa la primirea cererilor introductive cu care este sesizată şi având în vedere că, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii, în speţă competenţa soluţionării, revine autorităţii tutelare de la domiciliul pârâtului pentru care se solicită instituirea curatelei, dată fiind cererea de punere sub interdicţie judecătorească ce o vizează, excepţia necompetentei materiale invocată din oficiu, în temeiul şi a dispoziţiilor art.248 NCPC, a fost admisă.

Cum competenţa materială a soluţionării cererii pentru numirea curatorului special potrivit art.167 cod civil este atribuită unei instituţii (autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei pentru care se solicită instituirea curatelei) care nu are activitate jurisdicţională, cererea adresată instanţei în acest sens este inadmisibilă, jurisprudenţa şi doctrina în materie statuând că nu operează declinarea competenţei decât în ipoteza în care competenţa soluţionării revenea unui organ cu activitate jurisdicţională.

Domenii speta

Spete similare