Cerere având ca obiect anulare act administrativ-fiscal. Obligativitatea procedurii prealabile. Inadmisibilitatea cererii

Prin cererea înregistrată la Judecătoria XXXXX sub nr. XXXXX, la data de XXXXX, contestatoarea S.C. XXXXX S.R.L. a chemat în judecată pe intimata A.N.A.F., A.J.F.P. XXXXX solicitând anularea procesului-verbal nr. XXXXX de declarare a stării de insolvabilitate, anularea deciziei XXXXX dosar fiscal XXXXX, anularea somaţiei nr. XXXXX, dosar de executare XXXXX, anularea titlului executoriu nr. XXXXX emis în dosarul de executare XXXXX şi, pe cale de consecinţă, să se constate că firma nu este în stare de insolvabilitate şi nu datorează sumele pretinse de către intimată.

În motivare, contestatoarea a arătat că, la data de XXXXX, i-au fost comunicate actele a căror anulare o solicită.

Precizează că este imposibil ca societatea  să datoreze impozit pe salarii întrucât nu a avut salariaţi, în anul fiscal XXXXX, pentru care s-au calculat obligaţiile fiscale în anul XXXXX nu a desfăşurat activităţi aducătoare de venituri şi, implicit, de profit, iar activitatea firmei a fost suspendată de la data de XXXXX.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 şi urm. Cod procedură civilă.

În susţinere, a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus, în copie, actele a căror anulare o solicită.

La data de XXXXX, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetentei materiale, excepţia inadmisibilitatii in ceea ce priveşte contestarea procesului- verbal de declarare a stării de insolvabilitate, excepţia inadmisibilitatii deciziei de atragere a răspunderii, iar pe fond, respingerea ca nefondata a contestaţiei si menţinerea ca legale si temeinice a actelor contestate.

Cu privire la excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei XXXXX in ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicita anularea deciziei XXXXX referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi si penalităţi de intarziere, fata de prevederile art. 94 C.p.c. si urmat., coroborat cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 260 Cod procedura fiscala, contestaţia la executare silita "se introduce la instanţa judecătoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta", asa cum prevede art. 260 alin. 4 C. proc. fiscala.

Având in vedere ca litigiul de fata are ca obiect actele administrative care privesc taxe si impozite, contribuţii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora, pana la 1.00.00 lei (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ), apreciază intimata ca instanţa competenta sa soluţioneze prezentul capăt de cerere este Tribunalul XXXXX.

În ceea ce priveşte solicitarea de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, intimata arată că Procesul verbal nr. XXXXX, de declarare a stării de insolvabilitate, nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât cuprinde numai constatări şi propuneri ale organului fiscal şi nu produce efecte juridice. Procesul verbal se deosebeşte de actul administrativ fiscal prin aceea că el doar pregăteşte luarea unei măsuri contra contribuabilului, dar nu conţine el însuşi o asemenea măsură.

Cu privire la cererea de respingere a contestaţiei ca inadmisibila, având in vedere că pe calea contestaţiei la executare nu se pot face apărări pe fondul litigiului ce vizează cuantumul şi natura creanţei, ci doar apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare, intimata consideră că instanţa nu poate analiza, in cadrul contestaţiei la executare, apărările contestatorului cu privire la cuantumul obligaţiilor de plata stabilite in sarcina sa prin titlul executoriu atâta vreme cât, potrivit art. 226 al. 4 Cod procedură fiscală, titlul de creanţa devine titlu executoriu la data când creanţa fiscala este scadenta.

Potrivit art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt şi de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Dispoziţiile art. 268 din Codul de procedură fiscală, stabilesc o cale specială de atac în ceea ce priveşte titlul de creanţă, respectiv contestaţia la organul fiscal emitent, ce se introduce în termen de 45 de zile de la data comunicării actului fiscal, sub sancţiunea decăderii. Potrivit dispoziţiilor art. 272 din acelaşi act normativ, decizia de impunere poate fi contestată, în procedură prealabilă, la organul fiscal emitent, iar ulterior, în faţa instanţei de contencios administrativ care este competentă să dispună asupra anulării sau desfiinţării actului administrativ atacat.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului şi, pe cale de consecinţă, ajungerea la scadenţă, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de Codul de procedură fiscală. Aşadar, între cele două titluri există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanţă a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător, însă natura lor este diferită.

Prin urmare, ajungerea la scadenţă a titlului de creanţă determină transformarea acestuia în titlu executoriu, iar necontestarea titlului de creanţă în termenul legal, atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare fără posibilitatea de a se mai ataca conţinutul acestuia în faţa instanţei de executare. Având în vedere faptul că reclamantul a primit titlul de creanţă, dar nu l-a contestat în termenul legal, criticile de fond aduse titlului executoriu nu pot fi cercetate de către instanţă, deoarece exced competenţei sale materiale generale. În concluzie, în mod corect organele fiscale au emis actul de executare contestat, motivat de faptul că printr-un titlu de creanţă devenit valabil (nefiind contestat) s-a stabilit în sarcina contestatorului o obligaţie de plată, care nu a fost efectuată voluntar. În aceeaşi ordine de idei, toate actele de executare, respectiv somaţiile şi titlurile executorii, au fost comunicate debitorului prin poştă, cu confirmare de primire.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică, arătând că acţiunea reclamantei este nefondată, având în vedere faptul că, prin emiterea titlului de creanţa de către organul de executare, nu s-a procedat decât la respectarea legii, respectiv a punerii în aplicare a art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Natura obligaţiei ce a determinat emiterea actelor de executare contestate este constituită din creanţe stabilite in alte state membre U.E.

Potrivit art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „(1) Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită. "

Având în vedere prevederile legale de mai sus, precum şi faptul că nu a fost stins debitul în termen de 15 zile, somaţia şi titlul executoriu emise de AJFP XXXXX, reprezintă titlu de creanţă.

Intimata a concluzionat că executarea silită s-a desfăşurat întocmai cu prevederile legale în materie, iar toate actele de executare emise îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru validitatea lor. În lipsa unor dovezi care să ateste că s-au achitat contribuţiile aferente veniturilor realizate de contestatoare, nu pot fi anulate acte de executare emise în condiţiile legii.

Având in vedere cele de mai sus, a solicitat, in principal, admiterea excepţiei necompetentei materiale, a excepţiei inadmisibilitatii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, a excepţiei inadmisibilitatii cererii, iar in subsidiar, respingerea contestaţiei la executare ca nefondată şi menţinerea ca legale şi temeinice a actelor de executare contestate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă şi actele normative menţionate în cuprinsul întâmpinării.

În susţinere, a depus, în copie, acte din dosarul de executare nr. XXXXX.

La data de XXXXX, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare emise în dosarul execuţional XXXXX.

Contestatoarea a susţinut că, la data de XXXXX a primit o corespondenţă transmisă de către intimată, intrând astfel în posesia unei somaţii la care era anexat titlul executoriu nr. XXXXX emis de intimată pentru un debit în cuantum de XXXXX lei.

Ambele acte comunicate prin poştă la aceeaşi dată nu sunt semnate şi nici ştampilate, aspect pe care îl invocă ca şi nulitate sub aspectul condiţiilor de legalitate.

A precizat contestatoarea că, nu a fost înştiinţată în prealabil niciodată şi nu i s-a comunicat suma datorată anterior declanşării procedurii executării silite.

A mai arătat contestatoarea că, atât somaţia cât şi titlul executoriu sunt nelegale, deoarece la data emiterii acestora nu exista titlu de creanţă-decizia de plată a accesoriilor XXXXX a fost emisă ulterior, la data de XXXXX.

Prin sentinţa civilă nr. XXXXX din XXXXX Judecătoria XXXXX a admis excepţia necompetenței sale materiale invocată de intimată, cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei XXXXX în dosar fiscal XXXXX,  declinând soluţionarea acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului XXXXX. 

Astfel, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului XXXXX sub nr. XXXXX. Analizând cu prioritate, potrivit art.248 Cod proc. civ., excepţia inadmisibilităţii  cererii privind anularea deciziei XXXXX în dosar fiscal XXXXX nr. XXXXX invocată de intimată, instanţa constată că, aceasta este întemeiată reţinându-se următoarele:

Prin decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. XXXXX -fila 7, s-a stabilit în sarcina contestatoarea S.C. XXXXX S.R.L. obligaţia de plată a sumei de XXXXX de lei cu titlu de dobânzi.

Prin cererea de faţă, contestatoarea a solicitat instanţei anularea deciziei mai susmenţionată.

Potrivit  dispoziţiilor art. 268  alin. 1 şi 2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. (2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal”.

Conform art. 281 alin. 2 din aceeaşi lege: „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii”.

Legiuitorul impune aşadar o procedură administrativă de contestare a actelor  administrative fiscale, procedură care, neavând caracter jurisdicţional, nu poate fi considerată  facultativă. Accesul la instanţă este garantat, dar numai în condiţiile legii. Or, acelaşi act  normativ reglementează posibilitatea de sesizare a instanţei de judecată numai după emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, iar în măsura în care partea este nemulţumită de soluţia dată, are deschisă calea acţiunii în contencios administrativ în anularea actului respectiv.

În cauză, reclamanta s-a adresat direct instanţei de judecată.

Reţinând că, la instanţa de contencios administrativ pot fi contestate deciziile emise în soluţionarea contestaţiei administrative, tribunalul constată că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă.

Prin urmare, instanţa nu va mai analiza fondul cauzei, respingând acţiunea ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare