Cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ...

SECTIA I CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 768/2017

Şedinţa publică de la 09 Noiembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Judecător ...

Grefier ... ...

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta ...CNP ..., cu domiciliul în com. ..., sat ..., judeţul ... şi domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în ..., str. ...nr. 18, sector 2, la ... SRL, împotriva sentinţei civile nr. 9671 din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 7244/231/2016 în contradictoriu cu intimatul ...LTD prin  mandatar ......SRL, cu sediul în  ..., sector 1, ...nr. 246, intrarea ..., Clădirea ..., et.....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  la prima strigare au lipsit părţile.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 24.10.2017 SC ...SRL  a depus relaţiile solicitate iar la data de 8.11.2017 ... ... a depus relaţiile solicitate de instanţă.

Tribunalul dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică  la a doua  strigare au lipsit părţile.

Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cererii de apel de faţă, constată următoarele:

I. poziţiile procedurale adoptate de părţile litigante la judecarea în primă instanţă a pricinii

1. Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de 06.06.2016 sub numărul 7244/231/2016, contestatoarea ...a formulat in contradictoriu cu intimata ...LTD reprezentată de mandatar ...... SRL ..., contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. 163/2016  al ... ..., solicitând anularea popririi instituite asupra veniturilor contestatoarei și anularea tuturor formelor și actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional, întoarcerea executării silite, suspendarea executării, restituirea taxei de timbru achitate, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii sale a arătat că solicită anularea popririi instituită asupra veniturilor sale salariale precum, si anularea tuturor actelor si formelor de executare silită întrucât  obligațiile care se prind a fi executate silit au fost deja îndeplinite înainte de pornirea  executării. A arătat că a primit de la secretariatul unității unde lucrează o înștiințare de poprire in baza unui pretins titlu executoriu cerere emitere unui card de credit nr.930051454215202/6 iulie 2005 pentru o creanță totală de 10818,27 lei. A indicat că nu i s-a comunicat niciun act de executare împotriva sa și că nu a formulat nicio cerere de emitere de card si nu a semnat nici un contract cu creditoarea ...LTD. A arătat însă că din magazinul ... din Iași in anul 2005 a contract un credit de aproximativ 1000 lei prin care a achiziționat o mașină de spălat si două telefoane mobile pentru care a achitat o rată de 100 lei in perioada 2005-2008.

A depus acte de stare civilă, adresa  emisă de ...SRL către contestatoare la data de 19 mai 2016.

2. Prin precizarea scrisă depusă la dosar, contestatoarea a arătat că invocă nulitatea executării întrucât titlul in baza căruia a început executarea nu reprezintă un titlu executoriu așa cum prevăd disp. OUG 99/2006 cât si faptul că executarea este prescrisă  arătând că partea contestă legalitatea si autenticitatea înscrisului care atestă că ultima plată efectuată este din 7 mai 2014.

3. Intimata a depus întâmpinare, ridicând excepția tardivității formulării contestației la executare, având in vedere disp. art.715 alin.1 pct.3 care arată că împotriva executării silite propriu-zise se poate face contestație in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de primul act de executare. A ridicat si excepția netimbrării cererii de chemare in judecată, având in vedere că cererea nu a fost timbrată la cuantumul prevăzut de lege așa cum prevăd disp. art.10 din OUG 80/2013.

II. soluţia de primă instanţă apelată

4. Prin sentința nr. 9671 din 14.11.2017 pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 7244/231/2016 s-au dispus următoarele: a fost admisă excepția privind tardivitatea formulării contestației la executare invocată de intimată, respinsă ca tardiv formulată contestația la executare formulată de contestatoare ..., respinsă ca neîntemeiată excepția  netimbrării contestației la executare, invocată de intimată, a luat act că, contestatoarea a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

În motivarea sentinţei, s-au reţinut următoarele: Cu privire la exceptia netimbrării cererii invocată de intimată,instanta urmează să o respingă ca neîntemeiată întrucit contestatoarea a făcut dovada achitării taxei de timbru in valoare de 1000 lei,potrivit chitantelor depuse la dosar. Cu privire la exceptia tardivitătii formulării contestatiei,instsnta urmează să o admită,avînd în vedere că SC  ...SRL respectiv locul de muncă al contestatoarei a emis către aceasta adresa de infiintare a popririi de către ... Giurgea Lenuta in dosarul de executare nr. 163/2016 prin care se infiinta poprirea asupra veniturilor sale salarioale si care are data de 19 mai 2016. Apărarea contestatoarei că a luat la cunostintă de adresa de infiintare la 27 mai 2016 nu poate fi retinută întrucit la rubrica din  adresă”Am luat la cunostintă” nu este trecută nici un fel de dată, astfel că instsnta va avea in vedere adresa nr. 23 din 19 mai 2016 emisă de  SC ...SRL. Avind in vedere datra acestei adrese cît si faptul că, contestatia a fost formulată la data de 6 iunie 2016,după împlinirea termenului de 15 zile prev de art.715 alin.2 CPC,instsnta urmrază să admită exceptia si să respingă contestatia la executare ca tardiv formulată. Totodată,instsnta urmează să ia act că, contestatoarea a renuntat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

III. cererea de apel promovată

5. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... în data de 03.01.2017 sub nr. 7244/231/2015, apelanta ...(în continuare apelanta) a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 9671/2016 pronunţată de Judecătoria ... solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat, în esenţă, următoarele: a luat cunoștință de executare la 27.05.2016, instanța nu era competentă teritorial, excepția tardivității a fost greșit admisă, nu a dat cuvântul asupra excepțiilor.

6. Intimata nu a formulat întâmpinare.

IV. analiza temeiniciei cererii de apel, în lumina legislaţiei în vigoare şi a limitelor învestirii instanţei de apel

7. Cu titlu preliminar, notând că procesul civil este guvernat inclusiv în această fază procesuală de principul disponibilităţii şi făcând aplicarea prevederilor înscrise în art. 22 alin. 2 C.p.c., Tribunalul reţine că în lumina criticilor concrete aduse de partea apelantă hotărârii pronunţată de Judecătoria ... prin cererea de apel, apelul este întemeiat după cum se va detalia în paragrafele subsecvente şi în aceste limite.

În egală măsură, Tribunalul aminteşte următoarele texte legale relevante pentru determinarea învestirii instanţei de apel:

•Art. 476 C.p.c.: „(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. (2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.(3) Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.”;

•Art. 477 C.p.c.: „(1) Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.”;

•Art. 478 C.p.c.: „1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. (2) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. (3) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. (4) Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe. (5) Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.”.

8. Privitor la legea procesual civilă aplicabilă în speţă, Tribunalul reţine legea de procedură activă în cauză este reprezentată de Noul Cod de procedură civilă (C.p.c.) iar aceasta în considerarea unei interpretări gramaticale a dispoziţiilor art. 3 din Lege nr. 76/2012 şi a datei sesizării executorului judecătoresc.

9. Tribunalul, văzând pozițiile procesuale adoptate de părțile litigante în lumina sentinței apelate și a limitelor învestirii primei instanțe, subliniază că analiza sa are a fi realizată pe trei planuri distincte.

10. În primul rând, cu privire la critica vizând competența teritorială a primei instanțe, Tribunalul constată că aceasta este în mod manifest neîntemeiată prin raportare la următoarele norme legale:

•Art. 129 C.p.c. „(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. (2) Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.”;

•Art. 130 C.p.c. „(1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.”;

11. Supunând normele precitate unei interpretări gramaticale dublate de o interpretare sistematică, văzând și conținutul art. 714 C.p.c., admițând că în discuție este o problemă ce intră în sfera necompetenței teritoriale de ordine publică, notând neinvocarea excepției în fața primei instanțe în condițiile impuse în mod univoc de art. 130 alin. 2 C.p.c., Tribunalul reține că eventuala necompetență rationae vel loci nu poate fi invocată cu succes direct în fața instanței de control, critica apelantei fiind în mod vădit neîntemeiată.

12. În al doilea rând, cu privire la critica vizând nepunerea în discuție a excepțiilor de către prima instanță, Tribunalul constată că din niciun act procesual emis de instanță nu rezultă ca prima instanță să fi pus în discuție, în mod formal, expres, excepțiile asupra cărora s-a pronunțat prin hotărârea apelată. Cu toate acestea, două categorii de argumente de ordin faptic precum și o analiză a normelor în materie de nulitate conduc la concluzia că susținerile apelantei în această privință sunt în mod vădit nefondate.

13. Sub un prim aspect, Tribunalul reține că exclusiv în practicaua sentinței apelate prima instanță a declarat deschise dezbaterile, fără a face o referire expresă la ce anume însă se va dezbate, respectiv fondul cererii principale ori excepțiile ridicate de intimată. Deși un atare procedeu nu apare a fi riguros în armonie cu spiritul Codului de procedură civilă, Tribunalul reține că atât timp cât prima instanță nu a limitat dezbaterile la chestiunile ce țin de fondul cauzei, se poate deduce că au fost supuse dezbaterii toate chestiunile, incidentele procedurale ridicate în speță și netranșate până la acel moment procesual. Concluzia are ca suport de altfel și prevederile art. 389 C.p.c. („Dezbaterile procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeiurilor de drept, invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu”)  și dispozițiile art. 392 C.p.c. („Dacă părţile declară că nu mai au cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părţilor, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apărările formulate în proces.”).

14. Sub un al doilea plan, în continuarea argumentelor din paragrafele anterioare, Tribunalul reține că în pofida celor consemnate în practica și deși prima instanță nu a indicat expres ce urmează a face obiectul dezbaterilor, reprezentantul convențional al contestatoarei a formulat concluzii și cu privire la excepțiile ridicate prin întâmpinare. În atari condiții, cât timp partea s-a apărat în mod efectiv cu privire la aceste incidente, a alega în calea de atac o încălcare formală nevătămătoare în plan procesual, intră în sfera criticilor vădit neîntemeiate.

15. În egală măsură, Tribunalul reține și lipsa de interes din partea reclamantei în a formula critici cu privire la soluția dată asupra excepției respinse.

16. Cele de mai sus au a fi raportate la următoarele norme legale relevante în speță.

Tribunalul constată că nulitatea ridicată implicit de apelantă este în mod indubitabil una relativă (față de natura interesului ocrotit – art. 174 alin. 3 C.p.c.) și condiționată de existența unei vătămări (interpretare gramaticală a art. 175 C.p.c. și interpretare logică prin folosirea argumentului per a contrario a art. 176 C.p.c.).

17. Pentru a se reține așadar incidența nulității este necesară întrunire a trei condiții cumulative: existența unei nerespectări a unei cerințe legale, încălcarea să fi produs părții o vătămare, vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

18. Chiar dacă se admite întrunirea primei cerințe, Tribunalul reține că cea de-a doua cerință nu este îndeplinit pentru argumentele ce vor fi expuse în paragrafele subsecvente.

19. În concret, Tribunalul reține că un examen pur formal al faptelor relevante cât și a legii aplicabile nu este suficient și nici riguros prin raportare la legislația în vigoare. Cu alte cuvinte, cât timp petenta și-a expus în mod efectiv punctual de vedere asupra excepțiilor ridicate,  nu se poate reține că reclamanta ar fi fost vătămată prin neinformarea sa cu privire la limitele dezbaterilor.

20. În al treilea rând, cu privire la critica vizând modul de soluționare al excepției tardivității, Tribunalul constată aceasta este întemeiată doar în parte, în limitele ce vor fi detaliate mai jos.

21. Cu titlu preliminar, supunând normele înscrise în Cartea a V-a din Noul Cod de procedură civilă unei interpretări sistematice, Tribunalul reține că executarea silită reprezintă acea fază a procesului civil prin intermediul căreia titularul unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu constrânge cu ajutorul organelor statale competente, pe debitorul său care nu își execută benevol obligația corelativă, de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

22. De asemenea, supunând aceluiași examen aceleași norme legale, Tribunalul notează că are a fi distins între executarea silită directă (când creditorul tinde să obțină realizarea în natură a prestației care formează obiectul obligației debitorului) și executarea silită indirectă (când creditorul, care are de realizat o creanță bănească, urmărește să își îndestuleze creanța din sumele de bani obținute prin valorificarea bunurilor debitorului sau ale altor persoane).

Executarea silită directă poate îmbrăca una dintre următoarele forme: predarea silită a bunurilor mobile, predarea silită a bunurilor imobile, executarea silită a altor obligații de a face sau de a nu face, executarea hotărârilor judecătorești privitoare la minori.

Executarea silită indirectă poate îmbrăca una dintre următoarele forme: urmărirea imobiliară, urmărirea mobiliară, poprirea, urmărirea fructelor și a veniturilor imobilelor.

23. Din examinarea coroborată a prevederilor înscrise în art. 711 - 719 C.p.c. (în numerotarea în vigoare la data începerii executării silite) şi luând în considerare denumirea capitolului în cadrul căruia sunt sistematizate aceste dispoziţii rezultă că sintagma „contestaţie la executare” reprezintă denumirea generică specifică a acelei cereri de chemare în judecată prin care, în cursul executării silite, partea interesată poate critica/contesta anumite aspecte privitoare la executarea silită ori prin care se pot obţine măsuri pentru realizarea executării.

24. De asemenea, din cuprinsul textelor amintite mai sus se constată că, în funcţie de obiectul contestaţiei, deci de ceea ce se atacă sau se solicită, există mai multe feluri de contestaţie la executare.

Cunoaşterea şi înţelegerea acestora este deosebit importantă nu doar din perspectiva identificării termenului legal în care poate fi formulată fiecare tip de contestație şi a limitelor în care poate fi examinată, dar şi sub aspectul rigorii juridice ce trebuie respectată în redactarea cererii de chemare în judecată sau a hotărârii judecătorești.

25. În acest sens, Tribunalul subliniază că pe calea contestaţiei la executare:

se poate ataca executarea silită însăşi, solicitându-se anularea ori îndreptarea, în tot sau în parte, a acesteia.

Fac parte din categoria motivelor pentru care poate fi introdusă o astfel de contestaţie: inexistenţa unui titlu executoriu, prescripţia executării silite, stingerea anterioară a obligaţiei (dar după emiterea titlului executoriu), lipsa calităţii de debitor sau de creditor a părţilor, nulitatea totală sau parţială a titlului executoriu, caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în titlul executoriu, neîndeplinirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, faptul că suma datorată este mai mică decât cea pentru care s-a început executarea, compensaţia, necompetenţa executorului judecătoresc, etc.

se pot ataca acte de executare privite în mod individual;

se poate ataca încheierea de încuviinţare a executării silite;

se pot ataca încheierile pronunţate de executorul judecătoresc;

se poate ataca încheierea de învestire cu formulă executorie (în cazul executărilor pornite în perioada în care exista obligativitatea existenței unei astfel de încheieri);

se poate solicita obligarea executorului să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un anumit act de executare silită;

se poate solicita lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu;

se poate solicita împărţirea bunurilor proprietate comună a debitorului.

26. Calificarea naturii juridice a felului/tipului de contestaţie cu care este sesizată instanța se realizează în funcţie de termenii folosiţi de reclamant în redactarea obiectului cererii de chemare în judecată şi de motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul motivării cererii, cu luarea în considerare și a eventualelor precizări sau lămuriri date de reclamant, din oficiu, sau la solicitarea instanței.

Probleme deosebite apar, în general, în ceea ce privește delimitarea contestației la executarea silită însăși de contestația formulată împotriva unui act de executare privit în mod individual, dificultățile fiind date, îndeosebi, de termenii utilizați de contestator în formularea obiectului contestației sau de conținutul motivelor prezentate.

Astfel, ca regulă, dacă se solicită „anularea executării silite” sau „anularea tuturor actelor de executare”, astfel de formulări exprimă, în principiu, voința reclamantului de a sesiza instanța cu o contestație la executarea silită însăşi.

În cazul în care se solicită anularea „somației de executare”, a „publicației de vânzare”, a „actului de adjudecare”, etc, astfel de formulări exprimă voința reclamantului de a sesiza instanța cu o contestație împotriva unui act de executare privit în mod individual.

27. În concret însă, de multe ori, calificarea corectă a tipului (felului) de contestație se face şi prin cercetarea motivelor expuse.

Evident, în raport de obiectul fiecărui tip de contestaţie, se determină şi limitele analizei pe care instanţa o poate realiza în cadrul acestora, dar şi efectele produse de admiterea contestaţiei.

De exemplu, dacă se atacă un act de executare privit în mod individual, atunci partea poate formula critici numai cu privire la conţinutul acestuia (indicând motivele de nelegalitate), iar nu şi critici care vizează alte acte de executare sau executarea silită însăşi.

Dacă totuşi sunt formulate şi astfel de critici atunci fie se califică cererea ca reprezentând şi o contestaţie la executarea silită însăşi, cu toate consecințele de rigoare, implicit în privința necesității verificării respectării termenului de introducere (în funcţie şi de voinţa manifestată de reclamant în această privinţă), fie instanţa nu va examina aceste critici reţinând că nu se referă la condiţiile de valabilitate ale actului contestat.

28. În cazul în care se contestă executarea silită însăşi atunci partea poate invoca acele motive de nulitate sau acele încălcări ale legii care au drept consecință nelegalitatea tuturor actelor de executare (a întregii executări), în tot sau în parte, iar nu doar a unor acte de executare privite în mod individual.

Dacă totuşi se formulează şi astfel de critici atunci se va reţine că cererea cuprinde atât o contestație împotriva executării silite însăși, cât şi o contestaţie formulată împotriva unor acte de executare privite în mod individual. Desigur, interesul examinării acestei ultime forme de contestație devine actual doar dacă se constată netemeinicia criticilor specifice contestaţiei la executarea silită însăşi.

29. După cum s-a arătat mai sus, fac parte din categoria motivelor pentru care poate fi introdusă o contestaţie la executarea silită însăşi: inexistenţa unui titlu executoriu, prescripţia executării silite, stingerea anterioară a obligaţiei (dar după emiterea titlului executoriu), lipsa calităţii de debitor sau de creditor a părţilor, nulitatea totală sau parţială a titlului executoriu, caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în titlul executoriu, neîndeplinirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, faptul că suma datorată este mai mică decât cea pentru care s-a început executarea, compensaţia, necompetenţa executorului judecătoresc, etc.

În toate aceste cazuri, dacă este găsit întemeiat unul din astfel de motive consecinţa constă în anularea totală sau parţială a executării silite înseşi.

30. Așadar, admiterea contestaţiei la executarea silită însăşi are drept consecinţă anularea, în tot sau în parte, a executării silite, ceea ce înseamnă că efectul se produce de drept asupra tuturor actelor de executare în măsura admiterii acestei forme de contestaţii.

În schimb, admiterea unei contestaţii la executare îndreptată împotriva unui act de executare privit în mod individual are drept consecinţă anularea sau îndreptarea doar a acelui act şi actelor ulterioare ce depind de actul anulat/îndreptat, iar nu şi anularea executării silite însăşi.

31. Mai trebuie menționat și faptul că existența mai multor feluri de contestaţie, în funcţie de obiectul acestora, nu înseamnă că ele nu pot fi formulate sau nu se pot regăsi în cuprinsul aceleiaşi cereri de chemare în judecată.

Într-o astfel de situaţie (existenţa mai multor feluri de contestaţie în cuprinsul aceleiaşi cereri de chemare în judecată), fiecare fel de contestaţie îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic din perspectiva termenului de introducere ori, după caz, al competenţei şi limitelor de analiză, ele urmând a fi examinate astfel distinct.

32. Examinând conținutul cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată prima instanță în dosarul de față Tribunalul reține că partea contestatoare a înțeles să formuleze atât o contestație la executare înseși (criticând prin cererea principală toate actele și formele de executare silită) cât și contestație la executare împotriva unii act execuțional – cele relative la poprire. Motivele din cererea precizatoare se înscriu, de asemenea, în sfera contestației la executare înseși pentru suma de argumente de mai sus.

33. Pornind de la aceste premise, Tribunalul reține că tardivitatea celor două categorii de contestații la executare are a fi analizată prin raportare la prevederile înscrise în art. 715 alin. 1 C.p.c., normă în conformitate cu care: „ (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.”.

34. Văzând conținutul accesibil și previzibil al normei precitate la punctul anterior, Tribunalul reține că acțiunea formulată împotriva contestației la executare înseși este tardiv formulată în timp ce contestația împotriva popririi este formulată în termenul legal.

35. În concret, la data de 17.05.2016 (fila 54 dosar de primă instanță) rezultă că au fost comunicată contestatoarei somația, încheierea instanței, titlul executoriu în dosarul execuțional nr. 163/2016. Dovada de comunicare nu rezultă să fi fost atacată cu succes în condițiile impuse de art. 164 C.p.c. și se bucură de prezumția de legalitate. Drept consecință acesta este momentul de început al curgerii termenului de contestație împotriva executării silite înseși.

Văzând că modul de calcul al termenelor  procedurale este reglementat de art. 181-183 C.p.c., notând și că (,) cererea de chemare în judecată a fost depusă la 06.06.2016 iar cererea precizatoare la data de 17.10.2016 (art. 199 alin. 1 C.p.c.), Tribunalul reține că termenul s-a împlinit în data de 02.06.2017, aceasta fiind ultima zi în care acțiunea putea fi formulată în termenul legal.

Rezultă așadar depășirea termenului legal de decădere pentru formularea contestației la executare înseși și, implicit, justețea soluției date de prima instanță în acest sens.

36. Cu privire la contestația la executare împotriva popririi, Tribunalul constată că la data de 19.05.2016 (fila 51 dosar de primă instanță) rezultă că a fost comunicată terțului poprit inclusiv adresa de poprire în dosarul execuțional nr. 163/2016. Dovada de comunicare nu rezultă să fi fost atacată cu succes în condițiile impuse de art. 164 C.p.c. și se bucură de prezumția de legalitate. Drept consecință acesta este momentul de început al curgerii termenului de contestație împotriva Acestui act de executare.

Văzând că modul de calcul al termenelor  procedurale este reglementat de art. 181-183 C.p.c., notând și că (,) cererea de chemare în judecată a fost depusă la 06.06.2016 (art. 199 alin. 1 C.p.c.), Tribunalul reține că termenul s-a împlinit în data de 06.06.2017, aceasta fiind ultima zi în care acțiunea putea fi formulată în termenul legal.

Rezultă așadar că acest capăt de cerere a fost formulat în termenul legal de decădere pentru formularea acestei forme de contestație la executare și, implicit, netemeinicia soluției date de prima instanță în acest sens.

37. În concluzie, Tribunalul va reţine incidenţa art. 466 şi 480 alin. 3 teza I C.p.c. şi va admite apelul, va anula în parte sentinţa apelată, va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva popririi, va menține soluția în ceea ce privește excepția de tardivitate a formulării contestației la executare înseși şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta ...CNP ..., cu domiciliul în com. ..., sat ..., judeţul ... şi domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în ..., str. ...nr. 18, sector 2, la ... SRL, împotriva sentinţei civile nr. 9671 din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 7244/231/2016 în contradictoriu cu intimatul ...LTD prin  mandatar ......SRL, cu sediul în  ..., sector 1, ...nr. 246, intrarea ..., Clădirea ..., et.....

Anulează sentinţa in parte.

Respinge ca neîntemeiata excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare împotriva popririi.

Menţine soluţia în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare îndreptată împotriva executării înseşi.

Trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Noiembrie 2017.

Preşedinte,

...Judecător,

...

Grefier,

... ...

Domenii speta

Spete similare