Titlul – expropriere. Neemiterea hotărârii de compensare în bani a terenului expropriat. Dreptul de acces la justiţie.

Celeritatea unei astfel de proceduri nu poate însă  afecta dreptul persoanei expropriate prin întârzierea negocierii şi achitării despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat şi a crea numai dreptul statului de a intra cu rapiditate în proprietatea terenului necesar investiţiei de interes naţional, judeţean şi local.

Aceste termene au fost prevăzute în favoarea tuturor părţilor implicate în procesul de expropriere, altfel s-ar ajunge la o inegalitate a poziţiei părţilor în cadrul procedurii de expropriere.

Dreptul de acces liber la justiţie este un drept fundamental şi trebuie arătat că prin decizia nr.953/19 dec.2006, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr.53 din 23 ian.2007, Curtea Constituţională a statuat că existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege accesul liber la justiţie, încalcă în mod flagrant prev. art.21 alin.1-3 din Constituţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. …., reclamantul G.I.O., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova şi intimatul Biroul Executorului Judecătoresc C.V.A.V.  a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare …. şi stabilirea unei juste şi prealabile despăgubiri pentru terenul proprietatea sa, ce urmează să fie expropriat, suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare şi cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite prin încheiere de către executor la suma de 2.843,00 lei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.02.2016 dată în dosarul nr. …. s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect pretenţii constând în despăgubiri cu privire la terenul ce urmează să fie expropriat şi înregistrarea sub un nou număr de dosar, respectiv nr…..  cu termen la data de 07.03.2016, pentru când s-a dispus citarea pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova – prin Secţia de Drumuri Naţionale Târgu-Jiu .

Prin întâmpinare, faţă de dispoziţiile art. 21 alin, 1 din Legea 33/1994, s-a solicitat să se constatate necompetenţa materială a Judecătoriei Târgu Jiu  şi să se constate că  Tribunalul Gorj este competent să soluţioneze prezentul litigiu dedus judecaţii şi pe cale de consecinţă să se dispună declinarea competenţei către Tribunalul Gorj.

În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii, s-a arătat că actul normativ incident este Legea nr. 255/2010, lege specială ce derogă de la legea generală în materia exproprierii - Legea 33/1994, iar potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea  nr. 255/2010 „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate: adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general valabil de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriat asupra imobilului supus exproprierii, iar  exercitarea căilor de atac nu suspenda efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate".

 Analizând conţinutul articolului mai sus evocat rezultă ca reclamantul se poate adresa instanţei de judecată numai după data la care i-a fost comunicată Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, iar reclamantul nu a făcut dovada comunicării hotărârii de stabilire a despăgubirilor şi nici nu a depus la dosarul cauzei hotărârea de stabilire a despăgubirilor şi reclamantul nu poate să facă o astfel de dovadă faţă de faptul că  comisia de aplicare a Legii 255/2010 nu a emis până  în prezent hotărârile de stabilire a despăgubirilor pentru persoanele expropriate.

În prezent, s-a arătat că  procedura de expropriere se află în etapa de întocmire a documentaţiilor cadastrale individuale de dezmembrare a imobilelor expropriate,  reglementată prin art. 11 din Legea 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi  local cu modificările şi completările ulterioare, iar procedura de întocmire a documentaţiilor  este reglementată de art. 7 din normele de aplicare ale Legii nr.255/2010, finalizarea acestei proceduri fiind  împiedicată de inexistenţa planurilor parcelare pentru terenurile situate în localităţile Tg Jiu si Bumbeşti-Jiu.

Potrivit art. 7 alin. 2 din HG 53/2011  în situaţiile în care planurile parcelare nu au fost întocmite până la demararea procedurii de expropriere, comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar sunt obligate să întreprindă demersurile legale pentru întocmirea acestora cu celeritate,  în prezent planurile parcelare sunt în curs de întocmire, procedura a fost demarată de comisiile aparţinând UAT Tg Jiu si UAT Bumbeşti-Jiu la începutul anului 2015 şi nu este finalizată, iar lipsa planurilor parcelare împiedică expropriatorul în identificarea tuturor persoanelor afectate de procedura exproprierii.

Ca atare, s-a susţinut că atâta  vreme cât  procedura administrativă, reglementată de Legea nr. 255/2010, de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este finalizată şi nu este emisă Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, acţiunile în instanţă întemeiate pe Legea nr. 255/2010 sunt premature şi având în vedere că procedura de expropriere a imobilului proprietatea reclamantului reglementată de Legea 255/2010 este în plină desfăşurare, instanţa nu poate fi investită cu stabilirea  cuantumului despăgubirii pentru imobilul expropriat decât după finalizarea procedurii de stabilire a despăgubirilor pe cale administrativă, instanţa neputându-se substitui expropriatorului în timpul procedurii pentru stabilirea despăgubirilor, neputând exista în paralel două proceduri de stabilire a despăgubirilor, cea administrativă şi cea judiciară, potrivit Legii 255/2010, procedura  judiciară este ulterioară procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor.

În concluzie, a arătat  că dreptul expropriatului de a se adresa instanţei se naşte în momentul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, hotărâre ce va fi comunicată potrivit art. 20 din Legea nr. 255/2010,  iar întrucât la data introducerii acţiunii hotărârea în speţă nu a fost emisă, dreptul expropriatului la contestarea cuantumului despăgubirii nu este născut, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor contestate  de expropriat, s-a arătat  că această valoare este corectă, sens în care a arătat că la stabilirea acestei valori expropriatorul a urmat întocmai dispoziţiile Legii nr. 255/2010 şi ale H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea a Legii nr. 255/2010.

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj Secţia I Civilă, instanţă competentă sub aspect material să soluţioneze cauza în raport de dispoziţiile art. 22 din Legea 255/2010 coroborat cu disp. art. 21 alin 1 din Legea 33/1994.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia I Civilă sub  nr. ….

La termenul din 8.09.2016  reclamantul G.I.O. a depus o precizare la acţiune, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei CNADR- prin Direcţia  Regională de Drumuri şi Poduri Craiova să emită decizie individuală prin care să stabilească despăgubirea pentru exproprierea terenului proprietatea reclamantului în suprafaţă 188 mp situată în Tg-Jiu , tarlaua 64, parcela 15/3.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 18 şi 19 din Legea 255/2010.

Prin sentinţa nr…., pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia I Civilă în dosarul nr. …, s-a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii invocată de pârât.

S-a admis acţiunea precizată ulterior formulată de reclamantul G.I.O., cu domiciliul procesual ales ….., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova -  cu sediul în Craiova, str. Calea Severinului, nr. 17, jud. Dolj .

A fost obligat pârâtul să emită hotărâre de stabilite a cuantumului despăgubirilor în conformitate cu disp. art. 20 din Legea 255/2010 pentru imobilul teren în suprafaţă de 188 mp situat în Tg-Jiu, T68, P15/3 proprietatea reclamantului, cuprins în  decizia de expropriere nr…. de modificare a deciziei de expropriere nr. 1038/13.10.2014 emisă  de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.

 Tribunalul a reţinut că prin decizia de expropriere nr….14.07.2015 de modificare a deciziei de expropriere nr. …/13.10.2014 emisă  de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA în temeiul art.2 alin.3 şi art.9 din Legea 255/2010 s-a dispus exproprierea imobilelor aflate pe coridorul de realizare a obiectului „Varianta de ocolire Tg-Jiu”, menţionându-se că această decizie de expropriere constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate, chiar şi în situaţia proprietarilor care nu s-au prezentat în termenul prevăzut de art.8 alin.2 din Legea 255/2010.

După emiterea acestei decizii de expropriere  persoanele menţionate în HG nr.689/19.08.2014 (printre care şi autorul reclamantului din cauza de faţă , Găman Ion în anexa 2 poziţia 13) nu au mai primit nici o dispoziţie prin care să se stabilească  dacă acel cuantum al despăgubirilor stabilit prin HG nr.689/2014 reprezintă cuantumul solicitat şi cuvenit reclamanţilor în calitate de proprietari.

În această situaţie de fapt desprinsă din probatoriul administrat în cauză instanţa a verificat, în mod prioritar, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă,  incidenţa excepţiei invocate de către pârâtul chemat în judecată, şi anume excepţia prematurităţii.

Acţiunea civilă de faţă a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, iar  potrivit dispoziţiilor art.8 din această lege notificarea intenţiei de expropriere şi lista imobilelor se transmit prin poştă către proprietari.

Potrivit art.9 din aceeaşi lege s-a precizat că în termen de 5 zile lucrătoare la  expirarea termenelor prevăzute în art.8 expropriatorul are obligaţia emiterii deciziei de expropriere şi după emiterea acestei decizii are loc transferul dreptului de proprietate în patrimoniul emitentului deciziei de expropriere.

Art.18 din aceeaşi lege stabileşte că în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere expropriatorul numeşte comisia de verificare a dreptului proprietate ori a altui drept real şi constată, după caz, acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar. Tot această comisie urmează să soluţioneze cererea privind plata despăgubirilor prin emiterea unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii în conformitate cu dispoziţiile art.20 din Legea 255/2010, împotriva acestei hotărâri putându-se formula contestaţie la instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii.

În speţa de faţă expropriatorul reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA a emis doar decizia de expropriere prevăzută de art.9 din legea nr.255/2010 şi a devenit titularul dreptului de proprietate pentru imobilele aparţinând reclamantului şi nu a continuat procedura menţionată anterior  pentru a verifica dacă este sau nu întemeiat cuantumul despăgubirilor solicitat de către reclamant şi nu a emis  hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii în condiţiile art.19 şi art.20 din Legea 255/2010, pentru ca reclamantul să poată să conteste în instanţă cuantumul despăgubirilor.

Or, în prezenta cauză, deşi a trecut mai mult de un an de la data emiterii deciziei de expropriere, nu s-a făcut dovada numirii comisiei de verificare a dreptului de proprietate în termenul de 5 zile prevăzut de art. 18 alin. 1, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu a fost emisă nici în prezent.

Instanţa a reţinut că,  potrivit art. 7 alin. 1 din HG nr. 53/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, în vederea clarificării situaţiei juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va întocmi documentaţiile cadastrale individuale conform dispoziţiilor legale aplicabile, pe baza planurilor parcelare întocmite pe sectoare cadastrale.

Însă, potrivit prevederilor alin. 2 teza II-a din acelaşi text, în situaţia în care planurile parcelare nu au fost întocmite până la demararea procedurii de expropriere, comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar sunt obligate să întreprindă demersurile legale pentru întocmirea acestora cu celeritate.

Prin urmare, din interpretarea prevederilor art. 7 alin. 2 din HG nr. 53/2011 rezultă că  planurile parcelare la care face referire pârâtul trebuiau întocmite până la demararea procedurii de expropriere.

De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada demersurilor ulterioare efectuate la comisiile locale de fond funciar în vederea întocmirii cu celeritate a acestor planuri, pentru ca instanţa să poată aprecia în ce măsură culpa pentru finalizarea formalităţilor eferente procedurii de expropriere aparţine în exclusivitate altor instituţii şi este de natură să o exonereze de culpa proprie pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiilor ce îi reveneau în baza legii.

Expropriatorul a amânat aşadar emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru o perioadă de timp nedeterminată, neputând preciza intervalul de timp necesar în vederea finalizării etapei de întocmire a documentaţiilor cadastrale individuale şi de evaluare a imobilelor expropriate.

În condiţiile în care  Legea nr. 255/2010 prevede termene scurte pentru realizarea fazelor premergătoare stabilirii administrative a despăgubirilor în considerarea faptului că transferul dreptului de proprietate s-a produs, este evidentă atitudinea culpabilă a expropriatorului care, deşi a emis decizia de expropriere şi a început efectuarea lucrărilor, nu a emis până în prezent hotărârea de stabilire a despăgubirilor.

Practic, prin neexecutarea unei obligaţii legale, expropriatorul pune pe reclamant  într-o stare de incertitudine, fără nicio perspectivă de valorificare a drepturilor pe care le deţine – atât cel de proprietate, cât şi de acces la instanţă, lipsit fiind însă de bunul sau şi obligat astfel să accepte o despăgubire provizorie impusă prin decizia colectivă de expropriere, fără posibilitatea cenzurării în vreun fel a acesteia.

Or, lipsirea reclamantului atât de dreptul său de proprietate cât şi de despăgubirea justă şi prealabilă prevăzută de lege, nu poate fi acceptată pentru o perioadă de timp nedeterminată, fiind afectate astfel şi drepturile recunoscute şi protejate de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

Prin prisma acestor considerente, s-a constatat că excepţia prematurităţii formulării acţiuni nu este întemeiată iar cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 188 mp situat în Tg. Jiu, tarlaua T68, parcela 15/3 este întemeiată, şi a fost admisă ca atare.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, REPREZENTATĂ DE SC RAMBOLL SOUTH EAST EUROPE SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece s-a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată pe considerentul că  nu s-a făcut dovada numirii comisiei de verificare a dreptului de proprietate în termenul de 5 zile  prev de art.18 alin. 1 din Legea nr.255/2010 şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu a fost emisă nici în prezent, neobservându-se că Legea nr.255/2010 derogă de la Legea nr.33/1994, stabilind în mod obligatoriu etapele ce trebuie parcurse pentru expropriere; pârâta apelantă nu a amânat nejustificat emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor raportat la art.9 şi 11 din legea 255/2010 şi art.7 din Normele metodologice nr.53/2011, deoarece a finalizat procedura de intabulare a coridorului de expropriere, în prezent aflându-se în  etapa de întocmire a documentaţiilor cadastrale individuale de dezmembrare a imobilelor expropriate, finalizarea procedurii fiind împiedicată de inexistenţa planurilor parcelare pentru terenurile situate în localităţile Tg.Jiu şi Bumbeşti, obligaţie ce revenea comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar, ceea ce reprezintă o situaţie obiectivă.

Criticile formulate nu sunt întemeiate având în vedere următoarele considerente:

Prin decizia de expropriere nr….din 13 oct.2014 pentru coridorul de expropriere „Varianta de ocolire Tg.Jiu” s-a dispus exproprierea unor suprafeţe de teren în vederea realizării obiectivului, între care a fost cuprinsă şi suprafaţa de teren de 188 mp., situată în Tg.Jiu …., categoria de folosinţă „livadă”,  proprietate privată a autorului G.I., decedat la data de …., care a revenit prin succesiune nepotului de fiu predecedat, potrivit certificatului de moştenitor nr…./1 oct.2013 BNP D.R. – Tg.Jiu, respectiv G.I.O., reclamantul în cauză.

 Ulterior această decizie de expropriere a fost modificată prin decizia de expropriere nr….din 14 iulie 2015 numai în ceea ce priveşte art.1 şi art.3 respectiv sintagma „ Anexa” modificându-se şi înlocuindu-se cu sintagma „Anexa nr.2 la HG nr.689/2014”, celelalte dispoziţii rămânând neschimbate.

În luna oct.2015 s-a formulat cerere de executare silită împotriva reclamantului pentru evacuarea imobilului care a făcut obiectul exproprierii, ceea ce a declanşat litigiul de faţă, reclamantul fiind nemulţumit de faptul că nu s-a negociat contravaloarea terenului expropriat, valoarea estimată  fiind foarte mică.

Având în vedere dispoziţiile legii aplicabile, respectiv Legea nr.255/2010, care a stat la baza exproprierii, s-a constatat că expropriatorul nu a respectat termenele instituite obligatoriu de lege pentru efectuarea procedurii de expropriere şi de acordare a despăgubirilor cuvenite. Astfel conform art.9 din lege în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute în art.8 expropriatorul  are obligaţia emiterii deciziei de expropriere, iar după emiterea acesteia are loc transferul dreptului de proprietate către  expropriator.

Prin art.18 din legea nr.255 /2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local se stabileşte obligaţia expropriatorului ca în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere să numească comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real şi să constate, după caz,  acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar. Aceeaşi comisie va soluţiona cererea privind plata despăgubirilor prin emiterea unei hotărârii de stabilire a cuantumului conform art.20 din Legea 255/2010, împotriva acestei hotărârii expropriatul putând formula contestaţie la instanţele judecătoreşti cu privire la cuantumul despăgubirii (art.22).

Cu toate că legea stabileşte termene scurte pentru finalizarea  procedurii de expropriere şi calculului despăgubirilor, în prezenta cauză  nu au fost respectate, cum corect s-a reţinut, iar faptul că nu s-au putut întocmi documentaţiile cadastrale individuale pentru avizarea de către OCPI, finalizarea acestei proceduri fiind împiedicată de inexistenţa planurilor parcelare pentru terenurile expropriate în Tg.Jiu şi Bumbeşti, nu poate afecta dreptul reclamantului de acces la justiţie.

Deşi s-a susţinut în apel ca şi în întâmpinarea depusă în dosarul de fond al cauzei că procedura nu poate fi finalizată deoarece comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar nu au întreprins demersurile legale pentru întocmirea  planurilor parcelare cu celeritate, nu s-a făcut dovada în cauză că  au existat demersuri în acest sens şi a imposibilităţii întocmirii acestor planuri.

Scopul Legii 255/2010 a fost acela ca în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes  naţional, judeţean şi local, procedura  să se finalizeze cu celeritate pentru a se putea efectua lucrările respective, acesta fiind şi motivul pentru care s-au prevăzut termene scurte în cadrul etapelor procedurii respective.

Celeritatea unei astfel de proceduri nu poate însă  afecta dreptul persoanei expropriate prin întârzierea negocierii şi achitării despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat şi a crea numai dreptul statului de a intra cu rapiditate în proprietatea terenului necesar investiţiei de interes naţional, judeţean şi local.

Aceste termene au fost prevăzute în favoarea tuturor părţilor implicate în procesul de expropriere, altfel s-ar ajunge la o inegalitate a poziţiei părţilor în cadrul procedurii de expropriere.

Dreptul de acces liber la justiţie este un drept fundamental şi trebuie arătat că prin decizia nr.953/19 dec.2006, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr.53 din 23 ian.2007, Curtea Constituţională a statuat că existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege accesul liber la justiţie, încalcă în mod flagrant prev. art.21 alin.1-3 din Constituţie.

Potrivit Legii 255/2010 (art.9 alin.2) şi aşa cum se consemnează şi în art.1 din decizia de expropriere nr…. din 13 oct.2014, decizia de expropriere constituie titlul executoriu, fără alte formalităţi, pentru predarea bunurilor imobile, contestaţia asupra deciziei de expropriere nesuspendând transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză, transferul dreptului de proprietate operând de drept la data emiterii deciziei de expropriere.

Faţă de aceste dispoziţii legale se constată că prin emiterea deciziei transferul dreptului de proprietate în favoarea statului a operat de drept la data emiterii decizii, deci la acel moment s-a născut şi dreptul la despăgubiri al persoanelor proprietare ale terenurilor expropriate.

Prin urmare, trecerea în proprietatea statului  s-a făcut la data emiterii deciziei de expropriere …/13 oct.2014, însă în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor expropriate, procedura  nu s-a finalizat , fiind în stare incipientă.

În atare situaţie, în mod corect instanţa a constatat că dreptul de acces la justiţie ar putea  fi obstrucţionat sau amânat fără termen din motive imputabile organului administrativ , astfel încât se pune în discuţie afectarea dreptului respectiv sau chiar lipsirea sa de substanţă, acest drept fundamental trebuind să fie concret şi efectiv , nu teoretic sau iluzoriu.

Chiar din motivele apelului se poate reţine că nici în prezent, la momentul judecării apelului, nu se cunoaşte momentul în care se va realiza dreptul reclamantului, or în această situaţie amânarea fără limită de timp a realizării acestui drept poate fi considerată ca o atingere a dreptului raportat la art.21 din Constituţie.

În concluzie, neparcurgerea procedurii de stabilire a cuantumului despăgubirilor şi necomunicarea acestora către reclamant în termenele prevăzute chiar de lege nu împiedică accesul la justiţie a acestuia, deci acţiunea nu este prematur formulată.

Urmează ca în baza art.480 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare