Obligație de a face – reducere sold de plată: sumele acordate cu titlu de împrumut în baza contractelor de credit au fost rambursate anticipat, astfel încât nu mai există un sold al creditului care să poată fi diminuat în mod corespunzător cu sumele achit

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2019, sub nr. ..../299/2019, reclamanții A, B şi C au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la reducerea soldului de plată cu 198.000 lei reprezentând sume achitate și care nu au fost contorizate în soldul rămas, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, între părți, au fost încheiate contractele nr. 204/27.04.2015, nr. 205/27.04.2015 și nr. 232/29.07.2015, prin care au fost acordate un credit în valoare de 2.617.000 lei pentru refinanțarea contractelor încheiate cu E S.A. și F INF S.A., un credit în valoare de 758.000 lei pentru nevoi nenominalizate, respectiv un credit pentru investiții în valoare de 405.000 lei.

Reclamanții au invocat neconformitatea stingerii datoriei față de bancă, nerespectarea condițiilor contractuale de către D și faptul că pârâta a preluat comisionate care nu sunt în conformitate cu prevederile contractuale și nu respectă legislația națională aplicabilă.

În ceea ce privește dobânda stabilită prin contractul nr. 204/27.04.2015, reclamanții au considerat că aceasta este abuziv stabilită în mod unilateral de către bancă, astfel: rata de referință ROBOR de 1,47% la care se adaugă marja băncii de 8,13%, ajungând la o dobândă totală de 9,6% în două dintre contracte, respectiv 9,46% în contractul nr. 232/29.07.2015. Au susținut că dobânda este excesiv de mare, care, în final, duce la plata unei sume duble față de creditul inițial. Reclamanții au învederat că au semnat un contract de adeziune, clauzele fiind prestabilite de către bancă, fiind exclusă orice posibilitate de negociere a acestui contract. Prin urmare, dobânda impusă de bancă a fost stabilită abuziv, profitând de starea de vulnerabilitate a clienților în momentul încheierii contractului.

De asemenea, reclamanții au susținut că, pe parcursul derulării contractului, nu a fost respectat scadențarul inițial, fiind percepută o sumă mult mai mare. Au menționat că au încercat în repetate rânduri să ia legătură cu banca, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor de soluționare amiabilă.

În continuare, reclamanții au invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, solicitând să se constate că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în sensul că respectivele clauze nu au fost negociate direct cu consumatorul, fiind impuse în mod unilateral de către bancă. Sub aspectul probării negocierii, reclamanții au solicitat aplicarea prevederilor art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, care răstoarnă sarcina probei.

Reclamanții au invocat jurisprudența din cauze similare, arătând că, în practică, instanțele au constatat ca fiind abuzive clauzele care ofereau băncii posibilitatea băncii să modifice marja.

Pe lângă clauzele abuzive, reclamanții au considerat că banca nu a înregistrat în mod corect sumele plătite în contabilitatea proprie, deoarece în soldul actual nu se regăsește suma de 198.000 lei, care a fost plătită ca rate ale creditului și care nu a fost scăzută din soldul contabil.

De asemenea, reclamanții au invocat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 2.5.3 referitoare la dobânda penalizatoare majorată cu 30 procente față de dobânda inițială în cazul în care ratele nu sunt plătite la termen, dobândă care se calculează pe fiecare zi de întârziere.

În drept, au fost invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

În susţinerea cererii, reclamanții au depus, în copie: adresa nr. 676/08.08.2017 (filele 8-9), contract de credit nr. 204/27.04.2015 (filele 12-28), grafic de rambursare (filele 29, 45, 73), contract de fideiusiune nr. 259/29.07.2015 (filele 30-32), contract de ipotecă mobiliară nr. 328/29.07.2015 (filele 33-36), contract de credit nr. 231/29.07.2015 (filele 37-43), ofertă informativă (fila 44), extras de cont (filele 46-47, 88-116), contract de ipotecă mobiliară nr. 276/27.04.2015 (filele 48-51), contract de credit nr. 205/27.04.2015 (filele 56-68), contract de fideiusiune nr. 229/30.04.2015 (filele 69-72), contract de ipotecă mobiliară nr. 277/27.04.2015 (fila 74), contract de credit nr. 232/29.07.2015 (filele 75-83), contract de ipotecă mobiliară nr. 329/29.07.2015 (filele 84-87).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 127).

La data de 07.05.2019, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității în privința acțiunii formulate de un profesionist în temeiul Legii nr. 193/2000 prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractele de credit nr. 204, nr. 205 și nr. 232,, iar, în subsidiar, excepția netimbrării acțiunii în raport de prevederile art. 3 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013. Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, între societatea sa, în calitate de creditoare, și reclamanta A, în calitate de debitoare, au fost încheiate mai multe contracte de credit, astfel:

- contractul nr. 204/27.04.2015, achitat integral la 13.04.2017, sumă împrumutată 2.617.000 lei (cu o perioadă de disponibilitate de 30 de zile), sumă restituită 3.217.841,26 lei (compusă din principal = 2.617.000 lei; dobândă = 455.821,29 lei; comision de administrare lunară = 116.272 lei; penalități = 4.882,97 lei; comision de rambursare anticipată = 23.865 lei);

- contractul nr. 205/27.04.2015, achitat integral la 13.04.2017, sumă împrumutată 768.000 lei (cu o perioadă de disponibilitate de 120 de zile), sumă restituită 904.318,19 lei (compusă din principal = 768.000 lei; dobândă = 96.825,80 lei; comision de administrare lunară = 25.518 lei; penalități = 9.914,39 lei; comision de rambursare anticipată = 3.060 lei);

- contractul nr. 231/27.04.2015, achitat integral la 13.04.2017, sumă împrumutată 155.000 lei (cu o perioadă de disponibilitate de 120 de zile), sumă restituită 181.305,03 lei (compusă din principal = 155.000 lei; dobândă = 17.893,93 lei; comision de administrare lunară = 5.272,60 lei; penalități = 2.380,50 lei; comision de rambursare anticipată = 758 lei);

- contractul nr. 232/27.04.2015, achitat integral la 13.04.2017, sumă împrumutată 405.000 lei (cu o perioadă de disponibilitate de 180 de zile), din care debitoarea a utilizat doar suma de 220.219,59 lei în perioada de disponibilitate, iar banca a încasat doar suma utilizată împreună cu costurile creditării aferente acesteia, astfel că suma restituită este de 259.471,87 lei (compusă din principal = 220.219,59 lei; dobândă = 28.640,23 lei; comision de administrare lunară = 8.197,67 lei; penalități = 337,25 lei; comision de rambursare anticipată = 2.077,13 lei).

Astfel, se poate lesne observa că solicitarea reclamanților este neîntemeiată, motiv de împrejurarea că, pentru contractul de credit nr. 232 a fost utilizată doar suma de 220.219,59 lei, sumă la care au fost calculate costurile creditării și suma care a fost restituită băncii. Mai mult, începând cu 13.04.2017, toate obligațiile de plată au fost stinse, fiind rambursate integral anticipat, astfel că, la momentul introducerii cererii, raporturile juridice dintre părți decurgând din contractele de credit anterior menționate au încetat.

Asupra constatării caracterului abuziv al clauzei, pârâta a invocat inadmisibilitatea solicitării în raport de dispozițiile Legii nr. 193/2000, care nu sunt aplicabile contractelor de credit încheiate între profesioniști. Având în vedere că toate contractele de credit sunt încheiate de o societate comercială cu răspundere limitată, reprezentantă prin administratorul B, în calitate de reprezentant legal, aceste contracte nu pot intra sub incidența analizei caracterului abuziv al clauzelor care se aplică exclusiv contractelor încheiate cu consumatorii. Mai mult, destinația creditelor arată că acestea sunt strict legate de activitatea societății comerciale care le-a contract – refinanțarea unor credite anterioare, nevoi personale nenominalizate ale persoanei juridice, finanțarea lucrărilor de amenajare și modernizare a imobilului Hotel Sun.

În plus, faptul că toate contractele au fost semnate în calitate de garant ipotecar și de reclamanta C nu le transformă în contracte de credit de pentru consumatori persoane fizice, ci, dimpotrivă, întărește teza probatorie a unor credite acordate unui profesionist în exercitarea activității sale comerciale pentru că imobilul adus în garanție la toate cele trei contracte de credit.

În eventualitatea în care instanța va trece peste rațiunile de inadmisibilitate ale analizării acestui capăt de cerere, pârâta a arătat că, în cazul celor trei credite, dobânda nu a fost modificată de bancă în sensul că nu a fost majorată marjă. Pârâta a menționat că, în toate cazurile, dobânda  contractuală a fost variabilă și compusă, conform art. 2.4, dintr-un element variabil, respectiv rata de referință ROBOR la 3 luni și dintr-un element fix, respectiv marja băncii, care a fost în toate cazurile la 8,13%. Deci, D nu a modificat dobânda contractuală, doar a actualizat trimestrial rata de referință ROBOR.

Asupra respectării scadențarului inițial, pârâta a susținut că scadențarul nu a fost modificat la niciunul dintre contractele de credit analizate, astfel că doar voința reclamantei de rambursa anticipat toate creditele la data de 13.04.2017 este motivul pentru care nu s-a mai ajuns la scadența finală corespunzătoare fiecărui contract. Astfel, dată fiind stingerea integrală a obligațiilor de plată ale A pentru contractele de credit nr. 204, nr. 205 și nr. 232 la data de 13.04.2017, pârâta a apreciat că nu există niciun diferend între părți care să fie reglat prin convocarea sa la sediul societății reclamante la data de 21.08.2017 (deci la mai bine de 4 luni de la rambursarea anticipată integrală a obligațiilor de plată aferente celor 3 contracte de credit).

Asupra caracterului abuziv al clauzelor, pârâta a reluat susținerile referitoare la calitatea de profesionist, arătând că susținerile reclamanților referitoare la lipsa negocierii sunt infirmate de existența ofertei de creditare pe care înșiși reclamanții o atașează contractelor de credit. De asemenea, modificarea marjei băncii nu se face discreționar și fără prealabila notificare a împrumutatului, ci numai în anumite condiții expres menționate la art. 2.6 din contract și cel mai important aspect este că modificarea marjei se va putea face numai cu prealabila notificare a împrumutatului cu cel puțin 10 zile bancare înainte de implementarea noii valori.

Cu privire la dobânda penalizatoare, pârâta a arătat că susținerile reclamanților nu sunt susținute de mijloace de probă, întrucât reclamanta A este un profesionist care a cunoscut procentul dobânzii penalizatoare încă din momentul acordării creditelor și, mai mult, era în puterea sa exclusivă să aibă o conduită de respectare a scadențarelor contractuale, astfel încât clauza referitoare la dobânda penalizatoare să fie inaplicabilă.

În concluzie, reclamanta A își invocă propria culpă și, apoi, reclamă intervenirea consecinței contractuale de percepere a dobânzii penalizatoare de a cărei aplicare vrea să scape pe temeiul propriilor impresii și a unei imaginare acțiuni a băncii de modificare a scadențarelor inițiale.

Cu privire la pretinsa reducere a soldului cu suma de 198.000 lei, pârâta a învederat că această susținere este deopotrivă neclară și nedovedită, întrucât, pe de o parte, reclamanta A nu indică la soldul căruia dintre cele trei contracte de credit se referă reducerea solicitată, iar, pe de altă parte, nu dovedește în concret pentru care dintre cele 3 contracte a plătit cu 198.000 lei mai mult decât suma împrumutată.

De asemenea, a invocat caracterul evaluabil în bani al acțiunii în pretenții, arătând că reclamanții trebuie să achite o taxă de timbru în cuantum de 5.065 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ. și ale Legii nr. 193/2000.

În susținerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: situație sume colectate (fila 144).

La termenul din data de 25.06.2019, instanța a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond.

La data de 28.02.2020, prin serviciul registratură, reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au învederat că nu au înțeles să sesizeze instanța cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, ci pentru a obliga pârâtul la reducerea soldului, ratele lunare și comisioanele fiind greșit calculate.

Prin încheierea din data de 27.01.2020, instanța a respins excepția netimbrării ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (fila 216).

În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate în cadrul căreia au fost depuse raportul de expertiză întocmit de expert G (filele 246-288), suplimentul la raportul de expertiză întocmit de același expert (filele 322-333) și răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, întocmit de același expert (filele 346-351).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamanta A S.R.L., în calitate de împrumutat, reclamantul B, în calitate de fideiusor/garant ipotecar, și reclamanta C, în calitate de garant ipotecar, pe de o parte, și pârâta D, în calitate de creditor, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de credit nr. 204/27.04.2015 (filele 12-28), având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 2.617.000 lei pentru refinanțarea creditelor contractate de împrumutat de la E S.A. și F IFN S.A., pe un termen de 120 luni, calculate de la data implementării contractului.

Potrivit art. 2.4.1 din contract, dobânda anuală variabilă este compusă din rata de referință ROBOR la 3 luni valabilă pentru data de 01.04.2015 (1,45%), la care se adaugă marja băncii, de 8,13% la data implementării creditului, care poate fi modificată de bancă în condițiile art. 2.6.1 din contract.

De asemenea, potrivit art. 2.5.3 din contract, dobânda penalizatoare pentru principalul restant este ROBOR la 3 luni în vigoare la data aplicării dobânzii penalizatoare + marja băncii în vigoare la data aplicării dobânzii penalizatoare, majorată cu 30%.

Instanța reține că valoarea totală lunară pe care reclamanții o aveau de achitat în baza contractului de credit nr. 204/27.04.2015 era compusă din capital, dobândă și comision de administrare, conform graficului de rambursare depus la dosar (filele 49-50).

De asemenea, între aceleași părți, a fost încheiat și contractul de credit nr. 205/27.04.2015 (filele 56-72), având ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi nenominalizate în valoare de 758.000 lei, pe o durată de 36 luni, calculate de la data implementării creditului.

Potrivit art. 2.4.1 din contract, dobânda anuală variabilă este compusă din rata de referință ROBOR la 3 luni valabilă pentru data de 01.04.2015 (1,45%), la care se adaugă marja băncii, de 8,13% la data implementării creditului, care poate fi modificată de bancă în condițiile art. 2.6.1 din contract.

De asemenea, potrivit art. 2.5.3 din contract, dobânda penalizatoare pentru principalul restant este ROBOR la 3 luni în vigoare la data aplicării dobânzii penalizatoare + marja băncii în vigoare la data aplicării dobânzii penalizatoare, majorată cu 30%.

Instanța reține că valoarea totală lunară pe care reclamanții o aveau de achitat în baza contractului de credit nr. 204/27.04.2015 era compusă din capital, dobândă și comision de administrare, conform graficului de rambursare depus la dosar (fila 73).

Ulterior, între părți, a fost încheiat contractul de credit nr. 231/29.07.2015 (filele 37-43), având ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi nenominalizate în valoare de 155.000 lei, pe o durată de 36 luni, calculate de la data implementării creditului.

Potrivit art. 2.4.1 din contract, dobânda anuală variabilă este compusă din rata de referință ROBOR la 3 luni valabilă pentru data de 01.04.2015 (1,33%), la care se adaugă marja băncii, de 8,13% la data implementării creditului.

Instanța reține că valoarea totală lunară pe care reclamanții o aveau de achitat în baza contractului de credit nr. 204/27.04.2015 era compusă din capital, dobândă și comision de administrare, conform graficului de rambursare depus la dosar (fila 45).

Totodată, între părți, a fost încheiat și contractul de credit nr. 232/29.07.2015 (filele 75-83), având ca obiect acordarea unui credit pentru investiții - finanțarea lucrărilor de amenajare și modernizare a imobilului Hotel Sun situat în Cluj-Napoca și a imobilului restaurant situat în incinta bazei de agrement Sun, situat în Cluj-Napoca, în valoare de 405.000 lei, pe un termen de 120 luni, calculate de la data implementării contractului.

Potrivit art. 2.4.1 din contract, dobânda anuală variabilă este compusă din rata de referință ROBOR la 3 luni valabilă pentru data de 01.04.2015 (1,33%), la care se adaugă marja băncii, de 8,13% la data implementării creditului.

Cu titlu prealabil, instanța reține că, în cauză, reclamanții A B şi C au solicitat obligarea pârâtei D la reducerea soldului de plată cu 198.000 lei reprezentând sume achitate și care nu au fost contorizate în soldul rămas. Astfel cum rezultă din precizările formulate la data de 28.02.2020, reclamanții nu au înțeles să sesizeze instanța cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, ci „pentru a obliga pârâtul la reducerea soldului, ratele lunare și comisioanele fiind greșit calculate” (fila 222).

Prin urmare, în raport de aceste precizări, în virtutea respectării principiului disponibilității conform art. 9 alin. 2 C.pr.civ., instanța urmează să analizeze în ce măsură se impune obligarea pârâtei la reducerea soldului aferent celor patru contracte de credit.

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legale încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligaţiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că, după ce primul probează existenţa obligaţiei, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.

Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză în specialitatea contabilitate întocmit de expert G (filele 246-288), completat prin suplimentul la raport (filele 322-333) și răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, întocmite de același expert (filele 346-351), reclamanții au procedat la rambursarea celor 4 credite acordate încă din data de 13.04.2017, anterior introducerii prezentei cereri.

Prin urmare, chiar dacă expertul a constatat că reclamanții au achitat sume în plus în temeiul contractelor de credit nr. 205/27.04.2015, nr. 231/29.07.2015 și nr. 232/29.07.2015, în cuantum total de 3.517,13 lei (dacă se diminuează baza de calcul a penalităților cu sumele achitate în plus) sau de 2.020,06 lei (fără a se diminua baza de calcul a penalităților cu sumele achitate în plus), această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că se impune admiterea cererii de chemare în judecată.

În acest sens, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanții, deși au beneficiat de asistență juridică de specialitate, nu au înțeles să solicite obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în plus (așa cum au solicitat prin notificarea nr. 676/08.08.2017 – filele 8-9), ci la diminuarea soldului cu sumele achitate în plus. Or, potrivit prevederilor contractuale, soldul creditului reprezintă partea din credit care a fost transferată sau creditată într-un alt mod către împrumutat și care nu a fost rambursată de acesta din urmă, indiferent dacă astfel de sume sunt sau nu scadente conform contractului.

Așadar, în condițiile în care sumele acordate cu titlu de împrumut în baza contractelor de credit nr. 204/27.04.2015, nr. 205/27.04.2015, nr. 231/29.07.2015 și nr. 232/29.07.2015 au fost rambursate anticipat încă din data de 13.04.2017, nu mai există un sold al creditului care să poată fi diminuat în mod corespunzător cu sumele achitate în plus, raporturile contractuale dintre părți încetând anterior introducerii prezentei cereri.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții au rambursat anticipat creditele acordate de bancă, instanța apreciază că solicitarea acestora de obligare a pârâtei să diminueze soldul creditului cu sumele achitase în plus este vădit neîntemeiată.

Pe cale de consecință, în raport de aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea expertului de majorare a onorariului, instanţa reţine că, potrivit art. 213 alin. 2 C.pr.civ., la cererea experţilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mări plata cuvenită.

Analizând decontul de cheltuieli întocmit de expert (fila 289), instanţa apreciază că suma solicitată (2.840 lei) se justifică în raport de complexitatea raportului de expertiză depus. Astfel, apreciind că onorariul iniţial stabilit, în cuantum de 1.000 lei (chitanța nr. 8690516102/1/09.07.2019 – fila 189), nu este proporţional cu munca desfăşurată, având în vedere numărul contractelor de credit pentru care au fost analizate plățile - 4, perioada pentru care au fost calculate sumele – aproape 2 ani, complexitatea acestor calcule, necesitatea efectuării mai multor variante de calcule şi necesitatea întocmirii răspunsului la obiecţiunile formulate de către pârâtă, instanţa va admite cererea de majorare a onorariului de expert şi va dispune majorarea onorariului de expert la suma totală de 2.840 lei, sens în care va obliga reclamanții la plata către expert a sumei de 1.840 lei.

Instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanţii A, ....., B, ....., şi C, ......, în contradictoriu cu pârâta D, ......, ca neîntemeiată.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Admite cererea de majorare a onorariului de expert formulată de către expert G, cu ......

Dispune majorarea onorariului de expert la suma totală de 2.840 lei, sens în care obligă reclamanţii la plata către expert a sumei de 1.840 lei.

Executorie în ceea ce priveşte majorarea onorariului de expert.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 10.05.2021.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare