Incetare interdictie de a parasi tara

Sentinţă penală 6 din 21.03.2018


Dosar nr. ……/119/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SENTINŢA PENALĂ NR. 6

Şedinţa publică din data de 21 martie 2018

PREŞEDINTE : ……………..

GREFIER  : ………….

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror ……….. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Covasna.

Pe rol fiind soluţionarea cererii formulată de petentul – condamnat C. M., în baza art. 61 al.2 din Legea nr. 253/2013, rap. la art. 95 al.1 şi 2 C.pen., privind încetarea obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei, stabilită prin sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă prin neapelare.

Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 al. 1 C.pr.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se prezintă petentul – condamnat C. M., asistat de apărătorul ales, av. C. A. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că, la fila 9 se află depusă la dosar împuternicirea avocaţială, iar prin grija grefierului de şedinţă, s-a ataşat dosarul penal nr. …../119/2017 al Tribunalului Covasna, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017, rămasă definitivă prin neapelare.

Apărătorul ales al petentului – condamnat, av. C. A., depune la dosar copiile certificatelor de naştere ale minorilor C. L. şi C. K., un certificat din care rezultă că, condamnatul are sediul în Austria, un contract de vânzare cumpărare a unei locuinţe pe teritoriul Austriei unde a locuit, facturi ale firmei pe care condamnatul o patrona, copia paşaportului din care rezultă faptul că este cetăţean maghiar şi extras de pe portalul instanţelor privind două hotărâri din care rezultă faptul că pentru infracţiuni mai grave nu s-a dispus această interdicţie. 

Apărătorul  petentului – condamnat şi reprezentanta Ministerului Public arată că nu au excepţii de invocat şi nici alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul asupra cererii formulată de petentul-condamnat.

Apărătorul ales al petentului - condamnat, av. C. A., solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, având în vedere că petentul - condamnat are în întreţinere doi copii minori, fiind singurul întreţinător de familie, unul dintre copii minori este cetăţean austriac şi este impetuos necesar să se prezinte în Austria pentru a efectua controale medicale.

De asemenea, solicită să se ţină seama de faptul că petentul – condamnat,  are reşedinţa în Austria conform înscrisurilor depuse la dosar şi faţă de natura infracţiunii, consideră că această interdicţie de a nu părăsi teritoriul României este o interdicţie exagerată.

Nu în ultimul rând solicită să se observe că la dosarul de fond există o serie de reguli între Songtradr-Los Angeles şi C. M. din care rezultă că melodia sa „Hero Slow Atack Edm” a fost selectată pentru un festival de muzică şi cât de curând trebuie să primească aprobarea pentru a se deplasa în S.U.A. pentru a susţine acest show.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii petentului - condamnat C. M..

Reprezentanta Ministerului Public, arată că a examinat cererea depusă de petentul - condamnat, împreună cu acele hotărâri depuse cu privire la alte sancţiuni mai grave aplicate unor condamnaţi, acesta având amânarea aplicării pedepsei pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000, însă arată că problematica pe care şi-a pus-o procurorul vis-a-vis de aplicarea acestei interdicţii are în vedere faptul că toate aceste chestiuni pe care petentul - condamnat le-a invocat astăzi, le-a invocat şi cu ocazia judecării în fond a acestei speţe, atunci când s-a ajuns la soluţia care a fost adoptată, şi anume că este cetăţean maghiar, că este patron la acea firmă din Austria, copilul are medic de familie în Austria, fiind elemente care au survenit după momentul aplicării sancţiunii de către instanţă. Toate aceste elemente au fost chibzuite, au fost analizate la vremea respectivă, iar judecătorul a considerat că dacă i se aplică această sancţiune de amânarea aplicării pedepsei pentru un termen de încercare, trebuie să impună condamnatului o serie întreagă de obligaţii care trebuie respectate, pentru că dacă nu sunt respectate, există alte consecinţe, iar una dintre aceste obligaţii vizează şi această situaţie. Nu este o chestiune care să fi survenit ulterior şi care să-i favorizeze petentului - condamnat. Pe de altă parte, arată că aşa cum se cunoaşte, Serviciul de probaţiune poate să stabilească un program flexibil, un program mai vast şi în funcţie de necesităţile condamnatului pentru că, petentul – condamnat C. M. nu este prima persoană în acest caz, sunt atâţia alţi condamnaţi care au loc de muncă în Japonia şi în alte ţări, şi atunci se stabileşte un program mai îndelungat cu o întrevedere la 6 luni, deci există variante în care se poate discuta cu Serviciul de probaţiune. Crede mai de grabă că problematica pe care o ridică petentul - condamnat şi pe care o înţelege, vizează cum se stabileşte această programare la serviciul de probaţiune, acolo este chestiunea mai mare, decât să se dispună ridicarea total a acestei interdicţii, fiind convinsă că şi petentul - condamnat dacă avea stabilit un program care să-i permită şi deplasarea în Austria şi în Statele Unite, nu ar veni cu o solicitare de acest gen. În concluzie, arată că se opune la ridicarea acestei interdicţii pentru că practic goleşte de conţinut instituţia aceasta a amânării aplicării pedepsei care are stabilite mai multe obligaţii, una dintre ele fiind şi aceasta.

Prin urmare, efectiv la cererea formulată de condamnat, solicită respingerea acesteia.

Apărătorul ales al petentului - condamnat, av. C. A., în replică, arată că solicită ridicarea acestei interdicţii pentru că petentul – condamnat nu poate părăsi teritoriul României fără acordul instanţei şi acest aspect nu ţine de Serviciul de probaţiune ci de instanţă. Instanţa îi poate permite ca într-un an de zile, timp de o lună de zile, să părăsească teritoriul ţării, însă petentul - condamnat trebuie să locuiască pe teritoriul Austriei mai mult timp, mult mai mult decât o lună de zile şi acesta este motivul pentru care a solicitat de la instanţă ridicarea acestei măsuri, pentru că numai instanţa poate dispune în acest sens, serviciul de probaţiune nu poate permite părăsirea teritoriului ţării, numai instanţa de judecată.

Reprezentanta Ministerului Public arată că, se pot formula cereri punctual, de exemplu, dacă acum are o problemă în sensul că are de plătit taxe şi impozite în Austria sau are de rezolvat participarea la acel festival muzical, poate punctual să se adreseze instanţei de judecată cu o astfel de cerere, dar în această fază consideră că nu se poate accepta această variantă de ridicare integrală a acestei interdicţii de a părăsi teritoriul României.

Apărătorul ales al petentului - condamnat, av. C. A., arată că într-un an de zile, ai dreptul doar o lună de zile să părăseşti teritoriul României, ori petentul - condamnat trebuie să stea  mai mult timp decât o lună de zile pe teritoriul Austriei.

Petentul - condamnat C. M., arată că a formulat această cerere şi solicită ridicarea acestei interdicţii pentru că este vorba despre pâinea sa şi a copiilor săi,  deoarece în Austria are firma unde lucrează de 10 ani şi unde câştigă banii necesari pentru a-şi creşte copii, aici în ţară neavând ce să facă şi cum să realizeze venituri. Arată că va respecta toate regulile impuse, merge la control la Braşov în fiecare lună, dar trebuie să aibă liberă circulaţie pentru a se putea deplasa în Austria unde realizează veniturile necesare pentru a-şi putea întreţine copii.

T R I B U N A L U L

Asupra cererii de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 01.02.2018, petentul-condamnat C. M., a solicitat, în baza art. 95 al. l şi 2 C.pen. şi art. 61 alin. 2 din Legea 253/2013, încetarea obligaţiei prev. de art. 85 al. 2 lit. i C.pen., respectiv „să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei”, stabilită prin sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017 a Tribunalului Covasna rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii, petentul-condamnat C. M. a arătat că prin sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017 a Tribunalului Covasna, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsă pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, i-a fost impusă interdicţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

În susţinerea cererii, a solicitat instanţei să se aibă în vedere faptul că are doi copii în întreţinere, concubina sa nu lucrează, el fiind singurul care realiza venituri înainte de săvârşirea faptei, însă de când i-a fost impusă interdicţia de a părăsi teritoriul României, singurele venituri au fost ajutorul familiei ocazional, dar care nu este în măsură a asigura familiei sale un venit stabil. 

De asemenea, petentul-condamnat a arătat că înainte de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat a locuit pe teritoriu Austriei, unde de fapt are şi domiciliu şi a lucrat în mod legal. Are cetăţenie maghiară, iar fiica sa C. L. este cetăţean austriac şi trebuie să se prezinte periodic la medicul de familie, trimestrial, însă acest lucru nu a fost posibil datorită controlului judiciar şi ulterior datorită acestei interdicţii.

Nu în ultimul rând petentul- condamnat arată că raportat la natura infracţiunii pentru care a fost condamnat, conduita sa procesuală (a recunoscut fapta şi a colaborat cu organele de anchetă) şi circumstanţele personale (are doi copii minori în întreţinere), solicită să i se dea posibilitatea de a-şi exercita dreptul la muncă şi să i se asigure libertate de mişcare, prin renunţarea la această interdicţie.

În concluzie, consideră că are şanse mai mari de integrare pe teritoriu Austriei, unde de altfel s-a şi integrat lucrând în mod legal, decât în România unde trăieşte din ajutorul familiei, iar menţinerea acestei interdicţii nu mai este necesară.

După înregistrarea cererii, judecătorul delegat cu executare a solicitat Serviciului de Probaţiune Covasna întocmirea unui raport de evaluare privind pe condamnatul C. M., iar după întocmirea acestuia a sesizat instanţa de executare potrivit art. 48 al. 1 din Legea 253/2013.

În vederea soluţionării cererii instanţa a dispus ataşarea dosarului penal cu nr. …../119/2017 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017 a Tribunalului Covasna.

La termenul de judecată din data de 21.03.2018, apărătorul ales al condamnatului a depus la dosar mai multe înscrisuri în probaţiune, respectiv, copiile certificatelor de naştere ale minorilor C. L. şi C. K., un certificat din care rezultă că, condamnatul are sediul în Austria, un contract de vânzare cumpărare a unei locuinţe pe teritoriul Austriei unde a locuit, facturi ale firmei pe care condamnatul o patrona, copia paşaportului din care rezultă faptul că este cetăţean maghiar şi extras de pe portalul instanţelor privind două hotărâri din care rezultă faptul că pentru infracţiuni mai grave nu s-a dispus această interdicţie. 

Examinând actele şi lucrările dosarului,  instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 58 din 21 decembrie 2017 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. …../119/2017, rămasă definitivă, prin neapelare în baza art. 4 al. 2 din Legea 253/2000, cu aplicarea art. 396 al. 10 C.pr.pen., s-a stabilit faţă de inculpatul C. M. o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc fără drept iar în baza art. 83 al. 1 C.pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani. 

Inculpatul a fost obligat, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 C.pen. şi, în baza art. 95 al. 2 C.pen., i s-a impus acestuia, ca, pe durata termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei şi să se supună, planului de tratament şi consiliere stabilit de Centru de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.

Sentinţa de amânare a executării pedepsei a fost transmisă Serviciului de Probaţiune Covasna în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă, persoana supravegheată C. M. a fost luată în evidenţa acestui serviciu la data de 22.01.2018,  fiind convocată să se prezinte la sediul serviciului, în vederea întocmirii planului de supraveghere pentru data de 05.01.2018, dată la care aceasta s-a prezentat, ocazie cu care i s-au adus la cunoştinţă măsurile şi obligaţiile instituite în sarcina sa, persoana supravegheată luând  cunoştinţă şi de obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

Conform calendarului întrevederilor persoana supravegheată are obligaţia de a se prezenta la serviciu de probaţiune din două în două luni, următoarea întrevedere urmând să aibă loc la data de 02.04.2018

La data de 06.02.2018 în vederea executării obligaţiei de a se supune măsurilor de control sau îngrijire medicală, a fost emisă decizia consilierului manager de caz cu nr. 648/06.02.2018 persoana supravegheată urmând a fi contractată de CPECA Covasna în vederea includerii sale în program.

Potrivit pct. V al Raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Covasna (f. 2-4), persoana supravegheată regretă săvârşirea faptei, înţelege consecinţele infracţiunii în mod special pe plan personal, care îi pot afecta traiectoria în viaţă, astfel consilierul de probaţiune apreciază că persoana supravegheată dispune de resurse individuale familiale şi comunitare care pot fi valorificate în viitor, iar prin revizuirea propriului rol în raporturile cu ceilalţi, prin parcurgerea şi asumarea procesului de maturizare, dar şi printr-o gestionare adecvată a propriilor obiceiuri, acesta îşi va putea canaliza eforturile şi conduita în sensul respectării normelor sociale şi legale.

Cu privire la încetarea obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României consilierul de probaţiune apreciază că afirmaţia persoanei supravegheate în sensul că actele justificative privind situaţia sa locativă, familială, financiară şi educaţională s-ar afla la reşedinţa din Austria, justifică părăsirea teritoriului doar pe o perioadă relativ scurtă.

Sub aspectul dispoziţiilor legale incidente în această materie, instanţa constată că, potrivit art. 48 al. 1 din Legea nr. 253/2013, „În situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.”, şi potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.”

Tot astfel, art. 87 al. 1 C.pen. prevede că, „dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.”, şi potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.”

Aşa fiind, analizând cererea petentului-condamnat C. M. în lumina dispoziţiilor legale mai sus enunţate, în raport de aspectele reţinute anterior, ce rezultă din actele depuse la dosar, instanţa apreciază că, în cauză menţinerea în sarcina acestuia a obligaţiei prev. de art. 85 al. 2 lit. i C.pen., respectiv „să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei”, nu mai este necesară, având în vedere,  faptul că de la momentul pronunţării sentinţei şi până în prezent, situaţia materială şi socială a persoanei supravegheate şi a familiei sale s-a modificat în sens negativ, persoana supravegheată nu realizează venituri în România, beneficiază de ajutorul familiei care nu este suficient pentru a-i asigura familiei sale un venit stabil, concubina sa nu lucrează şi are doi copii minori în întreţinere, unul dintre copii este cetăţean austriac fiind necesar să se prezinte în Austria la medicul de familie pentru a efectua controale medicale, conform înscrisurilor depuse la dosar persoana supraveghează are reşedinţa în Austria unde are şanse mai mari de integrare, decât în România unde trăieşte din ajutorul familiei, având în vedere faptul că a lucrat în mod legal pe teritoriul acestui stat.

Astfel, instanţa consideră a fi oportună încetarea obligaţiei prev. de art. 85 al. 2 lit. i C.pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, sub rezerva respectării de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere şi îndeplinirii obligaţiilor ce decurg din sentinţa penală de amânare a aplicării pedepsei.

Văzând aceste considerente, instanţa va admite cererea petentului-condamnat C. M. şi în consecinţă, urmează ca,  în baza art. 48 al 2 din Legea nr. 253/2013, rap. la art. 87 al. 2 C.pen., să dispună încetarea obligaţiei prev. de art. 85 al. 2 lit. i C.pen., respectiv „să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei”, impus condamnatului C. M., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prin sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. ……/119/2017, definitivă prin neapelare la data de 18.01.2018.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite cererea formulată de petentul-condamnat C. M., născut la data de ….. în mun. ….., jud. Covasna, CNP ….., domiciliat în mun. Sf. Gheorghe, str. …….., jud. Covasna, şi în consecinţă:

În baza art. 48 al 2 din Legea nr. 253/2013, rap. la art. 87 al. 2 C.pen., dispune încetarea  obligaţiei prev. de art. 85 al. 2 lit. i C.pen., respectiv „să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei”, impus condamnatului C. M., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prin sentinţa penală nr. 58 din 21.12.2017 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr……./119/2017, definitivă prin neapelare la data de 18.01.2018.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2018.

PREŞEDINTE  GREFIER