Contestaţie la executare – renunţarea creditorului la dreptul de a demara executarea silită prin încheierea unei convenţii de eşalonare; nedovedirea viciului de consimţământ invocat

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 12.11.2015, sub număr unic 110722/299/2015, având ca obiect contestaţie la executare, debitoarea contestatoare C.N.C.F.C.– SA, în contradictoriu cu intimatul intimatul I.G., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în sensul anulării tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 2012/2015 instrumentat de BEJ B.V., respectiv a încheierii prin care a fost încuviinţată executarea silită la data de 13.10.2015, pentru o creanţă de 4709,51 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. ..., modificată prin Decizia Civilă nr. 4127/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti; a încheierii prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 1473,29 lei; a somaţiei întocmită la data de 13.10.2015, precum şi a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert S.G.. Ca şi consecinţă a anulării actelor de executare silită, debitoarea contestatoare a solicitat întoarcerea executării silite şi obligarea intimatulului la restituirea debitului nedatorat.

În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că în raport de menţiunile din titlul executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. ..., modificată prin Decizia Civilă nr. 4127/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a procedat la executarea benevolă a obligaţiei stabilită în sarcina sa, plătind creditorului intimat suma netă de 3741 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul convenţiei de eşalonare încheiată cu acesta din urmă sub nr. 2597/11.07.2013 (fila 81). Cu toate acestea, intimatul creditor a înregistrat pe rolul BEJ B.V., la data de 13.10.2015, cererea de executare silită ce a primit nr. 2012/2015, solicitând obligarea debitoarei la plata unei diferenţe în cuantum de 3236,22 lei, astfel cum aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert S.G.. Contestatoarea a învederat că se impune anularea executării înseşi şi repunerea în situaţia anterioară, dat fiind că a fost obligată să efectueze o dublă plată, cu consecinţa realizării unei îmbogăţiri fără justă cauză în patrimoniul intimatului creditor. A mai învederat totodată că dispoziţiile Deciziei nr. 2/2014 a ICCJ este inaplicabilă salariaţilor Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR – SA, aceştia neavând statutul de bugetari, conform dispoziţiilor exprese ale OUG 71/2009.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Art. 711 şi urm., Art. 722 alin. 1, Art. 453 alin. 1 NCPC.

În dovedirea pretenţiilor, contestatoarea a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform dispoziţiilor Art. 10 alin. 2 şi 4 din OG 80/2013, dovada fiind ataşată în original la fila 98-99.

Intimatul legal citat, prin avocat, depune note scrise, în cuprinsul cărora arată în esenţă că respectiva convenţie de eşalonare a plăţilor privind drepturile băneşti cuvenite intimatului este nelegală, fiind încheiată cu nerespectarea titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. ..., modificată prin Decizia Civilă nr. 4127/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în condiţiile în care nu  a efectuat calculele în raport de salariul minim brut negociat de 700 de lei, conform dispoziţiilor Art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură pe anii 2008-2010. A mai arătat intimatul, că la semnarea convenţiei de eşalonare nu a fost informat despre incorectitudinea calcului efectuat, astfel că aceasta nu poate avea putere de lege între părţi, în condiţiile în care consimţământul său a fost viciat. Totodată, referitor la concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de executare silită, intimatul a arătat că sumele stabilite în sarcina contestatoarei cu titlu de diferenţă drepturi salariale nu pot fi considerate ca şi o dublă plată impusă acesteia din urmă, tocmai motivat de faptul că la calculul efectuat de CNCF nu a fost avut în vedere nivelul salariului minim brut garantat în plată , în valoare de 700 de lei.

La solicitarea instanţei a fost depus în copie certificată dosarul de executare silită nr. 2012/2015.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin Sentinţa Civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. ..., modificată prin Decizia Civilă nr. 4127/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost admisă acţiunea astfel cum a fost precizată de subscrisa Uniunea Sindicatelor Libere Feroviare Mişcare - Comercial Bucureşti, în numele şi pentru membrii săi (printre aceştia numărându-se şi intimatul creditor), fiind obligată contestatoarea la plata către membrii de sindicat a salariului suplimentar pentru anii 2008 şi 2009 şi a ajutorului  material cu ocazia zilelor de Paşte şi Ziua Feroviarilor 2009 (filele 21-23). Având în vedere titlul executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. ..., modificată prin Decizia Civilă nr. 4127/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, intimatul creditor a înregistrat la data de 13.10.2015 pe rolul BEJ B.V., cererea de executare silită a debitoarei C.N.C.F.C.– SA, pentru  o creanţă în valoare de 3236,22  lei, cu titlu de diferenţă sume datorate conform calculelor efectuate de expertul contabil S.G. (filele 76-80).

La data de 13.10.2015 au fost emise de către BEJ B.V.  - somaţia prin care a fost încunoştiinţat debitorul că are obligaţia de a plăti debitul în valoare de 3236,22  lei, încheierea prin care s-a  stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma totală de 1473,29 lei, adresa de înfiinţare a popririi, înştiinţarea cu privire la emiterea acesteia, etc,  toate actele de executare fiind comunicate la data de 28.10.2015 astfel cum rezultă din dovada ataşată la fila 67.

Conform dispoziţiilor Art. 24 NCPC „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, iar potrivit dispoziţiilor Art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.” Astfel, executării silite pornită în dosarul de executare nr. 2012/2015 îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură în vigoare la data de 13.10.2015, data sesizării organului de executare.

În ceea ce priveşte aspectele formale ce trebuie analizate de instanţa de executare, se au în vedere dispoziţiile Art. 715 alin. 1 pct. 3 NCPC, în cuprinsul cărora se arată că „dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea propriuzisă se poate face în termen de 15 zile de la data când – debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie”.

Astfel, în verificarea termenului de introducere a contestaţiei la executare, instanţa constată că somaţia împreună cu încheierea de încuviinţare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, adresa de înfiinţare a popririi şi înştiinţarea debitorului cu privire începerea executării silite au fost comunicate contestatorului la data de 28.10.2015, aşa cum rezultă din dovada de înmânare a acestora (fila 67). Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 12.11.2015.

Potrivit dispoziţiilor Art. 181 pct 2 NCPC „când termenul se socoteşte pe zile , nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte”, iar potrivit dispoziţiilor Art. 183 NCPC „actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal...este socotit a fi făcut în termen”. Pe cale de consecinţă, termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei la executare se socoteşte împlinit la data de 14.11.2015, acţiunea fiind depusă înlăuntrul acestuia.

Pe fondul contestaţiei la executare, se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor Art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.”. Anterior demarării procedurii de executare silită, creditorul intimat a încheiat cu debitoarea C.N.C.F.C.– SA, o convenţie numită „de eşalonare” , înregistrată sub nr. 2597/11.07.2013 (fila 81), în cuprinsul căreia a fost stabilit cuantumul total brut şi net al creanţei astfel cum aceasta a fost determinată ca fiind datorată în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu. Totodată, părţile cocontractante au stabilit ca debitul să fie achitat în trei tranşe, urmând ca ulterior încasării acestuia de către persoana îndreptăţită, aceasta din urmă să nu mai procedeze la executarea silită decât în situaţia nerespectării termenelor de plată de către debitoare.

Instanţa, în ceea ce priveşte această convenţie încheiată între părţi, apreciază că are natura juridică a unui veritabil contract de tranzacţie, definit în cuprinsul dispoziţiilor Art. 2267 alin. 1 NCC ca fiind „contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite...” Astfel, creditorul intimat semnând acest contract a acceptat că valoarea creanţei sale este cea indicată în cuprinsul clauzelor negociate, iar modalitatea de plată agreată a fost aceea arătată la Art. 1 alin. 1/Convenţie.  Cum potrivit dispoziţiilor Art. 1178 NCC care completează în mod corespunzător dispoziţiile Art. 2267 NCC, „contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”, iar potrivit dispoziţiilor Art. 1270 alin. 1 NCC „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, convenţia părţilor nefiind desfiinţată până la data demarării executării silite, instanţa constată că intimatul creditor nu avea posibilitatea pornirii executării silite decât în situaţia nerespectării termenelor de plată stabilite de comun acord. Totodată, instanţa observă că în cuprinsul cererii de executare silită,  intimatul creditor a recunoscut că a primit plata debitului astfel cum a fost calculat de comun acord cu debitoarea, obligaţia stabilită prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. ..., modificată prin Decizia Civilă nr. 4127/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, fiind la data înregistrării cererii de executare silită – stinsă.

În ceea ce priveşte apărările intimatului în sensul invocării nulităţii relative a convenţiei de eşalonare a plăţii nr. 2597/11.07.2013 , pe cale de excepţie, motivat de vicierea consimţământului acestuia prin fapta omisivă a contestatoarei constând în neprezentarea modalităţii incorecte de calcul a drepturilor salariale stabilite prin  hotărârea instanţei, instanţa constată următoarele:

Aşa cum a fost menţionat anterior, în cuprinsul prezentelor considerente, natura juridică a convenţiei de eşalonare încheiată între părţi sub nr. 2597/11.07.2013, este cea specifică contractului de tranzacţie. Astfel, în acord cu dispoziţiile Art. 2267 alin. 1 NCC, aplicabil convenţiei părţilor, „tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”. 

Fiind un contract civil, acestuia îi sunt aplicabile şi dispoziţiile Art. 2273 NCC cu referire la Art. 1246 alin. 1 NCC („orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune”), Art. 1248 alin. 1 NCC („Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil... Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată.... Contractul anulabil este susceptibil de confirmare”) şi Art. 1251 NCC („contractul este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege”). Din perspectiva motivului de nulitate relativă opus de intimat , pe cale de excepţie, respectiv viciul de consimţământ creat de fapta omisivă a contestatoarei de a prezenta modalitatea concretă de calcul a drepturilor salariale la momentul realizării acordului de voinţă, instanţa apreciază că acesta s-ar circumscrie dolului prin reticenţă. Astfel, faptele omisive s-ar concretiza în trecerea sub tăcere  - în mod fraudulos, a unor împrejurări, cu scopul de a induce în eroare pe cocontractant şi a-l determina să încheie un contract, inclusiv prin lipsa informării acestuia din urmă despre anumite împrejurări pe care dacă le-ar fi cunoscut nu ar mai fi perfectat actul. Analizând cuprinsul convenţiei de eşalonare, instanţa constată că părţile au convenit asupra sumei de plată cu titlu de drepturi salariale, fără a se specifica în mod expres şi modalitatea de calcul a acesteia. Cu toate acestea, pentru a stabili că o eventuală lipsă de informare din partea contestatatoarei ar putea fi considerată ca având caracter fraudulos, intimatul ar fi trebuit să probeze faptul că a acţionat diligent la momentul perfectării acordului de voinţe, admiţându-se că există o obligaţie generală de a informa pe celălalt contractant , care are ca sursă buna-credinţă, contestatoarea făcând încă de la început cunoscut cuantumul drepturilor salariale pe care avea de gând să le plătească intimatului. Principiul de drept roman „emptor debet esse curiosus” exprimă tocmai poziţia clasică a autonomiei de voinţă, după care la momentul angajării unor drepturi/obligaţii contractuale există obligaţia de a solicita informaţii celui cu care urmează a se contracta, acesta din urmă fiind ţinut de buna-credinţă să le furnizeze. Prin urmare, o eventuală lipsă de informare venită din partea contestatoarei pentru a putea fi considerată „frauduloasă”, ar trebui să se grefeze pe solicitarea expresă a acestora din partea intimatului, solicitare care să fi fost refuzată sau dimpotrivă căreia să i se fi dat curs prin ascunderea unor detalii care odată cunoscute ar fi determinat pe creditor să nu mai contracteze. Cum astfel de probe nu au fost produse de intimat, reaua-credinţă a contestatorului  căzând în sarcina acestuia să fie dovedită, instanţa apreciază că intimatul ar putea cel mai probabil să se regăsească în ipoteza prevăzută în Art. 1208 NCC, în care se specifică faptul că „contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile”.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor Art. 1262 alin. 1 NCC „confirmarea unui contract anulabil rezultă din voinţa, expresă sau tacită, de a renunţa la dreptul de a invoca nulitatea”. O astfel de voinţă tacită a fost exprimată şi de către intimat, în condiţiile în care convenţia de eşalonare a plăţii drepturilor salariale a fost executată la momentul sesizării organului de executare, la Art. 1263 alin. 5 NCC fiind prevăzut că „în lipsa confirmării exprese, este suficient ca obligaţia să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată”. Totodată, apărarea intimatului nu rezistă nici prin raportare la ceea ce doctrina şi practica au definit ca fiind de esenţa contractului de tranzacţie, şi anume „concesiile sau renunţările reciproce la drepturi pe care părţile şi le fac la momentul încheierii acestuia.

Pe cale de consecinţă, va admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.N.C.F.C.– SA, în contradictoriu cu intimatul I.G., şi pe cale de consecinţă:

În baza dispoziţiilor Art. 712 alin. 1 NCPC raportat la dispoziţiile Art. 715 alin. 1 pct. 3 NCPC, Art. 720 alin. 1 NCPC, va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 2012/2015 cu consecinţa anulării executării silite înseşi. în favoarea contestatoarei debitoare. Va proceda astfel, dat fiind că prin încheierea nr. 3 pronunţată în dosarul de executare silită nr. 2012/2015, s-a dispus încetarea executării silite, întrucât s-a realizat integral obligaţia stabilită în cuprinsul titlului executoriu.

Având în vedere că potrivit dispoziţiilor Art. 45 alin. 1 lit. f „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, ...când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”, instanţa dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 384,66 lei achitată cu OP nr. 89/08.01.2016 şi OP nr. 90/08.01.2016, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pe cale de consecinţă, va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ( taxa judiciară de timbru).

Potrivit dispoziţiilor Art. 717 alin. 2 teza finală NCPC „ instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să transmită , în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele de executare contestate....şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea”. Astfel, în acord cu aceste dispoziţii legale, executorul judecătoresc la dispoziţia instanţei a depus în copie certificată dosarul de executare nr. 2012/2015, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de xerocopierea acestuia prin depunerea facturii 2463/05.01.2016 în valoare de 36,58 lei . În ceea ce priveşte noţiunea de „parte interesată”, instanţa apreciază că legiuitorul a vizat în mod cert persoana contestatorului, acesta având un interes direct în depunerea la dosar a înscrisurilor din dosarul de executare, înscrisuri ce evidenţiază actele de executare pe care acesta le contestă.

Va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ( taxa judiciară de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.N.C.F.C.– SA, avand …, cu sediul ales in …., în contradictoriu cu intimatul I.G., cu domiciliul in …., şi pe cale de consecinţă:

În baza dispoziţiilor Art. 712 alin. 1 NCPC raportat la dispoziţiile Art. 715 alin. 1 pct. 3 NCPC, Art. 720 alin. 1 NCPC, dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 2012/2015 cu consecinţa anulării executării silite înseşi.

 În baza dispoziţiilor Art. 723 NCPC dispune întoarcerea executării silite şi dispune obligarea intimatului creditor la restituirea sumei de 4709,51 lei reprezentând debit nedatorat în favoarea contestatoarei debitoare.

În baza dispoziţiilor Art. 45 alin. 1 lit. f din OG 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 384,66 lei achitată cu OP nr. 89/08.01.2016 şi OP nr. 90/08.01.2016, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

 Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ( taxa judiciară de timbru).

În baza Art. 717 alin. 2 teza finală NCPC obligă contestatoarea la plata în favoarea BEJ B.V. a sumei de 36,58 lei, conform facturii nr. 2463/05.01.2016, cu titlu de cheltuieli ocazionate de fotocopierea dosarului de executare.

In baza dispoziţiilor Art. 718 alin. 1 NCPC prezenta se dă cu drept exclusiv de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18.01.2016.

PREŞEDINTE

GREFIER

Domenii speta

Spete similare