Suspendare executare act administrativ fiscal

SPEŢĂ RELEVANTĂ MARTIE 2022

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

TitluSuspendare executare act administrativ fiscal

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă12

Data speţă05.01.2022

Domeniul asociatContencios administrativ şi fiscal

Conţinut speţăSENTINŢA CIVILĂ NR. 12

Data: 05.01.2022

Autor: Putere Cristina

Domeniul asociat: Contencios administrativ şi fiscal

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - suspendare executare act administrativ

  Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 5647/105/2021, reclamantul  XX a formulat, în contradictoriu cu pârâţii: XX şi XX cerere de suspendare, prin care a solicitat să se dispună:

- suspendarea executării Deciziei nr. 142.438.271/08.12.2021 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul insolvabil XX ;

- obligarea autorităţii pârâtă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentului litigiu.

În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că XX este o persoană juridică română non-profit, cu scop umanitar, care a fost înfiinţată, în calitate de membri fondatori, de mai multe persoane fizice, printre care şi reclamantul, fundaţia dobândind personalitate juridică prin Sentinţa civilă nr. 44/05.03.1997, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 66/1997.

După acest moment însă, reclamantul a avut o implicare minimală în activitatea Fundației, în sensul că nu a ţinut legătura cu ceilalţi membri fondatori, nu a achitat nicio contribuţie anuală şi nu a folosit niciunul dintre autovehiculele vizate de actul administrativ-fiscal contestat.

A precizat că, la data de 21.10.2021, a primit Adresa nr. 123249/21.10.2021 emisă de XX, prin care a fost înştiinţat, pentru prima dată, că a fost declarată starea de insolvabilitate a XX. Prin aceeaşi adresă, XX a arătat că Fundaţia figurează cu obligaţii de plată restante, pe care a solicitat să le achite, fără indicarea vreunui temei juridic sau termen de plată.

Pentru clarificarea acestei situaţii, la data de 01.11.2021, a solicitat prin e-mail comunicarea  de informaţii, iar prin Adresa nr. 127212/17.11.2021 emisă de XX, i-au fost comunicate o parte dintre acestea, fiind în continuare în imposibilitate de a cunoaşte situaţia de fapt şi juridică în mod complet şi, pe cale de consecinţă, de a-şi exercita pe deplin dreptul de apărare.

Faţă de informaţiile disponibile, a formulat şi transmis către XX, la data de 08.12.2021, punctul de vedere cu privire la obligaţiile de plată restante ale XX, solicitare care a rămas fără vreun răspuns din partea XX, dar la aceeaşi dată, respectiv 08.12.2021, i-a fost comunicată Decizia de atragere a răspunderii.

Astfel că, pentru a preveni începerea executării silite cu privire la aceste sume nelegal impuse şi de natură a produce un prejudiciu semnificativ, a formulat cerere de suspendare potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, susţinând că în speţă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a se dispune  admiterea  cererii formulate.

In continuare, reclamantul a prezentat urmatoarele motive ca fiind cazuri bine justificate: implinirea termenului de prescriptie a dreptului organului de executare silita de a cere executarea silita a creantelor fiscale fata de XX; implinirea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale fata de reclamant; lipsa audierii reclamantului; lipsa motivarii deciziei; impunerea sumelor cu titlu de impozit auto si taxa parcare curenta in absenta unui temei legal; neindeplinirea conditiilor in vederea atragerii raspunderii reclamantului pentru obligatiile restante ale XX.

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Legal citat, pârâtul XX a formulat întâmpinare, considerând că, cererea de suspendare ca neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite cumulativ  cele două condiţii, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită prevăzute de art. 1 alin. (l) şi art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

A precizat că argumentele reclamantului privind cazul bine justificat nu pot fi primite, deoarece nu sunt de natură a justifica suspendarea executării actului administrativ în discuţie. Mai mult, nu s-au făcut dovezi în sensul existenţei cazului bine justificat.

A făcut toate aceste demersurile necesare, iar reclamantul nu a achitat obligaţiile restante către bugetul local, dând dovada de rea - credinţă.

Referitor la susţinerile privind îndeplinirea termenului de prescripţie a dreptului organului de executare silită de a cere executarea silita a creanţelor fiscale, paratul a menţionat că a început procedura de executare silită împotriva debitoarei XX prin emiterea somaţiilor nr. 1255/14.11.2002 si nr. 643466/15.02.2011. Prin procesul verbal nr. 643466/28.09.2006 a fost declarată starea de insolvabilitate a XX, fiind incidente prevederile art. 176 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, valabila pana la data de 01.01.2016, care la alin. (I) prevedea că este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au valoare mai mică decât obligaţiile de plată sau care nu au venituri ori bunuri urmăribile.

Astfel, termenul de prescripţie a fost întrerupt potrivit Adresei nr. 114104.1/03.11.2009, prin care a fost înfiinţată poprire la BancPost pe numele fundației, poprire care cuprinde obligaţiile din procesul verbal de insolvabilitate nr. 643466/28.09.2006, inclusiv obligaţiile din somaţia nr. 1255/14.11.2002. Prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 154531.2/07.12.2011 au fost actualizate obligaţiile de plata ale fundației, fiind incidente prevederile art. 176 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, valabila pana la data de 31.12.2015, care la alin. (1) prevedea ca este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au valoare mai mică decât obligaţiile de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

Prin procesul verbal nr. 129842.1/29.10.2021 a fost declarată şi menţinută starea de insolvabilitate a XX, fiind incidente dispoziţiile art. 265 din Legea nr. 207/2015.

A menţionat dispoziţiile art. 217 alin. (1) lit. d din Legea nr. 207/2015, iar conform Statutului XX şi al Procesului Verbal încheiat de reprezentanţii fundației, reclamantul era membru al fundației şi deţinea funcţia de vicepreşedinte.

A arătat că în evidentele fiscale la data prezentei fundaţia figurează cu următoarele mijloace de transport BMW serie saşiu WBAAK310008654221, FORD serie saşiu WFO AXXGBB ACG36035, FORD serie saşiu WF0AXXGBBAEC38301, MERCEDES serie saşiu WDB2011221A179003, PEUGEOT serie saşiu VF315BD2208857522, care figurează înmatriculate pe fundaţie.

Până la data prezentei pentru mijloacele de transport menţionate reprezentantul fundației nu a depus certificatele de radiere eliberate de către XX sau alte documente care să facă dovada că fundaţia a pierdut dreptul de proprietate asupra acestora.

În ceea ce priveşte solicitarea transmisă prin e-mail in data de 09.12.2021, înregistrată cu nr. 143018, a menţionat că urmează să comunice răspuns către reclamant, termenul de soluţionare a cererilor contribuabilului fiind de 45 de zile de la înregistrare.

De asemenea, în ceea ce priveşte prevenirea pagubei iminente, trebuie luate în calcul posibilităţile de întoarcere a executării, aceasta fiind modalitatea de reparare a pagubei în cazul în care partea ar avea câştig de cauză pe fondul cauzei.

A apreciat că măsura suspendării executării este de asemenea neîntemeiată, întrucât finalitatea unei executări o constituie recuperarea obligaţiilor restante faţă de bugetul local ale reclamantului, paguba producându-se bugetului local şi nu acestuia, ca urmare a încasării lente a unor sume ce trebuiau plătite la termenele stabilite conform legislaţiei fiscale in vigoare.

Faţă de cele prezentate, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 223 alin. 3 Cod procedura civilă.

Legal citat, pârâtul, XX, a formulat întâmpinare primită după terminarea şedinţei de judecată şi rămânerea instanţei în pronunţare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea adresata instanţei, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 142.438.271/08.12.2021 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul insolvabil XX.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

In consecinţă, suspendarea actului administrativ ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situaţie de excepţie de a regula executării din oficiu.

Potrivit art. 14 alin.1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.

 Potrivit art. 15 alin.1 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 prevăd că paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, în timp ce cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, tribunalul a constatat că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea acestuia numai in situatia in care vor fi indeplinite cumulativ cele doua conditii: existenta unui caz bine justificat si necesitatea evitarii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Pentru conturarea cazului temeinic justificat, care sa impună suspendarea unui act administrativ, instanta nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se intemeiaza insasi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie sa-si limiteze verificarea doar la acele imprejurari vadite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut astfel de imprejurări vadite, de fapt sau/ si de drept care sunt de natura sa produca o indoiala serioasa cu privire la legalitatea unui act administrativ ca fiind: emiterea unui act administrativ de catre un organ necompetent sau cu depasirea competentei, actul administrativ emis in temeiul unor dispozitii legale declarate neconstitutionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importanta a actului administrativ in calea recursului administrativ.

Cazul bine justificat, cum este definit sintagma prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reprezentând „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, trebuie reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, pe baza unui probatoriu care să nu implice din partea instanţei o prejudecare a fondului cauzei, nepermisă în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare.

Reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei de atragere a raspunderii solidare (f. 80-96 dosar).

Conform art. 27 alin. 2 din OG nr. 93/1992:

(2)Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a)persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;

b)administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

c)administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

e)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

Cu privire la motivul invocat de reclamant, privind implinirea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale fata de reclamant, instanta a retinut urmatoarele:

Astfel cum a aratat reclamantul, de la momentul constatarii insolvabilitatii XX, 28.09.2006, organul fiscal avea posibilitatea de a atrage raspunderea administratorilor fundatiei, or de la acest moment a inceput sa curga termenul de prescriptie.

Conform art. 91 din OUG nr. 93/1992:

(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

Întrucât raportat la data incheierii procesului verbal de constatare a insolvabilitatii nr. 643466/28.09.2006, de la 01.01.2007 a inceput sa curga termenul de prescriptie in interiorul caruia organul fiscal mai avea dreptul de a emite decizie de atragere a raspunderii solidare, iar acest termen s-a implinit la data de 01.01.2012, în situaţia în care nu au existat cauze de întrerupere sau suspendare, iar parata nu a sustinut ca şi nu a depus dovezi în sensul că nu a intervenit prescriptia dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale faţă de reclamant şi nu a prezentat dovezi in acest sens, instanţa a apreciat că acest motiv invocat de reclamant este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte motivul privind lipsa dovezii audierii reclamantului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 9 din Lg. nr. 207/2015:

(1)Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.

(2)Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:

a)întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;

b)cuantumul creanţelor fiscale urmează să se modifice cu mai puţin de 10% din valoarea creanţei fiscale stabilită anterior;

c)se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;

d)urmează să se ia măsuri de executare silită;

e)urmează să se emită deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.

(3)Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situaţii:

a)contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;

b)contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.

(4)Excepţia lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestaţiei depuse potrivit prezentului cod.

(5)La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).

În cuprinsul deciziei de atragere a răspunderii solidare, emitentul a făcut referire la mai multe adrese prin care reclamantul ar fi fost invitat pentru audiere, situaţie în care, instanţa apreciază motivul invocat ca fiind un aspect care ţine de fondul cauzei.

În ceea ce priveste lipsa motivarii deciziei, instanţa a constatat ca fiind neîntemeiat acest motiv invocat de reclamant, întrucât în cuprinsul actului administrativ contestat sunt menţionate motive de fapt şi de drept, o eventuală motivare eronată sau insuficientă putând fi analizate în cadrul dosarului privind anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită, întrucât nu reprezintă împrejurări vădite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Cu privire la celelalte motive invocate de reclamant: implinirea termenului de prescriptie a dreptului organului de executare silita de a cere executarea silita a creantelor fiscale fata de XX, impunerea sumelor cu titlu de impozit auto si taxa parcare curenta in absenta unui temei legal, neindeplinirea conditiilor in vederea atragerii raspunderii reclamantului pentru obligatiile restante ale XX, instanta a apreciat că acestea nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra Deciziei contestate, toate acestea constituind motive de nelegalitate ce pot fi analizate doar în cadrul dosarului ce vizează anularea respectivelor acte administrative, fiind  aspecte care ţin de fondul litigiului.

Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune şi îndeplinirea cerinţei privind prevenirea unei pagube iminente aşa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ş din legea nr. 554/2004.

Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, determinat de obligaţia de plata a unei sume foarte mari, de 42.222 lei, care i-ar putea crea reclamantului o situaţie greu de depăşit.

Faţă de cele mai sus reţinute, tribunalul a constatat ca fiind îndeplinite cele două condiţii esenţiale impuse de lege, astfel încât a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 142.438.27/08.12.2021 până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare.

Domenii speta

Spete similare