Încheierea actelor adiţionale la contractele colective de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011. Lege aplicabilă.

- art. 141 alin. 1 din Legea nr. 62/2011;

- art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011.

Conform tezei a II-a din Legea nr. 40/2011, pentru noile Contracte colective de muncă şi actele adiţionale ale acestora, se aplică legea specială, respectiv Legea nr. 62/2011 – art. 141. Acestea sunt norme tranzitorii, respectiv, conţinute de Legea nr. 40/2011, iar alin. 2 din acelaşi art. II, instituie norma permisivă aplicabilă contractelor colective de muncă încheiate anterior  datei intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, care îşi produc efectele până la data expirării termenului pentru care au încheiate.

Asupra apelului civil de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1061/3.02.2014, Tribunalul Braşov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. N. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Liber N.R. F., având ca obiect constatarea nulităţii Actului Adiţional nr. 4/08.04.2013 înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 6/1314/15724/22.05.2013 la Contractul colectiv de muncă pentru anii 2010 – 2013, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 4/1314/4941/09.04.2010, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. de mai sus, la data de 03.03.2014, reclamanta N. S.R.L. F. a chemat în judecată pârâtul S.L.N.R., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Actului Adițional nr. 4 din data de 08.04.2013, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 6/1314/15724/22.05.2013, la Contractul colectiv de muncă pentru anii 2010 – 2013 înregistrat la I.T.M. sub nr. 4/1314/4941/09.04.2010, încheiat între părţi.

Între reclamanta S.C. N. S.R.L. şi pârâtul S.L.N.R., reprezentat prin Preşedinte C.L., s-a încheiat Contractul colectiv de muncă pe anii 2010 – 2013 la nivelul societăţii,  înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 4941/09.04.2010, a cărui valabilitate a fost statuată la art. 2.2. pe durata a 3 ani 2010 – 2013.

Prin Actul Adiţional nr. 4 din 08.04.2013, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 15724/22.05.2013 se prelungeşte valabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru o perioada de 12 luni, începând cu data încheierii actului adiţional cu amendamentul ca părţile se obligă să aplice un salariu minim de 800 la actuala grilă în baza coeficienţilor de ierarhizare.

Societatea reclamantă a invocat nulitatea absolută a actului adiţional, pentru următoarele motive:

- prelungirea valabilităţii contractului colectiv de muncă prin actul adiţional contravine prevederilor legale: art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011, art. 132 alin. 1, art. 141 alin. 1 şi 2, art. 142 şi art. 150 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 şi art. 1226 Cod civil;

- actul adiţional la Contractul colectiv de muncă contestat a fost înregistrat la I.T.M. după încetarea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate;

- actul adiţional a fost semnat din partea sindicatului pârât de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, deoarece acesta nu avea la momentul respectiv calitatea de preşedinte al sindicatului ci pe aceea de lider sindical.

Potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 62/2011, „(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaţilor au un caracter minimal.

(3) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.

(4) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.”

Coroborând aceste texte de lege invocate de societatea reclamantă, instanţa reţine că nulitatea unor clauze ale contractului colectiv de muncă intervine în situaţia în care acestea stabilesc drepturi şi obligaţii peste limitele şi condiţiile prevăzute de lege ori stabilesc drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

Or, perioada de aplicabilitate a unui contract colectiv de muncă nu se încadrează în categoria cauzelor de nulitate prevăzute de dispoziţiile legale speciale mai anterior citate.

Potrivit art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii: „(1) Contractele colective de muncă şi actele adiţionale încheiate în intervalul de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durată de valabilitate care să depăşească 31 decembrie 2011. După această dată, contractele colective de muncă şi actele adiţionale se vor încheia pe durate stabilite prin legea specială.

(2) Contractele colective de muncă în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate.”

Data încheierii Contractului colectiv de muncă pe anii 2010  - 2013 este 09.04.2010, iar a actului adiţional contestat este 08.04.2013, niciuna dintre aceste date nefiind situată în intervalul dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011 şi 31.12.2011, interval prevăzut de art. II din Legea nr. 40/2011. Aceste prevederi legale se referă numai la contractele de muncă şi actele adiţionale încheiate în perioada tranzitorie, de implementare a modificărilor legislative intervenite: modificarea Codului muncii şi apariţia Legii nr. 62/2011 a dialogului social.

Prin adresa nr. 15940/24.05.2013 I.T.M. B. nu a comunicat faptul că Actul Adiţional conţine clauze negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 şi art. 142 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, astfel acestea a fi lovite de nulitate. Dacă ar fi fost reală susţinerea reclamantei I.T.M. B. ar fi refuzat înregistrarea actului adiţional. Or, contrar susţinerilor reclamantei, prin adresa menţionată, I.T.M. B. a comunicat faptul că s-a efectuat înregistrarea actului adiţional în registrul unic de evidenţă al instituţiei, la nr. 6/1314/15724 din data de 22.05.2013 şi s-a adus la cunoştinţa societăţii, de principiu, faptul că în aplicarea Contractului colectiv de muncă modificat trebuie să se aibă în vedere că nu se pot prevedea în contractele colective de muncă drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, atrăgându-se atenţia asupra prevederilor art. 132 şi art. 141 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 62/2011. În nici un caz, prin această adresă nu s-a adus la cunoştinţa părţilor semnatare ale actului adiţional faptul că acesta ar conţine clauze lovite de nulitate, astfel cum eronat susţine reclamanta.

În ceea ce priveşte data înregistrării actului adiţional la Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2010-2013, după încetarea valabilităţii Contractului colectiv de muncă (09.04.2013), instanţa constată că societatea reclamantă a fost cea care s-a ocupat de înregistrarea la I.T.M. B., negocierile privind perfectarea actului adiţional nr. 4 la Contractului colectiv de muncă încheindu-se la data de 08.04.2013, anterior expirării Contractului colectiv de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen, motivat, reclamanta S.C. N. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii cu consecinţa constatării nulităţii absolute a actului adiţional nr. 4/8.04.2013.

În susţinerea apelului a invocat următoarele critici:

- în mod eronat, instanţa de fond a considerat că acţiunea în constatarea nulităţii actului adiţional la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, este rezultatul „invocării propriei culpe”. În temeiul dispoziţiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr.  62/2011, nulitatea se invocă de partea interesată, ori reclamanta justifică interes în susţinerea ei.

- instanţa de fond a interpretat greşit art. II alin. 2 din Legea nr.  40/2011.

- s-a stabilit greşit că data la care a fost încheiat Contractul colectiv de muncă  la nivel de societate, este data de 9.04.2010, în condiţiile în care din extrasul din Contractul colectiv de muncă reiese foarte clar că acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 3 ani, începând cu 1.04.2010 şi ajunge la termen la 31.03.2013.

- în temeiul art. 132 alin. 1 din Legea nr.  62/2011, solicită a se constata că actul adiţional nu a fost încheiat în limitele şi condiţiile legale intervenind la 31.03.2013 încetarea de drept a Contractului colectiv de muncă la nivel de societate. După această dată nu se mai putea prelungi fostul Contract colectiv de muncă, ci eventual încheia unul nou, în condiţiile Legii nr. 62/2011.

- actul adiţional stabileşte o valabilitate pentru Contractul colectiv de muncă mai mare decât cea prevăzută de Legea nr.  62/2011.

Solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, rejudecând fondul, constatarea nulităţii actului adiţional.

Intimatul S.L.N.R. F., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, susţinând că  nici un act normativ nu interzice prelungirea aplicării unui Contract colectiv de muncă, înregistrat  înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011.

Analizând sentinţa atacată, instanţa constată că este fondată.

Nu se impune anularea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare deoarece instanţa de fond a analizat cererea de chemare în judecată sub toate aspectele invocate, neexistând nici un argument care să susţină o „necercetare în fond a cauzei” ca temei al anulării sentinţei.

Dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Legea nr.  62/2011, nu sunt aplicabile în speţă, deoarece nu este supus analizei un Contract colectiv de muncă încheiat sub imperiul Legii nr.  62/2011, ci un Contract colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, prelungit încă un an prin acordul părţilor, sub imperiul legii aplicabile la momentul negocierii actului adiţional.

Nici Contractul colectiv de muncă iniţial, nici actul adiţional nr. 4 la Contractul Colectiv de Muncă  pe anii 2010 – 2013, nu se înscriu în categoria actelor juridice încheiate conform art. II alin. 1, deoarece nu sunt plasate în intervalul 1.05.2011 – 31.12.2011. de abia după 31.12.2011, conform tezei a II-a din art. II din Legea nr.  40/2011, pentru  noile Contracte colective şi muncă şi actele adiţionale ale acestora, se aplică legea specială, respectiv Legea nr.  62/2011 – art. 141. Acestea sunt norme tranzitorii, restrictive, conţinute de Legea nr.  40/2011, iar alin. 2 din acelaşi art. II, instituie norma permisivă aplicabilă contractelor colective de muncă încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, care îşi produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate.

În ceea ce priveşte data intrării în vigoare a actului adiţional nr. 4, demersurile în vederea negocierii colective au fost iniţiate înainte de termenul de expirare a valabilităţii Contractului colectiv de muncă, iar procesul verbal de negociere prin care părţile au consimţit prelungirea perioadei de valabilitate a contractului cu 12 luni, a fost semnat în 8.04.2013, respectiv în ultima zi de valabilitate a contractului iniţial. Apelanta a deţinut în posesie toate documentele rezultate în urma negocierilor colective, însă le-a prezentat spre înregistrare autorităţii competente după o perioadă de timp.

Odată ce părţile şi-au exprimat în mod expres acordul de a prelungi valabilitatea prevederilor contractuale înainte de expirarea acestora, simplul fapt că actul care probează voinţa părţilor a fost înregistrat la autoritatea competentă la o dată ulterioară celei de expirare a contractului iniţial, nu poate constitui motiv de nulitate a actului adiţional, ci în  cel mai rău caz, să îl lipsească de aplicabilitate de la momentul încheierii acordului de voinţă al părţilor şi până la data înregistrării acestuia la I.T.M. B., dată de la care acesta începe să producă efecte, în baza art. 144 din Legea nr.  62/2011.

Nu rezultă expres din textul art. II din Legea nr.  40/2011, indicat de apelantă ca temei al nulităţii actului adiţional, dispoziţia de interdicţie a prelungirii Contractului colectiv de muncă  încheiat sub imperiul Legii nr. 40/2011.

Legiuitorul, prin aceste dispoziţii tranzitorii de la art. II, a urmărit protecţia juridică a contractelor aflate în derulare, faţă de rigorile  legii noului cod al muncii şi legii dialogului social.

Din moment ce Contractul colectiv de muncă pe 2010-2013, înregistrat la I.T.M. sub nr. 4941/9.04.2010, nu a fost denunţat de niciuna dintre părţi pentru ajungere la termen, ci din  contră s-a convenit prelungirea lui cu un an (prelungire stabilită anterior expirării Contractului colectiv de muncă, conform înscrisului de la fila 23 dosar de fond, intitulat proces-verbal al comisiilor de negociere), nu se poate aplica  sancţiunea nulităţii acestuia la cererea reclamantei, cu atât mai mult cu cât acesta a produs consecinţe juridice, iar acţiunea în constatarea nulităţii este introdusă la instanţă cu doar o lună înainte de încetarea valabilităţii acestui act adiţional.

Aşadar, dacă reclamanta justifică un interes real, obiectiv, serios, în promovarea acestei acţiuni, putea sesiza instanţei nulitatea actului adiţional încă din momentul de începere a intrării lui în vigoare, evitând plăţile salariale, compensatorii, întemeiate pe dispoziţiile Contractului colectiv de muncă pe anii 2010-2013, astfel prelungit, despre care susţine că au împovărat financiar societatea.

Înscrisurile depuse de apelantă după închiderea dezbaterilor nu au relevanţa juridică invocată de apelantă la termenul din 26.02.2015, respectiv nu justifică sesizarea unor nelegalităţi ale actului adiţional atacat de către I.T.M. şi A.N.A.F. în legătură cu valabilitatea şi durata acestuia, ci din contră, atestă acordarea de către apelantă, angajatorilor săi, a unor drepturi rezultate din clauzele Contractului colectiv de muncă  pe 2010 - 2013, prelungit prin actul adiţional nr. 4/8.04.2013.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge apelul formulat şi va păstra sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare