Ordonanță de plată. Excepția inadmisibilității, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 19.03.2019 sub nr. 8412/325/2019, creditoarea D. S.R.L. a solicitat obligarea debitoarei B.  S.R.L. la plata sumei de 3.654,44 lei și a dobânzii legale conform O.G. nr. 13/2011 calculată până la data plății efective a debitului.

În motivare, creditoarea a arătat că în urma relațiilor contractuale pe care le-a avut cu debitoarea, aceasta are de achitat un debit cert, lichid și exigibil în valoare de 3.654,44 lei, conform facturilor nr. 0005/15.02.2017 și nr. 27/05.10.2016.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1015 și urm. C.proc.civ.

În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 24.07.2019, debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei T., solicitând declinarea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Cu privire la excepția inadmisibilității, a precizat debitoarea că nu a fost îndeplinită condiția privind transmiterea somației, conform art. 1014 C. proc. civ., somația fiind trimisă la o adresă din T., în contextul în care sediul debitoarei este în București. Pe de altă parte, abia la data de 11.06.2019, ulterior înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei T., a fost comunicată somația la sediul debitoarei.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

La data de 09.10.2019, creditoarea a formulat note scrise prin care a arătat că debitoarea a recunoscut datoria prin plată, motiv pentru care a cerut să se constate că primul capăt de cerere a rămas fără obiect, solicitând în continuare obligarea debitoarei la plata dobânzii legale conform O.G. nr. 13/2011, calculată până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11813/06.11.2019. Judecătoria T. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde dosarul a fost înregistrat la data de 10.01.2020.

În cauză, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, pentru ambele părţi.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a unei ordonanţe de plată, instanţa reţine că, potrivit art. 1015 alin. (1) C. proc. civ., creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Conform art. 1017 alin. (2) C. proc. civ., la cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.015 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Se reține că la fila 5 dosar Judecătoria T., creditoarea a atașat o somație adresată debitoarei, somație care ar fi fost comunicată la data de 20.07.2018 la adresa din T., str. I., nr. .., jud. T., în condițiile în care sediul debitoarei este în B., str. I. nr. .., sector 1, cum de altfel creditoarea a indicat la termenul din data de 05.06.2019.

Abia la data de 11.06.2019 (ulterior înregistrării cererii de emitere a ordonanței de plată pe rolul instanței), creditoarea a comunicat debitoarei o somație la sediul corect al societății debitoare (filele 32-37, 45-46 dosar Judecătoria T.).

Astfel, reține instanța că prima somație a fost expediată la o altă adresă decât cea a sediului debitoarei, iar cea de-a doua somație a fost comunicată debitoarei ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței. Această a doua somație, deși a fost comunicată la sediul debitoarei, nu îndeplinește exigențele impuse de art. 1015-1017 C. proc. civ., aceste dispoziții legale având ca scop comunicarea anterioară a unei somații, prin care se acordă debitorului un termen de plată tocmai pentru a preîntâmpina demararea procesului civil. Or, în condițiile în care a doua somație a fost comunicată ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, această somație nu își mai poate îndeplini scopul, iar creditoarea nu poate acoperi viciul determinat de lipsa comunicării anterioare a somației.

Conform art. 193 alin. (1) și (2), sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.

Astfel, instanța constată că, în speță, pârâta a invocat în termen neîndeplinirea procedurii prealabile, sens în care excepția inadmisibilității, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, este întemeiată, în condițiile în care creditoarea nu a transmis debitoarei somația prevăzută de art. 1015 alin. (1) și art. 1017 alin. (2) C. proc. civ., anterior înregistrării cererii de emitere a ordonanței de plată pe rolul instanței.

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează a admite excepția inadmisibilității și a respinge, ca inadmisibilă, cererea privind emiterea unei ordonanţe de plată.

Cu privire la cheltuielile de judecată, față de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a creditoarei, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea acesteia de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

16.  Contestație la executare. Prin micșorarea debitului principal, se impune și diminuarea proporțională a onorariului de executor.  Restituirea sumelor ce au constituit o dublă plată a aceleiași creanțe, cât și diferența de cheltuieli de executare ce a fost încasată în mod nelegal. (Dosar nr. 9743/299/2019, SENTINŢA CIVILĂ Nr. 2050/ 18 Martie 2020 ).

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2019 sub nr. 9743/299/2019, contestatorul B. SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul IG anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 114/2019 al BEJ U.  și anularea, respectiv reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din 13.03.2019. De asemenea, s-a solicitat întoarcerea executării silite și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că prin înștiințările din 13.03.2019, contestatoarea a fost informată cu privire la demararea executării silite în dosarul de executare nr. 114/2019, fiind instituită poprirea pentru suma de 1496,10 euro și 8727,81 lei. În concret, au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare de 6827,81 lei, din care 600 lei, onorariu expert. Prin titlul executoriu contestatoarea a fost obligată la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de întocmire și la dobânda legală acordată până la restituirea efectivă a sumelor, precum și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei. Deși a formulat apel, contestatoarea a precizat că a achitat benevol sumele la care a fost obligată.

În opinia contestatoarei, executarea se impune a fi anulată, întrucât sumele au fost deja achitate intimatului și raportul de expertiză a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 758 alin. 8 Cod proc. civ, întrucât nu au fost citate părțile. Cu privire la modul de întocmire a raportului de expertiză, contestatoarea a învederat că dobânda legală a fost calculată greșit, întrucât a fost avută în vedere dobânda de 6% prevăzută pentru obligațiile pentru care plata s-a exprimat în monedă străină. Or, debitorul a achitat suma la cursul BNR din data plății, fapt pentru care se impune aplicarea dobânzii pentru moneda națională. În egală măsură, contestatoarea a apreciat că trebuia folosit cursul de la data perceperii comisionului.

Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a învederat că onorariul avocațial pentru executare silită nu este dovedit, iar în subsidiar, este exorbitant, fapt pentru care se impune a fi diminuat.

În drept, au fost invocate disp. art. 712-720 Cod proc. civ. și art. 670 alin. 4 cod proc. civ., art. 723 Cod proc. civ.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.

Contestația a fost legal timbrată cu 1180 lei, conform art. 10 alin. 2 și 4 din OUG nr. 80/2013.

Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.

La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr. 114/2019.

Prin încheierea din 18.09.2019, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică contabilă.  Raportul de expertiză a fost depus la data de 29.10.2019 (f. 129-147). Împotriva concluziilor expertului, contestatoarea a formulat cerere de anulare a raportului de expertiză, solicitare respinsă ca neîntemeiată de instanță prin încheierea din 11.12.2019. Prin aceeași încheiere, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de contestatoare, răspunsul expertului fiind depus la data de 23.01.2020 (F. 1-3 vol II).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1151/27.03.2018 pronunțată în dosarul nr. 1070/320/2017 al Judecătoriei T. (f. 64-74), s-a constatat  caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de întocmire dosar, cuprinse în art. 4.1 lit. a din Condiţiile Generale, respectiv în art. 8 alin. 1 din Condiţiile Particulare ale Contractului de credit nr. 2278/18.04.2008 și s-a dispus  restituirea către reclamant, adică intimatul din prezenta cauză, a sumei percepute cu titlu de comision întocmire dosar, în cuantum de 900 Euro. În egală măsură, a fost obligată pârâta, respectiv contestatoarea din prezentul dosar, la plata unei dobânzi legale pentru sumele percepute, începând cu data perceperii acestuia de către bancă şi până la data restituirii efectiv și să plătească reclamantului suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă  nr. 61A/05.02.2019 pronunțată de Tribunalul M., a fost respins apelul declarat de contestatoarea din prezenta cauză și aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată în valoare de 2100 lei (f. 75).

Prin cererea depusă la data de 18.02.2019 (f. 59), intimatul-creditor a solicitat demararea executării silite în baza hotărârilor anterior menționate și a fost înregistrat dosarul de executare nr. 114/2019 pe rolul BEJ U.(f. 76).

Prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 28.02.2019 în dosarul nr. 4694/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva contestatoare în baza titlului executoriu anterior menționat.

Prin încheierea din4.03.2019 emisă de executorul judecătoresc a fost desemnat expertul contabil pentru a calcula dobânda legală aferentă comisionului de întocmire calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, prin raportul de expertiză contabilă, stabilindu-se că debitoarea datorează suma de 1496,10 euro, compusă din 900 euro, comision de întocmire și 596,10, dobândă legală (f. 88).

Ulterior, prin încheierea din data de 13.03.219, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 6827,81 lei, reprezentând suma de 4000 lei, onorariu avocat, 1500 lei, onorariu expert, 20 lei, taxă de timbru, 238 lei, cheltuieli executare silită și 1069,81 lei, onorariu executor judecătoresc (f. 92).

La aceeași dată, au fost emise adresele de înființare a popririi pentru suma de 1496,10 euro și 8727, 81 lei, iar la data de 18.03.2019, a fost consemnată la dispoziția executorului suma de 15838,03 lei, fiind eliberate intimatului suma de 7110,22 le, cu titlu de debit euro și suma de 7400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și onorarii achitate de debitor. De asemenea, a fost eliberată executorului judecătoresc suma de 1327,81 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită (f. 100-102).

La data de 20.0.2019, s-a dispus încetarea executării silite ca urmare a recuperării integrale a debitului f. 104).

În drept, potrivit disp. art.712 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Ca atare, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot plânge instanţei competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.

În primul rând, instanţa reţine că regula în materia executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau prin alte titluri executorii este aceea a executării voluntare, conform art. 622 alin.1 Cod proc. civ,, iar numai în ipoteza în cadre debitorul nu îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile, se va proceda la executarea silită (alin. 2).

În acest sens, contestatoarea a invocat că ar fi executat de bunăvoie obligaţia rezultată din titlul executoriu ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 114/2019, realizând plata prin virarea sumelor de bani datorate în contul intimatului la data de 28.02.2019 (f. 33.

Din cuprinsul ordinelor de plată, necontestate de către intimat, se observă că prin ordinul de plată nr. 80 a fost achitată suma de 900 euro, reprezentând comision analiză dosar, iar prin ordinul de plată nr. 79 a fost achitată suma de 5659,35 lei, reprezentând dobândă legală și cheltuieli de judecată rezultate din sentința civilă nr. 1151/2018. Potrivit calculelor efectuate de contestatoare, valoarea dobânzii legale pentru suma de 900 de euro este în valoare de 1622 lei. 

Raportat la data plății (28.02.2019), instanța va înlătura susținerile contestatoarei conform cărora la data demarării executării creanța era stinsă deja, întrucât data începerii executării silite este data sesizării organului de executare, conform art. 622 alin. 2 Cod proc. civ., care, în prezenta cauză, o constituie data de 18.02.2019. Prin urmare, la momentul la care creditorul-intimat a formulat cererea de executare silită, creanța era certă, lichidă și exigibilă conform art. 663 Cod proc. civ.

Mai mult decât atât, instanța reține că debitoarea-contestatoare nu a urmat procedura ofertei de plată, urmată de consemnațiune, ci a alimentat contul deschis pe numele debitorului, ceea ce înseamnă că nu a fost urmată procedura specifică prin care se pune în întârziere creditorul care refuză plata creanței.

Cu toate acestea, instanța nu poate ignora faptul că intimatul-creditor a beneficiat încă din data de 28.02.2019 de suma de 900 euro și de suma de 5659,35 lei, pentru aceleași sume fiind din nou executat la data de 18.03.2019 în urma înființării popririi, existând astfel o dublă plată.

În continuare, instanța va analiza al doilea motive de anulare a executării, respectiv încălcarea normelor de procedură privitoare la desemnarea expertului contabil.

În acest sens, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 758 Cod proc. civ., mai exact alin. 8 care prevede că părțile vor fi citate, însă, ceea ce omite contestatoarea, este aplicabilitatea limitată a acestui text de lege. Astfel cum rezultă și din sediul materiei, acest articol se aplică expertizelor efectuate în evaluarea bunurilor sechestrate, iar nu expertizelor contabile. În lipsa unor dispoziții exprese din care să rezulte că acestea constituie dreptul  comun în materia expertizelor judiciare în faza de executare silită, instanța reține că rămân aplicabile dispozițiile art. 335 Cod proc. civ, care stabilește că citarea părților se va efectua dacă expertiza presupune o lucrare la fața locului sau sunt necesare explicațiile părților.

În măsura în care expertul desemnat de executorul judecătoresc a apreciat că nu sunt necesare explicații și că poate efectua expertiza pe baza înscrisurilor înaintate de executor, raportul de expertiză efectuat în cadrul dosarului de executare nr. 114/2019 nu este afectat de un viciu de nelegalitate.

Cu privire la temeinicia calculelor întocmite de expertul judiciar, instanța va înlătura ca vădit neîntemeiate susținerile contestatorului conform cărora expertul, la efectuarea calculelor, trebuia să aibă în vedere echivalentul în lei a comisionului de întocmire, întrucât din titlul executoriu rezultă fără dubiu că instanța a obligat reclamanta la plata unei sume în euro, iar nu în lei. Prin urmare, obligația de plată consta în plata unei sume în valută, iar nu în echivalentul acesteia în lei, fiind astfel un raport juridic cu element de extraneitate, care presupune conform OG nr. 13/2011 și aplicarea unui cuantum special al dobânzii legale.

Astfel, conform art. 4 din OG nr. 13/2011, în raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.

Prin urmare, în mod corect, atât expertul desemnat de executor, cât și cel judiciar, au aplicat acest nivel al dobânzii legale.

În egală măsură, instanța reține că titlul executoriu este lipsit de orice echivoc în ceea ce privește perioada de calculare a dobânzii legale, respectiv de la data încasării de către bancă a comisionului de întocmire dosar și până la data restituirii comisionului de întocmire. Aplicând acest interval de timp la situația concretă din speță, instanța reține că perioada pentru care debitoarea-contestatoare datorează dobândă este începând cu data încheierii contractului, 18.04.2008 și până la data de 28.02.2019, când a fost restituit comisionul de întocmire prin ordinul de plată nr. 80.

Raportat la aceste concluzii, instanța reține că sunt întemeiate în parte criticile debitoarei cu privire la raportul de expertiză întocmit în dosarul de executare, întrucât s-a calculat dobânda până la data de 06.03.2019, întrucât nu se cunoștea achitarea debitului. Cu toate acestea, calculul realizat de expertul judiciar în varianta nr. 2 respectă toate dispozițiile titlului executoriu, în ciuda criticilor neîntemeiate ale debitoarei,

Prin urmare, instanța reține că valoarea dobânzii legale datorate de către contestatoare intimatului este de 586,74 euro.

Având în vedere că debitoarea-contestatoare a fost executată de două ori pentru aceleași obligații de plată, dar și faptul că valoarea creanței datorate era mai mică, instanța reține că se impune anularea în parte a actelor de executare efectuate în dosarul nr. 114/2019 al BEJ U. în sensul că debitul principal datorat de contestatoare la data de 28.02.2019 (data plății) era de 1900 lei (cheltuielile de judecată) și 1486,74 euro, din care 900 euro – comision de întocmire și 586, 74 euro – dobândă legală.

 În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că prin micșorarea debitului principal, se impune și diminuarea proporțională a onorariului de executor. Cu privire la acesta, se va avea în vedere că debitoarea-intimată nu a apreciat că ar fi disproporționat raportat la valoarea creanței și activitatea efectuată de executor. Prim urmare, în baza principiului disponibilității, instanța efectua doar o reducere proporțională a onorariului executorului pe baza diminuării debitului principal (596,10 euro -586,74 euro = 9,36 euro), rezultând astfel un onorariu de executor de 1000 lei.

Cu privire la restul cheltuielilor de executare, cu excepția onorariului avocațial care a fost amplu contestat, instanța reține că debitoare nu a criticat cuantumul acestora, ci doar a apreciat că nu sunt datorate întrucât a achitat anterior demarării executării silite debitul principal. În acest sens, astfel cum s-a arătat anterior, debitul a fost stins după declanșarea executării silite, prin urmare, aceasta datorează cheltuieli de executare, conform art. 670 alin. 2 Cod proc. civ.

Referitor la onorariul avocațial, instanța reține că suma de 4000 lei a fost dovedită, contrar susținerilor contestatoare, fiind depusă chitanța nr. 12/04.12.2018 care dovedește plata onorariului încasat de avocat, mandatul acestuia fiind dovedit prin împuternicirea avocațială atașată (f. 61-62).

Cu privire la cuantumul acestui onorariu, cheltuielile de executare, inclusiv onorariul de avocat pentru faza de executare silită, sunt generate de către debitoare, care nu a înţeles să-şi execute obligaţia prin plată benevolă şi de îndată a sumei de bani stabilite în sarcina sa, deşi s-a pronunţat o hotărâre judecătoreasca împotriva sa.

Orice creditor este îndreptăţit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită, la serviciile unui avocat,  fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă, deoarece, cu atât mai mult în faza executării silite, instanţa trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, determinată de neexecutarea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu. În acest sens, este legitim ajutorul de specialitate al unui avocat şi înaintarea anticipată a unor sume de bani pentru dobândirea unei creanţe. În speţă, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanţei, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut. 

De asemenea, instanţa reţine că activitatea avocatului creditorului în faza procedurii executării silite nu presupune numai completarea cererii de executare silită, ci presupune întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acţiunile şi cererile pe care le are la îndemână pe parcursul executării silite, deplasări.

În opinia acestei instanțe, onorariul avocațial nu este disproporționat prin raportare la valoarea creanței și la complexitatea dosarului de executare, aspecte ce sunt avute în vedere la determinarea cuantumului onorariului oricărui avocat, valoarea litigiului fiind un element esențial și la stabilirea onorariului avocatului desemnat din oficiu.

Prin urmare, instanța apreciază că nu se impune reducerea onorariului avocațial, conform art. 452 Cod proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 720 Cod proc. civ., instanța va admite în parte cererea, va anula în parte actele de executare silită efectuate în dosarul nr 114/2019 al BEJ U., în sensul că debitul principal datorat la data de 28.02.2019 de 1900 lei şi 1486,74 euro, iar cheltuielile de executare sunt de 6758 lei.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, instanţa reține că, potrivit art.723 NCPC:’’(1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă. (3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când se aplică art. 777.

De asemenea, conform prevederilor art.724 NCC:’’(1) În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanţa va dispune asupra efectuării operaţiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă, potrivit regulilor de carte funciară. (2) Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. (3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare. Judecata se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.’’

Astfel, ca urmare a anularii parțiale a executării silite efectuate în dosarul  nr. 114/2019 al BEJ U., se naşte dreptul debitoarei-contestatoare de a solicita restabilirea situaţiei anterioare executării şi, în consecinţă, îi revine creditorului obligaţia de a restitui debitoarei ce a primit prin executarea silita peste sumele care i se cuveneau astfel cum ele au fost stabilite mai sus.

În acest sens, instanța reține că se impune restituirea sumelor ce au constituit o dublă plată a aceleiași creanțe, cât și diferența de cheltuieli de executare ce a fost încasată în mod nelegal.

Prin urmare, instanța va admite capătul de cerere privind întoarcerea executării silite și va dispune restituirea de către intimat către contestatoare a următoarelor sume:

-suma de 1900 lei, executată cu titlu de cheltuieli de judecată din titlul executoriu şi care fusese deja achitată prin ordin de plată de contestatoare la data de 28.02.2019,

-suma de 4277,25 lei, executată cu titlu de comision de acordare din titlul executoriu şi care fusese deja achitată prin ordin de plată de contestatoare la data de 28.02.2019,

-suma 69,81 lei, executată cu titlu de diferenţă cheltuieli de executare şi

-suma de 1659,33 lei, executată cu titlu de diferenţă dobândă legală şi care fusese deja achitată la data de 28.02.2019.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod proc. civ., instanța va obliga intimatul la plata sumei de 2573,81 lei, reprezentând onorariului avocațial (2273,81 lei) și a taxei de timbru pentru capătul de cerere privind întoarcerea executării silite (300 lei), întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate de către contestatoare din culpa procesuală a intimatului.

În ceea ce privește taxa de timbru achitată pentru contestația la executare, instanța constată că sunt aplicabile disp,. art. 45 din OUG nr. 80/2013, în sensul că aceasta se restituie proporțional cu admiterea contestației. Prin urmare, raportat la valoarea contestată în mod întemeiat de către contestatoare, instanța apreciază că taxa de timbru ce se datora era de  405,31 lei.

În aceste condiții, instanța va dispune restituirea sumei de 405,31 lei, reprezentând taxa aferentă contestaţiei la executare în limita admiterii acesteia, la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 720 alin. 4 Cod proc. civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, BEJ U., în momentul rămânerii definitive.

Domenii speta

Spete similare