Contestaţie în faza procedurii de cameră preliminară împotriva încheierii prin care s-a menţinut măsura arestului preventiv de către judecătorul de cameră preliminară

La ordine fiind judecarea contestaţiei formulată de contestatorul IP, împotriva încheierii penale din data de 09.08.2018 a Judecătoriei Iaşi,  pronunţată în dosarul nr. 17464/245/2018/a1.3.

La interpelarea judecătorului de cameră preliminară contestatorul – inculpat arată că îşi menţine contestaţia ce face obiectul prezentei cauze pe motiv că are 5 copii de a căror îngrijire trebuie să se ocupe întrucât soţia sa este foarte bolnavă.

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat instanţa constată contestaţia în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestaţiei pe motivele invocate de inculpat la termenul de astăzi, apreciind că nu există temeiuri care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, instanţa din oficiu putând să dispună asupra unei alte măsuri preventive, conform dispoziţiilor art. 205 alin. 10 din Codul de procedură penală. Mai mult, solicită a se avea în vedere şi faptul că există o declaraţie de împăcare a părţilor, soţia inculpatului este foarte bolnavă şi nu se poate îngrijii de cei 5 copii pe care îi au împreună. Oficiu neachitat. Depune la dosar  referatul emis de Baroul Iaşi cu privire la plata onorariului de avocat.

La interpelarea judecătorului de cameră preliminară, inculpatul arată că părinţii săi au mers la partea vătămată şi i-au transmis că există o declaraţie de împăcare dar nu a fost depusă la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestaţiei formulată de contestatorul IP, ca nefondată, menţinerea încheierii pronunţată de Judecătoria Iaşi ca fiind legală şi temeinică, apreciind că în mod fondat a fost menţinută măsura arestului preventiv faţă de inculpat, raportat la gravitatea faptei pentru care contestatorul este cercetat,  măsura arestului preventiv fiind în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei. Consideră că este singura măsură preventivă suficientă pentru evitarea săvârşirii de noi infracţiuni, întrucât la acest moment inculpatul nu prezintă garanţii în sensul schimbării sale, acesta dând dovadă de perseverenţă infracţională continuând comiterea de infracţiuni care produc un puternic impact emoţional şi o stare de insecuritate socială la nivelul comunităţii.

Cu privire la declaraţia de împăcare invocată de apărare, având în vedere că la dosar nu a fost depusă o declaraţie notarială în acest sens, acest aspect nu poate fi reţinut.

Contestatorul – inculpat IP, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de avocat, şi solicită a fi lăsat în libertate pentru a avea grijă de cei 5 copii pe care îi are în întreţinere întrucât soţia sa este foarte bolnavă şi nu se poate îngrijii de ei.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Deliberând asupra contestaţiei penale de faţă:

Prin încheierea penală din data de 09.08.2018 a Judecătoriei Iaşi,  pronunţată în dosarul nr. 17464/245/2018/a1.3, s-au dispus următoarele:

În baza disp. art. 348 Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 2 Cod de procedură penală, verifică şi constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul MF, cetăţean român, căsătorit, studii 8 clase, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale,  în prezent arestat în Penitenciarul Iași.

În baza disp. art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul MF prin încheierea nr. 124 MPP din 25.05.2018 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr.  15172/245/2018.

În baza disp. art. 348 Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 2 Cod de procedură penală, verifică şi constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul PC, cetăţean român, neşcolarizat, necăsătorit, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale,  în prezent arestat în Penitenciarul Iași.

În baza disp. art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul PC prin încheierea nr. 126 MPP din 28.05.2018 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr.  15267/245/2018.

În baza disp. art. 348 Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 2 Cod de procedură penală, verifică şi constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul IP, cetăţean român, neşcolarizat, căsătorit, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul  Iași.

În baza disp. art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul IP prin încheierea nr. 124 MPP din 25.05.2018 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr.  15172/245/2018.

În baza disp. art. 348 Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 2 Cod de procedură penală verifică şi constată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod de procedură penală, dispusă faţă de inculpatul MV, cetăţean român, necăsătorit, neşcolarizat, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale.

 În baza disp. art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul MV prin încheierea nr. 126 MPP din 28.05.2018 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr.  15267/245/2018.

În temeiul art. 215 alin. 5 din Codul de procedură penală, copii de pe prezenta încheiere se vor comunica inculpaţilor, Biroului Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al I.P.J. Vaslui, Poliţiei Oraşului Negreşti, jud. Vaslui ca organ desemnat cu supravegherea inculpatului MV, Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Vaslui, Poliţiei de Frontieră Române.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi  09.08.2018.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în data de 18.06.2018  în dosarul nr. 6670/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

-IP, cetăţean român, neşcolarizat, căsătorit, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale,

-MF, cetăţean român, căsătorit, studii 8 clase, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale,

-PC, cetăţean român, neşcolarizat, necăsătorit, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale şi

-MV, cetăţean român, necăsătorit, neşcolarizat, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale, toţi pentru săvârşirea infracţiunii de

 „furt calificat”, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. „b”, al. 2 lit. „b” C.p., cu aplicarea art. 77 lit. „a” C.p. şi art. 35 al. 1 C.p.(două acte materiale).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 17464/245/2018, la data de 19.06.2018.

Prin actul de inculpare s-au reţinut următoarele:

 În ziua de 14.05.2018, toţi patru s-au întâlnit la locuinţa inculpatului PC, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 18,00, când au luat hotărârea de a sustrage bunuri de pe raza comunei X, jud. Iaşi, zona fiind bine cunoscută mai ales de către inculpatul MF.

Astfel, în cursul nopţii de 14/15.05.2018, cei patru s-au deplasat cu o căruţă pe raza comunelor D şi T din judeţul Vaslui până în satul J, comuna X, jud. Iaşi. În momentul în care au ajuns în dreptul locuinţei persoanei vătămate NI, inculpaţii au luat hotărârea de a pătrunde în interior pentru a sustrage bunuri. Ca urmare, inculpaţii MV şi MF au rămas la căruţă, pentru a supraveghea zona, iar inculpaţii PC şi IP au pătruns în curtea locuinţei şi au sustras un ham şi două pripoane pe care le-au pus în coşul căruţei, acoperindu-le cu fân, pentru a nu fi observate.

După aceasta, inculpaţii au luat hotărârea de a mai sustrage bunuri şi de la alte locuinţe, astfel că s-au deplasat pe DJ 248 A, prin localitatea R, până în satul G, comuna X. La un moment dat, cei patru s-au oprit la un bar, în care au intrat doar inculpaţii MV şi PC şi au cumpărat cafea şi cornuri, fiind observaţi de gestionara T şi de martorul P. De la bar inculpaţii şi-au continuat apoi deplasarea prin localitatea G, comuna X şi la un moment dat, observând că poarta de la locuinţa persoanei vătămate SI este deschisă, au luat hotărârea de a sustrage bunuri din interior. Astfel, procedând identic ca prima oară, la căruţă au rămas inculpaţii MF şi MV, pentru a supraveghea zona, iar în curte au intrat inculpaţii PC şi IP. De aici, cei doi inculpaţi au sustras un ham şi un cal alb, pe care l-au dus la căruţă şi l-au legat, cu ajutorul celorlalţi doi inculpaţi.

Întrucât calul sustras era mai uşor de observat şi putea atrage atenţia, cei patru inculpaţi au hotărât să se deplaseze printr-o zonă mai ferită, schimbându-şi totodată şi direcţia de deplasare. Ca urmare, aceştia s-au deplasat pe o zonă de câmp, apoi printr-o pădure şi în momentul în care au ajuns în satul P, comuna D, au mers la locuinţa martorului GG, întrucât cunoşteau că acesta se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de animale, observându-l în trecut pe la diferite târguri. Inculpaţii i-au vândut martorului cabalina sustrasă, ascunzându-i faptul că aceasta este sustrasă şi au primit suma de 630 lei, bani pe care i-au împărţit în mod egal. Cabalina a fost ulterior vândută de către martorul GG unei persoane rămasă neidentificată.

Cu ocazia efectuării cercetărilor, la data de 24.05.2018 a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului PC, ocazie cu care au fost identificate cele două hamuri care au fost sustrase de la locuinţele persoanelor vătămate, acestea fiind ridicate şi restituite.

Fiind audiaţi în legătură cu fapta reţinută în sarcina lor, inculpaţii au recunoscut comiterea acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa arată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă nr. 124 MPP din dos. nr. 15172/245/2018 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi în consecinţă a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor MF şi IP, pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. „b”, al. 2 lit. „b” C.p., cu aplicarea art. 77 lit. „a” şi art. 35 al. 1  C.p., pe o durată de 30 de zile.

Prin încheierea de şedinţă cu nr. 126 MPP din dos. cu nr. 15267/245/2018 a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, dispunând arestarea preventivă a inculpatului PC, pe o perioadă de 30 de zile şi luarea faţă de inculpatul MV a măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, ambele măsuri fiind valabile de la 28.05.2018 până la 26.06.2018, inclusiv. Cu privire la inculpatul PC a fost emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 63/UP, pe o perioadă de 30 de zile, fiind valabil până la data de 26.06.2018, inclusiv.

Prin încheierea din data de 20.06.2018 pronunţată în dos. Nr. 17464/245/2018a1.1, judecătorul de cameră preliminară a dispus menţinerea măsurilor preventive luate faţă de toţi inculpaţii respectiv a arestului preventiv faţă de inculpaţii MF, PC şi IP şi cea a controlului judiciar luată faţă de inculpatul MV.

Prin încheierea din data de 16.07.2018 pronunţată în dos. Nr. 17464/245/2018a1.2, judecătorul de cameră preliminară a dispus menţinerea măsurilor preventive a arestului preventiv luate faţă de inculpaţii MF, PC şi IP.

În baza dispoziţiilor art. 207 alin. 6 C.pr.pen., în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri.

Potrivit disp. art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, când  constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi, care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat, iar potrivit disp. art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat într-o altă cauză penală.

Analizând măsura preventivă a arestării preventive luată faţă de inculpaţii MF, PC şi IP, în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, judecătorul constată că aceste măsuri sunt legale şi temeinice, iar temeiurile care au determinat luarea măsurilor preventive se menţin şi nu  s-au modificat până la acest moment procesual.

Judecătorul de cameră preliminară constată că la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii MF, PC şi IP au fost respectate drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de lege (faţă de inculpaţi s-a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la infracţiunea cu privire la care s-a dispus arestarea preventivă, inculpaţilor le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi au fost audiaţi atât de către organele de urmărire penală, cât şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus arestarea lor preventivă, în prezenţa apărătorilor din oficiu, fiindu-le respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil).

Cu privire la legalitatea măsurii controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod de procedură penală, dispusă prin Încheierea nr. 126 MPP din dos. cu nr. 15267/245/2018, judecătorul constată că au fost respectate dispoziţiile art. 211 –art. 212 Cod de procedură penală. În dosarul de urmărire penală nr. 6670/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii MF, PC şi IP, li s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi au fost audiaţi de către organele de urmărire penală care au dispus luarea măsurii preventive, în prezenţa apărătorului, înainte de luarea măsurii, fiind respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor.

Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost enumerate în rechizitoriu, judecătorul constată că acestea pun la dispoziţie un ansamblu de date şi informaţii credibile care susţin suspiciunea rezonabilă că inculpaţii MF, PC şi IP ar fi săvârşit infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară consideră că starea de pericol pe care inculpaţii MF, PC şi IP o prezintă la momentul actual pentru ordinea publică se menţine şi la acest moment şi nu poate fi înlăturată decât prin menţinerea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate sau instituirea unei măsuri preventive mai uşoare, nu sunt în măsură să îi împiedice pe inculpaţi să comită noi infracţiuni.

Judecătorul reţine în acest sens că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. „b”, al. 2 lit. „b” C.p., cu aplicarea art. 77 lit. „a” C.p. şi art. 35 al. 1 C.p.(două acte materiale). Modul şi circumstanţele de comitere a faptei, în urma unei înţelegeri prealabile, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în cursul nopţii, la care se adaugă agravanta de săvârşi fapta de trei sau mai multe persoane împreună, dezvăluie uşurinţă şi determinare din partea inculpaţilor în comiterea faptelor antisociale de o gravitate sporită.

Lăsarea inculpaţilor în libertate, în această fază a procesului penal, bunăoară chiar şi prin dispunerea unei măsuri restrictive de libertate, ar legitima recidiva acestora nestingherită, la adăpostul percepţiei negative generale asupra abilităţii organelor de aplicare a legii de a reacţiona prompt şi eficient în astfel de cazuri, mai ales că din probele administrate a rezultat că inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru care sunt cercetați iar, în trecut, aceştia au mai fost condamnaţi pentru infracţiuni de acest gen, condamnări ce nu au avut ca efect corijarea comportamentului acestora.

Astfel, in acest context se constată că inculpaţii MF, PC şi IP au dat dovada de perseverenţa infracţională continuând comiterea de infracţiuni care produc un puternic impact emoţional si o stare de insecuritate sociala la nivelul comunităţii.

Aşa cum s-a arătat şi în încheierile anterioare, la înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică,  se are în vedere rezonanţa unei astfel de fapte în rândul opiniei publice, inculpaţii deplasându-se pe raza judeţului Iaşi, cu scopul comiterii de infracţiuni contra patrimoniului şi au pătruns, fără drept, în domiciliul persoanelor vătămate, motiv pentru care considerăm că  privarea de libertate a inculpaţilor este necesară pentru restabilirea echilibrului social şi prezervarea acestei ordini.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că pentru efectuarea cercetării judecătoreşti, care nu a început încă, în condiţii optime, inculpaţii ar trebui să rămână la dispoziţia organelor judiciare, deoarece arestarea preventivă fiind singura de natură a asigura buna desfăşurare a procesului penal, în raport de particularităţile cunoscute ale speţei, dar şi din cauza faptului că inculpaţii locuiesc pe raza judeţului Vaslui şi este necesar a fi la dispoziţia instanţei în vederea administrării probatoriului pentru finalizarea procesului penal.

De asemenea, convingerea judecătorului de cameră preliminară privind menţinerea măsurilor preventive dispuse faţă de inculpaţi este întărită de împrejurarea că, pe durata cercetărilor, aceştia s-au sustras de la cercetări iar, după ce au fost identificaţi, aceştia au recunoscut comiterea faptelor, existând riscul ca inculpaţii, lăsaţi în libertate, să facă demersuri pentru a se sustrage de la cercetarea judecătorească.

Având în vedere cele mai sus arătate,  judecătorul de cameră preliminară apreciază  că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă, în continuare, un pericol real şi concret pentru ordinea publică, iar aplicarea unei alte măsuri preventive,  decât cea prev. de art. 202 alin. 4 lit. e, respectiv « arestarea preventivă », în condiţiile în care inculpaţii nu locuiesc pe raza judeţului Iaşi, nu ar fi oportună,  aceasta fiind  necesară  în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal.

Judecătorul de cameră preliminară reiterează, în continuare, că activitatea infracţională a celor trei inculpaţi demonstrează din partea acestora perseverenţă şi lipsă totală de reintegrare socială, dovadă fiind faptul că, inculpatul MF a fost liberat condiţionat la data de 23.06.2010 cu un rest de pedeapsă de executat de 991 zile , inculpatul PC a  fost liberat condiţionat la data de 26.11.2014 cu un rest de pedeapsă de executat de 350 zile şi IP a fost liberaţi la data de  condiţionat la data de 25.11.2008 cu un rest de pedeapsă de executat de 389 zile, suferind şi un număr de alte 16 condamnări  aplicate de instanţe judecătoreşti din Franţa în perioada anilor 2012-2017,  fapta pentru care aceştia sunt trimişi în judecată fiind comisă în stare de recidivă.

Pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, autorităţile judiciare trebuie să aibă o reacţie fermă şi să ia, în mod prompt, măsurile corespunzătoare pentru scoaterea din mediul social a persoanelor care comit fapte de genul celor imputate inculpaţilor faţă de care s-a dispus măsura arestului preventiv şi să-i plaseze în mediul carceral, deoarece numai în această modalitate se realizează o apărare reală  a ordinii publice și este restabilit echilibrul social.

Lăsarea în libertate a inculpaţilor  ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate şi ar induce percepţia - periculoasă pentru statul de drept - că,  în faţa unor conduite de genul celei avute de inculpat, autorităţile statului nu au o reacţie fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare (reiterare care poate veni fie din partea inculpaţilor din prezentul dosar, fie din partea altor persoane care ar considera că pot acţiona într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituţiile abilitate, să reacţioneze proporţional cu gravitatea încălcărilor produse).

Având în vedere considerentele expuse anterior referitoare la gravitatea infracțiunilor suspectate a fi comise de inculpaţii MF, PC şi IP, împrejurările concrete în care se presupune ca a fost comisă fapta, împrejurarea că  inculpaţii sunt cunoscuţi cu antecedente  penale şi înţeleg să îşi obţină cele necesare traiului prin sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane, deşi sunt apţi de muncă, deşi au suportat anterior constrângerile mediului carceral, ceea ce reprezintă, în opinia judecătorului de cameră preliminară, un motiv ce ar putea conduce la reiterarea comportamentului infracţional, ținând seama totodată și de  faptul că fapta de natura celei pentru care s-a început urmărirea penală are o frecvență sporita şi un impact negativ comunităţii, ceea ce reclamă un răspuns ferm din partea organelor judiciare,  judecătorul constată că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor MF, PC şi IP este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal și, mai ales, pentru  prevenirea săvârşirii de alte infracţiuni, nedepăşindu-se o durată rezonabilă.

Judecătorul de cameră preliminară are în vedere uşurinţa cu care inculpaţii, având cunoştinţă despre consecinţele faptelor pe care le comit, au  încălcat normele de convieţuire socială ce protejează patrimoniul persoanei.

Pe cale de consecinţă, în considerarea tuturor argumentelor sus dezvoltate, judecătorul de cameră preliminară, constatând îndeplinite condiţiile stabilite de lege, apreciază întemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi de menţinere a măsurii arestului preventiv faţă de  inculpaţii MF, PC şi IP, în temeiul art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, menţine măsura arestului preventiv dispusă fată de inculpaţi şi, pe cale de consecinţă, va respinge solicitarea scrisă formulată de inculpatul MF de înlocuire a arestului preventiv cu arest la domiciliu sau control judiciar.

Cu privire la inculpatul MV - prin coroborarea datelor existente la dosarul de urmărire penală privind gravitatea faptelor, a modului şi circumstanţelor de comitere a acestora, pe baza analizei fişei de cazier judiciar şi  a persoanei acestuia, criterii stabilite în mod expres în disp. art.223 alin.2 din  Codul de procedură penală -  judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului nu satisface exigenţele bunei desfăşurări a procesului penal, deşi în cauza de faţă există probe şi indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat şi aceasta pentru că, în raport de datele probatorii concrete ale speţei de faţă, funcţie de toate piesele dosarului, raportat şi la situaţia personală a  inculpatului, a apreciat că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret şi dovedit pentru ordinea publică, nefiind astfel îndeplinită condiţia cumulativă prevăzută de art.223 alin.2  Codul de procedură penală, privind faptul că „privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul MV este necesară şi pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, prin asigurarea prezenţei în faţa judecătorului de cameră preliminară şi în faţa  instanţei de judecată, mai ales că nu există împrejurări noi care să justifice o eventuală revocare a măsurii, având în vedere circumstanţele care au fost avute în vedere de către judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când a apreciat că se impune luarea măsurii controlului judiciar şi nu cea a arestului preventiv, aşa cum s-a dispus faţă de ceilalţi inculpaţi .

Faţă de considerentele arătate, în baza disp. art. 348 Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 2 Cod de procedură penală va constata legalitatea şi temeinicia măsurii preventive şi, în baza disp. art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, va menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul MV.

Având în vedere situaţia că dosarul cauzei se află în procedura de cameră preliminară şi pentru ca obligaţiile impuse inculpaţilor pe timpul cât se află sub control judiciar prin Încheierea nr. 126 MPP din data de 28.05.2018 pronunţată în dos. nr. 15267/245/2018 al Judecătoria Iaşi să corespundă necesităţii ca inculpatul MV să se prezinte la organele judiciare în faţa cărora se află în prezent cauza, judecătorul, în baza disp. art. 215 alin. 9 Cod de procedură penală va înlocui obligaţiile impuse inculpatului, în sensul că obligaţia constând în:

 -să se prezinte la organul de urmărire penală, ori de câte ori sunt chemaţi;

se vor înlocui cu obligaţiile constând în:

-să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

În baza disp. art. 215 Cod de procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul MV trebuie să respecte următoarele obligaţii:

-să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

-să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; 

- să se prezinte la Poliţia oraşului N, jud. Vaslui, organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori estet chemat;

Va atrage atenţia inculpatului MV  a că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. 5 din Codul de procedură penală, copii de pe prezenta încheiere se vor comunica inculpaţilor, Biroului Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al I.P.J. Vaslui, Poliţiei Oraşului N, jud. Vaslui ca organ desemnat cu supravegherea inculpatului MV, Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Vaslui, Poliţiei de Frontieră Române.

Împotriva acestei încheieri în termenul legal a declarat contestaţie inculpatul IP.

Motivele contestaţiei au fost expuse de inculpat la termenul acordat pentru soluţionarea cauzei Inculpatul a arătat că îşi menţine contestaţia şi a precizat că are cinci copii de a căror îngrijire trebuie să se ocupe întrucât soţia sa este foarte bolnavă.

*

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control reține următoarele:

În drept, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Iaşi reţine incidenţa următoarelor texte de lege:

Art. 348 din Codul de procedură penală, care dispune în sensul că judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.

Art. 207 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, care stabileşte: Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat. Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 242 alin. 1 Cod proc. pen.:

Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat- o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, care edictează:

Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Sub aspectul legalității, judecătorul de cameră preliminară constată că nu există cauze de nulitate absolută pe care să le poată invoca din oficiu, iar motivele invocate de contestator în susţinerea contestaţiei privesc exclusiv temeinicia soluției și oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive. Astfel prima instanță a fost competentă din punct de vedere material, inculpatul a beneficiat de asistență juridică pe parcursul procedurii și în cauză nu se pune problema incidenței vreunui alt motiv de nulitate absolută din cele prevăzute de art.281 alin.1 Cod procedură penală.

Examinând încheierea atacată prin prisma temeiniciei, judecătorul de cameră preliminară constată că judecătorul de la instanța de fond a apreciat în mod corect existenţa în continuare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului IP.

Probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care se întemeiază soluţia procurorului privind trimiterea inculpatului IP în judecată oferă suficiente elemente care să susţină în mod rezonabil bănuiala că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunii pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă, respectiv infracţiunea de „furt calificat”, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. „b”, alin. 2 lit. „b” Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. „a” Cod penal şi art. 35 al. 1 Cod penal.

Cauza se află în procedura de cameră preliminară și, în consecință, nu au fost administrate alte probe care să contureze o situație de fapt diferită, astfel încât aprecierea asupra oportunității menținerii măsurii preventive nu se putea raporta decât la situația de fapt reținută anterior și cu privire la care existau indicii și probe de natură a crea o suspiciune rezonabilă că inculpatul a comis fapta.

Prima instanță a analizat existenţa indiciilor temeinice în sensul art. 202 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, constând în aceea că inculpatul IP, împreună cu inculpaţii MF şi PC, în ziua de 14.05.2018, în contextul unei înţelegeri prealabile, împreună si cu coinculpatul MV, s-ar fi deplasat cu o căruţă pe raza comunelor D şi T din judeţul Vaslui până în satul J, comuna X, jud. Iaşi, iar când au ajuns în dreptul locuinţei persoanei vătămate NI au luat hotărârea de a pătrunde în interior pentru a sustrage bunuri.

Ca urmare, inculpaţii MV şi MF ar fi rămas la căruţă, pentru a supraveghea zona, iar inculpaţii PC şi IP ar fi pătruns în curtea locuinţei şi ar fi sustras un ham şi două pripoane pe care le-ar fi pus în coşul căruţei, acoperindu-le cu fân, pentru a nu fi observate.

După aceasta, inculpaţii ar fi luat hotărârea de a mai sustrage bunuri şi de la alte locuinţe, astfel că s-ar fi deplasat pe DJ 248 A, prin localitatea R, până în satul G, comuna X. La un moment dat, cei patru s-au oprit la un bar, în care au intrat doar inculpaţii MV şi PC şi au cumpărat cafea şi cornuri, fiind observaţi de gestionara T şi de martorul P. De la bar inculpaţii şi-ar fi continuat apoi deplasarea prin localitatea G, comuna X şi la un moment dat, observând că poarta de la locuinţa persoanei vătămate SI este deschisă, ar fi luat hotărârea de a sustrage bunuri din interior. Astfel, procedând identic ca prima oară, la căruţă ar fi rămas inculpaţii MF şi MV, pentru a supraveghea zona, iar în curte ar fi intrat inculpaţii PC şi IP. De aici, cei doi inculpaţi ar fi sustras un ham şi un cal alb, pe care l-ar fi dus la căruţă şi l-ar fi legat, cu ajutorul celorlalţi doi inculpaţi.

În ceea ce priveşte îndeplinirea şi subzistenţa condiţiilor prevăzute de art. 223 din Codul de procedură penală, se constată că, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al acestui articol, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune intenţionată (criteriu care se confirmă în speţă) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cinci ani ori mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi circumstanţelor de comitere, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală prin raportare la fapta presupus comisă şi la persoana inculpatului IP, Tribunalul reţine că presupusa  faptă a acestora prezintă o gravitate crescută şi denotă un potenţial criminogen ridicat. Detenţia preventivă se impune a fi menţinută în scopul prevenirii comiterii de infracţiuni şi bunei desfăşurări a procesului penal, o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru atingerea acestor scopuri în cazul inculpatului.

În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, judecătorul se bazează, pornind de la premisa faptei săvârşite şi a valorilor sociale ocrotite de norma penală a cărei nesocotire se reclamă, şi pe elemente care conturează convingerea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, respectiv capacitatea inculpatului de a conştientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atât la valorile comunităţii din care face parte, cât şi la propria sa persoană, posibilitatea comiterii de alte fapte în viitor sau profilul antecedenţei infracţionale.

În aprecierea necesităţii privării de libertate a inculpatului judecătorul are în vedere în primul rând gravitatea faptei imputate inculpatului, gravitate rezultată din modul concret de operare – IP ar fi săvârşit ar fi sustras mai multe bunuri, noaptea, împreună cu alte persoane, după ce ar fi planificat această activitate infracţională, iar  inculpaţii ar fi  pătruns fără drept în curţile locuinţelor persoanelor vătămate.

Circumstanţele comiterii presupusei fapte din noaptea de 14/15.05.2018 şi presupusa reiterare a actelor de sustragere indică perseverenţa infracţională a inculpatului şi o predispoziţie de a comite fapte penale care aduc atingere patrimoniului persoanelor, concluzie susţinută şi de faptul că inculpatul IP ar fi săvârşit fapta dedusă judecăţii după ce  a fost liberat condiţionat la data de 25.11.2008 cu un rest de pedeapsă de executat de 389 zile din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2 din 2006 a Judecătoriei Dorohoi, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu. De asemenea, inculpatul are şi alte 16 condamnări  aplicate de instanţe judecătoreşti din Franţa în perioada anilor 2012-2017.

Se evidenţiază astfel că există un risc real de reiterare a unei conduite infracţionale asemănătoare, fapt care indică pericolul social pe care inculpatul IP îl prezintă pentru ordinea publică.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că, prin raportare la fapta presupus comisă şi la persoana inculpatului, care are antecedente penale, riscul ca, odată lăsat în libertate, acesta să reitereze activităţi infracţionale similare este cât se poate de concret, astfel încât arestul preventiv reprezintă, cel puţin la acest moment procesual, o măsură necesară pentru preîntâmpinarea reiterării comportamentului infracţional.

Judecătorul de cameră preliminară constată că arestarea preventivă a inculpatului continuă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei ce i se aduce, gravitate ce rezultă nu doar din regimul sancționator prevăzut de norma de incriminare, dar și din modalitatea concretă de săvârșire a presupusei fapte. De asemenea, în contextul periculozităţii sociale a faptelor determinate de numărul mare de infracțiuni care aduc atingere patrimoniului persoanelor, dar și de ușurința cu care inculpatul ar fi  adoptat comportamentul antisocial, deși anterior au fost condamnat pentru fapte similare şi a executat în regim de detenţie pedeapsa închisorii, arestarea preventivă este necesară pentru preîntâmpinarea reiterării comportamentului infracțional.

Referitor la solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsura preventivă, judecătorul reține că, potrivit art.241 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, adică pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârşirii unei noi infracţiuni.

În cauza de față o măsură mai puţin restrictivă de libertate ar fi ineficientă la acest moment procesual prin raportare la persoana inculpatului, la antecedentele penale ale acestuia, la gravitatea faptei penale pentru care este cercetat, conştientizarea minimă a pericolului social al faptei comise şi a ilegalităţii comportamentului adoptat, precum şi prin raportare la faptul că se constată o creştere a numărului de infracţiuni de furt săvârşite prin violarea domiciliului persoanelor, aspect ce impune o reacție severă din partea autorităților pentru descurajarea oricărei persoanei la comiterea unor fapte similare.

În cauza de față, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, ușurința cu care acesta s-ar fi implicat în săvârșirea faptei penale, se constată că măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar nu sunt de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Argumentele expuse în apărare referitoare la situaţia familială a inculpatului IP sunt insuficiente în acest moment pentru a aprecia în sens contrar.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 205 Cod procedură penală şi art. 203 alin. 5 Cod procedură penală, judecătorul va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul IP împotriva încheierii penale din data de 09.08.2018 a Judecătoriei Iaşi,  pronunţată în dosarul nr. 17464/245/2018/a1.3, încheiere pe care o va menţine.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul IP, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi (delegaţie nr. 5776/22.08.2018).

În baza disp. art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocaţii din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe contestator la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 205 Cod procedură penală şi art. 203 alin. 5 Cod procedură penală, respinge ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul IP, cetăţean român, neşcolarizat, căsătorit, fără ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul Iaşi, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. „b”, alin. 2 lit. „b” Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. „a” Cod penal şi art. 35 al. 1 Cod penal, împotriva încheierii penale din data de 09.08.2018 a Judecătoriei Iaşi,  pronunţată în dosarul nr. 17464/245/2018/a1.3, încheiere pe care o menţine.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul IP, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi (delegaţie nr. 5776/22.08.2018).

În baza disp. art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocaţii din oficiu rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu astăzi, 22.08.2018.

Domenii speta

Spete similare